CONTEXT
"Saptamana de rugaciune pentru unitatea cresinilor" este, incepand cu 1968, pregatita de o comisie apartinand Consiliului Ecumenic al Bisericilor (CEB/COE/WCC) impreuna cu Consiliul Pontifical pentru Unitatea Crestinilor (CPPUC). Ea se inscrie intr-un program mai amplu prevazut de Conferinţa Bisericilor Europene (CBE/CEC/KEK) şi Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE), care in 2001 au semnat la Strasbourg asa numita Charta Ecumenica, ce presupune o serie de actiuni ecumeniste in care se angajeaza Bisericile membre ale acestor organizatii. In articolul 5 al Chartei se spune ca
"există astăzi diverse străduinţe ca, prin rugăciuni şi servicii religioase, să se aprofundeze comuniunea spirituală dintre Biserici şi să se promoveze rugăciunea pentru unitatea văzută a Bisericii lui Hristos."
In continuare, prevazandu-se "obligatiile:
♦ să ne rugăm unii pentru alţii şi pentru unitatea creştină;
♦ să cunoaştem şi să preţuim slujbele religioase şi celelalte forme ale vieţii spirituale ale altor Biserici;
♦ să ne îndreptăm spre scopul comuniunii euharistice."
STRUCTURA SI MECANISMUL INSTITUTIONAL
Consiliul Ecumenic al Bisericilor (COE) este organizat in consilii regionale care reunesc Bisericile memebre si altele care nu sunt membre, notandu-se aici, in special, Biserica Romano-Catolica. Pentru Europa, el este reprezentat de Conferinta Bisericilor Europene (CEC).
Conferinţa Bisericilor Europene este o organizaţie ecumenică înfiinţată în anul 1959. Membrii ei sunt 126 de Biserici ortodoxe, protestante, anglicane şi vechi-catolice, precum şi 43 de organizaţii asociate din toate ţările Europei. Biserica Romano-Catolică nu ii este membră, însă colaborează cu aceasta prin intermediul Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE). BISERICA ORTODOXA ROMANA este membră a Conferintei Bisericilor Europene din anul 1959. De asemeni, putem nota ca in prezent Patriarhia Ecumenica si Biserica Ortodoxa Rusa sunt si ele prezente (a se vedea harta).
SEMNAREA CHARTEI ECUMENICE
Conform unui articol al Arhiepiscopiei Catolice din Iasi putem nota urmatoarele:
În perioada 17-22 aprilie 2001 s-a desfăşurat la Strasbourg, Franţa, Cea de-a VII-a Întâlnire Ecumenică Europeană [care a fost] convocată de cele două organizaţii bisericeşti creştine continentale, Conferinţa Bisericilor Europene (CBE/CEC/KEK) şi Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE).
Întâlnirea propriu-zisă a început în după-amiaza de 19 aprilie şi s-a aflat sub conducerea preşedinţilor celor două organizaţii, cardinalul Miloslav Vlk, Arhiepiscop de Praga, şi Mitropolitul Ieremia Calligiorgis al Franţei, Spaniei şi Portugaliei pentru ortodocşii ţinând de Patriarhia Ecumenca a Constantinopolului. [...]
 |
| Viorel Ionita, reprezentant BOR |
[...]
Duminică, 22 aprilie, la biserica "Sf. Thomas" a avut loc ceremonia de prezentare şi semnarea documentului de bază al EEE 2001, Charta oecumenica. Charta a fost semnată de către preşedintele CCEE, cardinalul Miloslav Vlk, şi de către preşedintele KEK, Mitropolitul Ieremia Calligiorgis.
 |
| Cardinalul Vlk si Mitropolitul Ieremia semneaza Charte Œcuménique la Strasbourg. |
Prin acest act, cele două organizaţii bisericeşti europene reafirmă demersul inerent Chartei şi RECOMANDA conferinţelor episcopale (catolice) şi Bisericilor (ortodoxe, anglicane şi protestante) să o primească şi să o ADAPTEZE propriului lor context.
Charta trebuie să promoveze la toate nivelurile vieţii Bisericii o cultură ecumenică de dialog şi colaborare şi să creeze pentru aceasta o normă obligatorie.
Preşedinţii KEK şi CCEE au subliniat că semnarea Chartei nu înseamnă în nici un caz încheierea, ci începutul unui nou proces, în care diferitele Biserici îşi însuşesc şi realizează liniile directoare ale Chartei.
***
Articolul site-ului Ortodoxie.com, din martie 2007, ne releva faptul ca elementele Chartei ecumenice sunt inacceptabile pentru Biserica Ortodoxa Rusa:
Parintele Igor Vyjanov, secretarul Departamentului de Relatii Bisericesti Externe a Patriarhiei Moscovei subliniind ca Biserica Rusa nu poate aproba contradicitiile care apar in aceasta Charta, a declarat:
- "Charta ecumenica este produsul unui complex de inferioritate a Bisericilor crestine din Europa si capitularea lor in fata provocarilor unei lumi secularizate".
- "Acest document acceptat in 2001 de Bisericile europene, cu toate ca el caracterizeaza diviziunile crestinilor precum un lucru anormal, afirma ca chiar aceste diviziuni reflecta o diversitate de obiective".
- "Duhul "corectitudinii politice" se revela in acest document. Charta proclama crestinismul ca un fundament spiritual al Europei, dar incurajeaza in acelasi timp pluralismul cultural si religios"
-"Printre altele Charta contine multe afirmatii contradictorii, de exemplu, asupra relatiilor cu iudaismul, propunand crestinilor sa se pocaiasca pentru persecutarea evreilor"
- "Biserica Ortodoxa Rusa a criticat in mod public Charta in mai multe randuri prin instructiuni speciale, dar acestea nu au avut, in mod evident niciun impact asupra crestinilor europeni"
***
DE ATUNCI, CINE SEMNEAZA CHARTA?
Dupa semnarea, in 2001, a Chartei ecumenice europene de catre reprezentantii KEK/CEC si CCEE, prin obligativitatea adoptarii ei la toate nivelele de viata ecleziala de catre membrii acestor organisme si cu posibilitatea adaptarii propiului context, se trece la semnarea Chartei ecumenice de catre reprezentantii substructurilor organismelor respective.
Asa cum se poate vedea in Charta ecumencia semnatarii acesteia specifica:
"Ca preşedinţi ai Conferinţei Bisericilor Europene şi ai Consiliului Conferinţelor Episcopilor Europeni, recomandăm această Charta Ecumenica ca TEXT DE BAZA TUTUROR Bisericilor şi Conferinţelor Episcopale din Europa SPRE ACCEPTARE SI IMPLEMENTARE în propriul lor context."
*
Astfel, in data de 14 mai 2008, sarbatorind 20 de ani de existenta a Consiliul Bisericilor Crestine din Franta (CECEF*), in cursul unei slujiri la catedrala Saint Stephan din Paris - sediu al Adunarii Episcopilor Ortodocsi din Franta (AEOF)-, copresedintii, respectiv: Cardinalul André Vingt-Trois, din partea Conferintei Episcopilor din Franta, Mitropolitul Emmanuel, din partea AEOF, si Pastorul Claude Baty din partea Federatiei Protestante din Franta, au semnat Charta ecumenica europeana.
(*)Consiliul Bisericilor Crestine in Franta (CECEF) fondat in decembrie 1987 este compus din reprezentantii desemnati din partea Federatiei Protestanta din Franta, Consiliuli permanent al Conferintei Episcopilor (Catolici) din Franta, a Adunarii Episcopilor Ortodocsi din Franta (AEOF).
Urmand unei structuri piramidale impartita pe regiuni, Comisiile Bisericilor Crestine din diferite regiuni ale Frantei sunt indemnate sa semneze Charta. Componentii unei astfel de Comisii regionale, apartinand Bisericilor memebre CEC / KEK pot fi, in functie de prezenta lor intr-o anumita regiune, dupa cum urmeaza: Biserica Adventista de ziua a 7-a, Biserica Anglicana, Biserica Apostoloca Armeniana, Biserica Romano-Catolica, Biserica Ortodoxa Romana, Biserica Ortodoxa Greaca, Biserica Reformata, Biserica Protestanta Malgasa, etc. prin reprezentantii lor locali. Aceasta inseamna ca un preot ortodox roman poate fi supus presiunilor de a semna aceasta Charta, luandu-si angajamentul si fiind obligat prin aceasta, sa participe in toate actiunile ecumeniste prevazute sau nuantate in Charta. Lucrul acesta este posibil deoarece Biserica Ortodoxa Romana este memebra a Conferintei Bisericilor Europene.
CARE ESTE OBILGATIVITATEA SEMNARII CHARTEI?
Asa cum este precizat in Chata putem nota:
"Considerăm această Charta ca un ANGAJAMENT COMUN pentru dialog şi cooperare. Ea descrie sarcinile ecumenice de bază şi, din acestea, trasează o serie de linii directoare şi angajamente. Ea TINDE să promoveze LA TOATE NIVELURILE vieţii bisericeşti o cultură ecumenică a dialogului şi conlucrării şi pentru aceasta SA CREEZE O NORMA OBLIGATORIE. Ea NU ARE totuşi UN CARACTER DOCTRINAR-DOGMATIC sau JURIDIC-BISERICESC. Autoritatea ei constă mai degrabă în angajarea de sine a Bisericilor europene şi a organizaţiilor ecumenice. Acestea pot sa-si formuleze pentru domeniul lor, pornind de la acest text de bază, adaosuri proprii şi perspective comune care se referă concret la provocările lor specifice şi la angajamentele ce decurg din acestea. "De asemeni, conform Constitutiei CEC, fiecare membru al ei are libertatea si responsabilitatea sa puna in aplicare in viata sa si in marturia pe care o da, recomandarile si declaratiile conferintei (Articol 1,3) dar trebuie sa isi "asume toate obligatiile legate de calitatea de membru".(Articol 3,3)
***
CHARTA OECUMENICA
Liniile directoare pentru cooperarea crescândă
între Bisericile din Europa
„Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”
Ca membri ai Conferinţei Bisericilor Europene şi ai Consiliului Conferinţelor Episcopilor Europeni (1), în duhul mesajului celor două Adunări Ecumenice Europene de la Basel (1989) şi Graz (1997), suntem foarte hotărâţi de a păstra şi continua comuniunea la care am ajuns împreună. Mulţumim Dumnezeului nostru Cel Întreit în Persoane că, prin Duhul Său cel Sfânt, ne conduce paşii spre o comuniune tot mai intensă.
Diferitele forme ale cooperării ecumenice au corespuns aşteptărilor. Încredinţaţi de rugăciunea lui Hristos: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17, 21), nu avem voie să rămânem la situaţia actuală. În conştiinţa vinei noastre şi pregătiţi pentru pocăinţă, trebuie să ne străduim să depăşim diviziunile care există încă între noi, ca astfel, să putem propovădui împreună în mod credibil mesajul Evangheliei între popoare.
În ascultarea comună a Cuvântului lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură şi chemaţi spre mărturisirea credinţei noastre comune, precum şi în acţiune comună, conform Adevărului recunoscut, vrem să dăm mărturie despre dragoste şi speranţă pentru toţi oamenii.
Pe continentul nostru european, între Atlantic şi Urali, între Capul Nordului şi Marea Mediterană, care astăzi, mai mult decât oricând, poartă amprentele unei culturi pluraliste, vrem să ne angajam pe baza Evanghelia pentru demnitatea persoanei umane ca chip al lui Dumnezeu, iar ca Biserici să aducem o contribuţie comună la împăcarea dintre popoare şi culturi.
În acest sens, considerăm această Charta ca un angajament comun pentru dialog şi cooperare. Ea descrie sarcinile ecumenice de bază şi, din acestea, trasează o serie de linii directoare şi angajamente. Ea TINDE să promoveze LA TOATE NIVELURILE VIETII BISERICESTI o cultură ecumenică a dialogului şi conlucrării şi pentru aceasta SA CREEZE O NORMA OBLIGATORIE. Ea NU ARE totuşi UN CARACATER DOCTRINAR-DOGMATIC sau JURIDIC-BISERICESC. AUTORITATEA ei constă mai degrabă în ANGAJAREA DE SINE A BISERICILOR europene şi a organizaţiilor ecumenice. Acestea pot să-şi formuleze pentru domeniul lor, PORNIND DE LA ACEST TEXT DE BAZA, ADAOSURI PROPRII şi PERSPECTIVE COMUNE care se referă concret la PROVOCARILE lor specifice şi la ANGAJAMENTELE ce decurg din acestea.
(1) Din Conferinţa Bisericilor Europene (CBE) fac parte cele mai multe Biserici ortodoxe, reformate, anglicane, libere şi vechi-catolice din Europa.
În Consiliul Conferinţelor Episcopilor Europeni (CCEE) sunt reunite Conferinţele Episcopilor romano-catolici din Europa.
I.CREDEM
„ÎNTR-UNA, SFÂNTĂ, CATOLICĂ(2) ŞI APOSTOLICĂ BISERICĂ”
(2) Aici cu sensul de universal.
„Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; este un Domn, o credinţă, un botez, un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi”(Efeseni 4, 3-6).
1. Chemaţi împreună la unitatea în credinţă
Conform Evangheliei lui Iisus Hristos, aşa cum ea este mărturisită în Sfânta Scriptură şi cum este exprimată în Mărturisirea Ecumenică de Credinţă niceo-constantinopolitană (381), noi credem în Dumnezeul Cel Întreit în Persoane: în Tatăl, în Fiul şi în Sfântul Duh. Deoarece prin acest Credo mărturisim „Biserica cea una, sfântă, catolică şi apostolică”, misiunea noastră ecumenică obligatorie este de a face vizibilă această unitate, care, totdeauna, este un dar al lui Dumnezeu.
Deosebirile fundamentale din credinţă încă împiedică această unitate vizibilă. Există diferite concepţii, mai ales despre Biserică şi unitatea ei, despre Taine şi Slujiri (preoţie). Noi nu trebuie să fim de acord cu această situaţie. Iisus Hristos, pe cruce, ne-a descoperit iubirea Sa şi taina împăcării; urmând Lui, vrem să facem tot posibilul de a depăşi barierele şi problemele existente ce despart Bisericile.
Ne obligăm:
♦ să urmăm îndemnului apostolic din Epistola către Efeseni şi să ne străduim, stăruitor, să ajungem la o înţelegere comună a mesajului mântuitor al lui Hristos din Evanghelie;
♦ să acţionăm prin puterea Duhului Sfânt spre unitatea văzută a Bisericii lui Iisus Hristos într-o credinţă, unitate care îşi găseşte expresia în recunoaşterea reciprocă a botezului şi în comuniunea euharistică, precum şi în mărturisire şi slujire comune.
II. PE DRUMUL COMUNIUNII VĂZUTE A BISERICILOR ÎN EUROPA
„Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13, 25)
2. Vestind împreună Evanghelia
Cea mai importantă misiune a Bisericilor în Europa este de a vesti împreună Evanghelia, prin cuvânt şi faptă, pentru mântuirea tuturor oamenilor. Faţă de complexa dezorientare, de îndepărtarea de valorile creştine, dar şi diversele căutări după sens în viaţă, creştinele şi creştinii sunt chemaţi în mod deosebit să-şi mărturisească credinţa lor. În acest sens e nevoie de o angajare puternică şi de un schimb de experienţă în domeniul catehetic şi pastoral la nivelul comunităţilor locale. De asemenea, foarte important este ca tot poporul lui Dumnezeu să mijlocească în comun Evanghelia în societatea publică şi să o pună în valoare prin angajare socială şi prin îndeplinirea de responsabilităţi politice.
Ne obligăm:
♦ să discutăm despre iniţiativele noastre de evanghelizare cu celelalte Biserici, să cădem de acord în acest sens şi astfel, să evităm concurenţa dăunătoare, ca şi pericolul de noi sciziuni;
♦ să recunoaştem că fiecare om poate să-şi aleagă, în libertatea de conştiinţă, afilierea religioasă şi bisericească. Nimeni nu trebuie să fie constrâns să se convertească prin presiuni morale sau ispite materiale; tot astfel, nimeni nu trebuie împiedicat de la o convertire care rezultă din consimţământ liber.
3. Să ne îndreptăm unii către alţii
În duhul Evangheliei noi trebuie să reconsiderăm istoria Bisericilor creştine care este marcată de multe experienţe bune, dar şi de schisme, ostilităţi şi chiar de confruntări armate. Greşelile oamenilor, lipsa iubirii şi frecventa manipulare a credinţei şi Bisericilor în interes politic au afectat puternic credibilitatea mărturisirii creştine.
De aceea, ecumenismul începe pentru creştine şi creştini cu înnoirea inimii şi disponibilitatea pentru căinţă şi îndreptare. Împăcarea a progresat deja în Mişcarea Ecumenică.
Este important să recunoaşte darurile spirituale ale diferitelor tradiţii creştine, să învăţăm unii de la alţii, dăruind astfel unii altora. Pentru desfăşurarea viitoare a ecumenismului este stringent necesar să integrăm experienţele şi aşteptările tinerilor şi să încurajăm participarea lor după puteri.
Ne obligăm:
♦ să depăşim autosuficienţa şi să îndepărtăm prejudecăţile, să căutăm întâlnirea împreună şi să ne ajutăm unul pe celălalt;
♦ să încurajăm deschiderea şi cooperarea ecumenică în educaţia creştină, în formarea, desăvârşirea precum şi cercetarea teologică.
4. Să acţionăm împreună
Ecumenismul se desfăşoară deja în forme variate de acţiune comună. Multe creştine şi creştini din diferite Biserici trăiesc şi lucrează împreună în prietenie, în vecinătate, la serviciu şi în familiile lor. În mod special căsătoriile interconfesionale trebuie susţinute ca să trăiască ecumenismul în viaţa lor de zi cu zi.
Recomandăm şi susţinem la toate nivelurile locale, regionale, naţionale şi internaţionale organizarea de comisii ecumenice bi şi multilaterale pentru cooperare. La nivel european este necesar să se întărească cooperarea dintre Conferinţa Bisericilor Europene şi Consiliul Conferinţelor Episcopilor Europeni şi să se organizeze pe mai departe reuniuni ecumenice europene.
În conflictele dintre Biserici trebuie să fie iniţiate, respectiv susţinute în continuare, eforturile de mediere şi pace.
Ne obligăm:
♦ să acţionăm împreună la toate nivelurile vieţii bisericeşti unde există premizele pentru aceasta şi nu se opun motive de credinţă sau de forţă majoră;
♦ Să apărăm drepturile minorităţilor şi să ajutăm la înlăturarea neînţelegerile şi a prejudecăţilor dintre Bisericile majoritare şi minoritare din ţările noastre.
5. Să ne rugăm împreună
Ecumenismul trăieşte din ascultarea împreună a Cuvântului lui Dumnezeu şi din lucrarea Duhului Sfânt în noi şi prin noi. Pe baza harului primit prin aceasta, există astăzi diverse străduinţe ca, prin rugăciuni şi servicii religioase, să se aprofundeze comuniunea spirituală dintre Biserici şi să se promoveze rugăciunea pentru unitatea văzută a Bisericii lui Hristos. Un semn deosebit de dureros al separării dintre multe Biserici creştine este lipsa comuniunii euharistice.
În unele Biserici există rezerve faţă de rugăciunile ecumenice în comun. Dar multele slujbe ecumenice, imnurile şi rugăciunile în comun, în special Tatăl Nostru, marchează spiritualitatea noastră creştină.
Ne obligăm:
♦ să ne rugăm unii pentru alţii şi pentru unitatea creştină;
♦ să cunoaştem şi să preţuim slujbele religioase şi celelalte forme ale vieţii spirituale ale altor Biserici;
♦ să ne îndreptăm spre scopul comuniunii euharistice.
6. Să continuăm dialogurile
Apartenenţa noastră comună în Hristos este de importanţă fundamentală faţă de poziţiile noastre teologice şi etice diferite. Altfel decât pluralitatea dăruită nouă şi care ne îmbogăţeşte şi diferenţele în doctrină, în problemele etice şi în stipulările de drept bisericesc au dus la despărţiri între Biserici; adesea, la acestea au jucat un rol decisiv circumstanţele istorice deosebite şi structurile culturale diferite.
Pentru a aprofunda comuniunea ecumenică, eforturile pentru un consens în credinţă, trebuie neapărat continuate. Fără unitatea de credinţă nu există nici o comuniune bisericească. Nu există nici o alternativă la dialog.
Ne obligăm:
♦ să continuăm, conştiincios şi intensiv, dialogul dintre Bisericile noastre la toate nivelurile şi SA EXAMINAM CEEA CE SE POATE şi TREBUIE SA FIE DECLARATE CA OBLIGATORII DE AUTORITATEA BISERICEASCA în ceea ce priveşte rezultatele dialogului;
♦ în controverse, în special dacă o sciziune ameninţă în problemele de credinţă şi etică, să căutăm dialogul şi să dezbatem împreună problemele respective, în lumina Evangheliei.
III. RESPONSABILITATEA NOASTRĂ COMUNĂ ÎN EUROPA
„Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”(Matei 5, 9)
7. Să participăm la construcţia Europei
În decursul veacurilor s-a dezvoltat o Europă caracterizată religios şi cultural predominant de Creştinism. În acelaşi timp, prin eşecul creştinilor în Europa şi în afara graniţelor ei, au fost cauzate multe nenorociri. Noi ne recunoaştem responsabilitatea pentru această vină şi-L rugăm pe Dumnezeu şi pe oameni să ne ierte.
Credinţa noastră ne ajută să învăţăm din trecut şi să ne angajăm, ca astfel, credinţa creştină şi dragostea pentru aproapele să strălucească speranţă pentru morală şi etică, pentru educaţie şi cultură, pentru politică şi economie în Europa şi în întreaga lume.
Bisericile promovează o unire a continentului european. Fără valorile comune unitatea nu poate fi durabilă. Noi suntem convinşi, că moştenirea spirituală a creştinismului reprezintă o putere inspiratoare pentru îmbogăţirea Europei. Pe baza credinţei noastre creştine noi ne angajăm pentru o Europă umană şi socială, în care sunt respectate drepturile omului şi valorile fundamentale ale păcii, ale dreptăţii, libertăţii, toleranţei, participării şi solidarităţii. Noi accentuăm respectul profund pentru viaţă, pentru valorile căsătoriei şi familiei, pentru angajamentul preferenţial în favoarea celor săraci, pentru disponibilitatea de a ierta şi în toate pentru milostivire.
Ca Biserici şi comunităţi internaţionale trebuie să prevenim pericolul ca Europa să se dezvolte într-un Vest integrat şi un Est neintegrat. De asemenea, trebuie să fim atenţi la confruntările dintre Nord şi Sud. În acelaşi timp, trebuie evitat orice eurocentrism şi trebuie întărită responsabilitatea Europei pentru întreaga umanitate, în special pentru săracii din întreaga lume.
Ne obligăm:
♦ să ne înţelegem unii cu alţii cu privire la conţinutul şi scopurile responsabilităţii noastre sociale şi să reprezentăm, pe cât posibil, împreună preocupările şi viziunile Bisericilor faţă de instituţiile europene secularizate;
♦ Să apărăm valorile fundamentale de orice atac împotriva lor;
♦ Să ne opunem abuzării de religie şi Biserică în scopuri etnice sau naţionaliste.
8. Să împăcăm popoarele şi culturile
Pluralitatea tradiţiilor regionale, culturale şi religioase o considerăm ca bogăţie a Europei. Faţă de nenumăratele conflicte, misiunea Bisericilor este de a împlini împreună slujirea împăcării chiar şi pentru popoare şi culturi. Ştim că în acest sens pacea între Biserici este o premisă tot atât de importantă.
Eforturile noastre comune se îndreaptă către evaluarea şi rezolvarea problemelor politice şi sociale în duhul Evangheliei. Deoarece noi respectăm persoana şi demnitatea oricărui om ca chip al lui Dumnezeu, ne pronunţăm pentru absoluta egalitate valorică a tuturor oamenilor.
Ca Biserici vrem să promovăm procesul de democratizare în Europa. Noi ne angajăm pentru o ordine a păcii bazată pe rezolvările nonviolente a conflictelor. Condamnăm orice formă de violenţă împotriva oamenilor, în special împotriva femeilor şi a copiilor.
A ne angaja pentru împăcare, înseamnă să promovăm dreptatea în sânul unui popor, ca şi între popoare şi să înlăturăm prăpastia dintre săraci şi bogaţi, precum şi şomajul. Împreună dorim să contribuim ca emigranţii şi emigrantele, refugiaţii şi azilanţii să fie primiţi corespunzător demnităţii lor umane în Europa.
Ne obligăm:
♦ Să ne opunem oricărei forme de naţionalism care duce la asuprirea altor popoare sau minorităţi naţionale şi să ne angajăm pentru rezolvări non-violente;
♦ Să întărim locul şi egalitatea în drepturi a femeilor în toate domeniile vieţii şi să promovăm dreapta comuniune dintre femei şi bărbaţi în Biserică şi societate.
9. Să salvăm creaţia
Prin credinţa în dragostea lui Dumnezeu, a Creatorului, noi recunoaştem, plini de recunoştinţă, darul Creaţiei, valoarea şi frumuseţea naturii. Dar privim cu spaimă cum bunurile pământului sunt exploatate fără a se ţine cont de valoarea lor proprie, de numărul lor limitat şi de bunăstarea generaţiilor viitoare.
Dorim să ne implicăm împreună pentru condiţii durabile de viaţă pentru întreaga creaţie. În responsabilitatea noastră faţă de Dumnezeu trebuie să afirmăm şi să dezvoltăm în continuare criterii comune, pentru a distinge între ceea ce oamenii sunt capabili să facă, ştiinţific şi tehnologic, dar din punct de vedere etic nu le este permis. În orice caz demnitatea unică a fiecărui om trebuie să aibă întâietate faţă de ceea ce este posibil din punct de vedere tehnic.
Recomandăm introducerea în Bisericile europene a unei zile de rugăciune pentru salvarea creaţiei.
Ne îndatorăm:
♦ Să dezvoltăm pe mai departe un stil de viaţă în care valoarea să fie pusă pe calitatea permanentă şi plină de responsabilitate a vieţii împotriva dominaţiei constrângerilor economice şi de consum;
♦ Să susţinem organizaţiile bisericeşti cu privire la mediu şi reţelele ecumenice în responsabilitatea lor pentru salvarea creaţiei.
10. Să aprofundăm comuniunea cu Iudaismul
De poporul lui Israel, cu care Dumnezeu a încheiat un legământ veşnic, ne leagă o comuniune unică în felul ei. Din Credinţă noi ştim că surorile şi fraţii noştri iudei „sunt iubiţi, din cauza părinţilor. Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi” (Rom. 11, 28-29). Ei au „înfierea şi slava şi legămintele şi legile şi închinarea şi făgăduinţele, ai cărora sunt părinţii şi din care după trup este Hristos” (Rom. 9, 4-5).
Deplângem şi condamnăm toate manifestările antisemite, precum şi răbufnirile de ură şi persecuţiile. Pentru antiiudaismul creştin cerem iertare de la Dumnezeu, iar de la fraţii şi surorile noastre iudei împăcare.
Este imperios necesar ca prin propovăduire şi învăţământ, prin doctrina şi viaţa Bisericilor noastre, să conştientizăm profunda legătură a credinţei noastre cu iudaismul şi să susţinem cooperarea creştino-iudaică.
Ne obligăm:
♦ Să ne opunem tuturor formelor de antisemitism şi antiiudaism în Biserică şi societate;
♦ Să căutăm şi să intensificăm, la toate nivelurile, dialogul cu surorile şi fraţii noştri evrei.
11. Să cultivăm relaţiile cu Islamul
Musulmanii trăiesc de secole în Europa. Ei formează în anumite ţări europene minorităţi puternice. În acest sens au existat şi există multe contacte şi relaţii de bună vecinătate între musulmani şi creştini, dar şi masive rezerve şi prejudecăţi de ambele părţi. Acestea se bazează pe experienţele pline de suferinţă din istorie şi din trecutul foarte apropiat.
Dorim să intensificăm la toate nivelurile întâlnirea dintre creştini şi musulmani, precum şi dialogul creştino-islamic. Recomandăm în special să se discute împreună despre credinţa într-un singur Dumnezeu şi să se clarifice înţelesul drepturilor omului.
Ne obligăm:
♦ Să-i întâmpinăm pe musulmani cu preţuire;
♦ Să colaborăm în chestiunile comune cu musulmanii.
12. Întâlnirea cu alte religii şi concepţii despre lume
Pluralitatea convingerilor şi formelor de viaţă religioase precum şi a diferitelor concepţii specifice despre lume, a devenit o calitate marcantă a Europei. Religiile răsăritene şi noile comunităţi religioase se răspândesc şi găsesc interes la multe creştine şi creştini. Există tot mai mulţi oameni care refuză credinţa creştină, se comportă faţă de ea în mod indiferent sau împărtăşesc alte concepţii despre lume.
Dorim să luăm în serios întrebările critice care ne sunt adresate şi să ne străduim împreună să avem o dezbatere corectă. În acest sens, trebuie să facem distincţie cu ce comunităţi să fie căutate dialoguri şi întâlniri şi faţă de cine, din punct de vedere creştin, să avem rezerve.
Ne obligăm:
♦ Să recunoaştem libertatea religioasă şi de conştiinţă a oamenilor şi comunităţilor şi în acest sens să promovăm ca ei să-şi poată practica individual şi în comunitate, privat şi public, religia sau concepţiile lor despre lume în cadrul drepturilor acceptate.
♦ Să fim deschişi pentru dialog cu toţi oamenii de bună credinţă, să urmărim preocupări comune cu ei şi să le mărturisim credinţa creştină.
●●●
Iisus Hristos, ca Domn al Bisericii celei una, este cea mai mare speranţă a noastră pentru împăcare şi pace.
În numele Său noi vrem să mergem mai departe pe drumul comun în Europa. Îl rugăm pe Dumnezeu pentru sprijinul Duhului Său cel Sfânt.
„Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt”(Rom. 15, 13)
Ca preşedinţi ai Conferinţei Bisericilor Europene şi ai Consiliului Conferinţelor Episcopilor Europeni, RECOMANDAM această CHARTA Oecumenica ca TEXT DE BAZA TUTUROR Bisericilor şi Conferinţelor Episcopale din Europa spre ACCEPTARE şi IMPLEMENTARE în propriul lor context.
Cu această recomandare semnăm Charta Oecumenica în cadrul Întâlnirii Ecumenice Europene, în prima duminică după Paştile comun din anul 2001.
Strasbourg, 22 aprilie 2001
Mitropolit Jéremie, Preşedintele Conferinţei Bisericilor Europene
Cardinal Vlk, Preşedintele Consiliului Conferinţelor Episcopilor Europeni
Traducere după textul oficial german de drd. Vasile Adrian Carabă,
revizuită de Pr. Prof. Dr. Viorel Ioniţă
PAGINI WEB:
- CHARTA IN LIMBA ROMANA AICI
- Charta Oecumenica în limba germană poate fi descărcată aici(*.pdf - Document, 43 kb).
Charta Oecumenica in limba franceza:
” Gloire soit rendue au Père et au Fils et au Saint Esprit ”
En notre qualité de Conférence des Églises Européennes (KEK) et de Conseil des Conférences Épiscopales d’Europe (CCEE)*, dans l’esprit du message des deux Rassemblements œcuméniques européens de Bâle en 1989 et de Graz en 1997, nous sommes fermement décidés à maintenir et à développer la communion qui a grandi entre nous. Nous remercions notre Dieu Trinité de ce qu’il conduit nos pas, par son Esprit Saint, vers une communion toujours plus intense.
De nombreuses formes de collaboration œcuménique ont déjà fait leurs preuves. En fidélité à la prière du Christ: “Que tous soient un comme toi, Père, tu es en moi et que je suis en toi, qu’ils soient aussi un en nous, afin que le monde croie que tu m’as envoyé” (Jean, 17,21), nous ne devons cependant pas en rester à la situation actuelle. Mais , ayant conscience de nos fautes et en étant prêts à nous convertir, nous devons nous efforcer de vaincre les divisions qui existent encore entre nous, pour annoncer ensemble, de manière crédible, la Bonne Nouvelle de l’Évangile parmi les peuples .
Dans l’écoute commune de la Parole de Dieu dans l’Écriture Sainte et appelés à confesser notre foi commune, comme à agir ensemble, en conformité avec la vérité que nous avons reconnue, nous voulons témoigner de l’amour et de l’espérance pour tous et pour toutes.
Sur notre continent européen, de l’Atlantique à l’Oural, du Cap Nord à la Méditerranée, marqué plus que jamais par une pluralité culturelle, nous voulons, avec l’Évangile, nous engager pour la dignité de la personne humaine comme image de Dieu, et, comme Églises, contribuer à la réconciliation des peuples et des cultures.
C’est dans ce sens que nous adoptons cette Charte comme engagement commun au dialogue et à la collaboration. Elle décrit les tâches œcuméniques fondamentales et en déduit une série de lignes directrices et d´obligations. Elle doit promouvoir, à tous les niveaux de la vie de l´Eglise, une culture œcuménique de dialogue et de collaboration et créer pour cela une norme obligatoire. Cependant, elle n’a aucun caractère magistériel, dogmatique ou canonique.
Son caractère obligatoire consiste plutôt dans le devoir que se font les Églises elles-mêmes et les organisations œcuméniques signataires. Celles-ci peuvent formuler, sur la base de ce texte, des adjonctions propres et des perspectives communes qui se conjuguent concrètement avec leurs défis particuliers et les obligations qui en découlent.
I Nous croyons
“l’Église, une, sainte, catholique et apostolique”
“Appliquez-vous à garder l’unité de l’esprit par le lien de la paix. Il y a un seul Corps et un seul Esprit, de même que votre vocation vous a appelés à une seule espérance; un seul Seigneur, une seule foi, un seul baptême; un seul Dieu et Père de tous, qui règne sur tous, agit par tous et demeure en tous” (Éphésiens, 4, 3-6).
1. Appelés ensemble à l’unité dans la foi
Avec l’Évangile de Jésus-Christ, comme cela est attesté dans la Sainte Écriture et formulé dans la confession de foi œcuménique de Nicée Constantinople (381), nous croyons au Dieu Trinité : le Père, le Fils et le Saint Esprit. Puisque nous confessons, avec ce Credo, « l’Eglise une, sainte, catholique et apostolique », notre devoir œcuménique indispensable consiste à rendre visible cette unité, qui est toujours un don de Dieu.
Des différences essentielles dans la foi empêchent encore l’unité visible. Il s’agit surtout de conceptions différentes de l’Eglise et de son unité, des sacrements et des ministères. Nous ne devons pas nous en satisfaire. Jésus-Christ, sur la croix, nous a révélé son amour et le mystère de la réconciliation. A sa suite, nous voulons faire tout notre possible pour surmonter les problèmes et les obstacles qui séparent encore les Églises.
Nous nous engageons:
– à suivre l’exhortation apostolique de la lettre aux Éphésiens et à faire des efforts avec persévérance pour une compréhension commune de la Bonne Nouvelle du salut en Christ dans l’Évangile;
– à travailler en outre, dans la force de l’Esprit Saint, à l’unité visible de l’Eglise de Jésus Christ dans l’unique foi, qui trouve son expression dans un baptême réciproquement reconnu et dans la communion eucharistique, tout comme dans le témoignage et le service.
II
Sur le chemin de la communion visible
des Églises en Europe
“Si vous avez de l’amour les uns pour les autres, tous reconnaîtront que vous êtes mes disciples. ” (Jean, 13, 35)
2. Annoncer ensemble l’Évangile
La tâche la plus importante des Églises en Europe, c’est d’annoncer l’Évangile par la parole et par les actes, pour le salut de tous les hommes. A cause d’un manque d’orientation sur de nombreux plans, à cause de la désaffection des valeurs chrétiennes, mais aussi à cause de la quête multiforme de sens, les chrétiennes et les chrétiens sont provoqués particulièrement à témoigner de leur foi. Cela nécessite un engagement accru et un échange d’expérience dans la catéchèse et la pastorale dans les communautés locales. De même il est important que tout le peuple de Dieu s’efforce de transmettre ensemble l’Évangile au sein de la société, comme aussi de le mettre en valeur à travers l’engagement social et l’attention portée à la responsabilité politique.
Nous nous engageons:
– à parler de nos initiatives d’évangélisation avec les autres Églises, à conclure des accords à ce sujet et à éviter ainsi une concurrence dommageable ainsi que le danger de nouvelles divisions;
– à reconnaître que toute personne peut choisir son engagement religieux et ecclésial dans la liberté de sa conscience. Personne ne doit être poussé à se convertir par pression morale ou incitations matérielles. De même, personne ne doit être empêché de se convertir selon sa libre décision.
3. Aller les uns vers les autres
Dans l’esprit de l’Évangile, nous devons réviser ensemble l’histoire des Églises chrétiennes, qui est marquée par de nombreuses bonnes expériences, mais aussi par des divisions, des hostilités et même des conflits armés. Des fautes humaines, le manque d’amour et le mauvais usage fréquent de la foi et des Églises pour des intérêts politiques, ont sérieusement détérioré la crédibilité du témoignage chrétien.
L’œcuménisme commence dès lors pour les chrétiennes et les chrétiens par le renouvellement des cœurs et la disponibilité à la pénitence et à la conversion. La réconciliation a déjà progressé dans le mouvement œcuménique.
Il est important de reconnaître les dons spirituels des différentes traditions chrétiennes, d’apprendre les uns des autres et ainsi de recevoir les dons les uns des autres. Pour le développement futur de l’œcuménisme, il est en particulier nécessaire de tenir compte des expériences et des attentes des jeunes et d’encourager leur participation selon leurs moyens.
Nous nous engageons:
– à surmonter notre propre suffisance et à écarter les préjugés, à rechercher la rencontre les uns avec les autres et ainsi, à être là, les uns pour les autres;
– à favoriser une ouverture œcuménique et la coopération dans l’éducation chrétienne, dans la formation théologique initiale et continue, de même que dans la recherche.
4. Agir ensemble
L’œcuménisme se réalise déjà dans des nombreuses formes d’actions communes. Beaucoup de chrétiennes et de chrétiens des différentes Églises vivent et agissent ensemble dans des relations amicales, dans leur voisinage, au travail et dans leurs familles. Les mariages mixtes doivent être tout particulièrement aidés à vivre l’œcuménisme au quotidien.
Nous recommandons d’organiser et de soutenir, des groupes de collaboration œcuméniques bi- et multilatéraux au niveau local, régional, national et international. Au niveau européen, il est nécessaire de renforcer la collaboration entre la Conférence des Églises Européennes et le Conseil des Conférences Épiscopales d’Europe et de réaliser d’autres rassemblements œcuméniques européens.
Lors de conflits entre les Églises, les efforts de médiation et de paix doivent être mis en œuvre ou soutenus.
Nous nous engageons:
– à agir ensemble à tous les niveaux de la vie de l’Eglise, là où les conditions le permettent, et où des motifs de foi ou de plus grande convenance ne s’y opposent pas;
– à défendre les droits des minorités et à aider à réduire, dans nos pays, les incompréhensions et les préjugés entre les Églises majoritaires et minoritaires.
5. Prier les uns avec les autres
L’œcuménisme se nourrit de ce que nous écoutons ensemble la Parole de Dieu et de ce que nous laissons l’Esprit Saint travailler en nous et par nous. En vertu de la grâce ainsi reçue, il existe aujourd’hui de multiples essais d’approfondir la communion spirituelle entre les Églises par des prières et des célébrations et de prier pour l’unité visible de l’Eglise du Christ. La communion eucharistique qui fait encore défaut, constitue un signe particulièrement douloureux de la division entre de nombreuses Églises chrétiennes.
Dans certaines Églises subsistent des réserves vis-à-vis de prières œcuméniques communes. Mais de nombreuses célébrations œcuméniques, des chants communs et des prières liturgiques, notamment le Notre Père, marquent fortement notre spiritualité chrétienne.
Nous nous engageons:
– à prier les uns pour les autres et pour l’unité chrétienne;
– à apprendre à connaître et à apprécier les liturgies et les autres formes de vie spirituelle des autres Églises;
– à tendre vers le but de la communion eucharistique.
6. Poursuivre le dialogue
Notre appartenance mutuelle, fondée dans le Christ, est d’une importance fondamentale face a nos différences de positions théologiques et éthiques. A l’opposé de la diversité enrichissante qui nous est donnée, des oppositions de doctrine, dans des questions éthiques et les règles canoniques ont cependant conduit aussi, à des ruptures entre les Églises ; en outre, souvent, des circonstances historiques particulières et différents traits culturels ont joué aussi une rôle décisif.
Pour approfondir la communion œcuménique, les efforts en vue d’un consensus dans la foi doivent absolument être poursuivis. Sans l’unité dans la foi, il ne peut y avoir de pleine communion ecclésiale. Il n’y a aucune alternative au dialogue.
Nous nous engageons:
– à continuer consciencieusement et intensément le dialogue entre nos Églises, à différents niveaux, ainsi qu’à examiner ce qui, dans les résultats des dialogues, peut et doit être officiellement déclaré obligatoire;
– lors de controverses, en particulier quand il existe une menace de division pour des questions de foi et d’éthique, à rechercher l’échange et à discuter ensemble ces questions à la lumière de l’Évangile.
III
Notre responsabilité commune en Europe
” Heureux ceux qui font œuvre de paix : ils seront appelés fils de Dieu ” (Mt 5, 9)
7. Prendre notre part à la construction de l’Europe
Au cours des siècles, s’est développée une Europe principalement marquée, sur le plan religieux et culturel, par le christianisme. En même temps, à cause de la défaillance des chrétiens, en Europe et au-delà de ses frontières, beaucoup de malheur est survenu.
Nous reconnaissons notre part de responsabilité dans cette faute, et nous demandons pardon à Dieu et aux hommes.
Notre foi nous aide à tirer les leçons du passé et à nous engager à ce que la foi chrétienne et l’amour du prochain, répandent l’espérance en matière de morale et d’éthique, dans la formation et la culture, en politique et dans l’économie, en Europe et dans le monde entier.
Les Églises encouragent une unité du continent européen. Sans valeurs communes, l’unité ne peut être atteinte de façon durable. Nous sommes convaincus que l’héritage spirituel du christianisme représente une force d’inspiration enrichissante pour l’Europe. Sur la base de notre foi chrétienne, nous nous engageons pour une Europe humaine et sociale, dans laquelle s’imposent les droits de l’homme et les valeurs fondamentales de la paix, de la justice, de la liberté, de la tolérance, de la participation et de la solidarité. Nous insistons sur le respect de la vie, la valeur du mariage et de la famille, l’option préférentielle pour les pauvres, la disposition à pardonner, et, en toutes choses, sur la miséricorde.
Comme Églises et comme communautés internationales nous devons affronter le danger que l’Europe se développe en un Ouest intégré et un Est désintégré. En outre, il s’agit de prendre en considération le déséquilibre Nord-Sud. En même temps, il faut éviter tout eurocentrisme et l’on doit renforcer la responsabilité de l’Europe vis-à-vis de toute l’humanité, en particulier des pauvres dans le monde entier.
Nous nous engageons:
– à nous entendre mutuellement sur les contenus et les buts de notre responsabilité sociale commune, et à soutenir le plus possible ensemble les objectifs et les perspectives des Églises vis-à-vis des institutions séculières européennes;
– à défendre les valeurs fondamentales contre toutes les atteintes;
– * à nous opposer à toute tentative d’abuser de la religion et de l’Eglise à des fins ethniques et nationalistes.
8. Réconcilier les peuples et les cultures
Nous considérons comme une richesse de l’Europe la diversité des traditions régionales, nationales, culturelles et religieuses. Face au grand nombre de conflits, il est de la mission des Églises de contribuer ensemble au service de la réconciliation des peuples et des cultures. Nous savons que la paix entre les Églises est également, pour cela, un présupposé important.
Nos efforts communs se portent sur l’appréciation critique et la solution des questions politiques et sociales, dans l’esprit de l’Évangile. Puisque nous considérons la personne et la dignité de tout homme comme image de Dieu, nous nous portons garants de l’absolue égalité de valeur de tous.
Comme Églises, nous voulons encourager ensemble le processus de démocratisation en Europe. Nous nous engageons pour un ordre de paix, sur la base des solutions non-violentes des conflits. Nous condamnons toute forme de violence contre les êtres humains, spécialement contre les femmes et les enfants.
Il appartient à la réconciliation de favoriser la justice sociale, dans et entre tous les peuples, avant tout, de surmonter le fossé entre pauvres et riches, ainsi que de vaincre le chômage. Nous voulons ensemble contribuer à ce que les migrants, les réfugiés et les demandeurs d’asile soient accueillis dignement en Europe.
Nous nous engageons:
– à nous opposer à toute forme de nationalisme, qui conduit à l’oppression d’autres peuples et de minorités nationales et à nous engager pour des solutions non-violentes;
– à renforcer la place des femmes et l’égalité de leurs droits dans tous les secteurs de la vie, ainsi qu’à encourager une juste communauté des femmes et des hommes, dans l’Eglise et la société.
9. Sauvegarder la création
Dans notre foi en l’amour de Dieu, le créateur, nous reconnaissons avec gratitude le cadeau de la création, la valeur et la beauté de la nature. Mais nous voyons avec effroi que les biens de la terre sont surexploités sans considération de leur valeur propre, sans tenir compte de leur caractère limité et sans égards pour le bien des générations futures.
Nous voulons coopérer ensemble à créer des conditions de vie durables pour l’ensemble de la création. Responsables devant Dieu, nous devons dégager et développer des critères communs pour déterminer ce que les hommes peuvent sans doute faire d’un point de vue scientifique et technologique, mais ne doivent pas faire d’un point de vue éthique. En tout cas, la dignité unique de chaque homme doit garder sa priorité par rapport a ce qui peut être fait par la technique.
Nous recommandons d’instituer une journée œcuménique de prière pour la sauvegarde de la création dans les Églises européennes.
Nous nous engageons:
– à promouvoir le développement d’un style de vie, selon lequel, à l’encontre des pressions économiques et consuméristes, nous mettons l’accent sur une qualité de vie responsable et durable;
– à soutenir les organisations ecclésiales agissant pour l’environnement et les réseaux œcuméniques dans leur responsabilité pour la sauvegarde de la création.
10. Approfondir la communion avec le judaïsme
Une communion d’un genre unique nous lie avec le peuple d’Israël, avec lequel Dieu a conclu une Alliance éternelle. Dans la foi, nous savons nos frères et sœurs juifs : « aimés (de Dieu) et c’est à cause des Pères. Car les dons et l’appel de Dieu sont irrévocables » (Rm 11,28-29). Ils ont : « l’adoption, la gloire, les alliances, la Loi, le culte, les promesses et les pères, eux enfin de qui, selon la chair, est issu le Christ… » (Rm 9,4-5).
Nous regrettons et nous condamnons toutes les manifestations d’antisémitisme, telles que les explosions de haine, et les persécutions. Pour l’anti-judaïsme chrétien, nous demandons pardons à Dieu et nous demandons à nos frères et sœurs juifs, de pouvoir nous réconcilier avec eux.
Il est d’une urgente nécessité, dans le culte et la catéchèse, dans l’enseignement et la vie de nos Églises, de faire apparaître le lien profond de la foi chrétienne avec le judaïsme et de soutenir la coopération judéo-chrétienne.
Nous nous engageons:
– à combattre toutes les formes d’antisémitisme et d’anti-judaïsme dans l’Eglise et la société;
– à rechercher et intensifier, à tous les niveaux, le dialogue avec nos frères et sœurs juifs.
11. Cultiver des relations avec l’Islam
Des musulmans vivent en Europe depuis des siècles. Ils forment de fortes minorités dans de nombreux pays européens. Il a existé et il existe beaucoup de bons contacts et une relation de voisinage entre musulmans et chrétiens, mais aussi des réserves et des préjugés massifs des deux côtés. Ils reposent sur des expériences douloureuses dans l’histoire et dans le passé le plus récent.
Nous voulons intensifier, à tous les niveaux, la rencontre entre chrétiens et musulmans ainsi que le dialogue islamo-chrétien. Nous recommandons, en particulier, de parler ensemble de la foi au Dieu unique et de clarifier le sens des droits de l’homme.
Nous nous engageons:
– à aller à la rencontre des musulmans avec une attitude d’estime;
– à travailler avec des musulmans à des objectifs communs.
12. Rencontre avec d’autres religions et idéologies
La pluralité des convictions religieuses et idéologiques et des formes de vie est devenue une caractéristique de la culture européenne. Les religions orientales et de nouveaux groupes religieux se répandent et suscitent aussi l’intérêt de beaucoup de chrétiennes et de chrétiens. De même il y a toujours davantage d’hommes et des femmes qui se détournent de la foi chrétienne et se conduisent de façon indifférente face à elle, ou suivent d’autres conceptions du monde.
Nous voulons nous efforcer de prendre au sérieux les questions critiques qui nous sont adressées, et nous efforcer d’entrer dans un débat loyal. Il faut aussi discerner avec quelles communautés peuvent être recherchés les dialogues et les rencontres, et celles à l’égard desquelles il faut exprimer une mise en garde d’un point de vue chrétien.
Nous nous engageons:
– à reconnaître la liberté de religion et de conscience de ces hommes et de ces communautés et de nous porter garants pour qu’individuellement et collectivement, en privé et en public, ils puissent pratiquer leur religion et leur conception du monde dans le cadre du droit en vigueur;
– à être ouverts à un dialogue avec tous les hommes de bonne volonté, à poursuive avec eux des objectifs communs et à porter auprès d’eux un témoignage de foi chrétienne.
***
Comme Seigneur de l’Eglise une, Jésus-Christ est notre plus grande espérance de réconciliation et de paix.
En son nom, nous voulons poursuivre ensemble un même chemin en Europe. Nous demandons à Dieu l’assistance de son Esprit Saint.
“Que le Dieu de l’espérance nous comble de joie et de paix dans la foi, afin que nous débordions d’espérance par la puissance de l’Esprit Saint.” (Rom. 15, 13)
***
En qualité de présidents de la Conférence des Églises Européennes
(KEK) et du Conseil des Conférences Épiscopales Européennes (CCEE), nous
recommandons à toutes les Églises et Conférences Épiscopales d’Europe,
de recevoir cette Charte Œcuménique comme document de base et de
l’adapter chacune à leur propre contexte.Avec cette recommandation, nous signons la Charte Œcuménique dans le cadre de la Rencontre Œcuménique Européenne, en ce premier dimanche après la fête de Pâques commune de l’année 2001.
Strasbourg, le 22 Avril 2001
Métropolite Jérémie
Président de la Conférence des Églises Européennes
Cardinal Miloslav Vlk
Président du Conseil des Conférences Épiscopales Européennes
* Appartiennent à la Conférence des Églises Européennes (KEK) la plupart des Églises orthodoxes, réformées, anglicanes, libres et vieilles catholiques. Sont regroupés dans le Conseil des Conférences Épiscopales d’Europe (CCEE) les Conférences épiscopales catholiques romaines en Europe.
::::::::
Original: Allemand
Conseil des Conférences Épiscopales d’Europe (CCEE)
Gallusstrasse, 24, CH – 9000 St. Gallen
Tel: +41 71 227 33 74 Fax: +41 71 227 33 75 – ccee@telenet.ch – www.kath.ch/ccee
Conférence des Églises Européennes (KEK)
P.O. Box 2100 – 150, route de Ferney CH-1211 Geneva 2
Tel: +41 22 791 62 28 Fax: +41 22 791 62 27 – cec@cec-kek.org – www.cec-kek.org
Multumim pentru aceste informatii care releva realitatile dure in care traim. Cand ne gandim cum au fost prigoniti si au murit crestinii ortodocsi pentru credinta lor, iar acum, cum isi bat joc pseudo-ortodocsii de Adevar si ii calauzesc si pe ceilalti spre o cale care nu duce la Viata.
RăspundețiȘtergere