Comentarea scrisorii lui C-tin Zalalas ucenic al parintelui Efrem din Arizona

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2009/03/31/parintele-efrem-filotheitul-arizona-pecetea-va-fi-impusa-dupa-cel-de-al-treilea-razboi-mondial/

Reiau cele scrise pe "Razboi intru Cuvant", urmand sa adaug si eu cateva mici comentarii.

În problema actelor de identitate electronice, am primit pe e-mail mesajul părintelului Efrem de la Mănăstirea Sfântul Antonie din Arizona, adresat românilor prin bunăvoinţa lui Constantine Zalalas, fiu duhovnicesc al Părintelui Atanasios Mitilinaios:

Iubiţi fraţi întru Hristos,

Pe data de 13 martie am vorbit cu Părintele Efrem la Mănăstirea Sfântul Antonie din Arizona. Pe lângă multele păcate şi neascultări ale mele i-am transmis mesajul şi îngrijorarea Părintelui Iustin de la Petru Vodă. Am amintiri foarte plăcute despre sfinţenia şi ospitalitatea obştii monahale de la Petru Vodă şi dragostea ce ne-a arătat-o Părintele Iustin. [n.tr. - în anul 2005] Am fost rugaţi atunci să vorbim despre câteva lucruri şi în particular despre semnele timpurilor. Unii dintre fraţi, la momentul respectiv, erau de părere că cipurile/cardurile sunt într-un fel echivalentul pecetei fiarei din Apocalipsă. Bineînţeles că nu am fost de aceeaşi părere şi am insistat că posesia unui asemenea card nu ne separă de Harul Divin. Ni s-a atras atenţia că însuşi Cuviosul Paisie Aghioritul s-ar fi referit la acelaşi lucru [n. tr. - pierderea harului].

Înţeleg acum că fraţii noştri români sunt forţaţi de către Comunitatea Europeană să-şi demonstreze “buna purtare” şi să folosească cea mai nouă tehnologie (cipurile biometrice) în scopuri de identificare (buletine, premise de conducere, paşapoarte, ş.a.m.d.). Din nefericire această tehnologie se foloseşte în Statele Unite şi Grecia. Puternica demonstraţie a vrednicului întru pomenire, Înalt Prea Sfinţitul Hristodulos [n. tr. - mitingul din Salonic de acum câţiva ani când milioane de greci au răspuns apelului Bisericii Ortodoxe a Greciei] a rămas fără roade deoarece după ce a strâns milioane de semnături a renunţat brusc, fără nici un motiv evident.

Din moment ce aceasta tehnologie se foloseste in Grecia si in America, a venit acuma randul romanilor sa dovedeasca "buna purtare" fata de comunitatea eruropeana. Adica este un test pentru noi si se subintelege ca daca americanii si grecii l-au picat nici noi nu o sa fim prea departe. Si oare de ce am fi, din moment ce, uitandu-ne in jur vedem ca totusi mergem in pas cu lumea?

În timpul spovedaniei mele recente i-am transmis Părintelui Efrem de la Sfântul Antonie îngrijorările fraţilor noştri români şi ale Părintelui Iustin şi dacă acceptarea acestor cipuri biometrice RFID îi înstrăinează de Biserica lui Hristos. Răspunsul Părintelui a fost categoric: „Nu, în nici un caz! Aceasta nu este pecetea fiarei. Pecetea va fi impusă după cel de al treilea război mondial! Preoţii greşesc dacă îndepărtează credincioşii de la sfântul potir pentru folosirea acestei tehnologii!” (Comentariile mele bazate pe învăţăturile sfântului şi învăţatului meu părinte Atanasios Mitilinaios + 2006).

Parintele Efrem vorbeste aici cu duh profetic. El spune ca o sa fie un al treilea razboi mondial si abia dupa aceia se va pune pecetea. Arata clar care sunt etapele, intai razboiul, pe urma pecetea. Dar pana la acest razboi ce se va intampla? Se va consolida ecumenismul, necesar unirii in aceiasi credinta a intregii omeniri si necesar instaurarii Antihristului care isi va pune pecetea, in timp ce crestinii se vor pregatii sa se opuna inaintarii ei, dar poate fara spor, gasindu-se pana la urma putina credinta pe pamant?

Daca cipul RFID nu este pecetea fiarei, lucru spus cu siguranta ("Nu in nici un caz"), rezulta ca cei care il accepta, promoveaza semnele premergatoare pecetei, dar, in acelasi timp, nu se indeparteaza de duhul lui Hristos, Si daca nu s-au indepartat atunci fie au ramas in acelasi duh ca mai inainte, fie s-au apropiat. Ori acceptarea de bunavoie a construirii cararii lui antihrist in aceasta lume nu poate sa ne apropie de Hristos.
Faptul ca preotii pot indeparta sau nu pe cineva de la impartasanie, doar pentru ca a acceptat aceasta tehnologie ma depaseste, dar, in acelasi timp nu se poate trage o concluzie generala chemand preotii sa impartaseasca pe cei care au cipul, ca si cum nu l-ar avea, si asta ar fi doar nimic.

Sunt de aceeaşi părere cu Părintele Iustin că această tehnologie este un înaintemergător al sistemelor ce vor fi folosite într-un sfârşit la însemnarea oamenilor cu semnul fiarei. Ne îndreptăm către un Guvern Mondial ce va fi instituit după un război mondial precum spune Părintele Efrem. Cu toate acestea, Semnul Fiarei, - care va fi deplina acceptare a duhului lui Antihrist - va fi o acţiune voită şi conştientă de dedicare şi devotament faţă de acest nou dezvăluit dumnezeu! Pecetea nu va avea nici o semnificaţie dacă va fi impusă unei persoane prin simplă forţă, unei persoane aflate într-o stare de inconstienţă fie pe un pat de spital, în timpul somnului sau pruncilor. Pecetea finală, precum şi Botezul creştin nu este ceva magic. Necesită aderarea cu adevărat la perceptele credinţei. Oamenii vor accepta pecetea deoarecea vor crede de fapt că Hristos din Nazaret a fost un filozof, un mare învăţător ş.a.m.d., dar nu devin precum conducătorul apocaliptic al lumii. Pentru că aceasta să se întâmple trebuie întâi să capitulam în întregime ecumenismului, sinistrul amestec al tuturor religiilor ce va fi înlocuit într-un final de religia lui Antihrist. De aceea Hristos întreba cu tristeţe: „Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţa pe pământ?” (Luca 18:8).

Faptul ca "pecetea nu are valoare daca va fi impusa prin forta, unei persoane aflate in stare de inconstienta, in timpul somnului sau pruncilor" motivand lucrul acesta ca ea are valoare doar daca si credinta celui care a primit-o merge in acelasi sens, nu este neaparat adevarat. Aceasta pentru ca este bine stiut ca un astfel de dispozitiv implantabil poate induce omului trairi diferite fata de momentul cand el nu l-ar fi avut. Poate sa induca omului senzatia de foame accentuata, de agresivitate etc. sa-i modifice astfel comportamentuil si in cele din urma si sa-l faca rob antihristului.

Nu comparam astfel pecetea fiarei cu pecetea de la botez, mai ales daca suntem greci, unde cuvintele pentru pecete sunt diferite . Pecetea fiarei este ceva ce este in interiorul corpului uman (are sens si de increstatura), iar pecetea primita la botez se aplica, dupa cum stim, rostind cuvintele "Pecetea darului Sfantului Duh" si ungandu-se cu Marele si Sfantul Mir pe cel care se boteaza.

Si atentie, caci nu pentru credinta copilasului care se boteaza este valabila taina botezului si a mirungerii. La fel si cel care va primi pecetea antihristului, de se va afla intr-o oarecare stare de inconstienta, care sa nu-i permita exprimarea credintei, nu inseamna ca, primind astfel pecetea, lucrarea ei nu poate sa afecteze sufletul si mantuirea omului doar pentru ca omul respectiv nu si-a exprimat credinta atunci cand a primit-o.

Cel mai bine ar fi ca nimeni sa nu primeasca pecetea si nici macar ceea ce o precede. Cel care o va primi involuntar, de va cadea din har, asta numai bunul Dumnezeu poate sa o judece.

Oamenii vor pierde credinţa în persoana Dumnezeu-om a lui Hristos. Cu toate că vremurile noastre sunt pline de păcate nu suntem încă în ultimile zile ale istoriei deoarece nu avem semne sigure că antihrist s-ar fi născut.

Afirmand lucrul acesta se poate induce mesajul "stati linistiti ca Antihrist inca nu a aparut".

Ar trebui sa se inteleaga ca sunt semne premergatoare sfarsitului si sfarsitul in sine. Pentru a ajunge la sfarsitul lumii se lucreaza in etape. Iar lumea actuala este intr-o etapa, destul de apropiata de acesta catastrofa. Semnele vremii stim sa le judecam dar semnele sfarsitului nu. Dar aceasta daca suntem fatarnici !

Cum oare poti sa te pregatesti unei greutati daca nu te antrenezi ? Asa si cu sfarsitul. Semnele lui sunt data pentru cei care vor sa se pregateasca, dupa indemnul sfintilor parinti.

Vremurile sunt coapte totuşi pentru a învăţa, a educa şi a încerca să-i trezim pe fraţii noştri şi pe cei din lumea întreagă prin orice mijloace posibile. Şi, deşi cred că ar fi lăudabil pentru evlavioşii noştri călugări, preoţii şi mirenii înaintaţi duhovniceşte, să reziste implementării acestei tehnologii astfel încât să creeze o vâlvă ce ar putea fi folositoare în trezirea oamenilor, nu putem impune această acţiune voluntară publicului general.

Or fi vremurile coapte, dar ce folos daca oamenii nu sunt copti la minte pentru a se opune acestei tehnologii care inrobeste?

Cu ce se aleg in concluzie calugarii precum si toti ceilalti care li se alatura ? doar cu faptul ca fac valva? Bine ii laudam, dar ii lasam si asa ca "nu putem impune aceasta actiune voluntara publicului general". Si atunci unde se va ajunge ? La intelepciunea populara care spune "cainii latra, ursul trece"? Nu aceasta trebuie sa fie atitudinea crestinului, ci una de pregatire continua , de a-si construi viata in Hristos.

De asemenea îi dau dreptate Părintelui Iustin că timpul martirajului e acum! Trebuie să vorbim credincioşilor noştri despre pericolele acestea şi trebuie să-i pregătim să aleagă moartea de 1000 de ori în locul vânzării sufletelor pentru câţiva euro, pentru câteva păstăi de roşcove care în curând le vor provoca o indigestie teribilă precum află acum sărmanii greci. Ceea ce nu au reuşit să realizeze turcii în 400 de ani [n. tr. - de ocupaţie a Greciei], au reuşit roşcovele Uniunii Europene în mai puţin de 30 de ani. Grecul de rând trăieşte astăzi o viaţă de idolatrie şi respiră duhul antihristului. Asta nu are nimic de a face cu buletinele electronice, ci cu robia faţă de patimile trupeşti. Trebuie să izgonim duhul lui antihrist din vieţile noastre şi să începem să trăim viaţa lui Hristos. Curăţindu-ne inimile şi practicând smerenia îl vom avea pe Hristos în inimile noastre, Care va lupta cu uşurinţă împotrivă duşmanilor noştri cu mâna Sa atotputernică.

Daca grecul acuma "traieste o viata de idolatrie si respira duhul antihristului inrobit de patimile trupesti", oare nu facea acelasi lucru si acum 1000 de ani, si acum 2000 de ani? Ce face diferenta fata de ziua de astazi din moment ce eliminam semnele vremurilor, precum "buletinele electronice"?

Un Post binecuvântat şi o Înviere fericită.
Constantine Zalalas

P.S. Daca aceasta scrisoare ajunge la Parintele Iustin , il rog sa ma ierte pentru egoism si indrazneala si il mai rog sa se roage pentru familia mea. In loc sa-mi plang pacatele incerc sa-i invat pe altii”.

Daca spunem ca suntem de acord cu parintele Iustin in doua puncte de vedere :
1. ca această tehnologie este un înaintemergător al sistemelor ce vor fi folosite într-un sfârşit la însemnarea oamenilor cu semnul fiarei si
2. că timpul martirajului e acum
dar ca putem sta linistiti pentru ca:
1. ecumenismul inca nu este in toata splendoarea lui,
2. nu suntem încă în ultimile zile ale istoriei deoarece nu avem semne sigure că antihrist s-ar fi născut.
3. si al treilea razboi mondial inca nu a venit si prin urmare nici pecetea antihristului ;
atunci nu am facut decat sa spun ca actiunea parintelui este "laudabila" dar "nu putem impune aceasta actiune publicului larg."

Totusi meritul acestui mesaj este de a pune preotii in fata problemei de a da impartasania celui care are (bio)cip sau a nu o da. Aici numai harul Duhului Sfant mai poate sa ne lumineze.

Parintele Calciu Dumitreasa

Partea 1


Partea 2


Partea 3


Partea 4


Biserica Sf. Cruce -predici ale parintelui Gheorghe Calciu

http://www.sfantacruce.org/index.php?p=memoriam&item=8#focus.Doamne

Divna Ljubojevic

The Best of...


DEFTE LAI







Hristos anesti


Agni partene

"Marturisiri" cu Ioan Enache

Biserica nu este doar Sinodul

http://apologeticum.wordpress.com/2009/03/27/grave-disfunctii-de-colaborare-intre-ierarhia-superioara-si-clerul-de-parohie/
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/03/27/biserica-nu-este-doar-sinodul-si-nici-sinodul-nu-este-in-chip-deplin-biserica/

Părintele Iustin Părvu are dreptate! Este vremea muceniciei! O mucenicie care vizează în primul rând durerile ieşirii din strânsoarea determinărilor şi mai apoi jertfelnicia până la capăt. „În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar: „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”, zice cu glas de durere părintele, iar eu cred că nu este o chemare la neascultare, ci dimpotrivă un adevăr al ascultării întru Hristos.

Tăcerea nu înseamnă nicidecum mărturisire, iar mărturisirea nu se face cu gălăgie, ci cu duhul curat al unui Adevăr ce se impune prin Sine.

A spune că eşti liber să te dai jos din pom - numai că acest lucru nu se constituie ca o obligaţie - este un tertip judiciar similar cu punerea sub asediu a unei categorii de credincioşi pe care implicitul situaţiei îi ţine suspendaţi într-o realitate refuzată atât de către autoritatea globală cât şi de cea bisericească. Această înseamnă, în opinia mea, a respinge şi a condamna la izolare un popor dreptcredincios care ţine dogmele părinteşti, apără adevărul şi dreapta închinare şi înţelege să nu plece grumazul în faţa fărădelegii de a purta pururea cu sine stigmatul prezumţiei de vinovăţie pentru fapte nesăvârşite încă.

Biserica nu-şi poate îngădui nici măcar prin autoritatea forului ei cel mai înalt să scoată în afara participaţiei pastorale vreo categorie de credincioşi, decât în cazul vreunui eres. Dacă Sfântul Sinod nu poate fi motivat să aplice rigoarea anatemei asupra acestei categorii de credincioşi - asta pentru că, în mod categoric, nu are temeiul teologic şi canonic să o facă - înseamnă că va trebui să îşi asume această categorie de credincioşi cu toată răspunderea şi să o accepte în dialog şi în lucrare.

Sfântul Sinod nu se poate delimita de credincioşii asupra cărora nu a găsit justificarea să arunce vreo anatemă. Şi dacă o astfel de motivaţie a anatematizării nu poate exista, va trebui să adopte în dialog cu această categorie de credincioşi o atitudine care să aibă drept consecinţă un acord deplin.

Cele petrecute confirmă încă o dată, dacă mai era nevoie, că undeva la vârful Bisericii există şi se manifestă din plin anumite tendinţe de confiscarea a deciziei, fapt confirmat şi de accentele autoritariste exprimate în textul noului Statut B.O.R..

Potrivit noului statut, ierarhia superioară revendică toate pârghiile de conducere administrativă din Biserică, transformând preoţimea în agenţi de prestări servicii şi încasatori ecleziastici (a se vedea Art. 65. lit. g. din Statut), refuzând astfel corpului eclesial orice fel de participare deliberativă reală la viaţa administrativă a Bisericii. Prin natura dreptului acordat Patriarhului de a dizolva, prin decizie patriarhală, structuri deliberative cu un rol esenţial în viata eparhiei (Art. 25 lit. q) se încalcă grav principiul canonic potrivit căruia organele de conducere a Bisericii se alcătuiesc prin exprimarea voinţei tuturor membrilor Bisericii şi nu numai prin voinţa unei căpetenii, sau prin voinţa unei singure categorii de membri.

În articolul 25 din Statut, lit. q se spune: „Patriarhul confirma si dizolva, prin decizie patriarhala Adunările Eparhiale” (!??!) ceea ce este un fapt nemaiîntâlnit în practica de până acum a Bisericii. Asemenea alunecare spre o politică a dictatului ecleziastic nu poate fi decât îngrijorătoare! Distanţa de ordin spiritual, tot mai accentuată, între ierarhia superioară bisericească şi clerul de parohie, dezvăluie o relaţie restrictivă, punitivă, o relaţie administrativă rece şi fără Dumnezeu. Acest fapt este reflectat chiar în recent înnoita legislaţie bisericească, din care lipseşte orice urmă de duh şi în textul căreia nu vom putea găsi nicidecum vreodată numele lui Hristos,dar în care abundă dispoziţiuni cu caracter ultimativ. Din acest text siluit sunt eliminate argumentele cheie ale implicării mai profunde a laicatului ortodox la actul de administrare, dar în acelaşi timp sunt refuzate şi orice fel de revendicări preoţeşti privitoare la acest act. Este oarecum simptomatică situaţia suspendării dreptului comunităţii preoţeşti de a propune prin vot candidaţii pentru funcţia de protoiereu. Prin abilitarea episcopului cu drepturi discreţionare de a numi, a reconfirma sau a revoca protopopii din teritoriu (art. 70. al. 1 si 2) nu se ajunge decât la o gravă pervertire a mecanismelor de reprezentare clericală de la nivelul protopopiatului în instrumente manevrabile, obediente unei autorităţi potenţial abuzive ori potenţial rupte de realitatea vie din teritoriu. Astfel protoiereul va fi transformat într-un gardian asmuţit permanent împotriva propriilor colegi preoţi, având sarcini precise de supraveghere (Art.71 lit. d), urmărire (Art.71 lit. f) şi raportare (Art.71 lit. c) a conformităţii plebei clericale cu cerinţele dictate de la centru. Atenţie ! Nu am citat din Statutul S.R.I., ci din Statutul B.O.R. !

Mai mult decât atât, transformarea Adunării Naţionale Bisericeşti („Parlamentul” nostru ecleziastic), organismul central deliberativ al Patriarhiei, într-un for cu vot consultativ (art. 127, lit. 4) este o deturnare inacceptabilă, şi o confiscare nejustificată a rolului deliberativ al unei structuri administrativ-bisericeşti cu angajament profund în viaţa Bisericii.

Autoritatea sinodală care insistă în a ignora aceste principii, fie acreditează ideea că doreşte în mod deliberat să oculteze actul de conducere, pentru a fi mai simplă o eventuală deturnare a intereselor Bisericii, fie lasă impresia că se teme de propria Biserică şi de proprii actanţi. Oricum ar fi interpretată această tendinţă, ea nu dă altceva decât coordonatele unui exces de autoritate fără precedent. Simptomatologia acestui exces poate revela grave probleme de adecvare la problemele timpului, dar şi riscul major de a provoca o despărţire definitivă a autorităţii bisericeşti superioare de aspiraţiile credincioşilor pe care pretinde că îi păstoreşte.

Biserica nu este doar Sinodul şi nici Sinodul nu este în chip deplin Biserica. Biserica în deplinătatea ei (πλήρωμα) ne cuprinde pe toţi credincioşii ortodocşi şi ne responsabilizează pe toţi, după măsura aşezării noastre în rânduielile corpului ei lucrător.

Sfântul Sinod, privitor la acest răspuns, s-a expus sarcinii de reprezentare şi îndrumare a unei turme pe care n-a cercetat-o şi n-a tratat-o cu duh părintesc, ci cu duhul unei ocârmuiri lumeşti. Mulţimea credincioşilor nu este o adunare de partid căreia să-i impui comandamente; este un aşezământ în inima căruia ocârmuitorul are menirea de a se face paznicul Adevărului, descoperitorul Dreptăţii, călăuzitorul Jertfei şi îndreptătorul Credinţei. Acum se vede că oile voiesc a păzi cele de taină, iar noi preoţii stăm ruşinaţi şi temători neştiind ce să facem şi ce să zicem.

În biserică deja se simte aerul otrăvit al dezbinării, o dezbinare a cărei definiţie îşi găseşte contur tocmai în declaraţiile exclusiviste ale autorităţii bisericeşti. Se cuvine aşadar a se petrece grabnic o apropriere, o deschidere părintească a ierarhilor către sufletele credincioşilor.

E timpul de acum, când oamenii sunt în disperarea pierderii locurilor de muncă şi a surselor de subzistenţă, să lăsăm ambiţia de a ne afişa lumii ca o biserică poleită cu aur, îmbrăcată într-o porfiră şi un vizon ce nu îi sunt proprii. Imaginea preotului nu trebuie să transmită culoarea aurului şi a argintului cusut în veşminte, ci sacul pocăinţei şi îngăduinţa nesfârşită a dragostei în Duhul Sfânt.

Trăim însă, din păcate, o imensă manipulare a determinărilor. Durerea cea mare este că deşi o ştim, niciunul dintre noi nu voim a renunţa la ele. Acuzăm aici determinările altora, ignorându-le pe ale noastre. Nu putem şti ce determinări reuşesc să ţină clerul în această rezervă complicitară a ascunderii adevărului despre supraveghere şi despre biometrie

Fiecare dintre noi slujim unor domni. Păcătoşenia este cu atât mai mare cu cât înţelegem că slujim unei mulţimi covârşitoare de domni. Şi totuşi aceşti domni au o definiţie, una care relaţionează activ şi devastator pentru conştiinţă cu mai multe feluri de demoni şi în ultimă instanţă cu mai multe feluri de nevoi: nevoia de a mânca, nevoia de a te adăposti, de a avea confort, de a-ţi menţine condiţia socială, numele bun, serviciul, standardul de viaţă, siguranţa familiei, imaginea, ţintele, scopurile, prieteniile, „scaunele”, „puterile”, „stăpânirile”, etc.
La urma tuturor aşezăm şi credinţa! Ce bine ar fi dacă am putea sluji şi credinţei printre toate celelalte! Se vede însă că a venit timpul în care demersul credinţei e unul categoric şi ultimativ: ori crezi şi făptuieşti potrivit credinţei, ori nu crezi şi te aşezi în ceata prigonitorilor!

Fără pecetea determinărilor nici nu putem cumpăra şi nici nu putem vinde ! Pare-se că singuri voim a ne hrăni determinările cu bucate diverse.
Depinde ce anume vrem! Oricum, dacă cumva vom dori să ne mântuim, trebuie să ştim: Împărăţia Cerurilor nu este din lumea aceasta … (Ioan XVIII, 36).

Pr. Lucian Grigore, Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Pitesti

Parintele Irineu de la Manastirea Prislop, Boiu Mare

-In vremurile acestea confuze pe care le traim, de ce ar trebui sa aibe omul, in primul rand, grija ca sa nu-si piarda sufletul si libertatea?

-Raspunsul ar parea sa fie foarte simplu: Sa aibe grija de el insusi. Cea mai veche intelepciune a lumii porneste de la "cunoaste-te pe tine insuti" si "ai grija de tine insuti", pentru ca numai atunci cand te cunosti pe tine insuti si cunosti realitatile din jurul tau esti in stare sa ai grija de tine.

Sa nu se minta pe el insusi omul, pentru ca arta cea mai mare care o avem in noi este de a ne minti pe noi insine, de a nu ne spune adevarul, de a ne speria si a avea frica acolo unde nu este frica, de a trece cu usurinta si de a nu vedea pericolul real care este langa noi.

- Cat de ascultator ar trebui sa fie un popor, sau ce ar trebui sa potenteze in el ca sa-si pastreze identitatea si libertatea de decizie?

- La nivel de popor discursul este mult mai complex si mai greu pentru ca este foarte greu si la nivel personal, cand noi vorbim de ascultare. Ascultarea este o caracteristica fundamentala a dragostei. Fiecare dintre noi am trait momente de dragoste si atunci suntem in stare sa ascultam orice semnal din partea cealalta. In dragoste suntem in stare sa ascultam, daca nu, suntem in stare sa transformam numai orice mesaj care vine, in interesul nostru propiu.

- De unde credeti ca vine dorinta unora de a-i manipula pe ceilalti, sau ce cred ca pot ei sa obtina cu asta?

Dorinta de a comanda, de a manipula de a folosi o alta persoana sau ceea ce este in jurul nostru este foarte adanc infipta in noi, si cred ca poarta radacini exact in acea rupere a armoniei care o gasim in omul primordial, in Adam, atunci cand el accepta comuniunea intima cu raul, rupe armonia cu el insusi, rupe armonia cu tot ce este in jurul lui. Femeia pe care o are langa el devine un obiect al acuzei: "este ea, ea cea care m-a facut sa gresesc, nu sunt eu". Si, dupa aia, in adancul istoriei - vedeti toata evolutia care o are.

Plus, asta este poate o dorinta ascunsa de a fi dumnezei - cum Hristos spune: "voi dumnezei sunteti, fii ai Celui preainalt" - dar nu in sensul bun al cuvantului, ci in sens rau, de a fi vesnici si atotputernici intr-o dimensiune nu a binelui. Astea sunt discursuri foarte grele si greu de intrat in ele; trebuie sa stam mult, sa ascultam istoria, sa ascultam Scripturile, sa ascultam toate mesajele de revelatie pe care omenirea le-a primit si sa putem sa avem o panorama completa ca sa putem sa intelegem aceste dorinte ascunse ale omului.

Ma gandesc la cuvintele lui Iisus atat d e frumoase, cand spune ucenicilor Sai: cei care cred ca de fapt conduc lumea aceasta, voi nu sunteti ca ei.

[...]

Acuma este in pregatire o alta catastrofa mondiala. Se vorbeste numai de criza, numai de probleme.

Omul are nevoie de o alta catastrofa ca sa se trezeasca, suntem ca si anesteziati, vedem numai raul in jurul nostru si vazand il cultivam.

Valorile spirituale sau valorile care dau sens vietii noastre, cate eforturi s-au facut sa fie demontate, sa fie totul unit. si cu ce apa am fost adapati pana acuma? cu apa vie sau apa moarta? Murim plini de boli, plini de suferinte, plini de durere, singuri intre mii si milioane de oameni care sunt langa noi. Asta este sensul vietii noastre aicea pe pamant?

Cei care zic ca ne vor binele, care ne strang tot mai tare intr-un cerc cat mai strans, sa putem fi controlati in toate, aceasta este fericirea care ne-o aduc si ne-o dau?

[...] 

Iisus ne spune: "nu de cei ce va ucid trupul trebuie sa va fie frica", si aici este tot circul care se face astazi cu microcipurile care vor sa ni le puna. Ne transforma ca si pe animale, ca si pe obiecte. Vor incerca sa ne ia si trupul, dar ce vor face cu el? Si tot discursul cu 666, nu stiu daca sa intru in el, pentru ca noi vedem 666 pus in trup, dar 666 este mult mai adanc, care este pus in fiinta omului.

- De ce 3 de 6?

- Pentru ca 3 este simbolul Sf. Treimi; 7 este plinatatea unui om, iar aceasta plinatate este acea de a fi frate. Uitati-va la Cain si la Abel. Niciodata nu se spune Cain este fratele lui Abel ci numai Abel este fratele lui Cain. Uitati-va de cate ori este folosit numele lui Cain si de cate ori este folosit numele lui Abel, si veti vede un soc intre 6 si 7. 7 este Abel, care este plinatatea si 6 este Cain care este omul neimplinit, omul plin de frica, omul care nu se accepta pe el insusi.

 Trebuie sa vedem ca nonvaloarea este pusa in loc de cinste, trebuie sa vedem in acel semn al neimplinirii omului, care este semnul lui Cain, care este omul neimplinit si care ajunge sa-l ucida pe fratele sau. Aici este 666, este omul care nu ajunge la cifra 7, la acea dimensiune: frate; el este fratele meu. Pe un frate nu poti sa-l ucizi.

Una e ortodox sa mori si alta ecumenist vandut

Parintele JUSTIN PARVU
http://apologeticum.wordpress.com/2009/03/26/sunt-platiti-oameni-ca-sa-taca/#comments


“Am cedat Basarabia, am cedat Bucovina, Dobrogea - Cadrilaterul… - acum vor sa ne cedam sufletele - este vorba de impingerea unei natiuni de 20 de milioane de ortodocsi in iad, este vorba de pierzarea spirituala. De aceea trebuie sa fiti foarte atenti: daca nu vi se spune in biserica, sunt platiti!, sa stiti, la ora aceasta sunt platiti oameni ca sa taca! Si dvs, prin Duhul Sfant, prin Fala lui Dumnezeu, sfintiti mult mai mult oaia decat stapanul, decat ciobanul. Vor veni vremuri de razboi cand veti fi vanduti de ciobani, de pastorii vostri. Vor vedea pastorii cum va sfasie in ocol fiara salbatica si nu vor veni sa va apere. Sa stiti ca sunt vremurile acestea, apocaliptice, pe care le traim, si vor fi grele… Dumneavoastra sa va pastrati sufletele, sa vi le dati lui Dumnezeu asa cum le-ati primit. Nu avem doua suflete, avem unul!, si acela trebuie sa-l pastram si sa-l dam asa cum l-am primit inaintea Judecatii Mantuitorului nostru Iisus Hristos!” (multumim pentru transcriere lui Victor Roncea)
***********************************************************************************
Parintele ARSENIE PAPACIOC
http://apologeticum.wordpress.com/2009/03/18/dar-una-i-ortodox-sa-mori-sau-ecumenist-vandut/


Cum vedeti pozitia mitropoliei Clujului fata de pozitia sinodului ? Stiti bine ca Inaltul Anania nu a participat.

Parintele Arsenie : A facut ce trebuie. A facut un sinod mitropolitatn si s-a precizat. Pentru ca practic nu avea incredere 100% in hotararea (de) dincoace (n.n. a sinodului BOR). Dar atat cat a facut si patriarhul, eu sunt multumit. Ca se intrezareste impotrivă. Ceea ce este cel mai bun. (n.n. Patriarul) cu dibacie s-a strecurat… nu-i intereseaza… sunt multe lucruri. VA INDEMN SA NU PRIMITI ASA CEVA. Pentru ca asta e un inceput si ii incurajam sa ne bage pe gat, nu numai in piele… S-a descoperit ca-i si cancerigen. M-a informat Anania (IPS) la telefon (…) A venit aseara la mine, un consiliu de la patriarhie. M-am “ocupat” de el binenteles. Dar nu ma tem. Stiu ca le sunt adversar. Cu o moarte toti suntem datori ! Dar una-i ortodox sa mori sau ecumenist vandut !“

interviu realizat in data de 14 martie 2009

************************************************************************************
Marturii ale parintilor (si nu numai) despre vremurile care le traim (Iustin Parvu, Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu, Rafail Noica, Proclu, Melchisedec Velnic, Ioan Sismanian, Amfilohie Branza, Mihail Stanciu, Nicolae Tanase, Mihai Aldea, Mihai Valica, Danion vasile, Ecaterina Fermo, Victor Roncea, irineu, Manuela Harabor, Ioan Enache, Virgiliu Gheorghe, Dionisie de la Colciu, Ppetroniu Tanase etc)

http://apologeticum.wordpress.com/2009/03/28/chemarea-marturisitorilor-in-numele-domnului-hristos-alaturati-va-celor-dintai/
******************************************************************************************
Sfinţii şi Cuvioşii decăderea clerului din vremurile din urma:

POVĂŢUIRE ŞI ÎNAINTEVESTIRE ale Sfântului Anatolie al Optinei
“Fiul meu, să ştii că în zilele de pe urmă vor veni vremuri grele, după cum spune Apostolul vei vedea că din pricina împuţinării credinţei, rătăcirile şi dezbinările vor apărea în biserici şi, cum mai dinainte au spus Sfinţii Părinţi, pe scaunele ierarhilor şi în mânăstiri nu va mai fi atunci niciun bărbat încercat în viaţa duhovnicească. Din care pricină, rătăcirile se vor răspândi pretutindeni şi pe mulţi vor înşela. Vrăjmaşul neamului omenesc va lucra cu pricepere, ducând în rătăcire, de e cu putinţă, şi pe cei aleşi. Nu va începe prin lepădarea dogmelor despre Sfânta Treime, Dumnezeirea lui Iisus Hristos sau Născătoarea de Dumnezeu ci pe nesimţite va începe a strâmba învăţăturile Sfinţilor Părinţi primite de la Duhul Sfânt- însăşi învăţătura Bisericii. Viclenia vrăjmaşului şi uneltirile lui vor fi îndreptate împotriva unui număr foarte mic, al celor încercaţi în viaţa duhovnicească.

După lucrare, adevărata lor slujire este prigonirea adevăraţilor păstori, întemniţarea lor, căci fără această slujire, turma duhovnicească ar putea să nu fie prinsă. Drept aceea, fiul meu, când vei vedea în biserică batjocorindu-se lucrarea dumnezeiască, învăţăturile Părinţilor şi orânduirea lăsată de Dumnezeu, să ştii că ereticii au şi apărut, chiar dacă pentru o vreme s-ar putea să-şi tăinuiască relele voiri sau vor strâmba pe nesimţite credinţa dumnezeiască pentru a izbuti mai bine, înşelându-i pe cei neiscusiţi.
……
Aceşti urâtori ai vieţii monahale, care au numai înfăţişarea credinţei, se vor nevoi să-i atragă pe monahi de partea lor, făgăduindu-le ocrotire şi înlesniri lumeşti, dar ameninţându-i cu exilul pe cei care nu se supun. Din pricina acestor ameninţări, cei împuţinaţi cu sufletul vor fi foarte umiliţi, chinuiţi de propria neputinţă.
…
Însă, în acele zile, vai monahilor legaţi de averi şi bogăţii şi care de dragul celor materialnice se învoiesc ca înşişi să se robească ereticilor. Îşi vor adormi conştiinţa spunând : “Vom cruţa mănăstirea, iar Domnul ne va ierta”. Nenorociţi şi orbi, ei nici nu gândesc că prin rătăciri (erezii) şi rătăciţi, diavolul va intra în mănăstire şi că apoi nu va mai fi.

Sf. Lavrentie de la Cernigov: Restaurarea Bisericilor se va face pana la venirea antihristului si in toate va fi o bunastare materiala nemaipomenita. Iar voi, cu reparatiile in biserica noastra sa mai ingaduiti, fiti modesti si cu masura in aspectul ei exterior, ci mai bine sa va rugati mai mult si sa umblati la biserica atat timp cat inca se mai poate…(…) Multi duhovnici si slujitori ai Bisericii isi vor pierde sufletul in vremea antihristului! (…) Vine timpul, si nu e departe, cand foarte multe biserici si manstiri se vor deschide in slujba Domnului si se vor repara, le vor reface nu numai pe dinauntru, ci si pe dinafara, vor auri si acoperisurile atat ale bisericilor, cat si ale clopotnitelor, dar preotimea nu va mai lucra la sufletul credinciosilor, ci numai la caramizile lui Faraon. Preotul nu va mai face si misiune. Cand vor termina lucrarile nu se vor putea bucura de slujbe duhovnicesti in ele, ca va veni vremea imparatiei lui antihrist si el va fi pus imparat. Rugati-va ca Bunul Dumnezeu sa mai lungeasca acest timp, ca sa ne putem intari in credinta, caci vremuri groaznice ne asteapta. Luati aminte la ce va spun, caci totul se pregateste cu foarte mare viclenie. Toate bisericile si manastirile vor fi intr-o bunastare imensa, pline de bogatii, ca niciodata, dar (atunci cand se va inscauna Antihrist) sa nu mergeti in ele.

Sf. Serafim de Virita:
Va veni vremea cand nu prigoana, ci banii si inselaciunile lumii acesteia ii vor indeparta pe oameni de Dumnezeu si vor pieri mai multe suflete ca in vremea prigoanei ateiste. Pe de o parte vor inalta cruci si vor auri cupole, iar pe de alta parte se va instaura imparatia minciunii si a raului. Biserica adevarata totdeauna va fi prigonita, iar sa se mantuiasca cineva va putea numai prin boli si amaraciuni, caci prigoanele vor avea un caracter cat mai subtil si neprevazut, infricosator va fi sa ajunga cineva la acei ani.

Profetia Sfantului Nil Atonitul, despre Antihrist si sfarsitul lumii
Cand se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va intuneca mintea omului de toate patimile cele trupesti ale curviei, si foarte mult se va inmulti necredinta si faradelegea. Atunci omul va deveni de nerecunoscut, schimbandu-se fetele oamenilor, si nu se vor mai cunoaste fetele barbatilor de ale femeilor, pentru nerusinata imbracaminte si a parului din cap.
Oamenii din vremea aceea se vor inrai ca niste fiare salbatice, fiind inselati de Antihrist. Nu vor da respect parintilor si celor mai batrani, iar dragostea va pieri. Pastorii crestinilor, arhierei si preoti vor fi oameni cu slava desarta, afara de prea putini, cu totul nerecunoscand calea din dreapta de cea din stanga.
Atunci se vor schimba obiceiurile si traditiile crestinilor si ale Bisericii. Curatia va pieri de la oameni si va stapani faradelegea. Minciuna si iubirea de argint vor ajunge la cel mai inalt grad si va fi vai de cei care vor aduna bani. Curviile, preacurviile, sodomiile, hotiile si omorurile, in vremea aceea, vor fi pe toate drumurile. Pentru savarsirea acestor mari pacate, oamenii vor fi lipsiti de darul Sfantului Duh, pe care l-au primit la Sfantul Botez, precum si de mustrarea constiintei. Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de preoti credinciosi si evlaviosi si va fi vai de crestinii care se vor afla in lume, caci isi vor pierde cu totul credinta, nevazand la nimeni lumina cunostintei.

SF CHIRIL
Sa nu te tulburi daca vei auzi ca merg pâna la varsarea sângelui episcopi împotriva episcopilor, clerici împotriva clericilor si popoare împotriva popoarelor. Lucrul acesta a fost scris mai dinainte. Nu te uita la cele ce se petrec acum, ci la cele scrise! Nu trebuie sa pieri si tu daca pier eu, dascalul tau! Se poate ca ucenicul sa fie mai bun decât dascalul si sa fie întâiul cel ce vine cel din urma (Matei 20, l6), pentru ca Domnul îi primeste si pe cei care au venit în ceasul al unsprezecelea (Matei 20, 6-9).
Daca între apostoli a fost vânzare, te mai miri daca între episcopi este ura de frati? Semnul acesta nu priveste numai pe conducatori, ci si popoarele, într-adevar. Domnul zice: “Din pricina înmultirii faradelegii
dragostea multora se va raci”

Sf. Cosma al Etoliei scrie: “clericii vremurilor de pe urmă vor fi răi şi necredincioşi”.

Sf. Chiril zice: “se vor certa episcopii între ei si preoţii între ei”. Ura şi decăderea clericilor va fi atât de mare, încît numai foarte puţini dintre preoţi vor păstra neveştejită credinţa lor; iar credincioşii vor fugi kilometri ca sa întâlnească un preot bun. Cei mai mulţi vor cădea sau cu trupul sau din cauza banilor şi atunci se vor certa mulţi unii cu alţii. Fiind dezlegat, Lucifer va lupta cu ură împotriva conducătorilor Bisericilor; va semăna discordia necredincioşilor contra acestora, şi astfel Lucifer se va interesa numai pentru afirmarea celor lumeşti, a lăcomiei celor iubitori de avere, a luxului şi a disputelor neîncetate. Acestea toate nu trebuie sa-i deznadajduiască pe creştini, ci sa-i întărească şi să-şi asume obligaţia informarii tuturor oamenilor din jurul lor, pentru ca sa-i ferească a se însemna cu semnul lui Antihrist.

Sf. Cosma al Etoliei scrie: “în zilele cele din urmă având nevoie de apostoli, apostoli vor fi toţi”.
Adevăraţii apostoli se vor cunoaşte după fapte şi după cunoştinţele lor, pentru că cel sfătuit de prea puţinii clerici rămaşi va putea cu greu să nu se însemneze, fiindcă cei mai mulţi dintre aceştia vor adera la Antihrist şi vor lupta cu puterea satanei si cu mânie împotriva creştinilor care nu se vor însemna; mulţi vor trăda şi se vor lepăda de credinţa dreaptă.

Pregatiri pentru un sinod pan-ortodox

http://www.episcopiaseverinului.ro/stiri/religioase/se-fac-preg-tiri-pentru-un-sinod-pan-ortodox-programat-la-sfar-itul-acestui-an.html
“Patriarhul ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului a trimis invitaţii oficiale către toţi întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe din lume pentru a participa la două întâlniri pregătitoare pentru marele Sinod Pan-Ortodox, programat la sfârşitul acestui an.

Odată cu trimiterea scrisorilor de invitaţie către toţi capii bisericilor ortodoxe pentru două întâlniri pregătitoare dinaintea Marelui Sinod pan-ortodox, programat pentru lunile iunie şi decembrie 2009, Bartolomeu a pus în mişcare deciziile luate la întâlnirea pan-ortodoxă de la Constantinopole, din octombrie 2008. Această întâlnire a fost ultimul eveniment la care a participat fostul Patriarh al Rusiei, Alexei II, dispărut la sfârşitul anului 2008.

Patriarhul ecumenic a stabilit paşii pentru reunirea marelui sinod, care are ca obiectiv să răspundă la toate problemele care s-au adunat de-a lungul secolelor şi continuă să afecteze relaţiile dintre bisericile ortodoxe, având repercursiuni şi asupra dialogului dintre ortodocşi şi catolici.

Schisma din 1054, cu toate consecinţele sale grave asupra Bisericii Universale, a privat Biserica Ortodoxă de forţa necesară şi abilitatea de a fi prezentă în societate în mod constant de-a lungul istoriei. (…)

Acum, scrisorile trimise pentru cele două întâlniri pregătitoare din iunie, în Cipru, şi în decembrie, locul nefiind ales încă, prezintă următoarele subiecte:

1. Diaspora ortodoxă - unde va fi definită jurisdicţia asupra populaţiei creştine din afara graniţelor naţionale. Conform canoanelor în vigoare, înainte de creşterea fenomenului migraţiei, credincioşii din afara graniţelor ţării natale aparţin patriarhatului ecumenic.

2. Modul de recunoaştere a statutului bisericii autocefale.

3. Modul de recunoaştere a stării autonomiei bisericii.

4. Diptica, adică regulile recunoaşterii canonice mutuale în bisericile ortodoxe.

5. Stabilirea unui calendar comun al sărbătorilor. Unele biserici sărbătoresc naşterea Domnului în decembrie 25, alţii 10 zile mai târziu.

6. Impedimentele şi canonicitatea sfinţeniei căsniciei.

7. Problema postului în lumea contemporană.

8. Relaţiile cu alte confesiuni creştine.

9. Mişcarea ecumenică.

10. Contribuţia ortodoxiei în afirmarea idealurilor creştine de pace, fraternitate şi libertate.

************************************************************************************
http://www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=132251&catid=22&p=ortodoxia-se-pregateste-pentru-cel-deal-8lea-sinod-ecumenic.html

Framantarile lumii contemporane, problemele Bisericilor Ortodoxe reclama urgentarea reunirii Sinodului Ecumenic sau Marelui Sinod Ortodox, cel de-al 8-lea din istoria Bisericii, dupa mai bine de 12 secole de la ultimul for crestin, din anul 787, de la Niceea, cerut de imparateasa Irina. De data aceasta, desi nu se poate spune cu certitudine cand va avea loc sau daca va avea loc, Patriarhia Ecumenica de Constantinopol a trimis invitatii catre toti capii Bisericilor Ortodoxe pentru a se intalni de doua ori in lucrari pregatitoare, in iunie si decembrie 2009, punandu-se astfel in practica deciziile luate la intalnirea pan-ortodoxa de la Constantinopol din octombrie 2008.

Realitatea istorica a secolelor trecute arata ca Sfintele Sinoade au dezbatut una, doua sau cel mult trei probleme care, prin gravitatea lor extrema - erezii, schisme - au denaturat credinta ortodoxa, au farâmitat Biserica, primejduind grav mantuirea sufletelor oamenilor, a popoarelor ortodoxe si chiar a intregii creatii a lui Dumnezeu. De aceea, sinoadele ecumenice anterioare au avut intotdeauna caracter hristologic, soteriologic sau ecleziologic. Acest aspect a preocupat si chiar a dus la dezvoltarea unei polemici pe aceasta tema in lumea ortodoxa. Marele duhovnic sarb Justin Popovici, de la Manastirea Chelie Valjevo, adresa in mai 1977 Episcopului Jovan de Sabac si ierarhiei ortodoxe sarbe o scrisoare in care milita pentru organizarea unui Sinod Ecumenic fara graba, care sa dezbata o tema majora ortodoxa, “apostolica si patristica, tema nemuritoare a Bisericii Dumnezeului – Om pentru toate vremurile, trecut prezent si viitor... iar nu vreun catalog de subiecte scolastic-protestante, care nu au nici o legatura cu viata duhovniceasca si experienta Ortodoxiei Apostolice de-a lungul veacurilor, caci nu e nimic mai mult decat o serie de teoreme anemice, umaniste”.

Problema unui Sinod Ecumenic a preocupat si gandirea teologica a Bisericii Ortodoxe Romane. Astfel, in 1883, Mitropolitul Bucovinei, Silvestru Moraru, propunea in acest sens trei lucruri, reluate mai tarziu, care au avut ecou in intreaga teologie ortodoxa: convocarea unui Sinod Ecumenic; constituirea unui Sinod Permanent pe langa Scaunul din Constantinopol, Sinod format din cate un delegat al fiecarei Bisericii Ortodoxe autocefale, si publicarea unei reviste teologice ortodoxe in limbile greaca, rusa si romana, prin care sa se dea grai atitudinii Ortodoxiei fata de problemele care o framanta.
Referitor la lucrarea Sinoadelor Ecumenice, pr. prof. Liviu Stan este de parere ca “ la fiecare pas si in fiecare vreme, viata Bisericii se impleteste cu viata credinciosilor timpului respectiv; ca viata si lucrarea Bisericii nu se situeaza deasupra societatii si civilizatiilor, ci in comunitatea si pentru comunitatea credinciosilor; ca alaturi de factorii religiosi, au mai contribuit in mod esential si numerosi factori nereligiosi; cu sau fara Sinoade Ecumenice, Biserica are in ea insasi, in natura si fiinta ei, insusirea sau puterea de a se proununta oricand, in mod infailibil, in probleme de credinta, si ca are in aceeasi masura autoritatea necesara pentru a se conduce in toate privintele, pentru a solutiona orice probleme care s-ar pune in legatura cu viata si lucrarea sa”.

*************************************************************************************
Schiegumenul Kuksa al Odesei (1875-1964) a fost canonizat in 1994. “Nu peste mult timp va avea loc Sinodul Ecumenic, numit “sfant”. Insa acest Sinod nu va fi cel de-al optulea, fiind o adunatura de necredinciosi. In cadrul lui toate credintele se vor uni in una. Posturile vor fi anulate, calugaria anulata, calugarilor si episcopilor li se va permite sa se casatoreasca, iar preotilor, sa se recasatoreasca. Noi insa nu trebuie sa acceptam aceste schimbari. Stilul nou va fi introdus in toata Biserica Universala.

Fiti vigilenti! Straduiti-va sa mergeti la Bisericile lui Dumnezeu acum, cat ele sunt inca ale noastre. Va veni timpul cand nu le vom mai putea frecventa. Numai cei alesi vor intelege ce se intampla. Pe oameni ii vor obliga sa se duca la biserica apostata, insa nu trebuie sa mergem intr-acolo in niciun caz. Va rog, stati in credinta ortodoxa pana la ultima suflare si va veti mantui”.

(Ziarul “Pravoslavnâi Simbirsk”, Nr. 21-22/1998) - Extras din: “Staretii despre vremurile de pe urma“, Manastirea Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Petru-Voda, 2007.

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/07/30/stati-in-credinta-ortodoxa-pana-la-ultima-suflare/

***********************************************************************************
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/05/19/pregatiri-intense-pentru-al-optulea-sinod/

“În ultima perioadă au circulat prin agenţiile de presă „de nişă”, într-un mod destul de discret, ştiri despre un preconizat sinod “pan-ortodox.” Aflam, astfel, din aceste ştiri, că agentul mobilizator al acestei vaste acţiuni este Patriarhia Ecumenică, făcând apel la întâi-stătătorii ortodocşi să participe, în luna iunie a.c., la întâlniri pregătitoare ale sinodului preconizat a se desfăşura la sfârşitul anului 2009. Întâlnirile ar urma să aibă loc în Rhodos, declarat (fără vreun temei istoric) „centru al Ortodoxiei”, datorită faptului că acolo s-au ţinut şedinţele pregătitoare Conferinţei Bisericilor Europene (CEE) precum şi Simpozionul dedicat Sfântului Apostol Pavel din octombrie 2008, precedenta întrunire a întâi-stătătorilor ortodocşi.

Temele întâlnirii pregătitoare din iunie a.c., după cum suna comunicatul oficial din partea Patriarhiei Ecumenice, sunt grăitoare prin sine însele:
1. Diaspora ortodoxă - definirea jurisdicţiei asupra populaţiei creştine ortodoxe din afara graniţelor naţionale (Patriarhia Ecumenică pretinde că, potrivit canoanelor în vigoare, înainte de creşterea fenomenului migraţiei, credincioşii din afara graniţelor ţării natale îi aparţin).
2. Modul de recunoaştere a statutului de biserică autocefală.
3. Modul de recunoaştere a stării de biserică autonomă.
4. Dipticele, adică regulile recunoaşterii canonice mutuale între bisericile ortodoxe.
5. Stabilirea unui calendar comun al sărbătorilor. (La ora actuală, sărbătorile cu dată schimbătoare [calculate după Paşti] se ţin de către toţi ortodocşii în aceeaşi zi, iar cele cu dată fixă [de ex., Naşterea Domnului] se sărbătoresc la o distanţă de 13 zile, unii după calendarul nou, alţii după calendarul vechi).
6. Impedimentele şi canonicitatea sfinţeniei căsniciei.
7. Problema postului în lumea contemporană.
8. Relaţiile cu alte confesiuni creştine.
9. Mişcarea ecumenică.
10. Contribuţia Ortodoxiei în afirmarea idealurilor creştine de pace, fraternitate şi libertate.

Am subliniat cele mai izbitoare teme pentru conţinutul lor inovator: încercările de extindere a noului calendar la toate bisericile (5); de permisivitate a Bisericii faţă de metodele contraceptive (6); de „relaxare” a postului tradiţional ortodox, după model catolic (7); de întărire a orientării ecumeniste (8, 9) şi de sprijinire a noilor forme de guvernământ mondial (10).

Istoria tentativelor de întrunire a unui sinod “pan-ortodox” din ultima sută de ani stă, de altfel, fără excepţie, sub semnul modernizării şi reformării Bisericii Ortodoxe. Elementele comune ce se desprind din această istorie sunt: ele sunt convocate de patriarhii ecumenici (Patriarhul Meletie, Patriarhul Athenagora, ambii acuzaţi că au avut legături cu anumite cercuri oculte), au o tematică vădit inovatoare faţă de tradiţie şi întăresc implicarea bisericilor ortodoxe în mişcarea ecumenică.

Astfel, în 1923 a avut loc prima întrunire cu titlul de „pan-ortodoxă”, (deşi lipseau reprezentanţi ai mai multor Biserici Ortodoxe surori) sub oblăduirea Patriarhului Meletie (Metaxakis), care a produs în Biserică o mare tulburare prin introducerea noului calendar, acceptat de unele Biserici Ortodoxe locale, printre care şi a noastră. Printre celelalte puncte adoptate la acel congres (şi care nu au fost ratificate oficial de nici o biserică ortodoxă) se numărau şi:

* posibilitatea căsătoriei preoţilor şi diaconilor după hirotonie, inclusiv a celor rămaşi văduvi;
* a mutării praznicelor care cad în timpul săptămânii în ziua de Duminică, „pentru a nu intra în conflict cu orarul de lucru săptămânal”;
* şi, nu în ultimul rând, preoţii şi monahii erau încurajaţi să-şi taie barba şi părul şi să-şi poarte veşmintele doar în biserică.

A rămas în seama unui „mare sinod pan-ortodox” ulterior întărirea acestor decizii, precum şi discutarea altora, ca „problema posturilor”, a „lungimii slujbelor”, a „căsătoriei episcopilor” etc. În 1961, Patriarhul Athenagora (Spirou) preia ideea şi convoacă o întrunire „pan-ortodoxă” la Rhodos (de aici provenind tradiţia modernă a întrunirilor în acest oraş, în vechime un cunoscut centru al păgânătăţii). Întrunirea a avut un caracter deosebit de ruşinos prin faptul că, la insistenţele trimisului oficial al Patriarhiei Ruse (aflată atunci sub înrâurire sovietică), patriarhul a avut o atitudine prietenoasă faţă de regimurile comuniste, refuzând să ridice problema ateismului şi prigoanei anticreştine din aceste ţări (atitudine păstrată, de altfel, şi la întâlnirile ulterioare). Patriarhul Athenagoras anunţa mai apoi, într-o pastorală din 1968, „apropiata bucurie a unui Mare Sinod ce va avea ca scop reînnoirea Bisericii, precum şi stabilirea unităţii tuturor bisericilor creştine”.

Prima întrunire „pre-sinodală” de importanţă mai mare a avut la Chambessy, în anul 1976. Este relevant faptul că lista de teme stabilită la această întâlnire este aproape identică cu cea citată de mai sus. Aceleaşi probleme legate de jurisdicţia asupra diasporei ortodoxe, diptice şi recunoaşteri canonice, precum şi reformele ce se vor a fi aduse caracterului ortodox al nunţii, tradiţiei postului, calendarului liturgic şi datelor marilor praznice ale creştinătăţii. Până şi apelul la „pace, fraternitate şi libertate” este afirmat în aceleaşi fraze. Şi, evident, nu lipseşte apelul la angajarea statornică în „dialogurile” ecumenice din Consiliul Mondial al Bisericilor, precum şi cu anglicanii, romano-catolicii şi alte confesiuni, inclusiv cu religiile necreştine (istoric realizat cu ajutorul informaţiilor din revista „The Orthodox Word”, nov.-dec. 1976).

Vedem, aşadar, că tentativele inovatoare şi ecumeniste în sens sincretist, alături de cele ce vor să politizeze profund Biserica, au deja o istorie în spate. Planurile de slăbire a Bisericii prin instituţionalizarea adaptării la duhul lumesc, prin dezrădăcinarea marilor izvoare de viaţă ale tradiţiei (posturile, marile praznice, căsătoria), precum şi promovarea „dialogurilor ecumenice” vădit păgubitoare pentru ortodocşi arată că toate acestea fac parte dintr-o serie de acţiuni concertate cu acelaşi scop - înrobirea Bisericii de către puternicii acestei lumi. Cu atât mai mult în zilele noastre… căci nu este întâmplător faptul că al doilea summit G20 va avea loc în toamna anului 2009, fiind urmat, după cum se preconizează, de acest „mare sinod pan-ortodox”.

Deoarece în anumite cercuri de oameni fără pregătire teologică se încearcă prezentarea acestui sinod drept „cel de-al optulea sinod ecumenic”, trebuie spus că denumirea este una cu totul improprie, pentru următoarele motive:

1. Nici un sinod nu poate fi numit a priori „ecumenic”, în înţelesul celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice, pentru că recunoașterea caracterului ecumenic al sinodului poate veni doar după încheierea lui, urmată de receptarea unanimă tuturor hotărârilor lui ca fiind ortodoxe de către pleroma Bisericii (adică de către ortodocșii de pretutindeni).

2. Deși s-a încetăţenit oarecum numărul de șapte pentru Sinoadele Ecumenice, în conștiinţa Bisericii Ortodoxe există deja un „al optulea sinod”. De-a lungul vremii au fost considerate ca Ecumenice și alte sinoade cu caracter profund dogmatic, precum cel prezidat de Sfântul Fotie de la Constantinopol, din 879 (care a condamnat adăugirile apusene la Crez și este numit „al optulea Sinod Ecumenic” în vestita Enciclică a tuturor Patriarhilor ortodocși de la 1848) sau cel în care a strălucit Sfântul Grigorie Palama, tot de la Constantinopol, din 1351, unde se dezvoltă formularea dogmei ortodoxe a energiilor necreate şi învăţătura isihastă. Acest sinod este numit „al nouălea Sinod Ecumenic” de mari teologi contemporani precum Pr. Prof. Dr. Ioannis Romanidis şi Pr. Prof. dr. Gheorghios Metallinos). Iată ce declara acesta din urmă:

„Cauza convocării unui Sinod Ecumenic este întotdeauna o problemă anume, și se pune întrebarea: care e problema capitală cu care ne confruntăm azi?… În mod tradiţional, Sfinţii Părinţi ridicau în Sinod trei mari tematici: probleme privind dogma Treimii, probleme privind hristologia sau probleme privind harul dumnezeiesc și mântuirea omului... Nu mai avem nevoie de nimic nou pe lângă cele deja statornicite pentru a ne mântui; trebuie doar să trăim și să lucrăm potrivit Predaniei ortodoxe”.

3. Trebuie precizat faptul că cele șapte Sfinte Sinoade Ecumenice recunoscute sobornicește de Biserica Ortodoxă au avut ca temei de convocare o problemă dogmatică arzătoare, iar nu una administrativă. În schimb, după cum se poate observa din problematicile „pre-sinodale”, acestea sunt toate de natură organizatoric-administrativă și, în mare majoritate, nu au un caracter imperativ, cu implicaţii asupra mântuirii oamenilor.

Deoarece problematica ridicată de acest preconizat sinod este vastă şi fiecare temă în parte trebuie să fie abordată din punct de vedere ortodox tradiţional, vom deschide, cu acest număr, o rubrică dedicată acestor controverse teologice contemporane. Ce este un sinod ortodox şi, mai ales, unul “pan-ortodox”? Cum s-au raportat sfinţii apropiaţi vremurilor noastre precum şi marii teologi la un astfel de sinod? Acestea vor fi temele abordate în numerele viitoare.

Deocamdată începem seria articolelor referindu-ne la tema raporturilor cu alte confesiuni creştine. În comunicatul citat la începutul articolului se afirmă că „schisma din 1054, cu toate consecinţele sale grave asupra Bisericii Universale, a privat Biserica Ortodoxă de forţa necesară şi abilitatea de a fi prezentă în societate în mod constant de-a lungul istoriei.” Afirmaţia este gravă pentru erezia conţinută implicit: Biserica Universală este prezentată ca fiind ceva diferit de Biserica Ortodoxă, iar răul schismei este arătat ca fiind unul ce ţine de eficienţa angrenajului instituţional, şi nu de faptul că în Apus s-a impus erezia papismului.

Să fie oare această abordare un semn că se doreşte o apropiere mai mare de romano-catolici? Care ar fi premisele unei astfel de apropieri? (…)”

Ioan Bucur si Radu Hagiu
Articol aparut in revista “Presa Ortodoxă”, nr. 4/2009

Ingerul digital

Film deosebit de bogat in informatii, alcatuit de credinciosi ortodocsi sarbi, cu privire la vremurile din urma.
-Imagini cu arca lui Noe, urme ale trecerii poporului evreu din Egipt in pamantul fagaduintei, urme ale oraselor sodoma si Gomora.
-Imagini socante (la sfarsit) cu fetusi avortati si sunete din...iad (?!), sunete inregistrate de catre cercetatori care au forat in Siberia pana la o adncime de 14,4 Km cand microfoaneleau au redat sunete asemanatoare cu tipete umane.
-Demascarea unora care fac parte din masonerie.
-Profetiile staretului Gavriil multpatimitorul despre vremurile din urma.

Proorocii despre Moldova in vremurile din urma

Dupa plecarea mitropolitilor fanarioti vor urma oameni nevrednici la scaunul Moldovei, care vor incerca sa vanda dreapta credinta. Amestecurile de credinta drept-maritoare cu cele papistasesti si paganesti nu vor mai fi (nu vor mai fi considerate ca) o uraciune si o urgie inaintea lui Dumnezeu. Oamenii se vor vinde intre ei, vor fi taieri de sabie intre frati pentru putere si ranguri pamantesti.
Moldova va fi rupta si impartita dupa bunul gust al puterii de la Rasarit, prin sfaturi marsave si ticaloase. La vremea din urma o hiara rosie cu multe capete va inghiti intreaga Europa crestina, iar oamenii se vor salbatici mai rau ca fiarele.
Oamenii se vor inrai si vor strica obiceiurile pamantului, inmultindu-se intre ei ca dobitoacele fara nicio nerusinare, lepadand Sfanta Taina crestina a nuntii. Vor defaima obiceiurile crestinesti dedandu-se la tot felul de obiceiuri straine, iar paganii se vor amesteca cu sange crestinesc. Mare urgie va fi atunci.
Domnii pamantului vor fi oameni vanduti satanei, care nu vor mai purta grija poporului drept-credincios. Mosiile stramosesti vor fi calcate cu japca si luate de straini dupa bunul lor plac, lucru nemaiintalnit in curgerea timpului in Moldova.
Biserica stramoseasca va fi rusinata de noile obiceiuri paganesti si papistasesti, aduse cu sila de vladicii lor cu apucaturi satanicesti. Oamenii afierositi lui Hristos cu slujba vesnica vor lepada sfantul chip si fagaduinta inaintea lui Hristos, dedandu-se la viata lumeasca de dinainte.
La vremea cea din urma, pamanturile nu-si vor mai da roada lor, padurile vor fi taiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde mosiile fara de rusine, uitand ca stramosii lor le-au pastrat cu sabia.
Legile crestinesti ale tarii vor fi lepadate, iar hrisoavele voievodale vor fi luate in ras, iar conducatorii netrebnici vor face legamant cu fiara apocaliptica. Vlastarele moldovenesti, urmasii domnilor si boierilor de demult, se vor deda la obiceiuri si apucaturi ieftine. Barbatii vor schimba obiceiul dumnezeiesc al demnitatii lor si se vor acoperi in straie femeiesti, iar femeile vor umbla precum barbatii. Adunarile din sarbatori si toate obiceiurile pamantului vor fi schimbate in obiceiuri si apucaturi salbatice, paganesti, aducand in Moldova in locul jocului de sarbatoare jocuri de la salbatici.
La vremea de apoi, pe pamanturile Moldovei va domni saracia, jalea, moartea, spaima, frica si omul nu va mai fi stapan in batatura lui. Vor pune domnii pamantului biruri si legi cum n-au mai fost de la intemeierea Moldovei. Vor pune biruri si pe aerul lasat de Dumnezeu.
Hiarele pamantului si pasarile si toate dobitoacele isi vor schimba firea lor si vor aparea alte feluri de dobitoace, iscodite dupa mintea omului, care vor fi slabe la trup si fara de folos.( nu cumva e vorba de clonare sau de modificarile genetice?)
La vremea cea din urma, oamenii se vor strange unii langa altii in tot felul de nascociri, lepadand truda satului, munca va fi o rusine, rusinea va ramane un obicei, iar cei drepti vor fi considerati nebuni. Se vor insela unii pe altii crezand ca asta e legea lui Dumnezeu.
Si, in cele din urma, ultima randuiala a pamantului: se vor dezgropa oasele parintilor si stramosilor nostri, vor fi daramate bisericile, vor fi lepadate randuielile crestinesti si vor iesi un soi de oameni care, tot in numele lui Dumnezeu, vor face biserici fara cruce, vor nesocoti Sfanta Jertfa si, in cele din urma, o vor amesteca in slujire cu paganii.
Asa arata Apocalipsa Sfintei Carti a Scripturii, ca la vremea din urma, cand veti vedea uraciunea pustiirii in locul cel sfant, razboaiele pe alocurea, urgiile si uciderile intre oameni, lepadarea pruncilor din pantecele femeiesti si oameni cautand linistea de la un capat al altuia al pamantului, cand graiurile se vor amesteca ca alta data in Babilon, si sfarsitul va fi aproape.
Moldova cea frumoasa si bogata, plina de daruri dumnezeiesti, plina de locasuri sfinte, plina de oameni harnici si credinciosi, va cadea in mainile paganilor si a necredinciosilor, iar caderea ei va fi mai grea decat caderea Constantinopolului din vremea maritului nostru domn Stefan cel Mare si Sfant.
Binecuvantat a fost pamantul Moldovei si nerusinata a fost ocara oamenilor, care, prin faptele si apucaturile lor stricate, vor intoarce pe voievozi in morminte si vor face pe stramosi sa lacrimeze sub glie, stand cu fruntea plecata in fata Marelui Stapan Hristos pentru rusinea lasata de urrmasii lor“."

(Document din Moldova dat de Mitropolitul Varlaam Mitropolitului Macarie cu prilejul calatoriei prin Moldova, adus de la pustnicii de la schitul lui Zosima din tinuiturile Neamtului - cu titlul „Proorocii despre vremurile din urma si caderea crestineasca a Moldovei”)

*************************************************************************************

http://mucenicul.wordpress.com/2009/03/25/zidarii-romaniei-post-decembriste-sau-ce-ascunde-tringhiul-iliescu-nastase-si-geoana/

Planul de dezmembrare a României, ce urma să fie încredinţat spre aplicare masoneriei din România, a fost dezvăluit într-un articol din Los Angeles Times încă de la 25 august 1992, articol semnat de William B. Wood, geograf şef al Departamentului de Stat al S.U.A., care propunea o hartă mondială cu jumătatea de nord a Transilvaniei şi cu Bucovina ca făcând parte din Ungaria, iar nordul Moldovei ca fiind parte din Ucraina. Los Angeles Times este unul dintre cele patru ziare mari ale “Stabilimentului” oligarhiei mondiale (C.F.R., Comitetul celor 300, Bilderberg), strict controlate şi cenzurate ca să publice numai linia politică a Noii Ordini Mondiale.

Moastele sfintilor din inchisoprile comuniste izvorasc mir

http://saccsiv.wordpress.com/2009/03/23/predica-teologului-danion-vasile-manastirea-petru-voda-22-martie-2009-inregistrarea-video-integrala/



http://moldovamare.wordpress.com/
http://moldovamare.wordpress.com/2009/03/20/minune-mare-cu-sfinte-moaste-de-la-aiud-dupa-conferinta-de-la-iasi-cu-pr-hrisostom-si-danion-vasile/
Joi, 19 martie 2009, ora 22.00, la Teatrul Luceafărul din Iaşi a avut loc conferinţa „Noul Babel european şi prigoana împotriva creştinilor”, susţinută de ieroschimonahul Hrisostom Manolescu şi scriitorul Danion Vasile. Sala - de 500 de locuri - a fost arhiplină, mulţi stând în picioare. S-a vorbit despre direcţiile în care Uniunea Europeană prigoneşte credinţa ortodoxă (cerând intrarea femeilor în Sfântul Munte Athos, scoaterea orelor de religie din şcoli, promovarea ecumenismului prin controversata Chartă ecumenică, adoptarea legislaţiei privitoare la drepturile homosexualilor, dezincriminarea incestului, introducerea actelor biometrice cu microcip). Spre sfârşitul conferinţei s-a făcut referire la cinstirea mărturisitorilor ortodocşi anticomunişti, modele de rezistenţă creştină pentru vremurile noastre.

După conferinţă, credincioşii s-au putut închina la moaştele unor mărturisitori ortodocşi din temniţa Aiudului, aflate într-o răcliţă adusă de Danion Vasile (au putut săruta o parte din craniul unui mărturisitor, dăruită de părintele Justin Pârvu. Sub această părticică se află şi părticele din moaştele altor patru mărturisitori, trei dintre acestea fiind primite de la Aiud de părintele Serafim de la Mănăstirea Căşiel).

La 10-15 minute după ce mulţimea de credincioşi a început să se închine la sfintele moaşte, s-a întâmplat o minune: părintele Hrisostom, care ţinea răcliţa în mână, a observat următoarele:

„Înclinând puţin răcliţa, am simţit un lichid uleios curgându-mi pe degete. Concomitent am simţit o puternică mireasmă, ca mai apoi, privind la osemintele din răcliţă, să constat că deasupra moaştelor se afla o impresionantă cantitate de mir, circa două trei linguriţe. Surprins peste fire, le-am arătat credincioşilor racla cu mir. Unii dintre cei care sărutaseră deja moaştele s-au întors uimiţi, mărturisind că, cu puţin timp înainte, în raclă sfintele moaşte se aflau uscate. Pe dată creştinii s-au strâns în jurul răcliţei, din care se vedea cum izvorăşte mirul. Mulţi dintre cei de faţă au fotografiat sau filmat racla cu mirul.”

Ca semn de mulţumire pentru milostivirea arătată de Dumnezeu prin sfinţii Săi, poporul a cerut să se facă o rugăciune către sfinţii închisorilor. Părintele Hrisostom a citit Acatistul Noului Mărturisitor Valeriu Gafencu şi Rugăciunea de proslăvire a noilor mărturisitori. În timp ce creştinii se rugau, din raclă, o dată cu înmulţirea mirului s-au răspândit valuri de mireasmă, fapt simţit de mulţi dintre cei de faţă, fără a se fi consultat între ei. Anunţăm pe cei sceptici că mirosul emanat de mirul osemintelor întrecea ca intensitate şi ca obişnuitul miros al mirului de la pangare. Danion Vasile a spus: „Mi se pare că e mai mir decât mirul obişnuit, mirosul era de mir dar şi de altceva, mai profund…” „E chiar greu de spus cum era mirosul, era nepământesc. Nimic n-ar fi de ajuns pentru a descrie mirosul, e greu de exprimat în cuvinte. Mireasma era îmbătătoare”, a spus o credincioasă.

Câteva zeci de credincioşi, rămaşi până după ora 23.00, când s-a terminat citirea acatistului, au ţinut să întărească prin semnătură - pe liste făcute ad-hoc - cele petrecute. La sfârşit au venit să se închine la această slăvită minune doi părinţi cunoscuţi ai vremii noastre - ieroschimonahul Ioan de la Rarău şi părintele Mihail Popescu de la Piatra Neamţ, împreună cu un grup de credincioşi veniţi de la altă conferinţă. Ei au fost impresionaţi de cele întâmplate, închinându-se cu multă evlavie.

Credem că această minune vine în sprijinul canonizării sfinţilor din închisori şi al rezistenţei împotriva apostaziei şi desfrâului promovat de Uniunea Europeană, dovedindu-se un argument care spulberă îndoielile privitoare la sfinţenia mărturisitorilor secolului XX.

Se cuvine ca poporul drept-slăvitor, în frunte cu întâi-stătătorii Bisericii, să ia aminte la acest semn dumnezeiesc, sporind evlavia faţă de mărturisitorii ultimei prigoane.

„Maxim intuia perfect starea de lucru. De altfel, mulţi o intuiau, dar el o şi prezenta cu toate virgulele, cu tot înţelesul ei. Despre el a spus cineva, de mare competenţă, că e singurul care ar putea fi patriarhul ţării. Eu, care l-am cunoscut de tânăr, am încuviinţat.” Părintele Arsenie Papacioc (mărturie din volumul îngrijit de monahul Moise: Sfântul închisorilor - mărturii despre Valeriu Gafencu).

Câteva secvenţe, nu foarte clare, pot fi vizionate pe http://moldovamare.wordpress.com/ sau descărcate de pe http://s4.transfer.ro/storage/transfer_ro-738e3c0595.zip . În zilele care vin vom posta materiale de claritate mai mare.

Alecsandra Corbu - Grupul Areopag (alecsandra_corbu@yahoo.com)

Blog Danion Vasile

Parintele Arsenie Boca

http://parintelearsenie.bloggerul.ro/viata-parintelui-arsenie
http://zonadecriza.wordpress.com/2009/03/17/prorociri-despre-romania-parintele-arsenie/

Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş)

* Mi-a spus odată Părintele: „Bucureştiul are să, fie al doilea Ierusalim (după cele spuse în continuare nu rezultă că acest lucru este neapărat bun, căci poate fi Ierusalimul - oraş sfânt, dar poate fi şi Ierusalimul în care nu mai rămâne „piatră peste piatră”! ). Să nu vă fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum să fim noi aşa de vrednici, noi - nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Şi mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva [atunci a început revoluţia]. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (Toacşe Silvia, Copăcel)

* „Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-1 otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea - ne-a spus părintele Arsenie - se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.

Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus ca această „lucrare diavolească” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”. (Radu Cinamar- Viitor cu cap de mort - în culisele puterii, Editura Daksha)

*Eram cu Părintele Arsenie şi 1-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu)

* Zicea Părintele Arsenie, parcă pentru toţi românii: „Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Măniş, 81 ani, Codlea)