Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa cortului său.
Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum I-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la pământ.
Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău!
Se va aduce apă să Vă spălaţi picioarele şi să Vă odihniţi sub acest copac.
Şi voi aduce pâine şi veţi mânca, apoi Vă veţi duce în drumul Vostru, întrucât treceţi pe la robul Vostru!" Zis-au Aceia: "Fă, precum ai zis!"
După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: "Frământă degrabă trei măsuri de făină bună şi fă azime!"
Apoi Avraam a dat fuga la cireadă, a luat un viţel tânăr şi gras şi l-a dat slugii, care l-a gătit degrabă.
Şi a luat Avraam unt, lapte şi viţelul cel gătit şi le-a pus înaintea Lor şi pe când Ei mâncau a stat şi el alături de Ei sub copac.
Şi l-au întrebat Oamenii aceia: "Unde este Sarra, femeia ta?" Iar el, răspunzând, a zis: "Iată, în cort!"
Zis-a Unul: "Iată, la anul pe vremea asta am să vin iar pe la tine şi Sarra, femeia ta, va avea un fiu". Iar Sarra a auzit din uşa cortului, de la spatele lui.
Avraam şi Sarra însă erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, şi Sarra nu mai era în stare să zămislească.
Şi a râs Sarra în sine şi şi-a zis: "Să mai am eu oare această mângâiere acum, când am îmbătrânit şi când e bătrân şi stăpânul meu?"
Atunci a zis Domnul către Avraam: "Pentru ce a râs Sarra în sine şi a zis: "Oare cu adevărat voi naşte, bătrână cum sunt?"
Este oare ceva cu neputinţă la Dumnezeu?La anul pe vremea aceasta am să vin pe la tine şi Sarra va avea un fiu!"
Iar Sarra a tăgăduit, zicând: "N-am râs", căci se înspăimântase. Acela însă i-a zis: "Ba, ai râs!"
Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo şi S-au îndreptat spre Sodoma şi Gomora şi s-a dus şi Avraam cu Ei, ca să-I petreacă. (Facerea 18, 1-16)
Miercuri, 24 ianuarie 2018, începând cu ora 21.00, în Biserica „Schimbarea la Față” din incinta Cimitirului „Eternitatea” din Roman, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului și Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi romașcani au săvârșit slujba Stâlpilor pentru roaba lui Dumnezeu Aspazia Oțel Petrescu, trecută în viața veșnică în data de 23 ianuarie.
În noaptea zilei de 23 ianuarie 2018 răbdarea și tăria doamnei
Aspazia a fost încununată de primirea ei în Ceruri. De acum, ajutorul
ei pentru noi va fi mai mare. Dumnezeu să o pomenească întru Împărăția
Sa.
+
Astăzi (23 Ianuarie 2018) dimineaţă, una din cele mai alese flori ale
acestui neam mult încercat, şi una din ultimele supravieţuitoare ale
iadului temniţelor comuniste, doamna Aspazia Oţel Petrescu,
fiică duhovnicească a părinţilor Arsenie Boca şi Justin Pârvu, s-a
mutat la cele cereşti. După o viaţă închinată lui Hristos în care a
purtat cu smerenie, cu bărbăţie şi delicateţe crucea pe care Mîntuitorul
i-a dăruit-o, în ultimii ani de viaţă a primit încă o cruce, aceea a
unui cancer necruţător, cruce purtată cu multă demnitate şi
recunoştinţă. Ieri după amiază, părintele stareţ al Mănăstirii Petru Vodă,
arhimandritul Hariton Negrea, i-a citit mai multe rugăciuni de
dezlegare şi s-au despărţit în pace, cu nădejdea revederii într-o lume
mai bună. În aceeaşi linişte lăuntrică şi pace cerească sufletul doamnei
Aspazia s-a mutat la cele cereşti cu puţin înainte de ora 3 dimineaţa,
lăsîndu-ne moştenire mărturia prezenţei lui Hristos în sufletele care Îl
caută cu toată inima.
Înmormântarea va avea loc joi, 25 Ianuarie, la ora 11, în oraşul Roman. Vom reveni cu amănunte.
Pe 9 decembrie 2017, în anul dedicat Apărătorilor Ortodoxiei în temnițele comuniste, Aspazia Oțel Petrescu a împlinit 94 de ani. Atunci, ea a transmis un mesaj către tineri:
„Treaba noastră cea mai asiduă este să nu ne pierdem speranţa! Pentru că vremurile sunt atât de opresive, încât atentează şi la această virtute, care este toiagul iubirii. Fără speranţă, iubirea singură devine neputincioasă! Să nu ne pierdem speranţa! În ce mă priveşte pe mine, lucrurile sunt foarte simple, eu sunt foarte aproape de deznodământ, dar mă gândesc la voi, cei tineri, cât de greu o să fie să nu vă pierdeţi speranţa şi să rămâneţi luminoşi şi înfloriţi în vremurile acestea atât de parşive”.
Se naşte la 9 decembrie (26 noiembrie,
pe stil vechi) 1923, în comuna Cotul Ostriţei, în casa bunicilor materni;
primul copil din cei doi (fratele - Anatolie) al învăţătorilor Ioan şi
Maria Oţel.
Ah, fraților, în aceste vremuri dragostea multora se va răci, și va fi multă întristare, atacuri ale neamurilor și emigrări ale popoarelor, mare neorânduială, risipă, negrijă, indiferență față de mântuirea sufletului. Aproape toți oamenii vor fi dispuși să alerge la mese, la petreceri, la chefuri. Vor alerga să se desfete cu bunătățile pământești. Oamenii se vor vrășmași, vor fi foarte trândavi. Vor fi trândavi în îndatoririle lor creștine. La gradul superlativ! Vor fi dispuși să-i judece pe ceilalți! Necredința, ura, vrăjmășia, invidia, cearta, vor deține primul loc în viața oamenilor!
Învățături ale Sfântului Paisie Aghioritul - înregistrare cu vocea sa
Ah, fraților, în aceste vremuri dragostea multora se va răci, și va fi multă întristare, atacuri ale neamurilor și emigrări ale popoarelor, mare neorânduială, risipă, negrijă, indiferență față de mântuirea sufletului. Aproape toți oamenii vor fi dispuși să alerge la mese, la petreceri, la chefuri. Vor alerga să se desfete cu bunătățile pământești. Oamenii se vor vrășmași, vor fi foarte trândavi. Vor fi trândavi în îndatoririle lor creștine. La gradul superlativ! Vor fi dispuși să-i judece pe ceilalți! Necredința, ura, vrăjmășia, invidia, cearta, vor deține primul loc în viața oamenilor!
Să stăm cu frică de Dumnezeu și să fim atenți în plinirea îndatoririlor noastre religioase, ținând toate virtuțile. Să ne îngrijim să umplem vasele noastre cu ulei cât sufletul nostru se află în trup. Candela noastră trebuie să lumineze, trebuie să fie aprinsă tot timpul vieții noastre, să fie aprinsă înainte ca ochii noștri să se închidă. Neîncetat sa fie aprinsă candela noastră!Vasele sunt puterile sufletului care primesc virtuțile. Uleiul pe care trebuie să-l turnăm în vase este aplicarea practică a tuturor virtuților. Candela ce luminează simbolizează mintea care poate primi Sfântul Har.Sufletul care va deveni purtător de lumină va intra împreună cu Iisus Hristos în Împărăția Cerurilor. Repet aceasta: sufletul care va avea aprinsă candela, precum cele cinci fecioare, va intra împreună cu Iisus Hristos întru Împărăția Cerurilor! Doamne iartă mulțimea păcatelor mele! De asemenea, trebuie să-i vezi sfinți pe toți ceilalți și numai pe tine să te vezi păcătos și mai mic decât toți, indiferent dacă ceilalți oameni ar putea fi păcătoși. Nu avem noi dreptul să-i vedem păcătoși, nu avem dreptul să-i judecam, nu avem dreptul să vorbim împotriva unui păcătos. Numai pe noi înșine să ne vedem păcătoși și mai prejos decât toți! Omul să vorbească atunci când trebuie, să vorbească atât cât trebuie, și să vorbească așa cum trebuie!
Cel mai grozav vrăjmaș al diavolului nu este altul decât smerenia. Să ascultam pe Domnul nostru care zice că demonii se scot afară cu rugăciune și post. Dacă ne va aduce gânduri necuviincioase în lucrarea noastră duhovnicească și orice altceva care să împiedice mântuirea sufletelor noastre, trebuie să îl luptam cu rugăciunea mântuitoare înlăuntrul nostru, în mintea noastră, cu "Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă", "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajuta-mă!". Si întotdeauna sufletul nostru să înseteze de cunoașterea adevărului, să înseteze de cunoașterea păcatelor, să înseteze de pacea conștiinței, să înseteze de bucuria cerească! Cea mai frumoasa însetare este cea după unirea cu Iisus Hristos! Să înseteze după Sfânta Împărtășanie, să înseteze după dobândirea virtuților, să înseteze de a ajunge cât mai repede în Împărăția Cerurilor, de a se elibera cât mai repede de deșertăciunea lumii prezente, de a se elibera de dureri, de întristări, de chinuri, de răutatea care împărătește în inimile oamenilor, de a ne face liberi, de a ne elibera de patimi și, în cele din urmă, sufletul nostru să înseteze de bucuria veșnică, să înseteze după unirea cu Dumnezeu ca să trăim veșnic, împreună cu sfinții! Deoarece, cât va fi timpul vieții noastre aici, pe pământ?...
Joi, 11 ianuarie 2018, la Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare din Franța, metoc al Mănăstirii Simonos Petra din Athos, a avut loc înmormântarea Starețului, Arhim. Placide Deseille, care a plecat la Domnul în ziua de 7 ianuarie, zi de prăznuire a Sfântului Ioan Botezătorul, după noul calendar, și a Nașterii Domnului, după vechiul calendar - ținut și de athoniți.
La înmormântare au participat: IPS Emmanuel și PS Job de Telmessos din partea Patriarhiei Ecumenice, IPS Iosif și PS Marc, din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale, Părintele Arhim. Serafim și Părintele Arhim. Ilie, împreună cu care Părintele Placide a adus Ortodoxia din Athos în Franța, Părintele Arhim. Irineu de la Măn. din La Faurie, Părinții IeromonahiSiluan, Denis și Casian de la Măn. Sf. Antonie cel Mare din Vercors, Părintele Ierom. Macarie Simonopetritul și Părintele Ierom. Eucarpios de la Mănăstirea Simonos Petra din Athos, Părintele Ierom. Theotokis șiMaica Stareță Hypandia împreună cu obștea de la Solan, Părintele Ierom. Martin, fost viețuitor la Man. Sf. Antonie, Părintele Ierom. Radu împreună cu obștea de la Bussy en Othe,Părintele Ierom. Nectarie Petre, starețul Mănăstirii Crasna, Prahova și exarh în MOREOM, Părintele Protoiereu Marc Antoine Costa de Beauregard, precum și alți numeroși preoți, diaconi, monahi și monahii, credincioși fideli sau prieteni ai mănăstirii Sfântul Antonie cel Mare din Vercors, aparținând diferitelor jurisdicții ortodoxe.
