"Monahismul" Soniei Șatalova

Călugări nebuni 

Dedicat Soniei Șatalova, o fată cu autism

Sonia Șatalova are acum 30 de ani. Când avea un an și jumătate, a primit un diagnostic teribil. Iar o fată cu un astfel de diagnostic a reușit să devină un "ajutor pentru o lume pierdută".

Monah (инок) înseamnă diferit (иной), adică nu ca toți ceilalți. Este numele dat oamenilor care duc o viață diferită de cea a oamenilor obișnuiți. În Ortodoxie, monahismul (rasoforatul) este prima treaptă a renunțării la lume. Dar există călugări care au primit tunderea monahală nu de la oameni, ci de la Însuși Dumnezeu. Ei sunt izbitor de diferiți de oamenii obișnuiți. Uneori sunt temuți, adesea sunt luați în râs, iar unii oameni cred că astfel de oameni ar trebui supuși eutanasiei forțate, ca niște gunoaie biologice inutile, care nu sunt de folos societății. Autiști profunzi, trizomici, schizofrenici... Cine sunt aceștia? Persoane parazite, avortoni sociali inutili ? Sau sunt pur și simplu diferiți?

* * *

La vârsta de un an și jumătate, fetița a primit un diagnostic teribil. Pentru nietzscheeni, ea este doar o buruiană, o persoană vegetală. Nu are niciun contact cu lumea exterioară, nu vorbește, nu reacționează la nimeni și la nimic, nu poate avea grijă de ea însăși. Are cel mai grav grad de autism, gradul unu.

Dar iată un mister... Fata, pe care nimeni nu a învățat-o și nici nu a putut să o învețe să citească, să scrie - ca să nu mai vorbim de concepte precum Dumnezeu, veșnicie, suflet-, se regăsește în interiorul universului inimii sale, compunând poezii.

Într-o zi, mama Soniei a dus-o la niște exerciții pentru copii ca ea. Sarcina era simplă : să o ia de mână pe Sonia și, ținând un creion în mâna copilului, să scrie ceva deasupra desenelor. Dintr-o dată, mama și-a dat seama că fiica ei voia să scrie singură, trebuia doar să-i sprijine mâna pentru a putea ține creionul între degete. Și atunci s-a întâmplat o minune:

Pentru un motiv oarecare, chiar trebuie ca

Sticla burgundă a apusului de soare

Să o transform într-o dimineață portocalie

Cu bucuria ei să coloreze

Casele, gardurile,

Cu plâns și lacrimi

Să spele toate ferestrele și drumurile.

Toate gunoaiele vieții

Cu un puternic curent de sânge

Dărâmându-le și-n inima-i arzandu-le.

Și ăsta tot nu-i un sacrificiu, nu,

Ci doar un ajutor pentru o lume pierdută. 

(poem compus la 8 ani)

Sonia nu poate vorbi, nu poate decât repeta aceleași mișcări monotone. Nu reacționează în nici un fel în timpul comunicării, este complet distantă și necontactabilă.

Medicii i-au pus diagnosticul: "Retard mintal profund". Asta până când Sonia, în vârstă de șapte ani, a primit un stilou.

Da, s-a dovedit că Sonia știe să scrie și să citească, este absolut alfabetizată, are memorie fotografică și cunoștințe de neînțeles despre lumea noastră.

Unor medici nu le-a venit să creadă acest lucru pentru foarte mult timp. Este greu să vezi ceva rezonabil la un copil care nu poate scoate decât sunete nearticulate, țipă ore în șir și nu poate nici măcar să ducă singură o lingură la gură.

Cu toate acestea, când citiți ceea ce scrie Sonia cu scrisul ei copilăresc, vă veți da seama că nu știm aproape nimic despre rațiune.

Foaie după foaie au început să fie acoperite de poeziile Soniei. Povești, poezii, aforisme se revărsau cu abundență de după culisele ei. 

Iată doar câteva exemple de definiții concise ale esenței lucrurilor pe care le dădea ea:

Păcatul este o crustă pe suflet, care îl separă pe om de Dumnezeu.

- un gând sau o acțiune împotriva Chipului lui Dumnezeu din om. (9 ani).

Copilăria - răsăritul destinului în viața omului. (10 ani)

Sufletul - este golul din om pe care acesta îl umple fie cu Dumnezeu, fie cu satana. (8 ani)

Viața este suflarea bunătății lui Dumnezeu asupra naturii create de El. (8 ani)

O carte este un lucru în care se înmagazinează cunoștințele și sentimentele oamenilor de-a lungul timpului. (9 ani)

Pasărea - întruchiparea gândului lui Dumnezeu despre cântec și zbor. (8 ani)

Se pare că undeva acolo, în adâncul ei, Sonia trăiește o viață profundă cu o deosebită înțelepciune:

Ardea rugul și flăcările cântau.

Despre Soare și a oamenilor mândrie.

Ardea și capul meu

De amărăciunea zilelor trăite.

În curând fac nouă. Și asta-i o veșnicie

În comparație cu viața unui rug.

El însă oameni a încălzit

Iar eu?

Mută și ineptă,

Din lumea de dincolo de zid.

Autism se cheamă

Blestemata neputința mea.

Oare chiar singurătatea -

Să-mi fie destinată până la sfârșit,

Și-n cenușă mă voi preface

Neîncălzind vreo inimă?..

A plâns rugul, tot arzând.

Smoala curs-a din bușteni

Și eu plâng.

Căci scump e al tăcerii preț.

Doamne, dă-mi cuvinte! (8 ani)

Sonia putea să stea la masă și să plângă de foame până când i se spunea să ia o lingură în mână. Prima dată când a reușit să o ducă la gură s-a întâmplat după trei ani și jumătate, de la (prima) împărtășanie. A trebuit să i se dea comenzi: ia lingura, du-o la gură, înghite..... Și astfel pentru toate (lucrurile). 

Mamei Soniei i s-a spus în repetate rânduri de către medici că copilul ei este fără speranță, a fost sfătuită să nu-și strice viața, ci să-și predea fiica într-un internat pentru alienați. Așa și i-au spus, nu "să o dea", ci "să o predea", ca pe un animal la fermă. Sonia, care nu vorbea și nu reacționa la nimic, a înțeles toate acestea, chiar dacă nu-și putea exprima sentimentele în cuvinte. Despre asta vorbesc poeziile ei:

Știi, mamă, ai făcut o greșeală,

Astfel respingând al tău talant.

Câte jigniri ai îndurat,

Ținându-ne precum cerul pe Atlant.

Ai renunțat la slujba ta -

O familie foarte complicată.

Mereu bolnav e cineva

Și eu - o inutilă.

O cruce grea, amar pân' la mormânt,

Mai bine ar fi într-un internat,

Totul s-ar fi rezolvat rapid,

Dar așa, la noi nu-i nimeni bucuros.

"Doar e incurabilă." -

Tu însă, râzând le-ai spus:

"Fiica mea e o isteață,

"Iar mai fericită mamă nu-i!"

Fericit ne-a fost sortit ca împreună,

După voia Domnului, viața a o duce

Acum ține de onoare.

Greșeală nu-i.

Suntem pe drum. (9 ani).

Când Sonia a adunat o carte întreagă de poezii, acestea au început să câștige popularitate. Doar, nu orice filozof poate privi lumea atât de profund, cu atâta înțelepciune:

Iartă-mi, inima'mi te roagă

A sentimentelor zbucium și

confuzia gândurilor mele.

Nu pot ieși din copilărie,

Până sensul no-i afla

A ceea ce mi se-ntâmplă.

Frâiele rațiunii sunt brusc slăbite,

De durere aprinsă, pur și simplu urlu,

Iar inima nu poate decât să lucreze

Împreună absorbind în ea cu sânge

Globul mare pământesc. (12 ani)

Când Victor Krotov, filosof și scriitor pentru copii, a citit poeziile Sofiei Șatalova la un cerc literar, le-a cerut ascultătorilor săi să constituie portretul autoarei pe baza acestor poezii. Potrivit răspunsurilor, autoarea trebuie să fie o femeie frumoasă, educată, de vârstă mijlocie, citită, cultă... Apoi, Victor le-a prezentat un fragment despre Sonia din filmul "in Out" sau "Claymation". După aceea, în sală s-a făcut o liniște deplină. Era imposibil de împăcat aceste poezii cu imaginea autoarei lor.

Ce face să meargă'n nemurire

Micile particule ale existenței?

Sunt separate de stele și de secole,

Și odată cu ele dispar și eu.

Eu însă dispărând, în cartea universului.

Las linii clare.

Și-n orice atom și în fiecare clipă.

Există punți între mine și Eternitate. (12 ani).

Oamenii, predispuși spre senzațional, au înscris-o imediat pe Sonia în categoria savanților și au început să-i profețească un viitor măreț, faimă etc. Mai ales că fata învățase, deși cu greu, să scrie la calculator. Dar aceste profeții nu erau destinate să se împlinească.

La vârsta de nouăsprezece ani, Sonia a suferit o depresie psihică severă, urmată de un microatac cerebral, iar la douăzeci și patru de ani a suferit o grea operație intestinală. Toate abilitățile de socializare pe care se străduise atât de mult să le dezvolte până în acel moment au fost distruse. A avut loc o recidivă într-o formă mai profundă de autism. Totul a revenit la “normalitatea” de dinainte. Toată lumea a uitat de Sonia, a devenit din nou neinteresantă.

Și ca de obicei - problemele materiale și eterna întrebare din capul mamei: "Ce se va întâmpla când eu nu voi mai fi?".

Trebuie spus că părinții unor copii ca Sonia, care nu au fost de acord să-și dea copiii la un internat (unde cel mai adesea aceștia mor rapid), devin cruciați în adevăratul sens al cuvântului. Mai mult, cu cât copilul crește, cu atât această cruce devine mai grea. Psihiatrii chiar au observat o legătură specială între copilul autist și mama sa. Această legătură nu poate fi pe deplin înțeleasă sau explicată. Acest fir invizibil dă o tensiune constantă, nu îți permite să te relaxezi sau să te odihnești.

Într-o zi, Sonia a mers la ore nu cu mama ei, ca de obicei, ci cu o prietenă de-a ei. Mama intenționa să-și facă între timp treburile casnice. Dar n-a funcționat. Femeia a început să vomite, nu se putea mișca din cauza durerilor din corp și a trebuit să stea întinsă în pat bolnavă. La fel s-a întâmplat și când Sonia a fost dusă într-o tabără de copii pentru trei zile. Legătura dintre mamă și un astfel de copil e una deosebită, încât, putem spune că aceasta își poartă copilul în spate la propriu.

Acum Sonia locuiește într-o casă rurală din suburbiile Moscovei. În camera ei nu are decât icoane și un pat cu linoleum în loc de saltea. Toate încercările de a pune o saltea pe pat au fost sortite eșecului. 

Sonia se împărtășește constant cu Sf. Taine, are propria-i viață duhovnicească, cunoscută doar de ea și Dumnezeu. Medicul principal al Soniei este calul din sat pe care îl călărește cu ajutorul mamei. Iată cum Sonia descrie aceasta în poeziile sale:

Cai, calzi cai,

Topiți-mi frica cu via-vă căldură!

Cai, iuți cai,

În galop frica să mi-o răspândiți în vânturi!

Și toate problemele nu sunt atât de importante,

Când le privesc de pe șaua unui cal...

* * *

Iată,  așa decurge monahismul Soniei... Reflectând la viața unor oameni ca ea, mă gândesc: ce este de fapt o "persoană normală, cu drepturi depline"? Unde se află această normă, în ce loc? O persoană normală este atunci când totul funcționează bine în organismul său și posedă toate abilitățile care îi permit să trăiască în societatea semenilor săi? Dar aceasta este norma pentru un animal social, nu pentru o ființă umană. Poate că normal este cineva care a învățat să iubească, care cunoaște valoarea vieții, care are o relație strânsă cu Dumnezeu. Dacă este așa, atunci Sonia Șatalova, cu toată subdezvoltarea ei externă, este norma la care nu ajung majoritatea oamenilor care locuiesc această planetă.

Despre aceasta, Sonia are de asemenea, propriile poezii:

Într-o zi totul va dispărea în amintiri:

A mea anxietate, tristețe, neînțelegere...

Trageți cortina teatrului minciunii.

Falsitatea, chiar și-n culori strălucitoare, este neplăcută.

Ce căutați pe această scenă?

Unul pe altul vă mințiți că sunteți gata

pentru o schimbare,

Vă zvârcoliți contorsionați și vă țineți măștile pe voi,

Vă trăiți viețile ascunzându-vă de ochii publicului.

Viața din spatele scenei decurge cu totul diferit.

Aici totul se rezumă în a decide cine-i mai bogat.

Nu pierdeți un moment pentru a flata...

Apoi lui Dumnezeu îi cereți să vă ierte.

La parter, publicul aplaudă, jucând.

S-a resemnat cu expresia: "Asta-i viața!".

Înșelați pe toată lumea, dar aveți grijă de voi înșivă

Să nu ajungeți în groapa orchestrei!

Aforismele Soniei:

PASIUNEA - e un fel de hobby, când nu te poți ocupa de nimic altceva, atâta timp cât ai puteri. (8 ani)

Un AFRICAN este cel mai bun cercetaș pentru iscoada de noapte. (10 ani)

FLUTURE - principalul semn al fericirii de vară. (8 ani)

VÂNTUL - aerul care nu iubește odihna. (8 ani)

VERLIBER - un vers care poate sfida legile versificației și să nu se înrăutățească din această cauză. (8 ani)

PĂCATUL 

- o crustă pe suflet care îl desparte pe om de Dumnezeu. (9 ani)

- gândul sau acțiunea împotriva chipului lui Dumnezeu din sine. (9 ani)

COPILĂRIA - apogeul destinului în viața omului.( 10 ani)

SUFLETUL - este golul din om pe care acesta îl umple cu Dumnezeu sau cu satana. (8 ani)

VIAȚA este suflarea bunătății lui Dumnezeu asupra naturii pe care a creat-o. (8 ani)

CUNOȘTINȚA - întâlnirea unor înțelegeri diferite ale lumii sau chiar a unor lumi diferite. (8 ani)

JOCUL - o adevărată prefăcătorie. (8 ani)

IMPROVIZAREA - joaca imaginației cu cuvintele, sunetele, culorile pentru a crea rapid ceva nou. (8 ani)

CARTEA - un lucru în care se pot păstra cunoștințele și sentimentele oamenilor de-a lungul timpului. (8 ani)

- Un mod de a vorbi cu mulți oameni de-a lungul timpului. (8 ani)

PISICA - un simbol confortabil al independenței.

CALUL - fericire mare și caldă cu patru copite.

MASCA - o față cu o singură expresie. (10 ani)

ÎNȚELEPCIUNEA - măsura dintre "puțin" și "mult". (10 ani)

MUZEU - tinichelele /conservele timpului. (8 ani)

MUZICA 

- cântecul lui Dumnezeu perceput de om.

- combinație armonioasă de sunete și emoții

GÂNDUL- cea mai puternică forță din lume după iubire. (8 ani)

- curajul minții de a pune imagini în cuvinte (8 ani)

- Lucrul care deosebește lumea de haos. (8 ani)

ȘTIINȚA - cunoașterea bazată pe îndoială. 10 ani

- Un sistem de cunoaștere în care nu există loc pentru credință.  (10 ani)

NOVIZMUL - un fenomen, la întâlnirea căruia lumea ta se îmbogățește. (8 ani)

NOAPTEA - o umbrelă neagră cu stele.  (10 ani)

ODIHNĂ - o muncă cu plăcere (8 ani)

REUȘITA - un efort al sufletului, care are ca rezultat faptul că mintea și corpul fac față la tot felul de obstacole. (9 ani)

AVENTURĂ - un eveniment neobișnuit care îți schimbă lumea și pe tine într-un fel sau altul. (8 ani)

PASĂRE - întruchiparea gândului lui Dumnezeu despre cântec și zbor. (8 ani)

ROLUL este o viață trăită în joc. (8 ani)

ROMANTIC- starea de spirit în care vezi o minune în tot ceea ce este obișnuit (8 ani)

POVESTE este o viață inventată de suflet atunci când viața sa reală nu-i convine.(8 ani)

Traducere din limba rusă din articolul: https://vk.com/wall-95747989_200576

Mulțumim traducătorul care ne-a trimis textul!

Legături:

- https://vk.com/video-130667678_456239102

- https://my-spirala.net/index.php/psihologia/1544-sonya-aforizmi