Român Ortodox în Franța: Înmormântarea Doamnei Aspazia Oțel Petrescu, care ne lasă o zestre nemuritoare: "chiar viața sa atât de verticală, tăria sufletului său care niciodată nu s-a înclinat în nicio suferință"

vineri, 26 ianuarie 2018

Înmormântarea Doamnei Aspazia Oțel Petrescu, care ne lasă o zestre nemuritoare: "chiar viața sa atât de verticală, tăria sufletului său care niciodată nu s-a înclinat în nicio suferință"

Arhiepiscopia Romanului și a Bacăului: Doi ierarhi în rugăciune lângă sicriul Aspaziei Oțel Petrescu

Miercuri, 24 ianuarie 2018, începând cu ora 21.00, în Biserica „Schimbarea la Față” din incinta Cimitirului „Eternitatea” din Roman, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului și Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi romașcani au săvârșit slujba Stâlpilor pentru roaba lui Dumnezeu Aspazia Oțel Petrescu, trecută în viața veșnică în data de 23 ianuarie.

Intelectuali romașcani, credincioși, prieteni, rude și cunoscuți s-au aflat în Biserica „Schimbarea la Față” din Roman pentru a participa la slujba Stâlpilor săvârșită de IPS Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului și de IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, pentru Aspazia Oțel Petrescu, în data de 24 ianuarie. După o suferință de 14 ani în temnița comunistă și o viață de 94 de ani închinată slujirii neamului pe care l-a iubit și pentru care a luptat, Apazia Oțel Petrescu a fost chemată la ceruri pentru ca Dumnezeu să-i încununeze osteneala și să-i îmbrățișeze ființa așezându-i pe creștet cununa biruinței mucenicilor.

La finalul slujbei de prohodire, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a adresat un cuvânt de mângâiere celor prezenți, în calitate de invitat, motivând totodată prezența sa la Roman:

Am poposit aici, la Roman, cu binecuvântarea IPS Ioachim, pentru că am cunoscut-o pe vrednica de pomenire Aspazia Oțel încă de pe vremea când eram Episcop-vicar la București și mergea în diferite locuri pentru a face pomenire deținuților politici. De pe patul de suferință mi-a transmis prin ucenicii săi că ar vrea să-i fac o rugăciune de dezlegare când va pleca din viața aceasta.

Totodată, Înaltpreasfinția Sa a subliniat câteva trăsături care au definit viața mărturisitoare a Aspaziei Oțel Petrescu:

Aspazia Oțel Petrescu este un simbol al dârzeniei, al suferinței biruitoare, al mărturisirii credinței în cele mai dificile împrejurări ale vieții. Cu adevărat rămâne o lumină care nu se va stinge niciodată. Ea este o mărturisitoare și o dârză răbdătoare în suferință, o luptătoare pentru adevăr, pentru Hristos, pentru demnitatea neamului, pentru înălțarea credinței neamului său către Dumnezeu. Atât de frumos a glăsuit și a scris, încât ne lasă o zestre nemuritoare, iar cea mai aleasă zestre este chiar viața sa atât de verticală, tăria sufletului său care niciodată nu s-a înclinat în nicio suferință. Tot timpul s-a simțit îmbrățișată de Hristos în necaz și această îmbrățișare ne-o transmite și nouă pentru că Hristos ne iubește pe toți și în necazuri trebuie să fim răbdători.

De asemenea, Ierarhul a subliniat faptul că suferința îndurată în temniță a adus strălucire chipului ei, iar Hristos i-a fost mereu alături:

Orice suferință Dumnezeu o încununează și-o arată plină de strălucirea harului Său. Această strălucire a harului s-a văzut pe chipul regretatei Aspazia, s-a văzut în glasul ei, în gândurile ei și în atâtea mărturii. Ea se aseamănă femeilor mironosițe, fără frică, fără ezitare, pline de jertfă, care lasă jerfa vieții lor ca o icoană vie pentru posteritate. A fost o luptătoare. Sufletul ei a fost întotdeauna liber, nimeni nu a putut să o oprească în a-L mărturisi pe Hristos, căci El a fost puterea vieții ei, a fost dragostea ei cea mai mare, Lumina care a călăuzit-o în viață și chiar dacă a fost dusă să sufere în întuneric, în sufletul ei mai mult a strălucit lumina și chinul său l-a simțit mai aproape de Hristos.

În încheiere, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a vorbit despre perceperea vieții ei de către posteritate și despre locul pe care ea îl ocupă între mărturisitorii credinței străbune:

A arătat o credință care era legătura sa cu Dumnezeu, o credință pe care nu o putea ține doar în lăuntrul său, ci o credință pe care a dăruit-o atâtor oameni și care va aduce roade și mai departe căci despre Aspazia se va vorbi mult și numele ei nu va fi uitat niciodată, ci va rămâne un chip luminos pe bolta cerului și o lumină strălucitoare în biserica noastră ortodoxă.

Precizăm faptul că mâine, 25 ianuarie 2018, în Biserica „Schimbarea la Față”, unde este depus sicriul cu trupul neînsuflețit al Aspaziei Oțel Petrescu, vă fi săvârșită Sfânta Liturghie de către un sobor de preoți romașcani, apoi, începând cu ora 11.00 va fi oficiată slujba de înmormântare de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.

Arhiepiscopia Romanului și a Bacăului: Aspazia Oțel Petrescu a fost condusă pe ultimul drum

Sute de persoane și-au luat rămas bun de la Aspazia Oțel Petrescu astăzi, 25 ianuarie, conducând pe ultimul drum trupul neînsuflețit al celei ”care a mărturisit şi apărat Ortodoxia cu preţul libertăţii sale în timpul regimului comunist ateu”, după cum a spus Părintele Patriarh Daniel.

Ziua despărțirii a consemnat mai întâi comuniunea de rugăciune în Sfânta Liturghie, săvârșită de un sobor de preoți în biserica ”Schimbarea la Față” din cimitirul ”Eternitatea” – Roman, în cadrul căreia au fost înălțate rugăciuni pentru iertarea păcatelor roabei lui Dumnezeu Aspazia Oțel Petrescu, al cărei trup neînsuflețit a fost așezat pe catafalc, în sfântul locaș.

Apoi, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, dimpreună cu un impresionat sobor de ieromonahi și preoți, a oficiat slujba de înmormântare, în prezența membrilor familiei îndoliate, a prietenilor, a numeroși pelerini, călugări, monahii și credincioși sosiți la Roman din toată țara.

Mesajul de condoleanțe din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel a fost citit de părintele diacon Dumitru Bogdan Bădița, producător general Trinitas TV.

Doamna Aspazia Oțel Petrescu, fiică devotată a Bisericii Ortodoxe Române, a mărturisit şi apărat Ortodoxia cu preţul libertăţii sale în timpul regimului comunist ateu. Autentică personalitate morală, deţinută politic în perioada 1948-1962, doamna Aspazia Oțel Petrescu va rămâne pentru totdeauna în memoria vie a credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române. După eliberarea din închisoare, doamna Aspazia Oțel Petrescu şi-a dedicat viaţa cinstirii şi pomenirii victimelor prigoanei comuniste, scrierile ei constituind o adevărată bibliografie a eroismului românesc mărturisitor. În aceste momente grele pentru toţi cei care au cunoscut-o şi au preţuit-o, adresăm un cuvânt părintesc de mângâiere sufletească şi îi încredinţăm de întreaga noastră compasiune. Ne rugăm lui Dumnezeu să odihnească sufletul doamnei Aspazia Oțel Petrescu împreună cu drepţii, iar pe cei îndoliaţi şi întristaţi să îi întărească întru nădejdea Învierii celei de obşte şi a iubirii milostive a Preasfintei Treimi!

După aceasta, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Ioachim a adresat un cuvânt de mângâiere familiei îndoliate și adunării, evidențiind frumusețea și profunzimea trăirii religioase a Aspaziei Petrescu.

Prezența ei în spațiul public românesc a fost un strigăt, dar nu de disperare, ci un crâmpei din glasul unui arhanghel care anunță voia lui Dumnezeu și care este înveșmântat în autoritatea ce nu o poate da decât comuniunea cu Cel vechi de zile. Rolul său social a fost pilduitor, important și constructiv pentru viața și conștiința oamenilor din cetate. Cuvântările pline de însuflețire despre perioada carcerală a vieții sale, susținute cu prilejul Simpozioanelor și al altor manifestări culturale au adus lumină și speranță în familiile celor ce au pierdut ființe dragi în perioada de tristă amintire pentru istoria acestui neam, și au fost de un real folos tinerilor care au putut afla astfel mărturii cutremurătoare trăite de un intelectual care a suferit încă din timpul școlii. A trăit o viață în lumina lui Hristos pe care L-a avut Mângâiere și Povățuitor în clipele grele ale existenței sale, iar această prezență dumnezeiască a îmbărbătat-o și a înnobilat-o. Cu Hristos în celulă suferința ei a fost o binecuvântare, iar chinurile îndurate i-au transfigurat chipul făcându-l asemănător celui al martirilor prin care Cel răstignit pe lemn a dat mărturie lumii. Experiența celor 14 ani petrecuți în zeghe a fost pentru ea o treaptă care a apropiat-o și mai mult de Dumnezeu și i-a descoperit adâncul de trăire autentică a luminii necreate și a dăruit-o trăirii în duh filocalic. Aici s-a regăsit pe sine și vocația de pelerin spre Dumnezeu. A fost o iubitoare de frumos și de aceea, după ce a fost eliberată din închisoare, a trăit în compania celor ce și-au închinat viața lui Dumnezeu, casa fiindu-i chilie, iar vorba rugăciune. A trăit asemenea monahilor, la picioarele marilor duhovnici, culegând mărturia viețuirii pe calea care duce la mântuire, de aceea toată viața a simțit nevoia de a zugrăvi în cuvinte frumusețea și măreția omului aflat în permanent dialog cu Creatorul său.

a menționat ÎPS Sa în cuvântul său.

”La vârsta de 94 de ani, după ce și-a încheiat misiunea de mărturisitor al Adevărului, asemenea Sfinților Apostoli, împăcată cu sine și cu lumea, Dumnezeu a chemat-o la ceruri pentru a-i încununa suferința și a-i răsplăti pătimirea. Lasă posterității un patrimoniu complex de trăire și simțire românească, o cronică autentică a unui timp întunecat din istoria neamului, fiind pentru generația de astăzi un model, iar pentru femeia contemporană o lumină”,

a mai spus ierarhul.

După emoționantele cuvântări, sicriul cu trupul neînsuflețit al Aspaziei Oțel Petrescu a fost purtat pe umeri de preoți, în rânduiala specifică slujbei, având în frunte tineri cu drapele în mâini, semn al dragostei și recunoștinței pe care această fiică a Bisericii le-a cultivat de-a lungul vieții.