joi, 1 decembrie 2016

Descoperă România la pas cu strainii dar si ... în inima ta!


Descoperă România cu Peter Hurley - Documentar video integral 



Peter Hurley: In Europa nu prea există ce aveți în România. Nimeni nu-ți spune asta la televizor. 

Maria Zapca de la Săpânța: Peter vrea să învățam de la bătrâni și să dăm valoare bătrânilor. Avem foarte mult de învățat de la ei.

Ilie Bența, sculptor maramureșean: Omul dacă are dragoste de ceva, nu-l poate opri nimenea. Ești pornit. Oricine, orice ți-ar spune ți-e gândul numai acolo. [...] Am făcut troiță pentru eroi, troiță pentru deținuți politic, răstigniri, tot felul de sculpturi ce există în lumea asta. Asta e o poartă care e și la muzeu. Omul care e mai deștept, care e cu școli mai multe, el o cerut-o simplă. Oamenii care sunt cu școală mai puțină le place poarta mai aglomerată, să fie băgate toate prostiile acolo pe ea. Bine, nu-i prostie, e sculptură, dar, un om mai deștept vrea mai simplu, că ce e simplu e frumos.  

Lemnul eu, îl iubesc, fiindcă lemnul e cea mai importantă materie din toată lumea asta. Lemnul e sănătos, lemnul respiră. In casa de lemn intră aerul prin ea și e cea mai sănătoasă. Intra oxigenul prin ea. Unde e gardul făcut din fier și din marmură, acolo e cimitir, nu mai e casa omului. 

Reporter:  Țăranul credincios din trecut, dar și cel de astăzi, mai ales cel ce lucrează în lemn, simte că trăiește și lucrează în interiorul lumii create de Dumnezeu, Făcătorul Cerului și al pământului. De aceea, acest țăran respectă liniile din lemn imprimate de creator, în însuși structura materiei care urmează să devină epifanie sau simbol al spiritului prin lucrarea artistică numită poartă sau troiță

Si în viață, dar mai ales în basm, într-o călătorie, relația fundamentală între om și divin se adâncește sau se desparte.   

Dani Micles, morar: După Revoluție lumea s-a schimbat. Nu mai lucrează pământul, dispar portul, tradiția. Si eu sunt pe cale de dispariție [ca morar], pentru că dacă nu se pune porumb și grâu, nu ai produs pita ta; tot vine din colo, și nu știe nimeni ce mănâncă. Care or plecat în străinătate or lăsat pământurile nelucrate și ei mănâncă de acolo cu chimicale, nu mănâncă natural. 

Eu aș face un mesaj, să mă înțelegeți: aia nu-i gospodărie la țară, dacă omul n-are vaca lui, 2 porci, 10 oi, cal, găini. Să mănânc produsul meu. Să le măresc, să produc mai mult și nu să cumpăr de la altul, eu să dau la altul. 

Tata îmi spunea asa: "să nu vinzi pământul! Să-l lucrezi!". Pentru că noi, în istorie am fost ocupați de popoare cotropitoare, banii s-au schimbat, dar pământul nu l-o dus nimeni. E o comoară a țăranului. Pământul comunică cu omul, numai că nu poate vorbi. Ce trebuie mai mare dar de la Dumnezeu, când vorbește recolta cu tine? Asta e realitatea dar nimeni nu o apreciază. Pământul vorbește cu omul!  


Noi n-am avut mentalitatea de lucrat terenul ca străinii. De exemplu se zice că școala-i scoală, dar practica te omoară. Dacă eu știu cum se lucrează, e o facilitate, un dar ca să îl aduci și pe altul cu mintea să știe cum să lucreze, să producă și el, să răspândesc la o mie de oameni pe viitor, ca să ajute și ei pe alții. Avem toți asta nativ, sufletul deschis.   

Eu i-as încuraja în felul următor: să nu uite de unde o plecat, să se întoarcă la țară, să respecte bătrânii, să lucreze pământul, să nu uite de țăran. Țăranul a lucrat pământul cu sudoarea frunții, cu munca grea, și trebuie să fie sprijinit. Asa cum avem două mâini, stânga și dreapta, trebuie să fim uniți.

Wild Carpathia







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu