Român Ortodox în Franța: Sfântul Gheorghe din Drama a fost trecut in Calendarul Bisericii Ortodoxe Romane cu data de praznuire 4 noiembrie. Viata si minuni.

marți, 3 noiembrie 2015

Sfântul Gheorghe din Drama a fost trecut in Calendarul Bisericii Ortodoxe Romane cu data de praznuire 4 noiembrie. Viata si minuni.

Tropar, glasul al 5-lea,

podobie: Pe Cuvântul...

Pe ctitorul cinstitei Mănăstiri a Sfintei Înălțări, pe lucrătorul de taină al plânsului aducător de bucurie, pe învățătorul rugăciunii inimii, al smereniei și al trezviei, pe Cuviosul Gheorghe în cântări să-l cinstim noi, credincioșii, ca pe o laudă nouă a Mărturisitorilor, strigând: Purtătorule de chinuri, cu dumnezeiesc ajutor ocrotește-i pe cei ce se roagă ție!

*

Condac, glasul al 8-lea,

podobie: Apărătoare Doamnă...

Pe lucrătorul cel neobosit al virtuții, care cu plugul dragostei și al dreptei credințe a făcut sufletele roditoare și, în vremurile din urmă, a ctitorit în Drama Mănăstirea Înălțării, să-l lăudăm după vrednicie, în cântări cuviincioase strigând: Bucură-te, fericite Gheorghe!

Cuviosul Părinte Gheorghe s-a născut în anul 1901, în orașul Arghiropolis din ținutul Pontului (astăzi Gümüșhane, Turcia), ca fiu al unor evlavioși creștini, Sava și Sofia Karslidis. La botez a primit numele Atanasie, dar de mic a rămas orfan de ambii părinți, încât a fost crescut, împreună cu un frate mai mare și o soră, de bunica din partea tatălui. Aceasta a sădit în inima lor dragostea de Dumnezeu și de sfintele slujbe ale Bisericii, ducându-i uneori și în pelerinaj la vestita Mănăstire Panaghia Sumela din Pont, pe atunci o vatră monahală înfloritoare. După moartea bunicii sale, care i-a dat ca binecuvântare o icoană a Maicii Domnului, de care Cuviosul nu se va despărți toată viața, el a plecat împreună cu bunicul său din orașul natal spre Erzurum (Turcia), apoi spre Tbilisi (Georgia).

Plin de dumnezeiescul dor, tânărul Atanasie a intrat în obștea mănăstirii georgiene Noul Athos. Acolo a învățat limba georgiană, dar mai ales s-a nevoit să dobândească ascultarea, smerenia, răbdarea, privegherea și rugăciunea. În anul 1917 bolșevicii au venit în mănăstire, au spânzurat pe toți clericii, iar pe ceilalți membri ai obștii, care nu au vrut să se lepede de credință, i-au legat unii de alții lângă o groapă comună și i-au împușcat. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, evlaviosul novice și alți câțiva au scăpat cu viață. La 20 iulie 1919 a fost călugărit cu numele de Simeon, dar la scurt timp a fost întemnițat și chinuit în mod nemilos de atei. În urma grelelor suferințe i-au căzut dinții și i s-au vătămat grav picioarele. În 1923 a fost eliberat și s-a mutat la Suhumi (regiunea Abhazia), iar la 8 septembrie 1925 a fost hirotonit preot de un ierarh georgian, care i-a schimbat numele în Gheorghe.

Deși tânăr, Cuviosul a primit de la Dumnezeu darul dreptei socotințe și al înainte-vederii, pentru care era cinstit de credincioșii ortodocși georgieni, ruși și greci. Cuviosul Gheorghe a plecat în Grecia în anul 1929 și s-a așezat în satul Sipsa (astăzi Taxiarhes), de lângă Drama, unde, deși suferind cu picioarele, a desfășurat o bogată lucrare duhovnicească în rândul credincioșilor, pe care i-a apropiat de Biserică și i-a povățuit, îndeosebi prin Taina Spovedaniei, căreia îi acorda o deosebită însemnătate. În anul 1936 a călătorit ca pelerin în Țara Sfântă, cuprins de dorul de a vedea locurile unde Hristos Domnul a înfăptuit mântuirea lumii. Întors la Sipsa, Cuviosul Gheorghe a hotărât să construiască o mănăstire, cu hramul Înălțarea Domnului, ridicând o modestă biserică și câteva locuințe în anul 1939.

Din această perioadă a vieții sale se cunosc cele mai multe mărturii ale fiilor săi duhovnicești. Cuviosul cerea ucenicilor să se spovedească și să postească înainte de primirea Sfintei Împărtășanii. Nenumărate mărturii arată că, prin darul primit de la Dumnezeu, Cuviosul le aducea aminte, celor ce se spovedeau, păcatele pe care le uitaseră sau se rușinau să le spună. Nu îi împărtășea pe cei cu păcate grele, pe cei care nu-și făceau canonul dat de duhovnic, pe cei îmbrăcați indecent, dar mai ales pe cei care erau certați cu cineva sau nedreptățeau pe aproapele.

Cuviosul Gheorghe era un mare nevoitor. Nu vorbea mult, ci era foarte serios și modest. Dormea câteva ore pe o rogojină întinsă pe scânduri. Deși hainele lui erau vechi și peticite, erau totdeauna curate. Nu mânca niciodată carne, iar pește foarte rar. Deși suferea de anemie și de alte neputințe trupești, primea zilnic pe credincioși, iar în fiecare noapte se ruga în biserică de la miezul nopții până dimineața, adesea săvârșind înainte de zori Sfânta Liturghie. Mai mulți ucenici dau mărturie despre strălucirea feței Cuviosului în vremea dumnezeieștii Liturghii. Uneori, Duminica trimitea pe cineva să meargă pe la casele credincioșilor să-i cheme să lase lucrul și să vină la Sfânta Liturghie. Îi învăța pe credincioși să-și facă semnul sfintei cruci corect și să păstreze liniștea în biserică.

Cuviosul a săvârșit numeroase vindecări, pe care căuta să le ascundă cu smerenie. Prin harisma înainte-vederii a prorocit începerea celui de-al Doilea Război Mondial, ca și Războiul civil din Grecia, dar în timpul acestora, prin rugăciuni cu lacrimi, Cuviosul a ocrotit mănăstirea și pe toți credincioșii din împrejurimi, care n-au avut de suferit.

În anul 1959 și-a prevăzut sfârșitul, vestind aceasta în mai multe rânduri ucenicilor apropiați. În zorii zilei de 4 noiembrie, după ce s-a rugat înaintea icoanei Maicii Domnului, rostind rugăciunea: Ușa milostivirii deschide-o nouă..., Cuviosul Mărturisitor Gheorghe și-a dat sufletul în mâinile Mântuitorului Hristos. După trei zile trupul Cuviosului, neatins de stricăciune, a fost înmormântat lângă ctitoria sa de mitropolitul Filip al Dramei. Numeroase vindecări și arătări minunate s-au săvârșit și după trecerea Cuviosului la cele veșnice. Moaștele sale, binemirositoare, au fost aflate în ziua de 9 februarie 2006, de către Înaltpreasfințitul Părinte Pavlos, mitropolitul Dramei.

În anul 2011, mitropolitul Pavlos al Dramei a dăruit Patriarhiei Române un fragment din moaștele Sfântului Gheorghe din Drama şi o frumoasă icoană pictată cu chipul sfântului, care se află în Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale din Bucureşti. În decembrie 2010, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, pe atunci mare eclesiarh al Catedralei patriarhale, alături de Arhim. Paisie Teodorescu şi Arhim. Dionisie Constantin au participat împreună cu grupul psaltic TRONOS al Catedralei patriarhale la o serie de manifestări liturgice şi culturale, organizate de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Pavlos de Drama, cu prilejul zilelor oraşului grecesc Drama.

În cadrul ședinței Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28 octombrie 2015, în prezența Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Pavlos de Drama, a fost aprobată propunerea de înscriere în Calendarul bisericesc a Sfântului Cuvios Gheorghe Mărturisitorul din Drama, cu data de prăznuire 04 noiembrie.

Pentru rugăciunile Sfântului Cuvios Gheorghe Mărturisitorul, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.

Sursa: Basilica, Viata Sfantului Cuvios Gheorghe, Noul Marturisitor din Drama

Minune a Cuviosului Gheorghe Noul Mărturisitor (Karslídis) din Drama, petrecută cu un cipriot din Limassol

De vreo doi ani încoace, un bărbat din Limassol avea probleme de sănătate. În vremea somnului, suferea de dese întreruperi ale respiraţiei. Problema era destul de severă şi nu mai putea dormi bine, iar datorită lipsei de somn nu mai făcea faţă la muncă şi era periculos să conducă. Tot stresul acesta îi dăduse şi o oarecare formă de depresie.

A văzut mai mulţi medici, care i-au dat diverse medicamente, fără însă să aducă rezultatul scontat. Venind la Mănăstirea Cuviosului Gheorghe – datorită faptului că acolo era monahie o rubedenie de-a sa, care îi dăruise şi două şiraguri de mătănii – o maică l-a adus înaintea capului Cuviosului spre blagoslovenie, unde s-a petrecut o nemaiîntâlnită minune.

Astfel, pe când se afla la chilie să se odihnească, s-a trezit chemat fiind de maica ce făcea pe ghidul, să o urmeze în biserică. Acolo, dinspre capul Cuviosului venea o mireasmă fină, deosebită. S-a închinat, mişcat fiind, şi a simţit cum mireasma pătrunde înăuntrul său. A rămas uimit, plin de mirare. O monahie i-a spus simplu: „când voieşte, răspândeşte mireasmă; acum s-a răspândit până aici”. Mişcat de cele petrecute, s-a întors la chilie şi a citit paraclisul Cuviosului. Din acel moment, s-a petrecut o schimbare cu respiraţia sa, plămânii funcţionau din nou cum trebuie. Simţea că până şi mătăniile răspândeau mireasmă. Lucrul acesta se petrecuse de dimineaţă.

A plecat de la mănăstire având o respiraţie normală şi cu sentimentul că bunăvoirea Cuviosului rămăsese întru el cu deosebire. De atunci s-a îndepărtat şi stresul şi deprimarea şi somnolenţa. Examinările medicale ulterioare au arătat o situaţie foarte bună, iar de atunci nu i s-a mai întâmplat să aibă vreo întrerupere a respiraţiei în vremea somnului. Acest fapt inexplicabil raţional i-a dat o mare mângâiere şi întărire. Nu era un simplu entuziasm ori vreo veselie de moment, care se petrec adesea şi multora, ci ceva adânc, adevărat şi unic. Simţea că fusese miluit de către Cuviosul Gheorghe şi, în acelaşi timp, se simţea profund îndatorat acestuia.

Acelaşi frate cipriot, tată a cinci copii, a mai avut încă o intervenţie mişcătoare a Cuviosului în viaţa familiei sale. Fata cea mai mare, de mică era hiperkinetică, foarte solicitantă şi necooperantă. Medicii nu-i puteau pune un diagnostic anume, specialiştii socoteau că are anumite tulburări emoţionale. În adolescenţă suferise şi de anorexie, slăbind foarte mult. Avea şi multe probleme cu materiile şcolare; nu mai voia să ia medicamente, iar atunci când le lua, îi provocau efecte secundare serioase. Atunci când tatăl s-a dus la mănăstire pentru problema lui, l-a rugat cu căldură pe Cuvios şi pentru fiica sa. Maica stareţă l-a sfătuit să ia din aghiasma aflată în apropierea sfintelor moaşte şi să-i ducă fiicei sale. La întoarcerea în Cipru, a comandat o icoană a Cuviosului şi a dăruit-o bisericii din enorie. I-a dat fiicei să bea din aghiasmă, iar schimbarea a fost vizibilă chiar din acea zi. S-a schimbat: din vulcanică a devenită liniştită. Fiica sa spunea despre Cuviosul: „Mi-am găsit doctorul sufletului”. Părinţii au avut o oarecare îndoială, să nu care cumva să fie o chestiune de moment, dar viaţa bolnavei, care nu era tânără, a cunoscut din acel moment un nou început. Puterea Cuviosului este mare şi minunată. Întreaga familie a început să-l iubească mult, iar la pomenirea sa, pe 4 noiembrie, s-au dus să-i mulţumească din inimă pentru bogatele sale faceri de bine.

Sursa: Pemptousia, Minune a Cuviosului Gheorghe Noul Mărturisitor (Karslídis) din Drama, petrecută cu un cipriot din Limassol