În aceste zile mai mulți intelectuali au vorbit iar despre Biserică. Intelectualii sînt niște oameni care citesc cărți ca să scrie cărți, după care iau acele cărți și te bat cu ele în cap. Un intelectual care nu te bate la cap nu e un intelectual adevărat.
E tot mai greu să definești un intelectual în condițiile în care fiecare al treilea tînăr din România a absolvit o facultate, iar facultatea trebuie încheiată cu un doctorat. La mine pe feisbuc am vreo zece mii de intelectuali. Dar nu toți sînt ca intelectualii adevărați, adică să-și fi publicat lucrarea de master sau doctorat într-un tiraj de două sute de exemplare pe care să le dea cu autograf.
Așadar, există intelectuali care știu totul despre Biserică și au soluția perfectă. Ei numesc punct cu punct cauzele și efectele ”crizei”. Există criză instituțională, blocaj instituțional, înțepenire, lipsă de comunicare, neimplicare și momente ratate. Discurs, adaptare socială. Asta lipsește, din punctul lor de vedere, patriarhului și ”instituției Bisericii”.
E nevoie, zic ei, de schimbare.
De fapt, criza se datorează tocmai schimbării prea mari și adaptării prea strînse. Biserica nu are nevoie să se schimbe, ea are nevoie să înceteze să se mai schimbe. Să înceteze să se mai adapteze social: că avem preoți și ierarhi care se pricep la retrocedări și afaceri imobiliare mai bine decît frații Dedeman. Să lăsăm schemele, proiectele și ambițiile de grup. Să dăm dracului ”relațiile” și să rămînem doar cu nădejdea în Dumnezeu. Faptul că sîntem mulți, că sîntem puternici, că sîntem vechi nu sînt argumente creștine – sînt argumente politice și păgîne. De fapt sîntem puțini, săraci și slabi și în aceasta se arată puterea lui Dumnezeu.
A devenit un clișeu ca Biserica să fie acuzată că face prozelitism, că își impune cu forța influența prin bogăție și alianțe nedrepte cu puterea. Majoritatea tinerilor trăiesc cu impresia că așa a fost tot timpul, că lumea a fost creștinată cu forța.
Totuși apostolii au fost săraci și fără relații la curtea romană. Erau atît de săraci, încît flămînzeau la propriu, mîncau spice și fructe pe drum, iar alteori se opreau să pescuiască pentru a-și astîmpăra foamea. Erau o mînă de oameni, dar au convins Roma, Grecia și Egiptul, Ierusalimul și India, întreg pămîntul. Forța lor era în puterea credinței lor și prospețimea cu care vorbeau profunzimile credinței. E adevărat, nu aveau pază de corp și au fost uciși majoritatea dintre ei, nu mureau cu zece doctori la căpătîi care le masau tălpile și mînuțele. Dacă unii puternici ai lumii acesteia, după ce au crezut, s-au întors la obiceiurile lor păgîne de a asupri pe toți și toate, asuprire care s-a făcut și în numele creștinismului, nu e vina apostolilor.
Schimbare? Renunțați mai întîi la gărzile de corp, că se sperie oamenii cînd vin la biserică. Hristos a avut îngerii drept bodyguarzi, dar nu a apelat la ei.
Integrare? Stați mai mult printre mulțime, învățați să mergeți pe jos, că face bine la sănătate. Lăsați oamenii să vă atingă, să se convingă că sînteți viu, că nu trăiți doar în televizor și pe calendare. Lăsați-vă atinși de oamenii simpli, nu vă temeți, că n-o să luați boli, că doar nu sînteți Ceaușescu.
Adaptare? Obișnuiți-vă că în lume trăiesc și cei care strigă ”jos!”, nu doar cei care cîntă ”întru mulți ani!” Cu cît mai tare cîntă cei din urmă, cu atît mai tare strigă cei dintîi.
Și lăsați schimbarea pentru intelectuali.
Ați înțeles de ce Hristos vorbea mulțimilor în pilde? Erau mulți oameni răi acolo, gata să-L omoare. În mulțime erau însă și oameni înțelepți, atît de înțelepți încît știau să descifreze pildele acelea atît de codificate. De altfel, acesta era criteriul după care se alegeau oamenii: știau să citească printre rînduri. Diavolul vrea exactitate în exprimare, deoarece el limitează totul, iar oamenii atinși de aripa îndoielii insistă pe înțelesuri. Căutați să fiți largi și liberi în a înțelege și nu uitați că taina stă la temelia lumii.
Bună dimineața, prieteni.
Vorbesc aici cu prietenii mei. Sîntem la mine pe pagina. Aici scriu ceea ceea ce gîndesc. Cu siguranță, cei care mă cunosc, știu că niciodată nu am intrat pe un profil străin ca să comentez, ca să mă revolt, ca să dau cuiva lecții de libertate sau de credință. Consider că dreptul la cuvînt se cîștigă în timp și că fiecare trebuie să vorbească de pe scaunul său.
Eu nu sînt nici rocker, nici democrat, nici activist civic. Nu sînt angajat al vreunei corporații, nu iau bani de la nimeni și nu sufăr de dorința de a-i împăca pe toți, nici măcar nu vreau să schimb lumea, deoarece sînt ferm convins că lumea nu se schimbă. Nu caut laude și nu mă feresc de ocări. Experiența mă face să știu exact cine și ce reacții va avea la ce scriu și îmi asum întotdeauna aceste reacții, trăgînd concluziile de rigoare. E riscul meu, lupta mea, credința mea. Altfel nu pot fi.
Sînt un om mai mult decît deschis, polemizez senin cu atei, cu alte confesiuni, cu oricine nu împărtășește aceleași viziuni cu mine. Am însă o problemă: nu tolerez prostia și mizeria verbală (sînt legate). Șterg, blochez cu toată seninătatea. Asta nu intră în contradicție cu crezul meu. Viața e prea scurtă ca să o pierdem educînd pe cei cîțiva complexați pe care nici mama, nici tata nu au fost în stare să-i educe.
Apropo, mă amuză cei care se revoltă că le șterg comentariile proaste. Vă dau un sfat tehnic: scrieți despre mine pe pagina voastră, criticați-mă, înjurați-mă, faceți ce vreți. Dar la voi pe pagină.
Ieri am avut o herghelie cam de 70 de oameni care s-au repezit să calce în picioare Biserică și credința noastră. Ei nu aveau treabă cu nimic. Sînt niște arătări fără chip și fără rațiune, cu tălpi în loc de ochi, cu pumni în loc de urechi, scoțînd pe gură ceea ce, după fire, oamenii scot prin partea din dos a corpului. Nu vă cutremurați la astfel de arătări, căci ele sînt peste tot în lume, dar nu au nici o putere. Nu li se dă de la Dumnezeu. Cei care au citit vreodată molitfele Sfîntului Vasile cunosc ce vorbe și ce rîgîituri scot duhurile necurate din om atunci cînd se sălășluiesc în acesta. Obișnuiți-vă să fiți calmi la astfel de vedenii, căci ele abia încep în societatea noastră.
Numărul întreg de oameni în lupta de ieri a fost de 11.162. Peste 6.200 au dat like, ceea ce descoperă că numărul oamenilor întregi este incomparabil mai mare decît al celor rătăciți. Este un semnal de mare încurajare pentru a continua curățarea paginilor și grupurilor creștine de pe FB.
Puțină ordine nu strică :-)
Niciodata n-am suportat femeile care injura. Mi se par o anomalie naturala. E ca si cum floricelele ar incepe sa puta, in loc sa raspindeasca parfum. Daca as aduna un buchet din femeile care au injurat in aceste zile pe pagina mea, as provoca un Cernobyl. Ce bine ca in cartea mea despre femei femeile miros frumos si seamana cu pasarile!
1. Cinstește pe cel pe al cărui cont ai intrat să comentezi. Nu comenta din duh de ceartă, ca nu cumva, stîrnind mînia stăpînului (contului), să te blocheze.
2. Spune ceva deștept sau taci.
3. Vezi dacă te afli în minoritate și nu insista, ca să nu pari prost. Dacă ai o altă părere, du-te pe paginile unde vei găsi susținere. S-ar putea ca acolo să fii un dumnezeu.
4. Întreabă-te de unde știi ceea ce scrii: nu fi un purtător de citate și prejudecăți a căror sursă nu o poți identifica.
5. Nu fi manelist la vorbă.
6. Ține minte că oamenii nu sînt egali nici în cunoștințe, nici în experiență, nici în alte privințe.
7. Fă-ți un nume de comentator înțelept ca să fii primit cu bucurie pe orice cont.
8. Nu te ascunde după identități false: dacă în viață ești un nesuferit și neisprăvit, la fel vei fi și pe FB.
9. Ține minte că fiecare om ajunge să fie judecat prin propriile cuvinte.
10. Înainte de a scrie, întreabă-te pentru ce o faci. Singurul motiv pentru care intrăm în vorbă cu oamenii este cel de a aduce lumină și claritate, doar astfel contribuim la înmulțirea dragostei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu