In cele ce urmeaza este redata cateheza pe care a facuto PS Siluan in timpul unui botez in anul 2004, intr-o manastire din Franta. Traducerea din franceza s-a facut dupa un fisier audio iar diferitele momente de invatatura sunt impletite cu derularea slujbei, ceea ce face sa fie prezentate fragmentar.
***
Vom savarsi astazi Sfanta Taina a Botezului pentru acest copil, si voi incerca sa va dau cateva repere inainte de inceperea acestei Mari si Sfinte Taine, si ma voi opri de asemena de maniera catehetica pentru a explica semnificatia ei.
Este, asa cum am spus, o Mare si Sfanta Taina. Traim intr-o lume in care nu mai exista taina, totul este previzibil. Conturile bancare vrem sa fie la punct, ne luam asigurari de viata, incediu, pentru masina, pentru orice risc, si care sunt toate la zi. Si acestea de fapt nu ne garanteaza viata, ci doar ca o sa avem un' pic de bani ce ne consoleaza dupa aceea. Si viata pe care Dumnezeu a venit sa o propuna, repropuna omului dupa ce a intors spatele Celui care este intr-adevar Viata, este viata adevarata, viata eterna care nu se fondeaza pe asigurari platibile. Este o promisuiune pe care Dumnezeu a facut-o de la inceput omului, si pe care Dumnezeu o tine, dar omul o ia in serios sau nu. Si crestinii sunt cei care au primit Vestea cea Buna, L-au primit pe Hristos si cred in numele Lui, si celor care cred in numele Lui, si Il primesc, Evanghelia de la Ioan le-a dat puterea sa se numeasca copiii lui Dumnezeu.
Astazi nu facem nimic mai mult sau mai putin decat sa punem in mana lui Dumnezeu acest copil, pe care Dumnezeul il face copilul Lui, si nu facem nici mai mult nici mai putin, decat ceea ce a poruncit Hristos apostolilor: Mergand, învăţaţi toate neamurile, botezandu-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh” (Matei 28, 19). In aceasta perspectiva incepem astazi aceasta Sfanta Mare Taina care nu este doar o reuniune pentru familie unde cadourile sunt mai importante decat aceasta Sfanta si Mare Taina. Noi vom pune in mainile lui Dumnezeu Celui Viu acest copil, pe care Dumnezeu il face copilul Lui, si copiii lui Dumnezeu sunt marcati de pecetea darului Sfantului Duh, si copiii lui Dumnezeu iau parte la cina Tatalui lor, si pe care Tatal o face pentru Fiul Lui, si pentru toti fiii Lui deveniti prin har. Si Sfantul Ioan Gura de Aur ne spune ca acesti copii, care iau parte la Cina, devin Trupul si Sangele Fiului, si devin comostenitori ai Imparatiei Fiului lui Dumnezeu.
Prima parte a acestei Taine incepe prin lepadari. Printul acestei lumi - care se crede stapantul lumii si indrazneste sa spuna chiar lui Hristos: iata toata lumea este la picioarele Tale, daca ma adori si ma venerezi - se crede stapanul a toate, si al tuturor celor ce vin in lume. Dar din Evanghelia lui Ioan stim ca Hristos este Lumina, "Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume"(Ioan, 1,9) , deci este aceasta Lumina care S-a intrupat, este aceasta Lumina pe care o anuntam astazi acestui copil.
Suntem constienti ca stapanul acestei lumi se crede propietarul tuturor creaturilor si de aceea sunt mai multe rugaciuni pe care le adesam lui Dumnezeu si spunem stapanului acestei lumi sa-l lase linistit pe acest copil si sa cunoasca vanitatea puterii sale, caci nu are putere nici asupra porcilor. (Stim din Evanghelie ca demonii l-au rugat pe Hristos ca daca ii scoate afara din cel demonizat sa ii trimita in turma de porci.) Si cerem nasilor sa rosteasca lepadarile de satana de trei ori, si pe urma de trei ori vor sufla si scuipa pe satana. De ce sa sufle? Pentru ca in Sfanta Scriptura ni se spune ca Fiul Omului prin suflarea gurii Sale va nimici pe diavol. ["pe cel aprig il va bate cu toiagul gurii Lui si cu suflarea buzelor Lui va omora pe cel fara de lege" (Is. 11,4)]. Si ne imaginam cateodata ca Dumnezeu a facut razboiul stelelor si nu e adevarat. Dumnezeu este cel care a facut cerul si pamantul, care nu este Binele abstract, impersonal, ci care este Lumina Vesnica care "lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o " (Ioan 1, 5) si care prin suflarea gurii Sale, va nimici pe cel Rau.
Dar mai intai veti vedea ca voi descalta pe acest copil, il voi descalta de lucrurile acestei lumi.
***
Ne vom intoarce acum cu spatele la Rasarit, cu spatele la Lumina, cu spatele la cel ce este Rasaritul de Sus si Soarele Dreptatii si vom renunta la tot ce vine din tenebre. Chiar si frescile reprezinta tenebrele si lumina precum apusul si rasaritul.
***
Dupa ce am rostit rugaciunile de exorcizare, adresate diavolului, ne intoarcem spre Rasarit, spre Lumina, spre Hristos. Chiar soarele anunta Rasaritul, el insasi, ca nu este un fenomen cosmic, meteorologic ci o marturie a lui Hristos in acesta lume.
***
Dupa ce am facut prima parte a Botezului vom incepe Sfanta Liturghie in cadrul careia vom boteza acest copil. Pentru ca in inima vietii noastre se gaseste sacrificiul nesangeros pe care Domnul ni l-a lasat si ne-a spus "de fiecare data cand veti manca din Trupul meu si veti bea Sangele meu veti marturisi moartea mea si veti anunta Invierea mea".
Aceasta cristelnita devine mormant, de aceia vom face binecuvantarile aici, ca pe un mormant; devine sursa de viata, veti auzi ce binecuvantari vom invoca pe aceasta apa care devine apa de recreere, unde moare vechiul om si naste omul nou. Si ne vom ruga ca acest copil sa fie "altoit in Hristos" si va deveni martor al Mortii Sale si al Invierii Sale pentru ca aceasta dinamica a mortii si a invierii pe care Hruistos ne-a dat-o devine mantuire, omorare a mortii prin moarte, si mostenire a vietii eterne si a vietii adevarate.
***
***
Acum il vom unge cu Sfantul Mir, Sfantul si Marele Mir care este consacrat in Bisericle Autocefale in Joia cea Mare de catre patriarh si de toti episcopii sinodului care pot participa, si este dat preotilor in semn de unitate a credintei si in semn de legatura pe care o au cu episcopul lor, ca si prin Antimisul, ce contine moaste, si se gaseste pe altar sub Sfanta Evenghelie, si este semnat de episcop.
***
Vedeti acum ca biserica ea insasi marturiseste acesta taina a botezului pentru ca biserica este in acelasi timp acest san matern care ne face sa renastem, sa trecem de la moarte la viata, de la intuneric la lumina. Si venim in ziua de Paste, "Ziua Invierii, sa ne luminam, popoare, Pastile Domnului, Pastile! Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, Cei ce-I cantam cantare de biruinta."(Din Canonul Invierii) Acesta este taina in care ne angajam si il angajam pe acest copil.
Si este taina pe care o implinim acum, mai intai prin procesiunea cu apa de botez, care l-a facut sa treaca de moarte la viata, si l-am cufundat de trei ori, si pe urma, vom avansa spre altar, continuand slujba, si il v-om duce pana acolo unde Dumnezeu il cheama, si ne cheama pe fiecare dintre noi, spre Cer, pentru ca am Biecuvantat Imparatia, Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh. Si nu este o metafora, nu este o recitare a diaconului, care se repeta, si pe care o repetam in fata dumneavoastra deghizandu-ne in diacon, preot, episcop, ci este o realitate vie si datatoare de viata, pe care trebuie sa o luam in serios precum copiii care sunt chemati la Hristos. Pentru aceasta Hristos ne spune sa fim precum copiii, si cu aceasta simplitate a copiilor suntem chemati.
***
***
In numele Tatalui si Fiului Si Sfantului Duh.
Am citit prima data Evanghelia ce se citeste in a treia saptamana dupa Paste, si pe urma Evanghelia ce se citeste in timpul botezului. Ati auzit ca Hristos a spus apostolilor sai "Datu-Mi-s-a toata puterea in cer si pe pamant, drept aceea mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. "(Matei 28, 18-20).
Dinamica vietii crestine, a vietii noastre crestine, depinde foarte mult de faptul ca noi credem sau nu, ca Domnul este cu noi in toate zilele. Dar viclesugul celui Rau fata de Dumnezeu, a fost dintotdeauna sa obscureze aceasta constiinta a prezentei, si chiar a existentei lui Dumnezeu. Iar rezultatul nu se lasa asteptat intototdeauna.
Si Domnul spune: "Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât."(Ioan 15, 17-18) Hristos spune de la inceput ca daca lumea Ma uraste si pe voi va va urâ, dar "voi nu sunteti din lume" (Ioan 15, 19). Si constientizarea ca Hristos este cu noi pana la sfarstiul veacului, face ca noi sa putem avea constiinta ca nu suntem din aceasta lume, ci suntem servitorii lui Hristos celui Viu, care este cu noi pana la sfarsitul veacului.
Si ce ne-a cerut Hristos?- pentru ca ne-a spus: invatati tot ceea ce v-am poruncit. Ceea ce ne-a cerut este sa ne iubim unii pe altii. Aproape toti copii cunosc aceasta, si in aprenta este un lucru foarte simplu, dar ceea ce constatam este ca iubim pana la proba contrarie. Iubim mult pe cei care reprezinta ceva pentru noi. Iubim cu usurinta P. Placide [n.n. staretul manastirii], dar nu stim cum trebuie sa-l ascultam pe parintele Placide, cum trebuie sa preferam cuvantul sau si binecuvantarea sa, fata de propria vointa. Si vedem ca nu e atat de usor sa-l iubesti si si sa-l asculti, si prin extensie sa-l ascutam pe Dumnezeu - pentru ca pe Dumnezeu Il ascultam atunci cand ascultam pe parintele nostru duhovnic. Si vedem ca astazi suntem toti "parinti"... suntem martorii acesteia. Si constatam ca aceasta marturie este cateodata o contramarturie de ceea ce este dragostea, asa cum Dumnezeu ne-a cerut sa iubim. Dumnezeu ne-a cerut sa ne iubim unii pe altii asa "cum Eu v-am iubit". Acest "cum Eu v-am iubit" ramana sa-l descoperim zi dupa zi, si cu cat suntem constienti ca nu putem iubi, cu atat mai mult suntem determinati sa iubim mai mult. Putem iubi de o maniera imperfecta, dar nu putem decat sa iubim, pentru ca aceasta este porunca. "Daca ma iubiti, paziti poruncile Mele."(Ioan 14,15) caci "cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste" (Ioan 14,21) Si atunci daruirea noastra in raport cu Dumnezeu si in raport cu acela care este fratele nostru este bine definita. Si poruncile raman valabile pentru totdeauna. Si Dumnezeu ne da aceasta porunca a iubiri nu numai pentru cei care sunt fratii nostri, ci ne spune sa o extindem incet incet si la cei care ne urasc. "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc" (Matei 5, 44). Deja sa incercam sa-i iubim pe cei care sunt aproape de noi, si vedem ca uneori este chiar dificil sa iubim. E greu sa iubim cateodata chiar proprii copii, si este dificil sa-i iubim cand le auzim plansetele, si atunci trebuie sa ne intoarcem, sa ne resituam fata de Dumnezeu, care este iubire.
[...]
Dumnezeu sa binecuvanteze prin rugaciunile tuturor sfintilor si a tuturor celor care au acompaniat pe micutul Raphaël si famila sa, pentru ca el sa poata creste in implinirea poruncilor lui Hristos si fie ca harul Sfantului Duh sa fie cu el, si cu voi cu toti acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
***
Dumnezeu este Atotputernic, Atotsiutor si Necuprins, Vesnic si Desavarsit, si nu ii este rusine sa faca din noi, creaturi cazute, copiii Lui. Si spunem in Liturghia Sfantului Vasile si in cea a Sfantului Ioan Gura de Aur ca nu ne-a lasat, ci a incercat sa ne salveze, trimitand in lume chiar pe propiul Sau Fiu. Si Dumnezeu face din copiii oamenilor copiii Lui. Astazi El are un nou copil, Raphaël. Raphaël are numele Arhanghelui Vindecarii caci Raphail inseamna "Domnul vindecatorul".
Dumnezeu l-a facurt al Sau si il incredinteaza parintilor sai spirituali si a parintilor lui trupesti. Asadar incepand de astazi nu mai cresteti copilul vostru, ci cresteti copilul lui Dumnezeu. El vi l-a incredintat dupa ce a facut din el unul dintre ai Sai, si l-a facut al Sau intrand in Biserica. Dupa ce pruncul a fost dus si inchinat in cele patru colturi ale altarului [n.n. mesei din altar] vi-l da, dupa ce L-a luat in brate, asa cum altadata dreptul Simeon l-a dat pe Pruncul Iisus, Maicii Domnului, sa fie crescut dupa Lege.
Ati auzit ca am zis "binecuvanteaza acest copil si pe parintii lui, si da-le lor sa invete dupa legea Ta" iar aceasta este o sarcina, si cateodata suntem lenesi si nu incercam sa-ii invatam cum trebuie. Domnul ne cere sa ne instruim dupa Legea Sa, pentru a putea invata proprii Sai copii, si nu numai proprii copii, ci si copiii spirituali. Domnul ne cere sa-l invatam pe copil, si sa-i transmitem Legea cea Vie si Datatoare de Viata care sa fie pentru el adevarata Lumina a fiintei sale. Pentru ca, dragi frati si dragi compatrioti, am transmis mai repede retetele de cozonaci la copii noastri, si vedem ca astazi in occident dupa a treia si a patra generatie, copilul nu mai stie nimic de acesta Lege, si ajung copiii sa nu mai stie nici sa faca semnul crucii si singurul lucru de care isi amintesc, este ca Pastele e ziua cozonacilor, a oualelor rosii si a mielului. Si pentru Imparatia Cerurilor, sarmalele, si cozonacii nu sunt hrana si nu ne aduc viata. Traim intre stomac si organism. Si tin sa va amintesc ca astazi am facut angajamente, pentru ca noi toti am fost botezati in Hristos si imbracati in Hristos si aceasta imbracamite a lui Hristos avem nevoie sa o spalam si sa o purtificam in permanenta, si trebuie sa raspundem la aceasta invitatie a lui Hristos: "Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. [...]Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor."(Matei 26,26-28)
Aici este unde acest copil, si noi toti, copiii lui Dumnezeu, vom gasi avdevarata noastra hrana, si aici luam binecuvantarea care se resfrange asupra sarmalelor noastre, si a oualor de Paste, asupra cozonacilor. Altfel, ne ramane sa ne pregatim mormantul, cavoul, intr-un cimitir de renume: Belu in Bucuresti, sau Montparnasse, Pere Lachaise la Paris. Si odata cu noi, asa-zisa traditie va fi ingropata. Dar daca noi suntem constienti de aceasta hrana spirituala pe care o primim, de ceea ce am primit la Botez, vom fi adevarati martori ai lui Hristos care ne da tot ceea ce ne trebuie pentru a fi martorii Adevarului si a Pacii Lui intro lume de mincini, si intro lume de ura. Si sa fim adevarati martori ai lui Dumnezeu celui Viu si a lui Dumnezeu celui Adevarat in aceasta lume in care orice fel de idee si de reprezentare se viseaza Dumnezeu.
Dumnezeu sa va binecuvanteze pe voi pe toti, si fratilor, va rog sa ma iertati pentru ca v-am facut aceasta cateheza, dar sa va rugati pentru noi, caci incercam sa profitam sa o facem acolo unde putem, pentru ca nu avem o cateheza la scoala, nu avem o cateheza in timpul sapatamnii, si avem din ce in ce mai putine cateheze sau de loc in cadrul familiei, si acesti copii au nevoie sa pastreze si sa transmita credinta in aceste conditii.
Hristos a inviat!
Adevarat a inviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu