Oameni și demoni: Crăciunul canibalilor
S-au dus vremurile acelea, când demonii rosteau înfricoșați aceste cuvinte...
Acum, nu demonii, ci creștinii le spun.
Botezați și apoi, imediat înfiați de o cultură antihristică, creștinii contemporani se simt mereu strâmtorați și agasați de Iisus Hristos. Toate sunt bune în creștinism, dar fără El. Bun este Crăciunul, bune colindele și serbările, bune mesele și darurile, bune pomenile și vizitele la orfelinate... Privind la tot ce face el de Crăciun, creștinul contemporan, ca și Ziditorul lumii altădată, își poate spune în sine: Si privind la toate câte le-am făcut de Crăciun, le socotesc bune foarte....
Numai Iisus de n-ar veni. Căci El are nefericitul obicei de a da la o parte staniolul de pe viața noastră, folia de aluminiu în care curvia se păstrează caldă ca iubirea....
Si, mai ales, are catastrofalul obicei, de a scoate demonii. Iar, fără demoni, petrecerile de Crăciun își pierd tot farmecul, antrenul, strălucirea. S-ar stinge ca un fum toată fugăreală prin supermarketuri din ajun. Toată turma asta de porci care se prăvălește în iad pe panta consumismului, ar redeveni oameni care, de bucuria de a se întâlni, ar uita de listele interminabile din buzunare. Ar înlocui listele de cumpărături, cu pomelnice. Ar împuțina felurile de mâncare de pe mese și ar înmulți invitații din inimile lor. Cu Iisus, stai cu un pahar de vin toată noaptea, caci oamenii nu se mai satură să se privească și să își vorbească, în pacea pe care prezența lui Iisus o face dulce și nesfârșită... Căci Iisus nu înmulțește vinul, ci dragostea. Si acolo unde oamenii se îmbată de dragoste, nu mai e nevoie de mult vin....
Si, mai ales, are catastrofalul obicei, de a scoate demonii. Iar, fără demoni, petrecerile de Crăciun își pierd tot farmecul, antrenul, strălucirea. S-ar stinge ca un fum toată fugăreală prin supermarketuri din ajun. Toată turma asta de porci care se prăvălește în iad pe panta consumismului, ar redeveni oameni care, de bucuria de a se întâlni, ar uita de listele interminabile din buzunare. Ar înlocui listele de cumpărături, cu pomelnice. Ar împuțina felurile de mâncare de pe mese și ar înmulți invitații din inimile lor. Cu Iisus, stai cu un pahar de vin toată noaptea, caci oamenii nu se mai satură să se privească și să își vorbească, în pacea pe care prezența lui Iisus o face dulce și nesfârșită... Căci Iisus nu înmulțește vinul, ci dragostea. Si acolo unde oamenii se îmbată de dragoste, nu mai e nevoie de mult vin....
Pe mesele creștinilor din Europa nu e carne de porc și vin, ci carnea și sângele creștinilor din Siria și Africa, China și America. Sângele și carnea celor care preferă să facă Crăciunul cu Iisus, nu cu asasinii Lui și ai creștinilor....
Iar după rezultatul alegerilor din România, aș spune că singura libertate care i-a rămas, fără Iisus, poporului român, e aceea de alege mereu între dracii bătrâni, cunoscuți, și alții noi, mai tineri e drept, dar și mult mai înfricoșători...
***
Oameni și demoni : VIATA E O PROBLEMA DE RESPIRAȚIE
De la un capăt la altul, viața e o problemă de respirație.
Cuvintele și faptele sunt expirația duhului pe care îl inspiri....
La Judecata vom vedea duhul căruia i-am slujit. Si îl vom urma în veșnicie....
De aceea, întrebarea esențială și permanentă, pusă tuturor gândurilor, cuvintelor și faptelor noastre este: ALE CĂRUI DUH SUNT?
Singura libertate adevărată este cea dăruită de o fărâmă de credință în Hristos: libertatea de a te detașa de tine însuți cât să-ți poți vedea și judeca faptele, cuvintele și gândurile...
Aceasta libertate nu o are omul care aparține integral acestei lumi... Duhul din el, duhul turmei de porci care se prăvălește tot mai accelerat în Abis, respinge organic libertatea de conștiință.
De aceea, seculariștii sunt, fundamental dușmanii libertății de conștiință.
Libertatea de conștiință există și nu poate exista decât prin Hristos. Pentru că ea presupune capacitatea de a-ți judeca viața. Toți oamenii fărădelegii resping acest har. I-ar împiedica să se autodistrugă.
Oameni și demoni: Si oricine și-a pus în El nădejdea...
"Si oricine și-a pus în El nădejdea, acesta se curățește pe sine, așa cum Acela curat este." (1 IOAN 3,3)
Există drepturi date de lume omului lumesc și drepturi date de Dumnezeu în Hristos celor ce doresc viața veșnică. Unul din aceste drepturi fundamentale creștine este cel la curăție desăvârșită, dumnezeiască.
Fără a avea ca rost curăția, gândurile și faptele omului înmulțesc, volens-nolens, murdăria.
Libertatea omului murdar sufletește devine libertatea murdăriei lui. Libertatea criminalului înmulțește crima și cea a curvarului, desfrâul. Numai libertatea celui curat înmulțește libertatea...
A da libertate omului păcătos înseamnă a da libertate păcatului, a amorsa bomba care va arunca în aer lumea.
Libertatea adevărată și bună nu se obține prin război, revoluție sau legi. Ci prin curățirea desăvârșită a sufletului...
Această libertate numai Hristos Iisus o poate da, prin Sângele și Duhul Său.
Specificul creștinului adevărat, a ortodoxului autentic, este setea și foamea de curăție, mai mare decât cea de aer, apa și pâine...
Căci, de pildă, desfrâul nu e altceva decât dragoste necurată.
Si, asemenea, toate patimile nu-s decât virtuți murdare...
Omul trece de la lumea morții la Împărăția lui Dumnezeu prin curățirea desăvârșită a sufletului său. De aceea, Scriptura spune că nimic necurat nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu...
Rog pe toți oamenii să-și exercite dreptul fundamental la curăție pe care l-a dat Dumnezeu întru Hristos Iisus; fără de care, oricum și-ar trăi viața, nu vor face decât să secrete și să înmulțească mlaștina propriei murdarii... Si să se înece, pentru totdeauna, în ea. Trăgând, involuntar, după sine și pe toți cei pe care ii iubește...
Printr-un suflet curat, oamenii Îl vad pe Dumnezeu și Dumnezeu ii atinge pe oameni...
Un suflet curat este o fereastra pentru oameni și o ușă pentru Dumnezeu....
***
Oameni și demoni: Ușa spre Realitate
Din momentul în care au mâncat din Pomul interzis, Adam și Eva au început să aibă probleme cu realitatea, au început să se rușineze și să se teamă de ea, pentru că au început să o perceapă greșit. De când au acceptat viziunea Șarpelui asupra realității, nu mai pot ieși din privirea hipnotică a Prădătorului cosmic, din mintea lui. De aceea ne spune Creatorul lumii reale, ne repetă de două milenii, că ochi avem și nu vedem, urechi avem și nu auzim...
Mântuirea tocmai aceasta este: Creatorul a venit să-și recupereze Creația din ficțiune, din scenariile neantului, din moartea veșnică, cea care este desăvârșirea ficțiunii...
Suntem atât de profund încarcerați în ficțiunea noastră, încât ieșirea este dureroasă ca o răstignire, ca o tortură insuportabilă: ne îngrozește și ne revoltă apocaliptic. Suntem prizonierii ficțiunii care se hrănește și funcționează cu gândurile noastre, se alimentează cu toată energia noastră sufletească. Robia noastră este abisală și nu putem ieși singuri dintr-o sclavie care ne depășește nemăsurat toate posibilitățile de a ne elibera. Căci zidurile și granițele ei se mișcă odată cu noi. Suntem prizonieri absoluți, într-o lume-închisoare care ne droghează permanent, din toate direcțiile și în toate situațiile, cu plăcere... Iar, dacă vrem să ne depărtam, chiar micronic de ea, ne amenință cu durerea....
Deși privim lumea, suntem prizonierii interpretării ei. Si nu întâmplator, interpretările ne dezbină și ne reașează în comunități bazate pe afinități de ficțiune, mărind exponențial, rezistenta la realitate.
Mintea ne este fundamental afectată. Chiar conceptul de sănătate mintală este mereu redefinit în funcție de raportarea subiectului la ficțiunea instituționalizată, consacrată la un moment dat.
EU SUNT UȘA, a spus Hristos. El e ușa, singura prin care se poate ieși din avatarul nesfârșit al ficțiunii, din minciuna infinit dezintegratoare, din abisul nesfârșitei pierderi a minților....
Mintea ne este fundamental afectată. Chiar conceptul de sănătate mintală este mereu redefinit în funcție de raportarea subiectului la ficțiunea instituționalizată, consacrată la un moment dat.
EU SUNT UȘA, a spus Hristos. El e ușa, singura prin care se poate ieși din avatarul nesfârșit al ficțiunii, din minciuna infinit dezintegratoare, din abisul nesfârșitei pierderi a minților....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu