Rugăciuni ale Sfântului Isaac Sirul. "De unde să iau lacrimi, de unde să iau umilință și suspine pentru a plânge sărăcia noastră și împuținarea sfințeniei între noi?", "Vai, nouă! În ce vreme trăim? În ce beznă a răutății ne-am afundat"

Rugăciune după catisma a 10-a 

(a Sfântului Isaac Sirul)

O, Cel ce ai eliberat firea noastră, dezleagă-mă de legăturile ascunse ale poftelor mele și de piedicile văzute care sunt înaintea simțurilor mele dinafară, ca să pot alerga și să intru în raiul tainelor Tale și să mănânc din Pomul Vieții din care nu i s-a îngăduit lui Adam să mănânce. 

Mântuitorul meu, păzește-mă de amăgirea dracilor. Dumnezeul meu, izbăvește-mă de adormirea conștiinței. Nădejdea mea, revarsă, în inima mea beția de care au parte cei ce nădăjduiesc în Tine. Iisuse Hristoase, învierea și lumina tuturor marginilor pământului, pune cununa cunoașterii Tale pe creștetul sufletului meu. Deschide-mi dintr-o dată ușa milostivirii Tale; fă să strălucească în inima mea razele harului Tău; fii călăuza mersului gândurilor mele până ce voi ajunge în Sion - muntele cel sfânt al Tău. Fă-mă vrednic de cetatea sfântă în care sfinții au intrat la capătul drumului lor. Ziditorule și nădejdea mea, ancora mântuirii mele în furtuni. Cel ce ești toiag în neputințele mele și cinste în necinstea mea, ridică capul meu plecat la pământ, nu mă da poftei potrivnicului, nu da prilej nerușinării lui, pune o prăpastie adâncă înaintea lui ca să nu o poată trece până la mine ca să mă tulbure. Învrednicește-mă să-mi sfârșesc scurta și fugara mea viață în slujirea Ta, ca la sfârșitul zilelor mele, când soarele vieții mele va apune, să fiu aflat în via Ta; învrednicește-mă, înainte de ceasul trecerii mele dincolo, de dinarul făgăduit ca plată lucrătorilor Tăi, nu pentru faptele mele, ci prin harul Tău. Învrednicește-mă, Doamne, chiar și în ceasul al unsprezecelea al vieții mele să fiu aflat sârguincios în slujirea Ta. Fie ca lumea să nu mă robească cu îndeletnicirile ei vătămătoare și să nu mă țină închis în temnița grijilor ei. 

Altă rugăciune

Inima mă doare, pătimește sufletul meu și toate cele dinlăuntrul meu se frământă. De unde să iau lacrimi, de unde să iau umilință și suspine pentru a plânge sărăcia noastră și împuținarea sfințeniei între noi? 

Văd, Stăpâne, că pe Sfinții Tăi, ca pe aurul cel ales, Tu îl iei din lumea aceasta deșartă, ca să-i odihnești întru viață. Ca un grădinar prevăzător, ce se îngrijește să culeagă roada la vremea ei ca să nu fie ea stricată de ceva, așa și Tu, Mântuitorule, strângi pe aleșii Tăi care s-au trudit întru dreptate. 

Iar noi, cei leneși, slăbiți cu voința, petrecem în înverșunarea noastră și rodul nostru rămâne crud totdeauna pentru că nu avem hotărâre de a ne trudi cu sârguință și de a ne desăvârși în lucrarea faptelor bune, ca să fim și noi adunați în hambarele vieții.

Tânguiește-te suflete al meu și plângi, că atât de curând te-ai lipsit de părinții cei desăvârșiți!

Unde sunt astăzi părinții? Unde-s iubitorii de săraci? Unde-s sfinții, Unde-s rugătorii cei neadormiți? Unde-s cei smeriți? Unde-s cei blânzi? Unde-s pustnicii și cei care iubesc cumpătarea? Unde-s cei înfrânați cu inima, care în rugăciune curată au stat înaintea Domnului ca îngerii? Toți s-au mutat de aici către Domnul, având aprinse candelele lor. Vai, nouă! În ce vreme trăim? În ce beznă a răutății ne-am afundat? 

Părinții noștri au intrat în limanul liniștit al vieții, ca să nu vadă întristările și ispitele care ne lovesc pentru păcatele noastre. Ei au primit cununile, iar noi dormităm și căutăm plăcerile acestei lumi. 

Îndură-te de noi, Doamne! Deșteaptă mintea noastră cea amorțită în deșertăciuni! Dă-ne umilință și lacrimi, ca ele, câtuși de puțin, să aprindă iubirea în inimile noastre și să putem vedea calea cea adevărată pe care au mers după Tine părinții noștrii. Dă-ne voință și putere de a merge pe aceeași cale, ca împreună cu ei să primim și noi partea celor mântuiți spre slava numelui Tău. 

 Rugăciune după catisma a 10-a 

(a Sfântului Isaac Sirul)

O, Hristoase, Care Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină, Care pentru mine ai stat gol înaintea lui Pilat, umbrește-mă cu puterea pe care ai făcut-o să coboare peste sfinți și prin care au ieșit biruitori pe câmpul de luptă al acestei lumi. Fie, Doamne, ca Dumnezeirea Ta să odihnească în mine și du-mă dincolo de lumea aceasta, ca să fiu împreună cu Tine.

Iisuse, spre Care heruvimii cu ochi mulți nu pot privi din pricina slavei feței Tale; Care din pricina iubirii Tale ai primit pe fața Ta scuipări, departează rușinea de pe fața mea și dă-mi să stau la vremea rugăciunii cu fața descoperită înaintea Ta.

Hristoase, Care pentru păcatul nostru ai ieșit în pustie și ai biruit pe stăpânitorul întunericului, luându-i biruința dupa mii de ani, silește-l să fugă departe de mine, pe cel ce nu încetează în toată vremea să silească neamul omenesc spre păcat. 

Crucea rușinii, pe care ai purtat-o pentru mine, să-mi fie mie punte spre sălașul păcii; cununa de spini pusă pe capul Tău să-mi fie coif al mântuirii în ziua fierbinte a luptei; scuipările primite pe față Ta să-mi pregătească o față deschisă atunci când vei veni; sfântul Tău trup care a fost dezgolit pe cruce să mă răstignească pentru această lume și pentru poftele ei prin iubirea de Tine; haina Ta pentru care s-au aruncat sorți să sfâșie înaintea mea haina de întuneric pe care o port înăuntrul meu; apa și sângele care au tâșnit din coasta Ta să-mi fie carte de slobozenie din vechia robie; Trupul și Sângele Tău amestecate cu trupul meu să fie pentru mine arvuna că nu voi fi lipsit de vederea Ta neîncetată pe tărâmul cel fără de sfârșit; tainele credinței pe care le-am păzit nestricate în mine să-mi păstreze o slavă pentru ziua în care lumea va fi gata să întâmpine venirea Ta și să plinească atunci lipsurile nevoințelor mele. 

Alta rugăciune

Înfricoșătoare este ziua judecății Tale, Mântuitorul nostru, când se vor deschide toate tainele păcatului. De aceea, mă cutremur, Doamne, și mă cuprinde frica, că au întrecut păcatele mele orice măsură. Milostiv fii mie, Bunule, după mulțimea îndurărilor Tale!

Caut eu, Doamne, spre păcatele mele și mă cuprinde deznădejdea văzând mulțimea lor. Vai, cum de am căzut în așa năpastă? Frumoase sunt cuvintele mele, dar purtarea îmi este rușinoasă și josnică. Vai, mie în ziua aceea când se vor dezvălui toate tainele! Înțelepte sunt vorbele mele pentru cei ce mă ascultă, dar faptele mele sunt dezgustătoare. Învăț pe frați să se poarte cuviincios, dar eu, nefericitul, mă las în voia patimilor. 

Abia încep să mă căiesc, cu hotărâre să nu mai păcătuiesc, că îndată cad în cursele pline de răutăți ale vrăjmașului. Vai, mie, că de bunăvoie mă supun lui! 

Când mă aflu între frați, iau îndată înfățisarea omului drept și înțelept. Când văd păcatul cuiva, râd de el și-l batjocoresc. Dar ce voi face atunci când vor fi descoperite toate nelegiuirile mele? 

Voința cea vicleană mă duce spre păcat, iar atunci când îl înfăptuiesc, arunc vina pe satana; Dar, vai, mie, că eu însumi sunt pricina greselilor mele. Vicleanul nu mă supune cu sila, ci eu păcătuiesc din voia mea. 

Bunule, milostiveste-Te spre mine păcătosul! Primește, Doamne, lacrimile mele și mă curătește ca pe femeia cea păcătoasă. 

Rugăciune după catisma a 12-a

( a Sfântului Isaac Sirul)

Fie pomeniți, Doamne, la sfântul Tău altar, în ceasul înfricoșător în care Trupul și Sângele Tău se aduc jertfă pentru mântuirea lumii, toți părinții și frații noștri care viețuiesc în munți, în peșteri, în râpe, pe stânci și în locuri pustii, care sunt ascunși de lume și doar Tu știi unde se găsesc; pe cei care au murit și pe cei vii care-Ti slujesc cu trupul și cu sufletul. O, Sfinte, Care locuiești întru sfinți și în care odihnește Dumnezeirea Ta; ei au lăsat lumea cea vremelnică și au ajuns morți pentru viața lor pământească, căci au iesți cu mare râvnă în căutarea Ta, urmându-Te prin multe necazuri și ispite. O, Împărate al lumii și al tuturor Părinților ortodocși care pentru adevărul credinței ai îndurat surghiun și chinuri din mâna prigonitorilor, al tuturor celor care în mănăstiri, schituri, pustii și asezări nelocuite ale acestei lumi, în tot locul și în toată vremea se îngrijesc să-Ti placă prin osteneli pentru virtute, însoțește-i, Doamne, cu ajutorul Tău și fii lor apărător în toată vremea; trimite-le în ascuns mângâierea neîncetată și în toate luptele lor leagă cugetul lor de Tine. Fie să locuiască în ei puterea Ta și să-Ti slujească până la sfârșitul vieții lor cu consțiintă curată și viețuire frumoasă. Învrednicește-i încă fiind ei în trup de limanul odihnei Tale. Iar celor care pe față și în ascuns se află în lupte grele cu dracii, trimite-le ajutorul Tău, așează pe capul cugetării lor coiful mântuirii, surpă înaintea lor putera potrivnicului și puterea dreptei Tale, să-i întărească în toată vremea, ca să nu slăbească, având neîncetat privirea cugetului lor ațintită spre Tine. Îmbracă-i cu armele smereniei care, ca o dulce mireasă, să adie din ei în toată vremea spre bună plăcerea Ta. 

Fie pomeniți înaintea Ta, Doamne, și cei care suferă în trupul lor cumplite boli și amare neputințe, trimite-le înger milostiv și mângâie sufletele lor necăjite de cumplite chinuri ale trupurilor lor. 

Îndură-Te, Doamne, și de cei aflați în mâinile celor răi și ticăloși și fără de Dumnezeu, trimite-le lor degrabă înger păzitor și-i izbăveste din mâinile lor. Doamne, Dumnezeul meu, trimite mângâiere tuturor celor aflați fără vină în tot felul de amare necazuri. 

 

Altă rugăciune

În fiecare seară toate buzele pământenilor Îți aduc slavă Tie, Dumnezeule! Tu ne-ai dat ziua pentru lucru și pentru câștigul hranei. Iată, cei osteniți Îți mulțumesc Tie, că le-ai dat odihnă. Cine nu se va închina Tie, Celui ce cu atâta dragoste Te îngrijești de noi, oamenii? 

Tu trimiți stelele și vremea înclină spre seară, iar aceasta pune capăt trudei celor ce s-au ostenit toată ziua. Vine vremea nopții și aduce bucurie lumii. Fie binecuvântată măreția Ta, a Celui ce dintru început ai avut grijă de noi, oamenii! Si oamenilor și fiarelor câmpului le dai Tu odihnă în vremea nopții. 

Crucea Ta, Doamne, cu care ai pecetluit Biserica Ta, să fie pază și sprijin oilor Tale, pe care le-ai răscumpărat cu Sângele Tău dătător de viață! 

Trimite pacea Ta, Doamne, peste toate marginile pământului și să fugă vicleanul din mijlocul nostru. Toate limbile și buzele să-Ti aducă slavă Tie, în toate părțile lumii. Împreună cu ele Te preaslăvim și noi, Doamne, și pe Părintele Tău și pe Duhul Sfânt. Amin.

 Sursa: Psaltirea Sf. Proroc David tradusă si comentată în Sf. Munte Athos, Ed. a 2-a