P. Savatie Baștovoi:
S-a dovedit că nu opinia personală, ci unitatea în gîndire și acțiune este
forța supremă care mișcă lumea. Douăzeci de milioane de oameni cu opinii drepte nu valorează nimic dacă
sînt închiși în case și trăiesc în universurile lor imaginare.
Doi sau trei care se adună îl au pe Dumnezeu printre ei.
Nu orice adunare are putere, pentru că orgoliile au și ele însușirea de a
se atrage și aduna împreună.
Înainte de mărturisire, este unirea.
Cine mărturisește singur, neglijînd unirea, poate cădea ușor în înșelare,
iar înșelarea lui se va dovedi prin nimicnicia mărturisirii sale, adică nu
va avea nici o putere de schimbare chiar de și-ar da și viața. Despre unii ca aceștia spune apostolul Pavel că
chiar dacă și-ar vărsa sîngele, dar iubire nu vor avea, nimic nu
sînt.
Așadar, acum, nu glasurile separate pot schimba ceva, ci dorința smerită
de a se uni cu semenii de același cuget și credință, poate schimba
ceva.
Dacă mărturisirea singură ar fi valorat mai mult decît unirea, Hristos nu s-ar
fi înconjurat de apostoli, ci ar fi mărturisit singur.
Unde este Inima acestei guri pe care o îmbracă unii pentru a vorbi? Unde este
cugetul de obște pe care Îl înrîurește Hristos?
"Unitatea credinței și împărtășirea Sfîntului Duh" este înainte de
toate, ca
"toți (nu unii), cu o inimă și un duh să mărturisim".
Dacă mărturisirea nu are putere să schimbe lumea, este pentru că se face
înafara unității și a puterii Duhului făgăduit de Cel care S-a suit la
cer, poruncindu-ne să rămînem uniți. Iar unirea e cu putință doar la cei smeriți. De aceea și Hristos a zis:
învățați de la Mine că sînt blînd și smerit cu inima și veți afla odihnă
sufletelor voastre.
Sf. Iosif Isihastul:
Gheron Iosif pe 20 septembrie 1954, cu cinici ani înainte de adormire, pe când era deja un ascet matur și urcase cu statornicie și fără cădere pe tronul iubirii, al păcii profunde și al unirii cu Duhul, scria nepotului sau, Dionisie:
"Dionisie, au venit unii, din partea ta, zic ei, și vor să vadă de partea cui mă aflu. M-am întristat foarte tare. Știu, copilașul meu, că nu sunt de la tine. Așa zic ei, ca să se facă credibili părintelui. Prin urmare, i-am trimis înapoi la tine ca să le spui câteva cuvinte. Să-ți amintești câte ți-am spus ultima dată când te-am văzut, dragul meu fiu. Spune-le ce zice Dumnezeiasca Liturghie: "Să ne iubim" și după aceea "să mărturisim". De la Fanar până în Rusia și de la marginile pământului până în inimile noastre ale tuturor. Mă uimește cum toți aceștia slujesc fără să știe ce înseamnă "să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim". Dionisaki! Dionisaki al meu! Iubire față de toți! Dulcea noastră Măicuță i-a iertat pe cei care răstigneau și noi nu putem ierta pe fratele nostru? Să nu fie! Credem într-una Sfântă Biserică. În aceasta ne-am botezat. La ce bun toate certurile și dezbinările? Atenție la rătăciri! Atenție la egoismul ucigător de suflet. Atenție la sminteli. Îndepărtează-te de gândurile cele viclene și iubire, iubire și înțelegere!"
Din Cuviosul Iosfi Isihastul, Simtirea iubirii dumnezeiești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu