In perioada 10 aprilie - 23 mai 2010 la Torino este expus celebrul Giulgiu care presupune a avea imprimat (in negativ) chipul lui Hristos, dupa ce a fost rastignit si asezat in mormant. Giulgiul din Torino, o bucată de pânză din in cu dimensiuni de 4,36 m x 1,10 m este expus spre venerare la fiecare 10 ani la Capela Sfantul Ioan Botezatorul din Torino. El a fost descoperit la mijlocul sec. al XIV-lea in biserica Notre-Dame, la Lirey, langa Troyes (Franta). Intrat in secolul al XV-lea in posesia familiei regale de Savoia, regiunea ce avea atunci capitala la Torino, a fost obiectul numeroaselor controverse intre cei care sustin ca este Giulgiul cu care ar fi fost invelit Hristos dupa rastignire, si cei care veneau cu dovezi contrare acestui lucru.Ultima data Giulgiul din Torino a mai fost expus în anul 2000. Papa Ioan Paul al II-lea a dorit ca acesta să fie prezentat pentru a fi venerat de credincioşi, la Torino, cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului, organizată în acel an la Roma.
Anunţând, în iunie 2008, o nouă expunere a Giulgiului din Torino, Papa Benedict al XVI-lea a declarat că aceasta este "o ocazie potrivită de a contempla acest chip misterios care vorbeşte în tăcere inimilor oamenilor, invitându-i să recunoască în el chipul lui Dumnezeu". In urma vizitei Suveranului Pontif in data de 2 mai la Torino Radio Notre Dame ne face parte de declaratiile papei :"Giulgiul este o icoana scrisa cu sange : sangele unui om biciuit, incoronat cu spini, crucificat si ranit in partea dreapta". "Imaginea imprimata pe Sfantul Giulgiu este cea a unui mort, dar sangele vorbeste despre viata sa". "Orice urma de sange vorbeste de dragoste si de viata" a mai declarat de asemenea papa, dupa ce s-a recules asupra obiectului venerat, dar si controversat. Vaticanul nu s-a pronunţat niciodată asupra autenticităţii Giulgiului, Papa Benedict al XVI-lea fiind atent sa utilizeze cuvantul de "icoana" si nu de "relicva", comenteaza, de asemeni, postul catolic Radio Notre Dame.
In schimb, in urma invitatiei arhiepiscopiei catolice din Torino pe data de 28 aprilie a. c. au participat si episcopii nostri din cadrul Mitropoliei Europei Occidentale si Meridionale precum si din Episcopia Europei de Nord, impreuna cu alti credinciosi ortodocsi romani. Dintr-un articol al Bisericii Ortodoxe Ruse vedem ca pe 17 mai si ortodocsii rusi au slujit utrenia impreuna cu IPS Hilarion de Volokolamsk, presedintele Departamentului de relatii exterioare al Patriarhiei de la Moscova, alaturi de alti numerosi episcopi, preoti si credinciosi din diferite tari. La inceputul slujbei cardinalul Severino Poletto, arhiepiscop de Torino, a salutat pelerinii ortodocsi. El a amintit ca acum zece ani slujba ortodoxa in fata Giulgiului a fost prezidata de catre mitropolitul Kiril de Smolensk, astazi patriarhul Moscovei. La sfarsitul slujbei IPS Hilarion a tinut o predica unde a subliniat ca "exista numeroase dovezi ale autenticitatii Sfantului Giulgiu, dar cea mai mare dovada pentru noi este Traditia Bisericii care marturiseste ca aceasta relicva a fost conservata inca din primul secol".Dar oare asa sa fie? Oare ce ne spune Sfanta Evanghelie despre existenta Giulgiului? Iata si un raspuns demn de luat in seama pe care il citim intr-un articol de pe Theologia, si din care voi reda mai jos cateva explicatii:
In toata iconografia bizantina giulgiul este reprezentat ca luând forma trupului Mantuitorului, fiindcă ucenicii au facut dupa cum era obiceiul la iudei (In. 19, 40), infasurand trupul cu giulgiu si miresme. Ori acele miresme faceau ca giulgiul sa se lipeasca de trup si sa se pietrifice, devenind ca un corset, ca sa ne exprimam mai plastic. Aici este miracolul invierii Mantuitorului, fiindca Petru, cand a intrat sa vada mormantul, zice evanghelistul ca “a vazut giulgiurile singure zăcând” (Lc. 24, 12), ceea ce nu era de mirat daca trupul Mantuitorului ar fi fost infasurat precum arata giulgiul din Torino, insa imediat evanghelistul spune, la fel de uimit ca si Petru, ca acesta “a plecat, mirandu-se in sine de ceea ce se intamplase” (Lc. 24, 12). Cu alte cuvinte, lui nu-i venea sa creada cum giulgiurile “zac singure”, adica pastreaza forma trupului, aratand prin aceasta invierea miraculoasa. De asemenea, mahrama este mentionata ca fiind pusa deoparte de giulgiuri, fiind “infasurata”, dupa cum zice evanghelistul “Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusa impreuna cu giulgiurile, ci infasurata, la o parte, intr-un loc” (In. 20, 7). Verbul “a infasura” arata tocmai acest lucru: acoperirea stransa de jur-imprejur a conturului capului cu o panza pentru a-l cuprinde. Imobilitatea pe care o oferea giulgiul infasurat cu miresme si mahrama infasurata pe cap se poate vedea lamurit si la invierea lui Lazar: “Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă” (In 11, 44). Aici este frumusetea invierii lui Hristos!… fiindca a biruit moartea si a inviat lasand giulgiurile si mahrama asa cum fusesera puse de ucenici cand a fost ingropat, adica a lasat pecetile intregi. Si ale mormantului si ale giulgiurilor si a mahramei. Asadar, “chipul” reprezentat pe giulgiul din Torino nu are cum sa fie cel adevarat al Mantuitorului, deoarece mahrama, dupa cuvintele evanghelistilor, era cea care acoperea capul si care a fost dupa inviere “infasurata” si pusa “la o parte, intr-un loc”. Astfel ca Giulgiul din Torino vine si contesta cuvintele evanghelistilor, nerespectand deloc obiceiul iudeilor dupa care fusese ingropat Mantuitorul deoarece, dupa cum se observa in imagine, giulgiul din Torino acoperea pe “de-a lungul” trupul, nu pe “de-a latul”, ca la iudei. Astfel se explica de ce apare chipul acela imprimat pe giulgiu si nu pe mahrama, asa cum ar trebui. Iarasi, giulgiul din Torino este doar o singura bucata de panza de in, in schimb peste tot in Evanghelii cuvantul “giulgiu” este trecut la plural” Si, aplecandu-se, a vazut giulgiurile puse jos” (In. 20, 5).Legaturi web:
Dar: Dupa evanghelie, Iisus inca nu era pregatit pt inmormantare, asa ca doamnele, dimineata, veneau cu miresme, care inca nu erau puse pe trupul lui
RăspundețiȘtergere@ anonim
RăspundețiȘtergereTe-as ruga sa-mi dai explicit citatul din Evanghelie la care te referi.
Uite, in Evanghelia de la Ioan (19,38-40) scrie:
"După acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui.Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe. Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei.
Adica este scris foarte clar cine a pregatit Trupul lui Hristos pentru inmormantare. Nicodim este cel care a adus acele miresme, smirna si aloe si care impreuna cu giulgiu, cumparat de Iosif, au servit la infasurarea Trupului Domnului.
Pe urma, intr-adevar, in zori au venit si femeile mironosite aducand miresme pe care le cumparasera (Marcu 16,1), dar asta nu inseamna ca daca ele veneau cu miresme trupul lui Hristos nu era deja pregatit de inmormantare, mai inainte, de catre Iosif si Nicodim.
S-a intamplat sa merg in Torino si sa vizitez si biserica catolica cu giulgiul expus.
RăspundețiȘtergerePrintre organizatori se numara si.. Rotary Club si Lions Club, dupa cum scrie pe afisul cu firmele, companiile si organizatiile implicate. Se sta 2 ore la o coada extrem de lunga si de lata, dar extrem de bine organizata. Inainte de a vedea giulgiul se prezinta un film pe proiector, intr-o camera, unde se arata semnele de pe giulgiu. Apoi se mai merge putin si se ajunge la giulgiu. Nu se permite fotografierea deloc, si mai ales nu cu blit, dar fotografiaza destui (fara blit). Este plasat in plan vertical, in spatele unui geam. Distanta de la care poate fi vazut este de vreo 5-6 metri; este iluminat slab din spate, dar si din fatza (de unde sunt privitorii). Ar putea fi pusa la fel de bine o foaie imprimata; de la distanta asta, si cu lumina atat de slaba, nu s-ar vedea diferenta.