Șoapte românești și profeţii ale Sfântul Mitropolit Varlaam al Moldovei

“Oamenii se vor înrăi şi vor strica obiceiurile pământului, înmulţindu-se între ei ca dobitoacele fără nici o neruşinare, lepădând Sfânta Taină creştină a nunţii. Vor defăima obiceiurile creştineşti dedându-se la tot felul de obiceiuri străine..."

„Să nu iubim altă nimica, mai vârtos decât pe Hristos, nici casa, nici satele, nici avuția, nici odihna trupului și să ieșim din gâlceava păcatelor și din vălușagurile pohtelor lumii, ca acela ce se aprinde cu focul liubovului lui Hrisos, acela nimica greutate nu simte în acestă lume, să-l poată despărți de Dumnezău.”

• Adevarul: Apocalipsa prezisă de Mitropolitul Varlaam acum trei secole. „Sfârşitul va fi aproape când graiurile se vor amesteca“

Varlaam a fost mitropolit în perioada 1632-1653 şi a avut o bogată activitate cultural-tipografică. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a înscris în rândul sfinţilor din calendar în anul 2007.

Sfântul Ierarh Varlaam, fost mitropolit al Moldovei în vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost de copil atras de chemarea duhovnicească. La vârsta de 10 ani i-a însoţit pe călugări la Mănăstirea Neamţ şi apoi face cunoştinţă cu modul de viaţă al sihaştrilor de pe valea pârâului Secu, unde învaţă carte în limba greacă şi slavonă, călugărindu-se mai apoi. 

Pentru viaţa sa curată şi preocupările cărturăreşti a fost ales în anul 1632, mitropolit al Moldovei, împotriva curentului vremii, obişnuindu-se ca cei care veneau în astfel de funcţii să provină din os domnesc şi nu fiu de ţăran. 

Varlaam a fost mitropolit în perioada 1632-1653 iar activitatea cultural-tipografică a fost cea mai importantă dintre preocupările sale. Varlaam a fost primul care a organizat tipografia la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi, unde va tipări şi cărţile sale cele mai valoroase. 

De numele său se leagă şi câteva preziceri, aşa cum rezultă dintr-un document dat de Varlaam mitropolitului Macarie, patriarhul Antiohiei, descoperit de Paul de Alep, călător şi ortodox sirian şi contemporan cu Varlaam, publicat sub titlul „Proorocii despre vremurile din urmă şi căderea creştinească a Moldovei".

Profeţiile lui Varlaam

“Moldova va fi ruptă şi împărţită după bunul gust al puterii de la Răsărit, prin sfaturi mârşave şi ticăloase. La vremea din urmă o hiară roşie cu multe capete va înghiţi întreaga Europă creştină, iar oamenii se vor sălbătici mai rău ca fiarele”. 

Varlaam avertizează şi ce se va întâmpla cu specia umană.

“Oamenii se vor înrăi şi vor strica obiceiurile pământului, înmulţindu-se între ei ca dobitoacele fără nici o neruşinare, lepădând Sfânta Taină creştină a nunţii. Vor defăima obiceiurile creştineşti dedându-se la tot felul de obiceiuri străine, iar păgânii se vor amesteca cu sânge creştinesc. Mare urgie va fi atunci”. 

“La vremea cea din urmă, pământurile nu-şi vor mai da roada lor, pădurile vor fi tăiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde moşiile fără de ruşine, uitând că strămoşii lor le-au păstrat cu sabia”. 

Mitropolitul Varlaam îi are în atenţie şi pe cei care prin legi dure, vor lua şi pielea de pe om prin impozitele pe care oamenii sunt obligaţi să le plătească. 

“La vremea de apoi, pe pământurile Moldovei va domni sărăcia, jalea, moartea, spaima, frica şi omul nu va mai fi stăpân în bătătura lui. Vor pune domnii pământului biruri şi legi cum n-au mai fost de la întemeierea Moldovei. Vor pune biruri şi pe aerul lăsat de Dumnezeu” 

În final, Varlaam anunţă când va veni apocalipsa. 

“Aşa arată Apocalipsa Sfintei Cărţi a Scripturii, că la vremea din urmă, când veţi vedea urâciunea pustiirii în locul cel sfânt, războaiele pe alocurea, urgiile şi uciderile între oameni, lepădarea pruncilor din pântecele femeieşti şi oameni căutând liniştea de la un capăt al altuia al pământului, când graiurile se vor amesteca ca altă dată în Babilon, şi sfârşitul va fi aproape”. 

Aceste citate au fost adunate împreună cu alte profeţii şi incluse în volumele “Profeţii şi mărturii pentru vremea de acum”.

• Jurnal de migrant: Șapte icoane ale limbii române – Șoapte românești din Cazania lui Varlaam

CEO, Manager, catering, makes sense, networking, a te “focusa”, a targeta, Know-how, boss, finish, speaker, sponsor, hobby, fast-food, designer, top, casting…Sunt cuvinte pe care generația noastră nu mai face eforturi ca să le înțeleagă. Pentru că am crescut cu ele, pentru că suntem generația cu limbaj corporate înfipt până în AND.  Ieri la telefon, un conațional de malul pe Bahluiului își încheie conversația cu mine printr-un uimitor: „Bine bosulică, rămâne cum am stabilit”

Termenii enumerați mai sus, absolut toți, au corespondenți în limba română, pentru că, slavă Domnului, ne-au lăsat strămoșii și părinții un tezaur incredibil și greu măsurabil – pe românește, avem o limbă bogată.

Limba noastră aur poartă, dar noi plătim tribut voluntar și gratuit, limbajului corporate. Ar fi în regulă, dacă l-am folosi doar în sfera activităților profesionale. Dar să deschidem un pic rețelele de socializare: câți dintre noi nu am avut măcar un prieten care la poza cu iepurașul,  nu au scris „Happy Easter?”

Cu siguranță știți persoane care vorbesc romgleza. Viața lor este toată în romgleză, chiar dacă au sau nu prieteni în străinătate, chiar dacă lucrează sau nu într-o firmă străină. Pur și simplu, ei știu limba engleză și trebuie să arate asta oricând, oricui. „La Multi Ani cute, pretty, funny Mary!”  

Dar cine oare ne-a pus „pre” noi judecători peste frații noștri vorbitori de limbă părintească? Vorba cântecului: „Eminescu să ne judece!”

Însă limba română, până la Eminescu a avut alți și alți părinți de seamă. Mie îmi vine să spun altfel: „Mitropolitul Varlaam să vă judece, cu judecata dragostei sale pentru limba română pentru care și-a jertfit viața, așa cum se mistuie o lumânare în sfeșnic!”

Prima carte românească de învățătură

Chiar dacă mulți factori formatori de opinie neagă sau trec cu vederea acest lucru, istoria cărții, a scrisului, a tiparului, a lecturii în limba română, s-au născut în sânul Bisericii. Cum am putea vorbi despre o istorie a culturii românești, fără prima carte în limba română, în adevăratul sens al cuvântului?

Da, la Iași, un om luminat a avut curajul să scoată din teascurile tiparniței o carte nici în greacă, și nici în slavonă – limbi ce se foloseau în administrație și cult – ci în limba română. La Iași, între anii 1641-1643, Mitropolitul Varlaam al Moldovei a editat „Carte românească de învățătură (la) dumenecele preste an și la praznice împărătești și la svenți mari. Cu zisa și cu toată cheltuiala lui Vasile Voievod și domnul Țării Moldovei. Din multe Scripturi tălmăcită din limba slovenească pre limba românească de Varlaam mitropolitu de Țara Moldovei”.

Varlaam – primul mare prozator al limbii române

Sfântul Varlaam a lăsat o carte adaptată la nevoiele sufletești ale credincioșilor români, îmbrăcată într-o formă stilistică proprie, dar mai ales într-o frumoasă limbă românească.

Deși cuvintele slave încă sunt prezente în textul mitropolitului Varlaam, această primă carte românească tipărită se poate citi cu mare ușurință și astăzi, după aproape 400 de ani de la tipărire – bineînțeles, dacă se cunoște cât de cât alfabetul chirilic. Însă, dincolo de grafie, găsim un grai românesc plin de farmec. Din acest motiv, istoricul George Ivașcu l-a numit pe Mitropolitul Varlaam al Moldovei drept primul mare prozator al limbii române.

Ca să ne dumirim și să ne delectăm, vom prezenta șapte icoane ale limbii române. Ale limbii adevărate. Vă rog luați în calcul că textele ce vor urma au fost scrise pe la 1641. Pe când nici măcar DEX-ul nu exista.

Deci, să ne bucurăm de o dulce limba română:

„Dintru cât s-au îndurat Dumnedzău dintru mila Sa de ne-au dăruit, dăruim și noi acest dar limbii românești, carte pre limba românească, întâiu de laudă lui Dumnedzău, după aceia de învățătură și de folos sufletelor pravoslavnici (…) limba românească n-are carte pre limba sa (…) ca un datornic ce sânt lui Dumnedzău, cu talantul ce mi-au dat, să-mi pot plăti datoria măcar de cât, până nu mă duc în casa cea de lut a moșilor miei.”

„Unde se aude între oameni de un izvor bunu, pururea curgător, acolo venind mulți, se răcoresc și unde-și răspândește soarele razele sale, acolo întuneric nu se arată, iar Acela loc este Beserica lui Hristos Dumnezău.”

„Să nu iubim altă nimica, mai vârtos decât pe Hristos, nici casa, nici satele, nici avuția, nici odihna trupului și să ieșim din gâlceava păcatelor și din vălușagurile pohtelor lumii, ca acela ce se aprinde cu focul liubovului lui Hrisos, acela nimica greutate nu simte în acestă lume, să-l poată despărți de Dumnezău.”

„Zise Domnul pilda aceasta: doi oameni intrară în beserică să se roage. Unul fariseu și altu vameșu.”

„Precum trupul se ține cu hrana, așișderea și sufletu cu dumnezăieștile cuvinte se hrănește și crește, curățindu-se de spinu și înfloridu rodurile cele bine plăcute lui Dumnezău și nouă poporenilor. Căci omul după rodu se cunoaște, ca și pomu celu bunu.”

„Domnul Dumnezău, Ziditorul și Făcătoriu, a toată lumea, dintâiu a făcut pe Adam cu toate darurile, împodobit frumos, și toate i-a dat pre voia lui. Datu-i-a minte slobodă, nimeni să nu biruiască cu mintea și voia luiu. Dar el, nici pre aceea nu a ținut, ci a călcat învățătura lui Dumnezău, pentru că așa este omul: grabnic la cele plăcute, leneșu la cele duhovnicești.”

„Sfîntul Mucenicu Tiron cauta grăbitu într-o pădure un balaur și negăsindu-l se culcă sub un copac. Fu grabnicu trezitu de o muiere giupîneasă care-i spune unde se pitea fiara cea înspăimântată.”

„Dintru cât s-au îndurat Dumnezeu, dintru mila Sa ce mare de ne-a dăruit, dăruim și noi acest dar limbii românești, carte pre limba românească, întâiu de laudă lui Dumnezău, după aceea, de învățătură și de folos sufletelor, iar voi să o primiți nu ca pre un lucru pământesc, ci ca pre un odor ceresc. Și printrânsa cetind, pre noi pomeniți și întru ruga voastră, pre noi nu uitați. Hiți sănătoși!”