ÎPS Ierotheos Vlachos la Iași, cu ocazia lansării a 2 dintre cărțile sale, și la Paltin - Petru Vodă în pelerinaj la mormântul P. Iustin Pârvu si pentru a se întâlni cu Părintele Stareţ Hariton Negrea

Înregistrarea integrală a Lansării cărților în traducere în limba română ale 

Înaltpreasfințitului Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie

Eveniment desfășurat în Sala „Iustin Moisescu” din cadrul Ansamblului Mitropolitan din Iași.

Au luat cuvântul, pe rând,

• IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei; 

• Pr. Roger Coresciuc, asist. univ. al Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași; 

• Tatiana Petrache, traducător „Dogmatica empirică... Vol. 2” și 

• IPS Ierotheos Vlachos, autorul cărților lansate. 

Moderatorul evenimentului a fost domnul Cătălin Jeckel, director al Editurii Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

***

Ziaristi Online: Înaltpreasfințitului Ierótheos Vlachos, Mitropolitul Nafpaktosului, în pelerinaj la Mănăstirea Petru Vodă şi mormântul Părintelui Justin Pârvu. VIDEO cu Părintele Stareţ Arhimandrit Hariton Negrea

 
Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei a lansat vineri, 28 aprilie 2017, în Sala „Iustin Moisescu” din cadrul Ansamblului Mitropolitan – Iași, cărțile „Dogmatica empirică după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis Romanidis. Vol. II” și „Vechea și Noua Romă. De la Tradiția ortodoxă la tradițiile Apusului” ale Înaltpreasfințitului Ierótheos Vlachos, Mitropolitul Nafpaktosului. La eveniment a fost prezent și Înaltpreasfințitul Ierótheos Vlachos, venit special din Grecia pentru lansarea celor două volume apărute la Editura Doxologia.

Sâmbătă, Părintele Mitropolit Ierotheos Vlahos a mers în pelerinaj la mormântul Părintelui Justin de la Mănastirea Petru Vodă şi pentru a se întâlni cu Părintele Stareţ Arhimandrit Hariton Negrea. Mănăstirea a publicat pe site-ul oficial un cuvânt al celor doi înalţi slujitori ai Domnului, pe care îl redăm în înregistrarea video de mai jos:

Duminică, 30 aprilie, Înaltpreasfințitul Ierótheos va sluji Sfânta Liturghie la Catedrala Mitropolitană din Iași, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. De asemenea, în seara zilei de duminică Mitropolitul Nafpaktosului va susține, în Aula „Mihai Eminescu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, conferința cu titlul „Viața duhovnicească a creștinului în societatea actuală”.

LEGATURI:

• Cuvantul Ortodox: ÎNALTPREASFINȚITUL IEROTHEOS VLACHOS REVINE LA IAȘI pentru lansarea unor cărți importante și susținerea conferinței “Viața duhovnicească a creștinului în societatea actuală” – 28-30 aprilie 2017

Rugaciune ecumenista in Cairo cu Papa Francisc, Papa Tawadros II, Patriarhul Bartolomeu și Patriarhul Alexandriei (video)

  Rugăciunea ecumenistă din 28 aprilie 2017, 

  în complexul catedralei ortodoxe copte din Cairo, Egipt

condusa de:

Papa Francisc, al Bisericii Romano-Catolice;

Papa Tawadros II, al Bisericii Copte-Ortodoxe;
Patriarhul Sidrak, al Bisericii Copte-Catolice;
Patriarhul Laham, al Bisericii Greco-Catolice Melchite;

Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu;

Patriarhul Teodor al II-lea al Alexandriei și al întregii Africi.

VIDEO :

Corina Negreanu despre rolul culorii în icoană și noile ispite cromatice. "Pictorii iconari de odinioară, stăpâneau o incredibilă artă de formă și culoare laolaltă"

Sfintele Împărătese care au apărat icoanele, Irina(787) și Teodora(843)
În fapt, icoana reprezintă trei împărătese, incluzând-o central pe Maica Domnului Hodighitria(Povățuitoarea) cinstită de fericitele basilee ,,care L-au iubit pe Hristos”. Sus, centrat, Sf. Mahramă sau Năframa Regelui Abgar- izvorul și temelia icoanelor. Jos, centrat, o emblemă ce se referă la Anul Omagial 2017 închinat icoanelor și iconarilor.
icoană pe lemm (31x42 cm) de Corina Negreanu/2017

Corina Negreanu: Noile ispite ale icoanei; laconismul cromatic

Iisus Hristos-Mântuitorul și Biserica Universală prin cele Șapte Sinoade Ecumenice ale sale nu a disprețuit, trupul sau materia(natură) stricăcioasă și derizorie. Din contră. Nu le-a negat rostul ci le-a arătat /reconsiderat  deplin slava. Căci Mântuitorul Iisus Hristos  la întruparea Lui- momentul zero de re-creere a lumii- nu a anulat ori a distrus materia și firea omenească, ci le-a asumat și recalibrat. 

Icoana are și această  funcție, pe lângă altele,  de a arăta, de a oglindi, de a sugera partea nevăzută/cerească, însă fără a minimaliza/ignora  partea pământească (trup și psihic) înduhovnicită ce a atins cotele sfințeniei persoanei reprezentate în ea -mucenic, cuvios s.a.

De-a lungul timpului, sub conul de lumină al conștiinței ecleziale, reprezentările iconografice au cunoscut o dezvoltare și un apogeu artistico-liturgic ce a atins cea mai înaltă limpezime dogmatică, artistică și stilistică, în epoca de renaștere bizantină a Paleologilor, după crizele iconoclaste. În Rusia, sec. XIV-XV. La noi, mai ales prin arta brâncovenească din sec. XVII. Culorile icoanei sigur că erau naturale și vii în epoca Paleologilor. O gamă sofisticată spre deosebire de pictura  și arta sacră a veacurilor trecute.

În icoană, atât desenul cât și culoarea-subordonată lui rămân în tandem ca importanță, deși nu acest raport reprezintă întregul ei. Există azi tendința de a disprețui culoarea în raport cu desenul pe terenul  ,,noii” artei sacre. Au fost și sunt evident greșeli de prost gust, neștiință și lipsă de măsură care au alimentat pe bună dreptate acest refuz de a se opta pentru o paletă cromatică vie și  curajoasă. Desenul obligă spre rațional și spirit. Culoarea, e adevărat, se adresează impresiei vizuale, inspiră mai mult latura emoțională, psihică. Simbolică. Dar și duhovnicească. De aici căderea/păcatul în abstracționism versus senzualitatea degradantă a stridenței polifoniei culorilor în stilul (neo)bizantin de pictură. De aici panica estetică, laconismul cromatic și o zgârcită gestiune a culorilor redusă la câteva tonuri, a două-trei culori, pentru a controla mai bine un așa-zis echilibru compozițional ce sintetizează și  definește  ,,onest” imaginea sacră și trasăturile duhovnicești ale sfințeniei. Uneori se forțează tertipuri, patine, ceața  ca icoana nouă, astfel ,,învăluită”, să sugereze mai bine prezența  harului...   Alteori,  icoana prea e privită (doar) ca execuție și tehnică artistică.  Sigur, lucrurile sunt mult mai complicate și pot fi argumentate pe măsură.

Dumnezeu a creat diversitatea. Creația întreagă, lumea materială, întreg cosmosul e inundat de bogăția și armonia culorilor revărsate fără rest  într-o spontaneitate desăvârșită, fie ea și numai din/în lumea aceasta. Un crâmpei din această strălucire a armoniei culorilor au descoperit-o restauratorii ruși  la începutul sec. al XX-lea, când au încercat, printr-o mișcare națională de reconsiderare a folclorului rus, să recupereze icoana  veche (pretextată  ca ,,piesă folclorică uitată”) - secole de-a rândul după epoca de tristă amintire a țarului Petru I. La îndepărtarea  stratului de olifă înnegrită și  a acoperămintelor metalice ale vechilor icoane rusești, spre uimirea  artiștilor restauratori, a înviat frumusețea și bogăția strălucitoare a culorilor icoanelor de altădată. Viața din ele, smerita bucurie. Era incontestabilă măestria și știința armonizării culorilor spiritualizate ale acelor pictori iconari de odinioară, care stăpâneau o incredibilă artă de formă și culoare laolaltă! Viul vieții și al armoniei depline întru Frumusețea Duhul Sfânt.

A reduce, a minimaliza, a omite și a exclude rostul și rolul ermeneuric al culorii în icoană este o opțiune plastică ce poate devia imaginea liturgică-icoana, spre dualism maniheist, spre monofizitism mascat. O poziție dochetistă față de adevărul Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos (istoric), față de Duhul Sfânt și  de har. O părută părelnicie forțată despre sfințire și sfințenie trădată de căutarea unei expresivități plastice de impact vizual  prin laconismul cromatic, născută din ,,slăbiciunile credinței înseși”. Nu o spun eu, o spune Leonid Uspenky, în tratatul său de Teologia icoanei, printre rânduri.

Nu e de lepădat nici ce spune Paul Evdochimov:

,,Monofizitismul nu a fost niciodată depășit în anumite probleme de credință: a luat forma  ,,egoismului transcendent” al mântuiri individuale. E disprețul monofizit față de carne și materie, fuga spre cerul spiritelor pure, ignorarea culturii și a vocației omului în lume, ostilitate și chiar ură față de femeie și frumusețe.(...) Or, adevărata Tradiție predică tensiunea autentic dialectică, atât de puternic subliniată de  Sfântul Grigorie de Palama: nu un lucru sau altul, ci amândouă deodată. Aceasta este tensiunea între smerenia subiectivă și  faptul obiectiv de a fi co-liturghisitor, împreună-făcător,  co-poiet cu Dumnezeu.  

Antinomiile odinioară atît de familiare Sfinților Părinți, trebuie învățate din nou. Omul spune: ,,nu sunt desăvârșit” și Dumnezeu îi răspunde  ,,Fiți desăvârșiți precum și Tatăl vostru din ceruri desăvârșit este”. Omul spune: ,,Deșertăciune sunt și pulbere”, iar Hristos îi răspunde: ,,Voi sunteți dumnezei și-Mi sunteți prieteni”(...) iar Sfântul Ioan zice: ,,Sunteți unși ai Celui Sfânt și pe toate le știți”. ,,Chipul slavei celei negrăite sunt deși port rănile păcatelor”, spune, într-o sinteză plină de forță, un tropar al slujbei de înmormântare. (Arta icoanei - O teologie a frumuseții)

Omul este creat și în același timp nu este creat, ci ,,născut din apă și din Duhul Sfânt”, pământesc și ceresc, făptură și dumnezeu în devenire. Un ,,dumnezeu creat” este o noțiune dintre cele mai paradoxale, ca și ,,persoana creată” și libertatea creată”. Îndrăzneala Sfinților Părinți întărește aceste maxime, aceste sentințe pentru ,,a nu se lăsa pradă tristeții”  și pentru ,,a nu stinge flacăra Duhului Sfânt”.”

*

Rolul culorii în icoană se aseamănă  în viață cu cel al femeii. Nuanțe și nunțe. Tonuri calde, reci. De dragul Mironosițelor Femei, ,,La mulți ani!”  tuturor femeilor creștine, reflexii translucide de smerenie și dragoste în care să-și lase amprenta harul Duhului Sfânt.

Ce duh moștenim, ce duh ducem mai departe?

Oameni și demoni: Al cărui duh sunt?

Pentru mine Sfinții Închisorilor sunt eroiii războiului duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe Române cu duhul comunismului.

Ei au început acest război la periferia lui, la nivel trupesc și intelectual, cultural și politic, și au fost duși de Dumnezeu până în miezul lui, în Casa Răului, în inima vârtejului malefic ce avea să-i împrăștie semințele în inimile oamenilor....

Sfinții Închisorilor au înfruntat duhul comunismului în starea lui pură, înainte de a se disemina în poporul român. De aceea, oricine vrea să vadă chipul descoperit, fără nici o mască ideologică sau instituțională, al duhului comunismului trebuie să cunoască Fenomenul Reeducării din pușcăriile comuniste, Fenomen care și-a avut capitala la Pitești.

Detaliu din Icoana mărturisitorilor din temnițele comuniste

După 1989 duhul comunismului n-a părăsit România. Dimpotrivă, și-a continuat lucrarea. Lupta începută cu elita duhovnicească a României în tenebrele Piteștiului a devenit acum lupta cu amintirea, cu Duhul acestora, în sufletele noilor generații.  

Reeducarea nu e un succes deplin decât atunci când poporul se leapădă de eroiii lui duhovnicești, ca de niște pericole supreme pentru pacea și bunăstarea lor, așa cum s-au lepădat evreii de Hristos; atunci abia primește el în chip desăvârșit, pentru totdeauna, pecetea comunismului. Căci vrăjmașul sufletului omenesc știe că Biserica e vie într-un neam atâta timp cât naște eroi duhovnicești, luptători cu duhurile rele, că Liturghia își împlinește rostul atâta vreme cât hrănește acest eroism.

În comunismul de dinainte de 1989 pușcăriile au fost adevăratele mănăstiri și schituri ale țării: acolo a bătut inima Ortodoxiei. Căci acolo a fost prima linie a războiului duhovnicesc. Acolo, elita culturală și politică a țării a devenit elită duhovnicească; acesta a fost motivul pentru care Dumnezeu a îngăduit să fie duși în tenebrele cele mai profunde ale comunismului, ca să înfrunte însuși duhul acestuia.

În măsura în care a rămas ceva necomunizat în Biserica și țara noastră, aceasta se datorează Sfinților din închisorilor comuniste. Prin compromis s-a salvat instituția eclezială, dar prețul ascuns, duhovnicesc, al acestui târg, a fost pătrunderea duhului comunist în administrația bisericească și mentalul colectiv al credincioșilor. De aici ni se trag toate bolile care macină azi Ortodoxia românească, de la cultul consumismului ”cu binecuvântare” și până la înlocuirea războiului duhovnicesc cu psihoterapia ortodoxă, training-uri de dezvoltare personală.

Cum tindem să înțelegem și să abordăm Biserica din România azi? Ca pe o clinică de recuperare pentru cei ce nu se mai pot integra în societatea de consum sau ca spital de campanie pentru cei răniți în războiul duhovnicesc?

Poate că fără Sfinții Închisorilor, fără istoria scrisă cu sângele lor în temnițele comunismului, nici măcar nu ne-am mai pune o astfel de întrebare.

***

El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască.(Luca 9, 54-55)

Vizita Patriarhului Ecumenic Bartolomeu la Taize și discursul său la Consiliul Mondial al Bisericilor (în franceză). "Sfântul și Marele Sinod a recunoscut că „unul din principalele organisme ale Mişcării Ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor“

Pe 25 aprilie 2017, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a vizitat pentru prima dată comunitatea de la Taize. In această vizită Patriarhul a participat la rugăciunea comună în biserica "Reconcilierii", în prezența fraților și a reprezentaților diferitelor comunități creștine și a tinerilor reuniți la Taize. De asemenea, el a binecuvântat 2 icoane și s-a recules la mormântul fratelui Roger, fondatorul comunității de la Taize, după cum ne informează Radio Vatican.

Cu o zi înainte, pe 24 aprilie 2017, Patriarhul Bartolomeu a ținut un discurs la Centrul Ecumenic de la Consiliul Mondial al Bisericilor, la Geneva, în care face și niște reflecții legate de Sinodul din Creta. Din acestă alocuțiune redăm mai jos următorul fragment: 

În cele din urmă, participarea ortodoxă în eforturile de reconciliere și unitate a creștinilor în sânul a ceea ce se numește „Mișcarea Ecumenică“, care până acum s-a bazat pe deciziile luate fie în mod individual de către Bisericile Autocefale, fie în cadrul Conferințelor pan-ortodoxe, a trebuit să fie ratificată pe cale sinodală, care este metoda autentică pentru a formula o poziție uniformă a Bisericii Ortodoxe.

Noi, ortodocșii, suntem ferm convinși că mișcarea ecumenică și Consiliul Mondial al Bisericilor au ca scop și ca motiv de existență îndeplinirea ultimei rugăciuni a Domnului, „ca toți să fie una“ (In. 17, 21) care este înscrisă pe frumoasa tapiserie ce împodobește peretele acestei sălii. Pentru acesta, Sfântul și Marele Sinod a insistat pe faptul că „participarea ortodoxă la mişcarea  pentru restaurarea unităţii cu ceilalţi creştini în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească nu este deloc împotriva naturii şi istoriei Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă a credinţei şi a tradiţiei apostolice în condiţii istorice noi."(Relații, 4) De asemenea, Sfântul și Marele Sinod a recunoscut că „unul din principalele organisme ale Mişcării Ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor“ (Relații 16). Printre diversele activități ale acesteia din urmă, Sfântul și Marele Sinod a susținut că "Biserica Ortodoxă doreşte să întărească lucrarea Comisiei pentru Credinţă şi Constituţie şi urmăreşte cu viu interes contribuţia teologică a acesteia adusă până în prezent. Ea evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta, prin contribuţia valoroasă a teologilor ortodocşi, ceea ce reprezintă o etapă importantă în Mişcarea Ecumenică pentru apropierea dintre creştini (cf. Basilica) Biserici" (Relații, 21). Această evaluare sinodală a contribuției CMB la căutarea unității creștine, pe care o găsim foarte pozitivă, în opinia noastră ar trebui să servească drept sursă de inspirație pentru desfășurarea lucrărilor CMB, la apropierea împlinirii a 70 de ani de existență.

Pe de altă parte, Biserica Ortodoxă a reiterat prin vocea sinodală a Sfântului și Marelui său Sinod că „acordă o mare importanță dialogului, în mod special cu creștinii eterodocși“ (Enciclica, 20), motiv pentru care ea „condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, din partea unor persoane sau a unor grupuri, sub pretextul păstrării [...] unei Ortodoxii autentice" (Relații, 22).

 ***

Vizita Patriarhului Ecumenic, Bartolomeu, la Taize

Fratele Benoît: Este o vizita istorica, pentru ca legaturile sunt vechi cu Patriarhia Constantinopolului. Sunt frati si calugari care au trait [aici] in anii '60, dar n-a fost niciodata o astfel de vizita, a celui mai inalt reprezentant al acestei Patriarhii si, deci, ne bucuram ca el vine si este partas rugaciunii comune cu toti fratii si credinciosii care sunt prezenti aceasta saptamana.

Patriarhul Ecumenic: In moartea si in Invierea Sa, Hristos ne-a impacat cu Dumnezeu. In momentul in care cantam imnurile pascale, Orient si Occident crestini impreuna, continuam sa ne rugam pentru ca lumina Invierii sa ne conduca pe calea unitatii si a comuniunii.

Fratele Alois: Este un simbol pe care vrem sa-l partajam, reconcilierea care ne-a fost adusa de Hristos. Si faptul de a ne ruga impreuna, ca Patriarhul vine sa se roage aici, impreuna cu noi, este ca o anticipare  a acestei reconcilieri pe care Hristos a dat-o deja umanitatii, dar pe care nu o traim destul de deplin.

Reporter: Il vom intalni pe Patriarhul Bartolomeu alaturi de Papa Francisc, in vizita sa la Cairo, vinerea si sambata viitoare...

UPDATE:

• ROF: Rugaciune ecumenista in Cairo cu Papa Francisc, Papa Tawadros II, Patriarhul Bartolomeu și Patriarhul Alexandriei (video)

***

Fotografii de pe Pagina Patriarhiei Ecumenice

De praznicul Izvorul Tamaduirii: rugaciuni, predici, reportaje

 TROPAR, glasul al 3-lea 

Fecioară Curată, ca un izvor de viață făcător ai zămislit Roua cea după fire necuprinsă și ai izvorât pentru noi nectar de neîncetată bucurie, ce dimpreună cu apa vieții veșnice, din izvorul tău se revarsă în bogate râuri și nesfârșite; pentru care, cu toți bucurându-ne, strigăm: Bucură-te, Izvor al vieții tuturor.

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la Praznicul Izvorului Tămăduirii

Cântarea 1, glasul 1. Irmosul:

Izvorăşte-mi acum, Izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născă­toare, dându-mi darul cuvântu­lui, ca să laud izvorul tău, care izvorăşte viaţă şi har credincioşilor; că tu ai izvorât pe Cuvântul Cel într-un ipostas.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Locaş de tămăduire mai presus de fire se arată tuturor biserica ta cea sfântă, Fecioară! Că din moarte vădită ridică lămurit pe credincioşii care aleargă la dânsa şi izvorăşte tuturor mângâierea cea din belşug.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Din ceruri reverşi nouă daruri fără împuţinare, ceea ce eşti cu adevărat una; căci pe cel orb îl faci să vadă lumina, prin tina cea nouă, strigând tu de sus către Leon, mai presus de gând.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Bucură-te, Mărie, bucură-te, ceea ce eşti lauda de obşte şi cin­stită a neamului omenesc! Că Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorât vădit, ca o picătură, arătându-te izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă.

Emisiunea "Oamenii sunt lumina". Cuvinte pline de lumina, adusa pe cararea nevointei de Parintelui Valerian, fostul actor Dragos Paslaru

Cine sa-L biruie taicutele pe Hristos daca eu fac biserica din mine? Daca eu, asa, neputincios si ticalaos, aspir la lucrul asta?!

 Emisiunea "Oamenii sunt lumina" din 16 aprilie 2017

Transcrierea integrala a emisiunii:

OAMENII SUNT LUMINA, partea I. 

E Duminica Invierii si, ca in fiecare an, acum va aducem in case oameni si locuri speciale. Am batut muntii Builei de la un capat la altul si am aflat oameni care traiesc invierea lui Dumnezeu clipa de clipa.

De 26 de ani, fostul actor Dragos Paslaru a renuntat la tot si s-a calugarit. Acum e parintele Valerian, un om care vorbeste cu credinta despre intalnirea cu Hristos. A trait si in pustie, in grotele din muntii Builei. Ne-a avertizat insa ca pe calugar nu trebuie sa-l lauzi niciodata pentru alegerile lui. Urmeaza o adevarata marturie de credinta.

Mitropolitul Hierotheos Vlachos: "Unitatea este roada Duhului Sfânt, împărtășirea Duhului Sfânt, unitatea de credință"

Unitatea este o unitate de credință, așa cum Dumnezeu și sfinții au revelat-o, o unitate legată de „împărtăşirea Sfântului Duh“ și care, fără îndoială, cere ca "viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm"

"Atingem unitatea duhovnicească prin respectarea poruncilor lui Hristos"

Părintele Andrei Lemeshonok: De ce nu simțim Paștele?

De ce nu simțim Paștele?

Părintele Andrei Lemeshonok, duhovnicul Mănăstirii Sfânta Elisabeta din Minsk, Belarus

Pentru subtitrarea în limba română, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC

Uneori se întâmplă ispite de Paști. Cum spunea Părintele Sofronie, a plânge în post pentru noi, pentru păcatele noastre, este mai mult sau mai puțin caracteristic firii noastre, iar a ne bucura, a ne învinge sinele nostru, firea noastră infectată de păcat și a ne bucura este, desigur, mult mai complicat. De aceea de Paști trebuie, nu așa cum s-a format stereotipul să te relaxezi, să-ți permiți ceva, ci, dimpotrivă, trebuie să priveghezi mai mult. Iată care-i cheia. Căci pentru bucurie trebuie să lupți. Cum? Să nu crezi păcatului. De exemplu te simți rău, n-ai dispoziție, iar toți se bucură. Dar tu să n-ai încredere în ce-ți spune gândul. Biserica binecuvintează să te bucuri. Asa că ia și te bucură. Nu vrei? Silește-te. Înțelege că în tine locuiește păcatul care ție și apropiaților tăi vrea să vă otrăvească sărbătoarea. De ce să crezi păcatul? Caci avem binecuvântarea să ne bucurăm, pentru că avem motiv să ne bucurăm: biruința asupra morții. Iar faptul că în sufletul tău este acuma bezna, întuneric... Dar trebuie sa ne silim. Împărăția lui Dumnezeu se ia prin silință. Când trăim în general după simțămintele noastre, după anumite stări temporale, atunci, desigur, când va trebui să ne bucurăm, vom plânge, iar când va trebui să plângem ne vom bucura. Vrăjmașul le va amesteca pe toate. Însă noi știm că oricât mi-ar fi mai greu acum, dar Hristos a înviat! Slavă lui Dumnezeu! Îmi curge lacrimi. Îmi este atât de greu, totul ma doare, dar Hristos a înviat! Şi trebuie să depășesc această amărăciune, durere, compătimire de sine și să mă alătur acestei bucurii comun care astăzi ne este dată de Dumnezeu. 

 Totuși, această bucurie îi atinge pe acei oameni care măcar puțin s-au nevoit în timpul postului. Desigur, atunci când acestea toate date ale calendarului  bisericesc sunt pur exterioare: "Acum vom vopsi ouăle, vom coace Pască, vom sta jos, vom bea, vom mânca" - aceasta este un lucru. Şi, totuși, este altceva când omul în post s-a împărtășit, a venit la canoanele Sf. Andrei Criteanul, a retrăit Săptămâna Patimilor, când s-a spovedit, s-a împărtășit - atunci când s-a nevoit. Desigur, Domnul îl va mângâia pe acel om care totuși s-a nevoit într-un fel pentru Dumnezeu.

Îmi amintesc și de mine că munceam de mulți ani în biserică - n-am fost numai preot, am fost și paznic. Si când se apropie sărbătoarea simți așa o beznă în sufletul tău, crezi ca e sfârșitul - o astfel de beznă simți. Şi totuși, dacă vei răbda, te vei smeri, vine bucuria. Vine bucuria! Poate că nu va rămâne prea mult timp în tine, dar va veni.  Știți, când timpul e posomorât, cerul este acoperit de nori... Îmi amintesc ca într-un an, vara, tot timpul erau nori, tot timpul ploua. Odată, o lună întreagă am stat în corturi în pădure. Ud, frig, tremuram deja din cauza ploii. Si, dintr-o dată, într-o zi... soare! Știți, acest moment cu soarele a compensat totul. A fost o minune! Totul a început să lucească, să strălucească. La fel este și în viata omului. Înțelegeți? Ești mohorât, ți-e greu, de nesuportat. Nu mai vrei nimic. Deja ți se pare ca totul în jur este rău și bine nu va mai fi. Și, dintr-o dată, Dumnezeu te mângăie! În tine vine aceasta picătură a dragostei lui Dumnezeu și tu înviezi, revii la viată!

Mulțumesc comentatorului care mi-a făcut cunoscut această înregistrare și persoanei care m-a ajutat cu transcrierea

Hristos a înviat!

UPDATE:

Rânduiala spălării picioarelor din Joia Mare săvârșită de slujitori ai lui Dumnezeu

„Cel ce Te-ai încins cu ștergarul și ai spălat picioarele ucenicilor, Hristoase Dumnezeule, spală gândirea sufletului nostru, și ne încinge pe noi cu legătura duhovnicească, spre a face poruncile Tale și a cânta bunătatea Ta.” (Stihiră din Slujba spălării picioarelor din Joia Mare).

Rânduiala spălării picioarelor din Joia Mare săvârșită de PS Macarie 

***

Mitropolitul Clujului, IPS Andrei, a săvârșit rânduiala spălării picioarelor în Joia Mare

***

Rânduiala spălării picioarelor la Mănăstirea Putna

LEGATURI:

• Cuvântul Ortodox: PREASFINTITUL MACARIE DRAGOI si IPS ANDREI ANDREICUT slujind randuiala spalarii picioarelor din JOIA MARE

Slujbă ecumenistă în memoria "mărturisitorilor credinței din sec. XX și XXI".

În Sfânta și Marea Luni, 10 aprilie, IPS Arhiepiscopul Ioan Charioupolis a participat la rugăciunea de Priveghere pentru mărturisitorii credinței din sec. XX și XXI, în memoria celor care și-au dat viața pentru Evanghelie în ultimii ani, care este organizată în fiecare an de Comunitatea Sant'Egidio la capela Sf. Bernard din Montparnasse. De mulți ani participă în mod regulat. 

Slujba de rugăciune a fost prezidată de către Monseignorul Pascal Delannoy, vicepreședinte al Conferinței Episcopilor din Franța, în prezența pastorului doamna Jane Strantz, reprezentanta Federației Protestante din Franța, a părintelui Jérome Thuault, din clerul capelei și mulți credincioși.

Găsiți aici livretul de rugăciune (în franceză n.tr.) cu numele mărturisitorilor credinței.

Concertul bizantin „Raze prin zăbrele” susţinut de maicile de la Mănăstirea Diaconeşti la București

Concertul bizantin „Raze prin zăbrele”

Basilica: Bucureşti | Concert bizantin în Catedrala Sf. Spiridon: „Raze prin zăbrele” (Video)

Maicile de la Mănăstirea Diaconeşti au concertat în aceasta seară la Catedrala Sfântul Spiridon Nou din Bucureşti. Evenimentul intitulat „Raze prin zăbrele” a avut loc cu binecuvântarea Patriarhului Daniel.

Începând cu ora 19:00, monahiile de la mănăstirea băcăuană au încântat auditoriul cu piese muzicale din Vinerea Mare, cântări dedicate celor din temniţa comunistă şi imne pascale.

Evenimentul a fost moderat de părintele Teodor Gradinaciuc, Director Radio Trinitas.

Mănăstirea Diaconești este o mănăstire de maici din județul Bacău, înființată în 1998. Stareța asăzământului monahal este fiind monahia Evloghia Chirvase. Maicile de la Diaconești formează unul dintre cele mai cunoscute grupuri psaltice din țara noastră.