1. EVANGHELIA (Matei 26, 6-16)
Şi fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,
a venit la El o femeie având un alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul lui Iisus, pe când El şedea la masă. Şi văzând ucenicii, au murmurat: „
Pentru ce risipa aceasta? că mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor“. Dar Iisus, ştiindu-le gândul, le-a zis: „
De ce-i faceţi supărare femeii? că bun lucru a făcut ea pentru Mine; că pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o. Adevăr vă spun: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei“. Atunci
unul din cei doisprezece, cel numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei le-a zis: „
Ce vreţi să-mi daţi, şi eu vi-l voi da în mână?“ Iar
ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci el căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâna lor.
(Marcu 14, 3-11)
Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, în timp ce şedea la masă a venit
o femeie având un alabastru cu mir de nard curat, de mare preţ; şi spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul Lui. Dar erau unii care murmurau în sinea lor, zicând: „
De ce s-a făcut această risipă de mir?; că mirul acesta putea să fie vândut cu peste trei sute de dinari şi să li se dea săracilor“. Şi murmurau împotriva ei. Dar Iisus a zis: „
Lăsaţi-o, de ce-i faceţi supărare? Bun lucru a făcut ea pentru Mine. Că pe săraci îi aveţi pururea cu voi şi puteţi să le faceţi bine oricând vreţi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte Mi-a uns trupul cu mir, spre îngropare. Adevăr vă spun Eu vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei“. Iar
Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus în mână.
Şi auzind ei, s-au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani.
Şi el căuta cum să-L dea în mâna lor la un prilej potrivit.
In Sfanta si Marea Miercuri din Saptamana Sfintelor Patimiri, Biserica a randuit
sa se faca pomenirea femeii pacatoase care, la cina din casa lui Simon Leprosul, a turnat mir de mare pret pe capul lui Iisus pe cand sedea la masa.
Aceasta ungere este relatata de evanghelistii Matei (Mt. 26) si Marcu (Mc. 14). Evanghelistul Ioan vorbeste si el de o ungere a Mantuitorului, dar aici nu este vorba de femeia pacatoasa, ci de Maria, sora lui Lazar.
Maria unge doar picioarele Domnului, cu sase zile inainte de Pasti, in casa ei din Betania, pe cand femeia pacatoasa a turnat mir pe capul lui Iisus, cu doua zile inainte de Pasti, pe cand statea tot la masa, dar in casa lui Simon Leprosul.
In Vechiul Testament, ungerea cu untdelemn sfintit constituia ritul de consacrare a preotilor si a regilor. Ungerea lui Hristos a avut loc la Botez, atunci cand Duhul Sfant S-a pogorat peste El.
Hristos nu este investit de marele preot, ca regii de odinioara, spre a indeplini o misiune cu caracter politic, ci este uns de o femeie, in vederea mortii Sale mucenicesti.
Mantuitorul ii impiedica pe Apostoli sa o mustre pe femeie, spunandu-le: "
Lasati-o. Lucru bun a facut ea... pe saraci totdeauna ii aveti cu voi si, oricand voiti, puteti sa le faceti bine, dar pe Mine nu ma aveti totdeauna. Ea a facut ceea ce avea de facut: mai dinainte a uns Trupul Meu, spre inmormantare”. (Marcu 14, 6-8).
In relatarile evanghelistilor Marcu si Matei, indata
dupa cina din casa lui Simion, Iuda merge la arhierei si se ofera sa-L predea pe Hristos.
Iuda este deranjat de actul femeii. Considera ca ungerea Mantuitorului a fost o risipa. El intreaba de ce nu s-a vandut mirul, pe care s-ar fi obtinut 300 de dinari, bani pe care i-ar fi impartit saracilor.
Iuda este impotriva actului gratuit, pentru el primeaza utilul, ceea ce aduce un castig concret. E departe de viata harica, a carei trasatura dominanta este jertfa, daruirea fara interes. Evanghelistul afirma ca Iuda se maniase nu pentru ca se ingrijea de saraci, ci pentru ca avea obiceiul de a-si insusi banii din punga comuna, ce-i era incredintata, deoarece el "era fur”.
In momentul in care Hristos accepta ungerea din Betania, Iuda s-a despartit definitiv de Mantuitorul. In cantarile din Denia de miercuri se spune:
"Pacatoasa a venit la Tine, varsand mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, si s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul greu al rautatilor; iar ucenicul cel nemultumitor, sufland impotriva harului Tau, l-a lepadat pe el si s-a amestecat cu noroiul, vanzandu-te pentru dragostea banilor. Slava, Hristoase, milostivirii Tale".
Ce au cele doua femei in comun? Recunostinta. In cazul Mariei, recunostinta este pentru invierea lui Lazar, iar in cazul femeii pacatoase, recunostinta este pentru iertarea pacatelor. Insa, mirul de mare pret nu este inteles de Mantuitorul doar ca semn al recunostintei, ci si ca semn al ingroparii Sale.
La iudei exista obiceiul ca trupul celui decedat sa fie spalat si uns cu mirodenii de mare pret. Aceasta ungere avea menirea de a feri cat mai mult timp trupul de stricaciune. Mirul de mare pret este strans legat de evenimentul care va avea loc in Sfanta si Marea Sambata cand Hristos va fi pus in mormant.
Mirul de mare pret se refera la taina mortii Domnului. Acest mir va deveni in Biserica, dupa Invierea Domnului, Sfantul si Marele Mir. Cu acest mare Mir se unge Sfanta Masa la sfintirea bisericii, masa care simbolizeaza mormantul Domnului. Sfanta Masa este imbracata in camasa care infatiseaza giulgiul lui Hristos, iar deasupra ei se pune o panza alba, care reprezinta haina de slava si de lumina a Lui. In aceste acte ni se descopera ca moartea si invierea sunt strans unite. Cu marele mir se unge sfantul antimis, pe care este pictata punerea in mormant a Domnului. Tot cu acest mir sunt unsi si cei botezati. Iata cum nici Botezul nu este despartit de moartea si invierea lui Hristos.
In Sfanta si Marea Miercuri se rosteste pentru ultima data rugaciunea Sfantului Efrem Sirul. Tot in aceasta zi are loc ultima Liturghie a Darurilor mai inainte sfintite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu