Cuvântul ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române
Moldova trăiește în aceste zile una dintre cele mai triste perioade din istoria sa. La durerea provocată de faptul că mulți semeni de-ai noștri sunt atinși de noua epidemie se mai adaugă și decizia autorităților de a interzice celor care nu au domiciliul în Iași să pătrundă în spațiul Mitropoliei, unde se află racla cu sfintele moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva. Interdicția este respectată până-ntr-atât încât s-a ajuns ca în jurul Mitropoliei să fie mai mulți reprezentanți ai forțelor de ordine decât închinători. Este efectul unei măsuri discriminatorii, care încalcă numeroase prevederi legale și principii internaționale ce protejează libertatea de manifestare religioasă.
Este o situație foarte greu de înțeles și de acceptat. Credincioșii care vin în Iași cu diferite motive – la spital, la cumpărături, la instanțele judecătorești sau la locul de muncă – dacă nu au domiciliul în Iași, nu se pot închina la Sfânta Parascheva. Părinții care sunt pentru câteva zile în vizită la copiii lor nu pot să-și împlinească dorința închinării la sfintele moaște, deși au venit la Iași și pentru aceasta. Nici studenții și elevii aflați în Iași care nu au încă viza de flotant, nu se pot apropia de Catedrala Mitropolitană.
Este pentru prima dată, cred, în istoria Moldovei, când se întâmplă așa ceva. Au fost invazii, războaie, molime de tot felul, regimuri totalitare. Sfintele moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva au fost dintotdeauna izvor de alinare, de vindecare și de întărire, iar oamenilor li s-a permis să se apropie de ele. Astăzi, au ajuns să fie considerate sursă de contaminare.
De șapte luni, Biserica s-a implicat cu toate forțele sale pentru ocrotirea sănătății oamenilor. Și o va face în continuare. Credincioșii au suportat restricții severe privind libertatea de manifestare a convingerilor religioase în numele luptei împotriva molimei. Totul are, însă, o limită peste care, dacă se trece, nu este bine pentru nimeni.
Îi rog pe preoții și credincioșii Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, precum și pe toți închinătorii care obișnuiau să vină în această perioadă la sfintele moaște ale Sfintei Cuvioasei Parascheva să mă ierte pentru neputința de a le facilita accesul la închinare, după rânduiala Bisericii. Îi rog pe toți să transforme această durere în vreme de pocăință, de rugăciune și de fapte bune.
Pe preoți îi îndemn să slujească zilnic Sfânta Liturghie în această perioadă. În bisericile de parohie și mănăstiri să se săvârșească slujba Paraclisului și Acatistului Sfintei Cuvioase Parascheva. Psaltirea, mare izvor de mângâiere în vreme de încercare, să fie hrană sufletească pentru tot creștinul, mai ales în miez de noapte. Sărbătoarea Sfintei Parascheva să fie precedată și urmată de câteva zile de post, dacă se poate, ajunare până la apusul soarelui din partea celor sănătoși, precum și de multe fapte de milostenie. Totul pentru ca Dumnezeu să-și întoarcă privirea spre noi, Sfânta Parascheva să ne ierte, personalul medical să fie încurajat și apreciat cum se cuvine, oamenii să împlinească ceea ce trebuie pentru ocrotirea sănătății lor și a semenilor, iar autoritățile să aibă înțelepciunea unor decizii care să țină cont și de amploarea epidemiei, dar și de faptul că există și numeroase persoane în această țară care au credință în Dumnezeu și în puterea tămăduitoare a rugăciunii sfinților.
† TEOFAN
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
***
Patriarhia Română își exprimă deplina solidaritate cu toți credincioșii ortodocși care în aceste zile doresc să se roage ca pelerini Sfintei Cuvioase Parascheva, precum și cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei, gazda profund responsabilă a pelerinajului anual de la Iași.
Interzicerea în acest an a pelerinajului la Sfânta Cuvioasă Parascheva pentru credincioșii care nu locuiesc în municipiul Iași este o măsură disproporționată, discriminatorie și luată fără o consultare prealabilă cu Biserica Ortodoxă Română.
Arhiepiscopia Iașilor, în calitatea sa de organizator al acestui pelerinaj, s-a pregătit intens și foarte temeinic pentru întâmpinarea pelerinilor din acest an, ținând cont de toate măsurile sanitare aflate în vigoare. Această pregătire temeinică și o strânsă cooperare cu autoritățile locale erau o garanție că pelerinajul de la Iași sau apropiatul pelerinaj de la București, prilejuit de sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, constituie, în același timp, un exercițiu de protejare responsabilă a sănătății și o manifestare a libertății religioase a unui popor eminamente religios.
Măsurile restrictive ce se impun ca absolut necesare trebuie să aibă un solid temei legal, să fie justificate în mod transparent, argumentat și nediscriminatoriu. Înțelegem că, în contextul epidemiologic de azi, regulile stricte referitoare la igienă, la purtarea măștii și la păstrarea distanței de 1,5 m între persoane se impun atât în spațiile liturgice, cât și în afara acestora, pentru toți credincioșii care participă la pelerinajul organizat oficial.
Ne exprimăm speranța că, pentru cinstirea demnă și responsabilă a Sfintei Cuvioase Parascheva, se va reveni cât mai curând asupra măsurii excesive de interzicere a pelerinajului de la Iași, printr-o înțeleaptă modalitate de coresponsabilitate și colaborare între Stat și Biserică, astfel încât toți pelerinii să se poată ruga Sfintei Parascheva în mod liber în aceste zile, cu respectarea strictă a tuturor măsurilor sanitare dispuse de autoritățile competente.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
***
Biserica neamului nostru a răspuns restricțiilor severe cu care s-a confruntat în această perioadă cu tot binele filantropiei sociale pe care a putut să-l facă. Și a respectat întocmai toate măsurile și recomandările legale impuse de autorități!
Aceasta să fie, oare, recunoștința? „Sechestrarea” polițienească și abuzivă a sfintelor moaște ale Cuvioasei Parascheva și oprirea creștinilor care vor să o cinstească pe motivul derizoriu al domiciliului din buletin? Mai înainte, însă, de a fi cetățeni ai României cu domiciliul într-un oarecare oraș, suntem cetățeni ai Ierusalimului ceresc. Iar de drepturile acestei cetățenii nu ne poate lipsi nicio autoritate lumească.
Frate și soră pelerini care ani la rândul ați avut ca mângâiere cinstirea sfintelor moaște și închinarea la Cuvioasa Parascheva, sunt alături de voi și iau asupră-mi durerea voastră! Vă îmbrățișez cu rugăciunea!
Fraților împreună slujitori ai altarului, care plângeți acum în fața catedralei din Iași păzită de gardieni, împreună pătimesc și eu cu voi și îmi cer și eu iertare de la credincioși pentru neputința de a le păstra acestora bucuria atingerii icoanelor și sfinților. Cu toată inima mea, sunt alături de Părintele Mitropolit Teofan și de toți slujitorii altarelor din Moldova.
Stimați oficiali ai statului român, boala nu se combate cu metode polițienești, ci se poate combate cu înțelepciune, fără a pune poveri suplimentare pe umerii oamenilor. Suedia, țara în care își are sediul Episcopia noastră a Europei de Nord, este o dovadă în acest sens.
Să ne rugăm Sfintei Cuvioase Parascheva să ne dea luminare, iertare, sănătate și mântuire!
✝ MACARIE,
Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord
***
Mai sunt câteva zile până la sărbătoarea celei care de atâtea veacuri a fost şi este ocrotitoarea spirituală a Moldovei creştine. Ne-am trezit dintr-o dată, chiar peste noapte, în faţa unui potenţial vârtej apocaliptic, anunţat cu militărească şi iluministă fermitate, că pelerinajul la moaştele Sfintei Parascheva este cureaua de transmisie specială şi favorită, în aceste zile, a virusului, care ne tulbură şi ne dezbină atât de mult.
Că virusul stă mai abitir după colţul tuturor bisericilor, aşteptând liniştit, satisfăcut, încrezător şi dornic să-i înşface doar pe cei care sunt creştini ortodocşi şi fără buletin de Iaşi. Că identitatea unui om – cea din buletin, care acum se năpusteşte asupra sufletului din tine – poate deveni subiect de suspiciune, asuprire şi gâlceavă, exact ca în vremea totalitarismului ateu-comunist. Că restricţiile trebuie înăsprite, cu vădită consecvenţă, doar de sărbătorile creştine, ca nu cumva virusul, care are o preferinţă obsesivă şi compulsivă pentru mediul religios, să se multiplice vertiginos. Că oamenilor credincioşi nu trebuie să li se dea şansa, în timpul pelerinajelor, de a respecta, cu conştiinciozitate, recomandările sanitare absolut legitime, pentru că sunt consideraţi aprioric ca având, în mod natural, înclinaţia de a călca legea, adică, mai pe şleau, ca fiind potenţiali infractori. Că apostolii ateismului neomarxist şi fără vibraţii metafizice ar şti mai bine decât oamenii Bisericii, creştini şi slujitori, că sănătatea este un mare dar de la Dumnezeu şi că a-ţi iubi aproapele înseamnă şi a-l proteja de orice pericol care îi poate zdruncina sau fărâmiţa acest dar.
Că unele autorităţi ale statului s-au metamorfozat în iacobini – cei care în perioada Revoluţiei franceze manifestau o ostilitate ideologică faţă de religie –, iar cei responsabili de ordinea publică s-au deghizat în miliţieni. Că pentru „Statul unic” „fericirea şi libertatea sunt incompatibile” (George Orwell, Despre libertate, p. 136). Că la vot capacitatea de propagare a virusului este inactivă sau se suspendă din oficiu prin „ordonanţă de urgenţă”, pe când de sărbătoarea Sfintei Parascheva covid-ul va deveni hiperactiv, căutându-şi habitatul în ortodocşi şi în cei din afara Iaşului. Că unii din cei îndrituiţi să gestioneze, lucid şi realist, această criză sanitară au devenit sacerdoţii virusului, abordând problematica răspândirii acestuia doar în cheie religioasă. Că Sfânta Parascheva nu mai poate fi cinstită cuviincios, în rânduială şi reculegere, cu respectarea normelor sanitare, pe vreme de pandemie, ci doar flancată ostentativ şi păzită scrutător de forţele de ordine, ca nu cumva vreun neieşean să transforme curtea Catedralei Mitropolitane în epicentrul infectării cu Covid-19.
Atunci când autorităţile statului român se dovedesc a fi neputincioase în a gestiona, coerent şi lucid, situaţii imprevizibile şi periculoase, cum sunt vremurile de molimă, pe care le trăim, împing pendulul tragediei (potenţială sau actuală) înspre zona spaţiului religios, cu nădejdea fictivă că amână sau evită vârtejul apocaliptic epidemiologic, vânzându-ne iluzia că pot să ne scape de agentul patogen infinitezimal. De aceea, încă de la instaurarea molimei în România, am fost purtaţi ca într-un carusel ameţitor şi ameninţător. Când stare de urgenţă, când stare de alertă, când posibilă relaxare, când restricţii. Odată epuizat ciclul, trebuia reluat obsesiv şi de la coadă la cap totul.
Să fiţi siguri că nu ei ne scapă de infecţia nefastă cu Covid-19. Nu limitările radicale ale drepturilor fundamentale şi garantate de Constituţie, inclusiv dreptul la libertatea religioasă, ci medicii, asistenţii medicali, care sunt îngerii sănătăţii noastre, responsabilitatea noastră de a respecta cu stricteţe recomandările sanitare şi credinţa în Dumnezeu, care este cel mai minunat antidot la tristeţe şi deznădejde, constituie cea mai bună formă de împiedicare a răspândirii virusului.
Este trist că Biserica, care s-a comportat exemplar şi se va comporta şi pe mai departe responsabil, a trebuit să sufere cel mai mult, alături de cultură, sport şi educaţie, în aceste câteva luni de la instaurarea molimei în ţară. A fost umilită şi discriminată, ca să mă exprim în duhul veacului acesta.
Şi pentru ca malaxorul neruşinării să se învârtă perfect şi etern, haterii şi trollii de serviciu, din mediul online, nu au niciun fel de afinitate sufletească în a vedea susţinerea concretă – nu doar postări obsesive pe reţelele de socializare – a spitalelor, a oamenilor singuri şi nevoiaşi, prin donaţii financiare substanţiale, donaţii de aparatură medicală, prin donaţii de alimente şi îmbrăcăminte.
Biserica nu a fost şi nici nu este prigonită, ci, pur şi simplu, permanent forţată de contextul unor restricţii ofensatoare să-şi apere tot timpul legitimitatea prezenţei sale în sfera publică şi dreptul la trăirea actului credinţei, fapt care este echivalent cu tentativa de a-i pune pe cap o pernă, ca să nu mai respire deloc. Asta mi se pare mai grav decât orice tentativă de anihilare directă şi agresivă.
Va veni, negreşit, vremea când oficialii actuali ai Statului român vor pricepe, bine şi apăsat, ceea ce a spus unul din stirpea lor politică europeană, francezul Frédéric Bastiat, că „statul n-ar trebui să fie altceva decât forţa comună instituită, nu pentru a fi între toţi cetăţenii un instrument de opresiune şi de spoliere reciprocă, ci, dimpotrivă, pentru a garanta fiecăruia ce este al său şi a face să domnească justiţia şi securitatea” (Frédéric Bastiat, Statul. Ce se vede şi ce nu se vede şi alte eseuri, p. 28). Iar cetăţenii patriei noastre vor ajunge să-şi pună frecvent întrebarea: „Omul de pe stradă va simţi vreodată că libertatea spiritului este la fel de importantă şi are la fel de multă nevoie să fie apărată ca şi pâinea cea de toate zilele?” (George Orwell, Despre libertate, p. 157-158).
Drept concluzie: să nu îşi închipuie apostolii lockdown-ului că o vor putea carantina vreodată pe Sfânta Parascheva. Ea este ferecată în biserica sufletului fiecărui moldovean, al fiecărui român, care a adăstat, smerit şi liniştit, la racla moaştelor ei, primind ajutor, binecuvântare, imbold spre bunătate şi dragoste, şi mireasmă de sfinţenie.
Părintele Episcop Ignatie al Hușilor
***Înaltpreasfinția Voastră,
Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit Teofan,
Cu frățească dragoste și firească tristețe, mă adaug și eu sentimentului de durere sufletească a Înaltpreasfinției Voastre, sentiment pe care îl exprimați în cuvântul-mesaj adresat pelerinilor care în aceste zile sunt împiedicați să ajungă să se închine la racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Maicii noastre Parascheva de la Iași. Într-adevăr, imaginea de azi a Catedralei Mitropolitane, în aceste momente de pregătire a sărbătorii din 14 octombrie, s-a schimbat total. Pare a fi mai curând o redută strașnic păzită de forțe militare, care în orice clipă pot interveni pentru a îndepărta pe cei ce ar veni să o cucerească. Cunosc acest pelerinaj de mai bine de 40 de ani. Oricât de restrictive erau normativele conducerii atee a orașului din timpul comunismului, nu s-a întâmplat niciodată așa ceva. De aceea, atitudinea exprimată în cuvântul Înaltpreasfinției Voastre o susțin întru totul, iar sfaturile duhovnicești, transmise clerului și credincioșilor pelerini, ni le însușim și noi, sperând să aducă în inimile și sufletele tuturor pacea lui Hristos și mângâiere duhovnicească.
Cu frățească dragoste,
Arhiepiscopul Ioachim
Ar fi de prisos să vă spun că ceea ce se întâmplă la ora actuală la Iaşi cu pelerinajul la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva este împotriva Legii şi a bunului simţ. Însă trebuia ca, odată şi odată, şi rugăciunile unor pseudo-intelectuali, care îi numeau în anii trecuţi pe pelerinii închinători „pupători de oase”, să ajungă la dumnezeul lor. Şi iată că dorinţa lor, susţinuţi fiind şi de cei fără credinţă, neam şi ţară, s-a împlinit. De altfel, era lesne de înţeles că se va ajunge aici; în Scriptură găsim scris că „va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi” (Matei 27, 64). Ne-au lăsat fără slujba de Înviere, trebuie să ne lase şi fără cea de Crăciun! Fiecare perioadă îşi are Diocleţienii şi Maximilienii ei. Uneori chiar mai zeloşi decât aceia! Din păcate, numele unora ca aceia au rămas în istorie ca nişte nume de ocară.
Ceea ce nu pot astfel de oameni înţelege este faptul că cinstirea, cultul sfintelor moaşte este o instituţie a Bisericii, care este aşezată pe dogma existenţei lui Dumnezeu şi a lucrării Duhului Sfânt în viaţa omului şi care nu are nimic în comun cu cultul morţilor din Egiptul antic. Ştiut este faptul că Apostolii, după Pogorârea Duhului Sfânt, au primit puterea de a face minuni prin trupurile lor, aşa încât, văzând aceasta, oamenii „îi scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi ca, venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei” (Fapte 5, 15). Până şi lucrurile purtate de Apostoli erau făcătoare de minuni, încât peste cei ce erau bolnavi se puneau ştergare sau şorţuri purtate de Pavel şi bolile se depărtau de la ei (Fapte 19, 11-12). Iar în IV Regi 13, 21 se povesteşte despre un cortegiu mortuar care de frica moabiţilor şi-a aruncat mortul în mormântul profetului Elisei şi mortul a înviat.
Incoruptibilitatea trupurilor sfinţilor este o minune a lui Dumnezeu în viaţa lor, pe care persecutorii Bisericii din toate timpurile nu au înţeles-o şi nici nu o vor putea înţelege. Este imposibil pentru cineva cu mintea desacralizată să înţeleagă cum este posibil să te poţi vindeca de boli incurabile atingându-te de racla unui sfânt sau de o icoană făcătoare de minuni, când întreaga ştiinţă medicală nu ţi-a rezolvat suferinţa. Şi, totuşi, se poate! Da, v-o spun răspicat, SE POATE! Minunile sunt dincolo de capacitatea noastră de înţelegere. Citiţi cartea „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva” sau „Minunile Maicii Domnului prin Icoana sa cea Făcătoare de Minuni de la Mănăstirea Hadâmbu” şi vă veţi convinge. Sunt mărturiile celor care au fost beneficiarii unor asemenea minuni, în care cei infestaţi cu Covidul marxismului NU cred!
Cum să împiedici vizita cuiva la cel mai bun prieten al său? Chiar şi sub pretextul că îi vrei binele, antepronunţându-te că acesta nu este capabil să respecte nişte norme, neînvestindu-l cu încredere în responsabilitatea lui.
Şi totuşi, ca această sărbătoare a Moldovei, care nu a putut fi oprită nici în timpul celor mai aprige momente prin care a trecut ţara, să iasă de sub incidenţa interdicţiilor – beneficiari fiind doar cei din Municipiul Iaşi – aş propune, sigur, este doar o propunere, ca racla cu sfintele moaşte să fie purtată, începând de duminică, 11 octombrie, într-un pelerinaj prin toate oraşele, comunele, satele şi cătunele din întreaga Moldovă. Astfel, precum a făcut şi în timpul marii procesiuni din 1947, Sfânta noastră dragă ar putea aduce mângâiere şi pace tuturor celor ce o iubesc, dar nu pot veni să îi aducă prinosul lacrimilor şi al rugăciunilor, alături de mănunchiul de flori şi busuioc.
Să i se ceară oare sfintei de către forţele de ordine, la trecerea dintr-un judeţ în altul, cartea de identitate sau buletinul de analize? Rămâne de văzut! De ce nu? Te poţi aştepta şi la aşa ceva! Însă, cert este că în urma testelor din ultimele sute de ani, Sfânta Cuvioasă Maica noastră Parascheva de la Iaşi a dovedit că în firavul ei trup are într-un procent foarte mare pe Duhul Sfânt; aşa se şi explică faptul că mâinile ei sunt mereu calde, iar relicvele ei, frumos mirositoare, sunt făcătoare de minuni.
Însă, din păcate, nu poţi să ceri cuiva să creadă în cruce şi icoane pe care le consideră idoli ori să cinstească pe sfinţi atâta timp cât acestea la acela lipsesc cu desăvârşire.
O apoftegmă populară spune: „Când şi-o face omul cu mâna lui ....”; de aceea, este nevoie de multă căinţă, post şi rugăciune. Oricum, fiţi tari în credinţă, căci lupta împotriva Ortodoxiei este în plină desfăşurare. Parafrazându-l pe dreptul Simeon, aş încheia spunând: „Şi prin sufletul tău, popor român, va trece sabie” (cf. Luca 2, 35). Doamne, nu ne părăsi!
† Calinic,
Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor
Alte reacții ale ierarhilor români
Comunicat de presă MMB
1) Începând cu anul 1641, pelerinajul la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva s-a desfășurat cu participarea credincioșilor care și-au asumat acest act de credință. Sfintele moaște, element esențial de mărturisire a credinței creștin ortodoxe, reprezintă dovada concretă că atunci când omul dobândește harul Duhului Sfânt, trupul său primește darul sfințeniei de care se pot bucura, apoi, cei ce se închină cu credință.
2) Astăzi, precum de secole, Biserica, prin întreaga sa implicare în domeniul social și medical, a dovedit că se preocupă de sănătatea trupească a oamenilor. Deopotrivă, Biserica este îndatorată să se îngrijească și de sănătatea sufletească a credincioșilor ei în tot timpul, dar mai ales în momente precum cele actuale, când au apărut tot mai multe forme de neliniște, deznădejde, frică și confuzie lăuntrică. Participarea la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva constituie pentru mulți un prilej de întărire în vremurile de cumpănă prin care trec.
3) De la începutul pandemiei, Biserica a sprijinit acele eforturi ale autorităților depuse în slujba sănătății oamenilor, respectând măsurile specifice acestei perioade. Organizarea hramului Sfintei Cuvioase Parascheva întărește această atitudine constantă a Bisericii, pelerinii având de respectat reguli dintre cele mai stricte. În acest context, ni s-ar fi părut normal ca și autoritățile să mizeze pe un comportament responsabil al credincioșilor, în continuarea aceleiași încrederi cu care au fost învestiți, în calitatea lor de cetățeni, la recentele alegeri locale. Este necesar să se înțeleagă de către toți că între libertățile fundamentale se numără și dreptul oamenilor de a-și manifesta liber și neîngrădit convingerile religioase.
4) Este evident că întreaga societate se află într-un moment dificil, în care se impun măsuri pentru ocrotirea sănătății oamenilor. În același timp, nu se poate ușor trece cu vederea mâhnirea celor care constată că au libertatea de a veni la Iași pentru orice alt motiv, mai puțin pentru a participa la pelerinajul prilejuit de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva.
5) Credincioșii care nu vor putea veni la sărbătoarea din 14 octombrie sunt rugați să folosească timpul pe care l-ar fi dedicat pelerinajului în timp de rugăciune, să participe la Sfânta Liturghie în parohiile lor, să convertească în fapte de milostenie pentru cei bolnavi resursele pe care le-ar fi folosit pentru pelerinaj.
Organizatorii sărbătorii Sfintei Parascheva cer iertare lui Dumnezeu, precum și pelerinilor care nu pot veni la Iași din cauza restricțiilor impuse, exprimându-și nădejdea că pentru aceștia va veni cât mai curând și clipa în care vor putea să ajungă la racla cu sfintele moaște.
Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Iașilor
***
Proteste în fața Catedralei din Iași
Alte reacții...
LEGATURI:
- Active News: Nu dați Cezarului ce este al lui Dumnezeu
|
|
Icoana Sf. Cuv. Parascheva de la biserica "Târgului", din Târgoviște
(2017) |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu