CONTEXT
In continuare, prevazandu-se "obligatiile:
♦ să ne rugăm unii pentru alţii şi pentru unitatea creştină;
♦ să cunoaştem şi să preţuim slujbele religioase şi celelalte forme ale vieţii spirituale ale altor Biserici;
♦ să ne îndreptăm spre scopul comuniunii euharistice."
STRUCTURA SI MECANISMUL INSTITUTIONAL
Consiliul Ecumenic al Bisericilor (COE) este organizat in consilii regionale care reunesc Bisericile memebre si altele care nu sunt membre, notandu-se aici, in special, Biserica Romano-Catolica. Pentru Europa, el este reprezentat de Conferinta Bisericilor Europene (CEC).
Conferinţa Bisericilor Europene este o organizaţie ecumenică înfiinţată în anul 1959. Membrii ei sunt 126 de Biserici ortodoxe, protestante, anglicane şi vechi-catolice, precum şi 43 de organizaţii asociate din toate ţările Europei. Biserica Romano-Catolică nu ii este membră, însă colaborează cu aceasta prin intermediul Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE). BISERICA ORTODOXA ROMANA este membră a Conferintei Bisericilor Europene din anul 1959. De asemeni, putem nota ca in prezent Patriarhia Ecumenica si Biserica Ortodoxa Rusa sunt si ele prezente (a se vedea harta).
SEMNAREA CHARTEI ECUMENICE
Conform unui articol al Arhiepiscopiei Catolice din Iasi putem nota urmatoarele:
În perioada 17-22 aprilie 2001 s-a desfăşurat la Strasbourg, Franţa, Cea de-a VII-a Întâlnire Ecumenică Europeană [care a fost] convocată de cele două organizaţii bisericeşti creştine continentale, Conferinţa Bisericilor Europene (CBE/CEC/KEK) şi Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE).
Întâlnirea propriu-zisă a început în după-amiaza de 19 aprilie şi s-a aflat sub conducerea preşedinţilor celor două organizaţii, cardinalul Miloslav Vlk, Arhiepiscop de Praga, şi Mitropolitul Ieremia Calligiorgis al Franţei, Spaniei şi Portugaliei pentru ortodocşii ţinând de Patriarhia Ecumenca a Constantinopolului. [...]
 |
| Viorel Ionita, reprezentant BOR |
[...]
Duminică, 22 aprilie, la biserica "Sf. Thomas" a avut loc ceremonia de prezentare şi semnarea documentului de bază al EEE 2001, Charta oecumenica. Charta a fost semnată de către preşedintele CCEE, cardinalul Miloslav Vlk, şi de către preşedintele KEK, Mitropolitul Ieremia Calligiorgis.
 |
| Cardinalul Vlk si Mitropolitul Ieremia semneaza Charte Œcuménique la Strasbourg. |
Prin acest act, cele două organizaţii bisericeşti europene reafirmă demersul inerent Chartei şi RECOMANDA conferinţelor episcopale (catolice) şi Bisericilor (ortodoxe, anglicane şi protestante) să o primească şi să o ADAPTEZE propriului lor context.
Charta trebuie să promoveze la toate nivelurile vieţii Bisericii o cultură ecumenică de dialog şi colaborare şi să creeze pentru aceasta o normă obligatorie.
Preşedinţii KEK şi CCEE au subliniat că semnarea Chartei nu înseamnă în nici un caz încheierea, ci începutul unui nou proces, în care diferitele Biserici îşi însuşesc şi realizează liniile directoare ale Chartei.
***
Articolul site-ului Ortodoxie.com, din martie 2007, ne releva faptul ca elementele Chartei ecumenice sunt inacceptabile pentru Biserica Ortodoxa Rusa:
Parintele Igor Vyjanov, secretarul Departamentului de Relatii Bisericesti Externe a Patriarhiei Moscovei subliniind ca Biserica Rusa nu poate aproba contradicitiile care apar in aceasta Charta, a declarat:
- "Charta ecumenica este produsul unui complex de inferioritate a Bisericilor crestine din Europa si capitularea lor in fata provocarilor unei lumi secularizate".
- "Acest document acceptat in 2001 de Bisericile europene, cu toate ca el caracterizeaza diviziunile crestinilor precum un lucru anormal, afirma ca chiar aceste diviziuni reflecta o diversitate de obiective".
- "Duhul "corectitudinii politice" se revela in acest document. Charta proclama crestinismul ca un fundament spiritual al Europei, dar incurajeaza in acelasi timp pluralismul cultural si religios"
-"Printre altele Charta contine multe afirmatii contradictorii, de exemplu, asupra relatiilor cu iudaismul, propunand crestinilor sa se pocaiasca pentru persecutarea evreilor"
- "Biserica Ortodoxa Rusa a criticat in mod public Charta in mai multe randuri prin instructiuni speciale, dar acestea nu au avut, in mod evident niciun impact asupra crestinilor europeni"
***
DE ATUNCI, CINE SEMNEAZA CHARTA?
Dupa semnarea, in 2001, a Chartei ecumenice europene de catre reprezentantii KEK/CEC si CCEE, prin obligativitatea adoptarii ei la toate nivelele de viata ecleziala de catre membrii acestor organisme si cu posibilitatea adaptarii propiului context, se trece la semnarea Chartei ecumenice de catre reprezentantii substructurilor organismelor respective.
Asa cum se poate vedea in Charta ecumencia semnatarii acesteia specifica:
"Ca preşedinţi ai Conferinţei Bisericilor Europene şi ai Consiliului Conferinţelor Episcopilor Europeni, recomandăm această Charta Ecumenica ca TEXT DE BAZA TUTUROR Bisericilor şi Conferinţelor Episcopale din Europa SPRE ACCEPTARE SI IMPLEMENTARE în propriul lor context."
*
Astfel, in data de 14 mai 2008, sarbatorind 20 de ani de existenta a Consiliul Bisericilor Crestine din Franta (CECEF*), in cursul unei slujiri la catedrala Saint Stephan din Paris - sediu al Adunarii Episcopilor Ortodocsi din Franta (AEOF)-, copresedintii, respectiv: Cardinalul André Vingt-Trois, din partea Conferintei Episcopilor din Franta, Mitropolitul Emmanuel, din partea AEOF, si Pastorul Claude Baty din partea Federatiei Protestante din Franta, au semnat Charta ecumenica europeana.
(*)Consiliul Bisericilor Crestine in Franta (CECEF) fondat in decembrie 1987 este compus din reprezentantii desemnati din partea Federatiei Protestanta din Franta, Consiliuli permanent al Conferintei Episcopilor (Catolici) din Franta, a Adunarii Episcopilor Ortodocsi din Franta (AEOF).
Urmand unei structuri piramidale impartita pe regiuni, Comisiile Bisericilor Crestine din diferite regiuni ale Frantei sunt indemnate sa semneze Charta. Componentii unei astfel de Comisii regionale, apartinand Bisericilor memebre CEC / KEK pot fi, in functie de prezenta lor intr-o anumita regiune, dupa cum urmeaza: Biserica Adventista de ziua a 7-a, Biserica Anglicana, Biserica Apostoloca Armeniana, Biserica Romano-Catolica, Biserica Ortodoxa Romana, Biserica Ortodoxa Greaca, Biserica Reformata, Biserica Protestanta Malgasa, etc. prin reprezentantii lor locali. Aceasta inseamna ca un preot ortodox roman poate fi supus presiunilor de a semna aceasta Charta, luandu-si angajamentul si fiind obligat prin aceasta, sa participe in toate actiunile ecumeniste prevazute sau nuantate in Charta. Lucrul acesta este posibil deoarece Biserica Ortodoxa Romana este memebra a Conferintei Bisericilor Europene.
CARE ESTE OBILGATIVITATEA SEMNARII CHARTEI?
Asa cum este precizat in Chata putem nota:
"Considerăm această Charta ca un ANGAJAMENT COMUN pentru dialog şi cooperare. Ea descrie sarcinile ecumenice de bază şi, din acestea, trasează o serie de linii directoare şi angajamente. Ea TINDE să promoveze LA TOATE NIVELURILE vieţii bisericeşti o cultură ecumenică a dialogului şi conlucrării şi pentru aceasta SA CREEZE O NORMA OBLIGATORIE. Ea NU ARE totuşi UN CARACTER DOCTRINAR-DOGMATIC sau JURIDIC-BISERICESC. Autoritatea ei constă mai degrabă în angajarea de sine a Bisericilor europene şi a organizaţiilor ecumenice. Acestea pot sa-si formuleze pentru domeniul lor, pornind de la acest text de bază, adaosuri proprii şi perspective comune care se referă concret la provocările lor specifice şi la angajamentele ce decurg din acestea. "
De asemeni, conform Constitutiei CEC, fiecare membru al ei are libertatea si responsabilitatea sa puna in aplicare in viata sa si in marturia pe care o da, recomandarile si declaratiile conferintei (Articol 1,3) dar trebuie sa isi "asume toate obligatiile legate de calitatea de membru".(Articol 3,3)
CHARTA OECUMENICA
Liniile directoare pentru cooperarea crescândă
între Bisericile din Europa
„Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”
Ca membri ai Conferinţei Bisericilor Europene şi ai Consiliului Conferinţelor Episcopilor Europeni (1), în duhul mesajului celor două Adunări Ecumenice Europene de la Basel (1989) şi Graz (1997), suntem foarte hotărâţi de a păstra şi continua comuniunea la care am ajuns împreună. Mulţumim Dumnezeului nostru Cel Întreit în Persoane că, prin Duhul Său cel Sfânt, ne conduce paşii spre o comuniune tot mai intensă.
Diferitele forme ale cooperării ecumenice au corespuns aşteptărilor. Încredinţaţi de rugăciunea lui Hristos: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17, 21), nu avem voie să rămânem la situaţia actuală. În conştiinţa vinei noastre şi pregătiţi pentru pocăinţă, trebuie să ne străduim să depăşim diviziunile care există încă între noi, ca astfel, să putem propovădui împreună în mod credibil mesajul Evangheliei între popoare.
În ascultarea comună a Cuvântului lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură şi chemaţi spre mărturisirea credinţei noastre comune, precum şi în acţiune comună, conform Adevărului recunoscut, vrem să dăm mărturie despre dragoste şi speranţă pentru toţi oamenii.
Pe continentul nostru european, între Atlantic şi Urali, între Capul Nordului şi Marea Mediterană, care astăzi, mai mult decât oricând, poartă amprentele unei culturi pluraliste, vrem să ne angajam pe baza Evanghelia pentru demnitatea persoanei umane ca chip al lui Dumnezeu, iar ca Biserici să aducem o contribuţie comună la împăcarea dintre popoare şi culturi.
În acest sens, considerăm această Charta ca un angajament comun pentru dialog şi cooperare. Ea descrie sarcinile ecumenice de bază şi, din acestea, trasează o serie de linii directoare şi angajamente. Ea TINDE să promoveze LA TOATE NIVELURILE VIETII BISERICESTI o cultură ecumenică a dialogului şi conlucrării şi pentru aceasta SA CREEZE O NORMA OBLIGATORIE. Ea NU ARE totuşi UN CARACATER DOCTRINAR-DOGMATIC sau JURIDIC-BISERICESC. AUTORITATEA ei constă mai degrabă în ANGAJAREA DE SINE A BISERICILOR europene şi a organizaţiilor ecumenice. Acestea pot să-şi formuleze pentru domeniul lor, PORNIND DE LA ACEST TEXT DE BAZA, ADAOSURI PROPRII şi PERSPECTIVE COMUNE care se referă concret la PROVOCARILE lor specifice şi la ANGAJAMENTELE ce decurg din acestea.
(1) Din Conferinţa Bisericilor Europene (CBE) fac parte cele mai multe Biserici ortodoxe, reformate, anglicane, libere şi vechi-catolice din Europa.
În Consiliul Conferinţelor Episcopilor Europeni (CCEE) sunt reunite Conferinţele Episcopilor romano-catolici din Europa.
I.CREDEM
„ÎNTR-UNA, SFÂNTĂ, CATOLICĂ(2) ŞI APOSTOLICĂ BISERICĂ”
(2) Aici cu sensul de universal.
„Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; este un Domn, o credinţă, un botez, un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi”(Efeseni 4, 3-6).
1. Chemaţi împreună la unitatea în credinţă
Conform Evangheliei lui Iisus Hristos, aşa cum ea este mărturisită în Sfânta Scriptură şi cum este exprimată în Mărturisirea Ecumenică de Credinţă niceo-constantinopolitană (381), noi credem în Dumnezeul Cel Întreit în Persoane: în Tatăl, în Fiul şi în Sfântul Duh. Deoarece prin acest Credo mărturisim „Biserica cea una, sfântă, catolică şi apostolică”, misiunea noastră ecumenică obligatorie este de a face vizibilă această unitate, care, totdeauna, este un dar al lui Dumnezeu.
Deosebirile fundamentale din credinţă încă împiedică această unitate vizibilă. Există diferite concepţii, mai ales despre Biserică şi unitatea ei, despre Taine şi Slujiri (preoţie). Noi nu trebuie să fim de acord cu această situaţie. Iisus Hristos, pe cruce, ne-a descoperit iubirea Sa şi taina împăcării; urmând Lui, vrem să facem tot posibilul de a depăşi barierele şi problemele existente ce despart Bisericile.
Ne obligăm:
♦ să urmăm îndemnului apostolic din Epistola către Efeseni şi să ne străduim, stăruitor, să ajungem la o înţelegere comună a mesajului mântuitor al lui Hristos din Evanghelie;
♦ să acţionăm prin puterea Duhului Sfânt spre unitatea văzută a Bisericii lui Iisus Hristos într-o credinţă, unitate care îşi găseşte expresia în recunoaşterea reciprocă a botezului şi în comuniunea euharistică, precum şi în mărturisire şi slujire comune.
II. PE DRUMUL COMUNIUNII VĂZUTE A BISERICILOR ÎN EUROPA
„Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13, 25)
2. Vestind împreună Evanghelia
Cea mai importantă misiune a Bisericilor în Europa este de a vesti împreună Evanghelia, prin cuvânt şi faptă, pentru mântuirea tuturor oamenilor. Faţă de complexa dezorientare, de îndepărtarea de valorile creştine, dar şi diversele căutări după sens în viaţă, creştinele şi creştinii sunt chemaţi în mod deosebit să-şi mărturisească credinţa lor. În acest sens e nevoie de o angajare puternică şi de un schimb de experienţă în domeniul catehetic şi pastoral la nivelul comunităţilor locale. De asemenea, foarte important este ca tot poporul lui Dumnezeu să mijlocească în comun Evanghelia în societatea publică şi să o pună în valoare prin angajare socială şi prin îndeplinirea de responsabilităţi politice.
Ne obligăm:
♦ să discutăm despre iniţiativele noastre de evanghelizare cu celelalte Biserici, să cădem de acord în acest sens şi astfel, să evităm concurenţa dăunătoare, ca şi pericolul de noi sciziuni;
♦ să recunoaştem că fiecare om poate să-şi aleagă, în libertatea de conştiinţă, afilierea religioasă şi bisericească. Nimeni nu trebuie să fie constrâns să se convertească prin presiuni morale sau ispite materiale; tot astfel, nimeni nu trebuie împiedicat de la o convertire care rezultă din consimţământ liber.
3. Să ne îndreptăm unii către alţii
În duhul Evangheliei noi trebuie să reconsiderăm istoria Bisericilor creştine care este marcată de multe experienţe bune, dar şi de schisme, ostilităţi şi chiar de confruntări armate. Greşelile oamenilor, lipsa iubirii şi frecventa manipulare a credinţei şi Bisericilor în interes politic au afectat puternic credibilitatea mărturisirii creştine.
De aceea, ecumenismul începe pentru creştine şi creştini cu înnoirea inimii şi disponibilitatea pentru căinţă şi îndreptare. Împăcarea a progresat deja în Mişcarea Ecumenică.
Este important să recunoaşte darurile spirituale ale diferitelor tradiţii creştine, să învăţăm unii de la alţii, dăruind astfel unii altora. Pentru desfăşurarea viitoare a ecumenismului este stringent necesar să integrăm experienţele şi aşteptările tinerilor şi să încurajăm participarea lor după puteri.
Ne obligăm:
♦ să depăşim autosuficienţa şi să îndepărtăm prejudecăţile, să căutăm întâlnirea împreună şi să ne ajutăm unul pe celălalt;
♦ să încurajăm deschiderea şi cooperarea ecumenică în educaţia creştină, în formarea, desăvârşirea precum şi cercetarea teologică.
4. Să acţionăm împreună
Ecumenismul se desfăşoară deja în forme variate de acţiune comună. Multe creştine şi creştini din diferite Biserici trăiesc şi lucrează împreună în prietenie, în vecinătate, la serviciu şi în familiile lor. În mod special căsătoriile interconfesionale trebuie susţinute ca să trăiască ecumenismul în viaţa lor de zi cu zi.
Recomandăm şi susţinem la toate nivelurile locale, regionale, naţionale şi internaţionale organizarea de comisii ecumenice bi şi multilaterale pentru cooperare. La nivel european este necesar să se întărească cooperarea dintre Conferinţa Bisericilor Europene şi Consiliul Conferinţelor Episcopilor Europeni şi să se organizeze pe mai departe reuniuni ecumenice europene.
În conflictele dintre Biserici trebuie să fie iniţiate, respectiv susţinute în continuare, eforturile de mediere şi pace.
Ne obligăm:
♦ să acţionăm împreună la toate nivelurile vieţii bisericeşti unde există premizele pentru aceasta şi nu se opun motive de credinţă sau de forţă majoră;
♦ Să apărăm drepturile minorităţilor şi să ajutăm la înlăturarea neînţelegerile şi a prejudecăţilor dintre Bisericile majoritare şi minoritare din ţările noastre.
5. Să ne rugăm împreună
Ecumenismul trăieşte din ascultarea împreună a Cuvântului lui Dumnezeu şi din lucrarea Duhului Sfânt în noi şi prin noi. Pe baza harului primit prin aceasta, există astăzi diverse străduinţe ca, prin rugăciuni şi servicii religioase, să se aprofundeze comuniunea spirituală dintre Biserici şi să se promoveze rugăciunea pentru unitatea văzută a Bisericii lui Hristos. Un semn deosebit de dureros al separării dintre multe Biserici creştine este lipsa comuniunii euharistice.
În unele Biserici există rezerve faţă de rugăciunile ecumenice în comun. Dar multele slujbe ecumenice, imnurile şi rugăciunile în comun, în special Tatăl Nostru, marchează spiritualitatea noastră creştină.
Ne obligăm:
♦ să ne rugăm unii pentru alţii şi pentru unitatea creştină;
♦ să cunoaştem şi să preţuim slujbele religioase şi celelalte forme ale vieţii spirituale ale altor Biserici;
♦ să ne îndreptăm spre scopul comuniunii euharistice.
6. Să continuăm dialogurile
Apartenenţa noastră comună în Hristos este de importanţă fundamentală faţă de poziţiile noastre teologice şi etice diferite. Altfel decât pluralitatea dăruită nouă şi care ne îmbogăţeşte şi diferenţele în doctrină, în problemele etice şi în stipulările de drept bisericesc au dus la despărţiri între Biserici; adesea, la acestea au jucat un rol decisiv circumstanţele istorice deosebite şi structurile culturale diferite.
Pentru a aprofunda comuniunea ecumenică, eforturile pentru un consens în credinţă, trebuie neapărat continuate. Fără unitatea de credinţă nu există nici o comuniune bisericească. Nu există nici o alternativă la dialog.
Ne obligăm:
♦ să continuăm, conştiincios şi intensiv, dialogul dintre Bisericile noastre la toate nivelurile şi SA EXAMINAM CEEA CE SE POATE şi TREBUIE SA FIE DECLARATE CA OBLIGATORII DE AUTORITATEA BISERICEASCA în ceea ce priveşte rezultatele dialogului;
♦ în controverse, în special dacă o sciziune ameninţă în problemele de credinţă şi etică, să căutăm dialogul şi să dezbatem împreună problemele respective, în lumina Evangheliei.
III. RESPONSABILITATEA NOASTRĂ COMUNĂ ÎN EUROPA
„Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”(Matei 5, 9)
7. Să participăm la construcţia Europei
În decursul veacurilor s-a dezvoltat o Europă caracterizată religios şi cultural predominant de Creştinism. În acelaşi timp, prin eşecul creştinilor în Europa şi în afara graniţelor ei, au fost cauzate multe nenorociri. Noi ne recunoaştem responsabilitatea pentru această vină şi-L rugăm pe Dumnezeu şi pe oameni să ne ierte.
Credinţa noastră ne ajută să învăţăm din trecut şi să ne angajăm, ca astfel, credinţa creştină şi dragostea pentru aproapele să strălucească speranţă pentru morală şi etică, pentru educaţie şi cultură, pentru politică şi economie în Europa şi în întreaga lume.
Bisericile promovează o unire a continentului european. Fără valorile comune unitatea nu poate fi durabilă. Noi suntem convinşi, că moştenirea spirituală a creştinismului reprezintă o putere inspiratoare pentru îmbogăţirea Europei. Pe baza credinţei noastre creştine noi ne angajăm pentru o Europă umană şi socială, în care sunt respectate drepturile omului şi valorile fundamentale ale păcii, ale dreptăţii, libertăţii, toleranţei, participării şi solidarităţii. Noi accentuăm respectul profund pentru viaţă, pentru valorile căsătoriei şi familiei, pentru angajamentul preferenţial în favoarea celor săraci, pentru disponibilitatea de a ierta şi în toate pentru milostivire.
Ca Biserici şi comunităţi internaţionale trebuie să prevenim pericolul ca Europa să se dezvolte într-un Vest integrat şi un Est neintegrat. De asemenea, trebuie să fim atenţi la confruntările dintre Nord şi Sud. În acelaşi timp, trebuie evitat orice eurocentrism şi trebuie întărită responsabilitatea Europei pentru întreaga umanitate, în special pentru săracii din întreaga lume.
Ne obligăm:
♦ să ne înţelegem unii cu alţii cu privire la conţinutul şi scopurile responsabilităţii noastre sociale şi să reprezentăm, pe cât posibil, împreună preocupările şi viziunile Bisericilor faţă de instituţiile europene secularizate;
♦ Să apărăm valorile fundamentale de orice atac împotriva lor;
♦ Să ne opunem abuzării de religie şi Biserică în scopuri etnice sau naţionaliste.
8. Să împăcăm popoarele şi culturile
Pluralitatea tradiţiilor regionale, culturale şi religioase o considerăm ca bogăţie a Europei. Faţă de nenumăratele conflicte, misiunea Bisericilor este de a împlini împreună slujirea împăcării chiar şi pentru popoare şi culturi. Ştim că în acest sens pacea între Biserici este o premisă tot atât de importantă.
Eforturile noastre comune se îndreaptă către evaluarea şi rezolvarea problemelor politice şi sociale în duhul Evangheliei. Deoarece noi respectăm persoana şi demnitatea oricărui om ca chip al lui Dumnezeu, ne pronunţăm pentru absoluta egalitate valorică a tuturor oamenilor.
Ca Biserici vrem să promovăm procesul de democratizare în Europa. Noi ne angajăm pentru o ordine a păcii bazată pe rezolvările nonviolente a conflictelor. Condamnăm orice formă de violenţă împotriva oamenilor, în special împotriva femeilor şi a copiilor.
A ne angaja pentru împăcare, înseamnă să promovăm dreptatea în sânul unui popor, ca şi între popoare şi să înlăturăm prăpastia dintre săraci şi bogaţi, precum şi şomajul. Împreună dorim să contribuim ca emigranţii şi emigrantele, refugiaţii şi azilanţii să fie primiţi corespunzător demnităţii lor umane în Europa.
Ne obligăm:
♦ Să ne opunem oricărei forme de naţionalism care duce la asuprirea altor popoare sau minorităţi naţionale şi să ne angajăm pentru rezolvări non-violente;
♦ Să întărim locul şi egalitatea în drepturi a femeilor în toate domeniile vieţii şi să promovăm dreapta comuniune dintre femei şi bărbaţi în Biserică şi societate.
9. Să salvăm creaţia
Prin credinţa în dragostea lui Dumnezeu, a Creatorului, noi recunoaştem, plini de recunoştinţă, darul Creaţiei, valoarea şi frumuseţea naturii. Dar privim cu spaimă cum bunurile pământului sunt exploatate fără a se ţine cont de valoarea lor proprie, de numărul lor limitat şi de bunăstarea generaţiilor viitoare.
Dorim să ne implicăm împreună pentru condiţii durabile de viaţă pentru întreaga creaţie. În responsabilitatea noastră faţă de Dumnezeu trebuie să afirmăm şi să dezvoltăm în continuare criterii comune, pentru a distinge între ceea ce oamenii sunt capabili să facă, ştiinţific şi tehnologic, dar din punct de vedere etic nu le este permis. În orice caz demnitatea unică a fiecărui om trebuie să aibă întâietate faţă de ceea ce este posibil din punct de vedere tehnic.
Recomandăm introducerea în Bisericile europene a unei zile de rugăciune pentru salvarea creaţiei.
Ne îndatorăm:
♦ Să dezvoltăm pe mai departe un stil de viaţă în care valoarea să fie pusă pe calitatea permanentă şi plină de responsabilitate a vieţii împotriva dominaţiei constrângerilor economice şi de consum;
♦ Să susţinem organizaţiile bisericeşti cu privire la mediu şi reţelele ecumenice în responsabilitatea lor pentru salvarea creaţiei.
10. Să aprofundăm comuniunea cu Iudaismul
De poporul lui Israel, cu care Dumnezeu a încheiat un legământ veşnic, ne leagă o comuniune unică în felul ei. Din Credinţă noi ştim că surorile şi fraţii noştri iudei „sunt iubiţi, din cauza părinţilor. Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi” (Rom. 11, 28-29). Ei au „înfierea şi slava şi legămintele şi legile şi închinarea şi făgăduinţele, ai cărora sunt părinţii şi din care după trup este Hristos” (Rom. 9, 4-5).
Deplângem şi condamnăm toate manifestările antisemite, precum şi răbufnirile de ură şi persecuţiile. Pentru antiiudaismul creştin cerem iertare de la Dumnezeu, iar de la fraţii şi surorile noastre iudei împăcare.
Este imperios necesar ca prin propovăduire şi învăţământ, prin doctrina şi viaţa Bisericilor noastre, să conştientizăm profunda legătură a credinţei noastre cu iudaismul şi să susţinem cooperarea creştino-iudaică.
Ne obligăm:
♦ Să ne opunem tuturor formelor de antisemitism şi antiiudaism în Biserică şi societate;
♦ Să căutăm şi să intensificăm, la toate nivelurile, dialogul cu surorile şi fraţii noştri evrei.
11. Să cultivăm relaţiile cu Islamul
Musulmanii trăiesc de secole în Europa. Ei formează în anumite ţări europene minorităţi puternice. În acest sens au existat şi există multe contacte şi relaţii de bună vecinătate între musulmani şi creştini, dar şi masive rezerve şi prejudecăţi de ambele părţi. Acestea se bazează pe experienţele pline de suferinţă din istorie şi din trecutul foarte apropiat.
Dorim să intensificăm la toate nivelurile întâlnirea dintre creştini şi musulmani, precum şi dialogul creştino-islamic. Recomandăm în special să se discute împreună despre credinţa într-un singur Dumnezeu şi să se clarifice înţelesul drepturilor omului.
Ne obligăm:
♦ Să-i întâmpinăm pe musulmani cu preţuire;
♦ Să colaborăm în chestiunile comune cu musulmanii.
12. Întâlnirea cu alte religii şi concepţii despre lume
Pluralitatea convingerilor şi formelor de viaţă religioase precum şi a diferitelor concepţii specifice despre lume, a devenit o calitate marcantă a Europei. Religiile răsăritene şi noile comunităţi religioase se răspândesc şi găsesc interes la multe creştine şi creştini. Există tot mai mulţi oameni care refuză credinţa creştină, se comportă faţă de ea în mod indiferent sau împărtăşesc alte concepţii despre lume.
Dorim să luăm în serios întrebările critice care ne sunt adresate şi să ne străduim împreună să avem o dezbatere corectă. În acest sens, trebuie să facem distincţie cu ce comunităţi să fie căutate dialoguri şi întâlniri şi faţă de cine, din punct de vedere creştin, să avem rezerve.
Ne obligăm:
♦ Să recunoaştem libertatea religioasă şi de conştiinţă a oamenilor şi comunităţilor şi în acest sens să promovăm ca ei să-şi poată practica individual şi în comunitate, privat şi public, religia sau concepţiile lor despre lume în cadrul drepturilor acceptate.
♦ Să fim deschişi pentru dialog cu toţi oamenii de bună credinţă, să urmărim preocupări comune cu ei şi să le mărturisim credinţa creştină.
●●●●●●●●●
Iisus Hristos, ca Domn al Bisericii celei una, este cea mai mare speranţă a noastră pentru împăcare şi pace.
În numele Său noi vrem să mergem mai departe pe drumul comun în Europa. Îl rugăm pe Dumnezeu pentru sprijinul Duhului Său cel Sfânt.
„Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt”(Rom. 15, 13)
Ca preşedinţi ai Conferinţei Bisericilor Europene şi ai Consiliului Conferinţelor Episcopilor Europeni, RECOMANDAM această CHARTA Oecumenica ca TEXT DE BAZA TUTUROR Bisericilor şi Conferinţelor Episcopale din Europa spre ACCEPTARE şi IMPLEMENTARE în propriul lor context.
Cu această recomandare semnăm Charta Oecumenica în cadrul Întâlnirii Ecumenice Europene, în prima duminică după Paştile comun din anul 2001.
Strasbourg, 22 aprilie 2001
Mitropolit Jéremie, Preşedintele Conferinţei Bisericilor Europene
Cardinal Vlk, Preşedintele Consiliului Conferinţelor Episcopilor Europeni
Traducere după textul oficial german de drd. Vasile Adrian Carabă,
revizuită de Pr. Prof. Dr. Viorel Ioniţă
PAGINI WEB:
- CHARTA IN LIMBA ROMANA AICI
Bucuresti
Paris
0 commentaires:
Trimiteţi un comentariu