Rugăciune a Sfântului Isaac Sirul, la întristare și deznădejde
Suntem pururea plini de plâns amar pentru noi; veselește, Doamne, întristarea noastră și dă răcorire inimii noastre aprinse. Neliniști și suferințe ne învăluie zi și noapte; răcorește, Doamne, în ascuns, flacăra inimilor noastre.
Niciunde nu este pentru noi nădejde în stare să mângâie durerea noastră; apropie degetul Tău, care răcorește toate, de plânsul care e în inima noastră.
Zi și noapte ducem lupte nesfârșite care să facă să slăbească nădejdea noastră în Tine. Tu să fi în luptă căpetenia oștirii noastre; îmbărbătează-ne, Doamne, cu glasul Tău ascuns care vine din tăcere și care ne învață prin Duhul scopul ascuns al luptei noastre.
Mintea noastră să nu fie lipsită de mângâierea Ta, Mântuitorule, ca să nu fie înghițită în oceanul valurilor deznădejdii.
Arată-ne, așadar, Doamne, adevărata noastră nădejde de departe, ca văzând-o să ne întărim și să putem disprețui toate nenorocirile noastre.
Nu știm să ne luptăm. De ce s-a pus în mișcare timpul luptelor? Înțelepțeste Tu Însuți copilăria noastră în cele duhovnicești. Legătura cu Tine să ne înțelepțească și de la Duhul Tău să primim ajutorul care ne călăuzește pe calea care ne urcă la ceruri.
Unge, Doamne, inima noastră cu Duhul Tău, ca să fim preoți tainici și să slujim Ție cu mișcările noastre în Sfânta Sfintelor a cunoașterii Tale.
Înțelepțeste-ne cu descoperirea Ta pe calea ce duce spre cetatea noastră; întărește călătoria noastră până la ea cu osteneala luptelor.
***
Rugăciune a Sfântului Isaac Sirul pentru cei ce rătăcesc de la credință
Te rog din tot sufletul, Hristoase Dumnezeule, învrednicește-i cunoștinței celei adevărate pe toți cei ce rătăcesc de la ea, ca să cunoască slava Ta. Iar tuturor celor care au trecut din lumea aceasta fără credință și fără să aibe o viață virtuoasă, fii lor apărător pentru trupul pe care l-ai luat din ei; astfel ca, uniți fiind într-un singur trup al lumii întregi, să-Ți înălțăm slavă în Împărăția Cerurilor, Ție, Fiule Unule-Născut, Părintelui Tău Celui fără de început și Preasfântul și Bunului și de viață făcătorul Său Duh, acum și în vecii nesfârșiți. Amin !
***
Rugăciune a Sfântului Isaac Sirul,Unde ne sunt Părinții?
Inima mă doare, pătimește sufletul meu și toate cele dinlăuntrul meu se frământă. De unde să iau lacrimi, de unde să iau umilință și suspine pentru a plânge sărăcia noastră și împuținarea sfințeniei între noi ?
Văd, Stăpâne, că pe Sfinții Tăi, ca pe aurul cel ales, Tu îi iei din lumea această deșartă, ca să-i odihnești întru viață.
Ca un grădinar prevăzător, ce se îngrijește să culeagă roada la vremea ei ca să nu fie ea stricată de ceva, așa și Tu, Mântuitorule, strângi pe aleșii Tăi care s-au trudit întru dreptate.
Iar noi, cei leneși, slăbiți cu voința, petrecem în înverșunarea noastră și rodul nostru rămâne crud totdeauna pentru că nu avem hotărâre de a ne trudi cu sârguincios și de a ne desăvârși în lucrarea faptelor bune, ca să fim și noi adunați în hambarele vieții.
Tânguieșre-te, suflete al meu și plângi, că atât de curând te-ai lipsit de părinții cei desăvârșiți !
Unde sunt astăzi Părinții? Unde-s iubitorii de săraci ? Unde-s Sfinții? Unde-s cei blânzi? Unde-s pustnicii și cei care iubesc cumpătarea? Unde-s cei înfrânți cu inima, care în rugăciune curată au stat înaintea Domnului ca îngerii? Toți s-au mutat de aici către Domnul, având aprinse candelele lor. Vai, nouă ! În ce vreme trăim? În ce beznă a răutății ne-am afundat?
Părinții noștri au intrat în limanul liniștit al vieții, ca să nu vadă întristările și ispitele care ne lovesc pentru păcatele noastre. Ei au primit cununile, iar noi dormităm și căutăm plăcerile acestei lumi.
Îndură-te de noi, Doamne! Deșteaptă mintea noastră cea amorțită în deșertăciune! Dă-ne umilință și lacrimi, ca ele, câtuși de puțin, să aprindă iubirea în inimile noastre și să putem vedea calea cea adevărată pe care au mers după Tine părinții noștri. Dă-ne voință și putere de a merge pe aceeași cale, ca împreună cu ei să primim și noi partea celor mântuiți spre slava numelui Tău.
***
Rugăciune a Sfântului Isaac Sirupentru Biserica luptătoare
Fie pomeniți, la sfântul Tău altar, în ceasul înfricoșător în care Trupul și Sângele Tău se aduc jertfă pentru mântuirea lumii, toți Părinții și frații noștri care viețuiesc în munți, în peșteri, în râpe, pe stânci și în locuri pustii, care sunt ascunși de lume și doar Tu știi unde se găsesc; pe cei care au murit și pe cei vii care-Ți slujesc cu trupul și cu sufletul. O, Sfinte, Care locuiești întru sfinți și în care odihnește Dumnezeirea Ta; ei au lăsat lumea cea vremelnic și au ajuns morți pentru viața lor pământească, căciau ieșit cu mare râvnă în căutarea Ta, urmându-Te prin multe necazuri și ispite. O, Împărate al lumii și al tuturor Părinților ortodocși care pentru adevărul credinței au îndurat surghiun și chinuri din mâna prigonitorilor, al tuturor celor care în mănăstiri, schituri, pustii și așezări nelocuite ale acestei lumi, în tot locul și în toată vremea se îngrijesc să-Ți placă prin osteneli pentru virtute, însoțește-i, Doamne, cu ajutorul Tău și fii lor apărător în toată vremea; trimite-le în ascuns mângâiere neîncetată și în toate luptele lor leagă cugetul lor de Tine. Fie să locuiască în ei puterea Ta și să-Ți slujească până la sfârșitul vieții lor cu conștiință curată și viețuire frumoasă. Învrednicește-i încă fiind ei în trup de limanul odihnei Tale. Iar celor care pe față și în ascuns se află în lupte grele cu dracii, trimite-le ajutorul Tău, Doamne, și umbrește-i cu norul harului Tău, așează pe capul cugetării lor coiful mântuirii, surpă înaintea lor puterea potrivnicului și puterea dreptei Tale să-i întărească în toată vremea, ca să nu slăbească, având neîncetat privirea cugetul lor ațintite spre Tine. Îmbracă-i cu armele smereniei care, ca o dulce mireasmă, să adie din ei în toată vremea spre bună plăcerea Ta.
Fie pomeniți înaintea Ta, Doamne, și cei care suferă în trupul lor cumplite boli și amare neputințe, trimite-le înger milostiv și mângâie sufletele lor necăjite de cumplitele chinuri ale trupurilor lor.
Îndură-Te, Doamne, și de cei aflați în mâinile celor răi și ticăloși și fără de Dumnezeu, trimite-le lor degrabă înger păzitor și-i izbăvește din mâinile lor. Doamne, Dumnezeul meu, trimite mângâiere tuturor celor aflați fără vină în tot felul de amare necazuri.
***
O, Hristoase, Care Te îmbraci cu lumina că și cu o haină, Care pentru mine ai stat gol înaintea lui Pilat, umbrește-mă cu puterea pe care ai făcut-o să coboare peste sfinți și prin care au ieșit biruitori pe câmpul de luptă al acestei lumi. Fie, Doamne, ca Dumnezeirea Ta să odihnească în mine și du-mă dincolo de lumea aceasta, ca să fiu împreună cu Tine.
Iisuse, spre Care heruvimii cu ochi mulți nu pot privi din pricina Slavei feței Tale; Care din pricina iubirii Tale ai primit pe fața Ta scuipați, depărtează rușinea de pe fața mea și dă-mi să stau la vremea rugăciunii cu fața descoperită înaintea Ta.
Hristoase, Care pentru păcatul nostru ai ieșit în pustie și ai biruit pe stăpânitorul întunericului, luându-i biruința după mii de ani, silește-l să fugă departe de mine, pe cel ce nu încetează în toată vremea să silească neamul omenesc spre păcat.
Crucea rușinii, pe care ai purtat-o pentru mine, să-mi fie mie punte spre sălașul păcii; cununa de spini pusă pe capul Tău să-mi fie coif al mântuirii în ziua fierbinte a luptei; scuipările primite pe fața Ta să-mi pregătească o față deschisă atunci când vei veni; Sfântul Tău Trup, care a fost dezgolit pe cruce, să mă răstignească pentru această lume și pentru poftele ei prin iubirea de Tine; haină Ta pentru care s-au aruncat sorți, să sfâșie înaintea mea haină de întuneric pe care o port înlăuntrul meu; apa și sângele care au țâșnit din coasta Ta, să-mi fie carte de slobozenie din vechea robie; Trupul și Sângele Tău amestecate cu trupul meu să fie pentru mine arvuna că nu voi fi lipsit de vederea Ta neîncetată pe tărâmul cel fără de sfârșit; tainele credinței pe care le-am păzit nestricate în mine să-mi păstreze o slavă pentru ziua în care lumea va fi gata să întâmpine venirea Ta și să plinească atunci lipsurile nevoinței mele.
***
Rugăciune a Sfântului Isaac Siru,- închinare Celui ce locuiește în negrăită tăcere -
Plecându-mă până la pământ, Îți aduc cu toate oasele mele și din toată inima mea închinarea care se cuvine Ție, slăvite Dumnezeule, Cel ce locuiești în negrăită tăcere!
Tu L-ai trimis pe pământ, spre înnoirea mea, pe Fiul Tău, Cort al iubirii. Loc de odihnă al bunăvoirii Tale, Templu de carne uns cu Untdelemnul cel Sfințit, care e mai presus de orice sfințenie. În El Tu ai arătat cum trebuie să fie adusă închinare Ipostasurilor celor veșnice ale Treimi Tale, și ai descoperit lumilor, pe care le-ai zidit prin harul Tău, taină cea de negrăit și puterea care nu poate fi cunoscută de simțurile făpturilor a căror existență are un început. Înaintea norului întunecos al acestei taine veșnice și în fața acestei revarsări de slavă, firile îngerești sunt cuprinse de tăcere și uimire. În acest tărâm al tăcerii, toate cele cugetătoare, care s-au sfințit și s-au făcut vrednice de Tine, se închină acestei taine.
Mă închin, Doamne, așternutului picioarelor Tale și dreptei Tale celei sfinte care m-a plămădit și m-a făcut om în stare să Te simt. Eu însă am păcătuit și am săvârșit răul în mine însumi și Înaintea Ta, lăsând sfânta vorbire cu Tine și închinându-mi zilele îndeletnicirii cu poftele. Te rog, Doamne, nu pomeni păcatele tinereților mele și slăbiciunea firii mele, care s-a întărit asupra mea și m au cufundat în cugetări de care mă înspăimânt! Ci întoarce inima mea spre Tine, departe de împrăștierile învolburate ale poftelor, și fă să locuiască în mine lumina Ta cea neapropiată.
Sursa : Psaltirea Sfântului Proroc David, tradusă și comentată în Sfântul Munte Athos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu