Săptămâna Patimilor

În Săptămâna Pătimirilor fiecare zi are un înțeles și un mesaj foarte clar și adânc.

Primele trei zile se numesc mari și sfinte pentru că reamintesc sensul eshatologic al Paștelui. A patra zi, joi, marchează cea din urmă Cină a Domnului cu ucenicii Săi și trădarea lui Iuda. A cincea zi, vineri, numită și "Paștile Crucii”, este cu adevărat începutul Paștelui (Trecere), iar sâmbătă este ziua în care tristețea este transformată în bucurie prin omorârea morții.

 Lunea cea mare

• Stihiri la utrenie (stihologia):

„Iată Mirele vine în miezul nopții și fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednică este iarăși cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreunezi, ca să nu te dai morții și afară de Împărăție sã te încui; ci te deșteptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeule, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi”. (Troparul zilei)

 Alte stihiri la utrenie:

"Cinstitele patimi au răsărit lumii în această zi, ca niște lumini de mântuire, că Hristos merge să pătimească din bunătatea Sa. Cel ce cuprinde toate cu palma, primește a Se răstigni pe lemn, ca să mântuiască pe om." 

"Judecătorule cel nevăzut, cum Te-ai văzut cu trup și mergi să Te ucizi de oameni fără de lege, judecând judecata noastră cu patima Ta! Pentru acesta, laudă, mărire și slavă înălțând stăpânirii Tale, Cuvinte, cu un glas le aducem Ţie." 

"Ziua aceasta luminat aduce începuturile patimilor Domnului; veniți dar, iubitorilor de prăznuire, să-L întâmpinăm cu cântări. Că Ziditorul merge să ia răstignire, întrebări și bătăi, judecându-Se de Pilat. Şi încă lovindu-Se de la rob cu palma peste cap; toate va să le rabde, ca să mântuiască pe om. Pentru aceasta strigăm: Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeule, dăruiește iertare de greșale celor ce se închină cu credință preacuratelor Tale patimi."

• Evanghelia de la Matei (21, 18-46)

De astăzi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos.

În această zi, se face pomenirea lui Iosif cel preafrumos – fiul patriarhului Iacov, născut din Rahila –, vândut de frații săi cu treizeci de arginți. El este o preînchipuire a lui Hristos pentru că, asemenea lui, și Domnul nostru a fost invidiat de iudei, a fost vândut de Iuda cu treizeci de arginți și a fost închis în groapa întunecoasă a mormântului. Ieșind de acolo, Iosif stăpânește peste Egipt, prefigurând astfel biruința lui Hristos asupra păcatelor lumii.

Tot în aceeași zi facem pomenire de smochinul cel neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Ca să convingă poporul nerecunoscător că are putere îndestulată și spre a pedepsi, ca un Bun și iubitor de oameni, nu vrea să-și arate puterea Sa de a pedepsi față de om, ci față de ceva care are o fire neînsuflețită și nesimțitoare. E o pildă dată omului din care trebuie să se retină că Dumnezeu este atât iubire cât și dreptate. Deci, la Judecata de Apoi, El nu doar va răsplăti, ci va și pedepsi pe cei ce nu au rodit. Fiecare suflet lipsit de orice roadă duhovnicească este asemenea unui smochin. Dacă Domnul nu găsește în el odihnă, a doua zi, adică după viața aceasta de acum, îl usucă prin blestem și-l trimite în focul veșnic.

• Condac:

"Iacov plângea pentru lipsirea lui Iosif, și viteazul ședea în căruță, ca un împărat cinstindu-se; că dezmierdărilor egiptencei atuncea nefăcându-se rob, s-a preaslăvit de la Cel ce vede inimile oamenilor și trimite cunună nestricăcioasă."

• Icos:

"Peste tânguire să mai adăugăm acum tânguire și să vărsăm lacrimi, plângând împreună cu Iacov pe Iosif, pururea slăvitul și curatul, pe cel ce s-a robit cu trupul, iar sufletul și l-a păstrat nerobit; și a domnit peste tot Egiptul. Că Dumnezeu dă slugilor Sale cunună nestricăcioasă."

• Luminânda:

„Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină și mă mântuiește”. (Condacul zilei)

Marțea cea Mare

• Stihiri de la utrenie (stihologia):

 "Iată Mirele vine în miezul nopții și fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednică este iarăși cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreunezi, ca să nu te dai morții și afară de Împărăție sã te încui; ci te deșteptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeule, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi" 

"Pe Mirele, fraților, să iubim, candelele noastre să le grijim, întru bunătăți strălucind și în dreapta credință; ca să intrăm împreună cu Dânsul la nuntă gătiți, cu fecioarele cele înțelepte ale Domnului. Că Mirele, ca un Dumnezeu, dă tuturor dar cunună nestricăcioasă." 

"Sfat fără de lege asupra Ta, Mântuitorule, adunând din răutate cu pizmă preoții și cărturarii, au îndemnat pe Iuda spre vânzare. Pentru aceasta ieșind fără de rușine, a grăit asupra Ta popoarelor celor fără de lege, zicând: Ce-mi veți da mie și eu voi da pe El în mâinile voastre? Mântuiește sufletele noastre, Doamne, de osânda acestuia." 

"Iuda, cel cu mintea iubitoare de argint, s-a întărâtat asupra Învățătorului, vrăjmașul; s-a sfătuit, a gândit vânzare, a căzut din lumină, primind întunericul; a tocmit prețul și a vândut pe Cel fără de preț. Pentru aceasta a și aflat răsplătire precum a făcut ticălosul: spânzurare și moarte cu durere. Ci pe noi mântuiește-ne, Hristoase, Dumnezeule, de soarta lui, iertare de greșale dăruind celor ce prăznuim, cu dragoste, prea curatele Tale patimi."

• Evanghelia:

La Utrenie:

• Matei 22, 15-46 (Despre înviere. Cea mai mare poruncă din Lege. Mesia: Fiul și Domnul lui David.)
• Matei 23, 1-39 (Iisus mustră pe farisei și pe cărturari. Mustră Ierusalimul, cel ce ucide pe prooroci, și prezice dărâmarea lui.)

La Liturghie:

• Matei 24, 36-51 (A doua venire a lui Hristos și sfârșitul lumii. Când va veni ceasul acela?)
• Matei 25, 1-46 : Pilda celor zece fecioare și pilda talanților
• Matei 26, 1-2 ("Ştiți că peste două zile va fi Paștile și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit.")
• Ieșirea 1, 1-20
• Iov 1, 1-12

Această zi ne pregătește pentru intrarea în cămara Mântuitorului, cu două parabole strict eshatologice – parabola celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) și parabola talanților (Matei 25, 14-30; Luca 19, 12-27) pe care  Domnul le-a spus ucenicilor când se suia la Ierusalim și se ducea la Patimă.

Pomenirea celor zece fecioare este o pildă care are menirea să ne țină trează datoria de a trăi permanent în Hristos. Numai așa vom avea răspuns bun la Judecata finală căci, prin împlinirea voii divine, Hristos ia chip în noi. Concluzia acestei pilde este că Hristos, trebuie să Se regăsească în fiecare dintre noi în orice moment.

În aceasta pildă cinci dintre fecioare sunt numite înțelepte căci împreună cu fecioria au avut și minunatul și îmbelșugatul undelemn al milostivirii. Candela lor cu ulei reprezintă evlavia însoțită de milostenie. Celelalte cinci fecioare sunt numite nebune pentru că, deși și ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeași măsură milostenie. Candela fără ulei reprezintă realizarea de sine în totală nepăsare de ceilalti.

Pentru aceasta deci, au rânduit dumnezeieștii Părinți pilda celor zece fecioare, împreună cu cea a talanților, ca să ne îndemne să veghem necontenit și să fim gata să ieșim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că neștiută este ziua și ceasul sfârșitului vieții.

• Condac:

„La ceasul sfârșitului, suflete, gândind, și de tăierea smochinului temându-te, talantul cel dat ție cu iubire de osteneală lucrează-l, ticăloase, priveghind și strigând; ca să nu rămânem afară din cămara lui Hristos."

• Icos

Pentru ce te lenevești, ticălosul meu suflet? Pentru ce ți se nălucesc fără de vreme griji netrebnice? Pentru ce te zăbovești cu lucruri trecătoare? Ceasul cel de apoi acum este și ne vom despărți de la aceste de aicea. Până când ai vreme trezește-te strigând: greșit-am Ţie, Mântuitorul meu, să nu mă tai ca pe smochinul cel neroditor; ci ca un îndurat milostivește-Te, Hristoase, spre mine, cel ce strigă cu frică: Să nu rămânem afară din cămara lui Hristos. 

Miercurea cea Mare

În Sfânta și Marea Miercuri se săvârșește Taina Sfântului Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania. La sfârșitul slujbei, preotul îi unge pe credincioși cu Sfântul Mir. Tot în această zi se pomenește vinderea lui Iisus de către Iuda (de aceea credincioșii ortodocși țin și miercurea ca zi de post de-a lungul întregului an).

În această zi, se face pomenirea femeii păcătoase (Matei 25, 17-13; Luca 7, 37-50), care a uns cu mir pe Domnul pentru că lucrul acesta s-a întâmplat puțin înainte de mântuitoarea patimă.

Când Iisus s-a suit în Ierusalim și era în casa lui Simon cel lepros, o femeie păcătoasă s-a apropiat de El și a turnat pe capul Lui acel mir de mare preț. Pomenirea ei s-a pus în acea zi pentru ca, după cuvântul Mântuitorului, să se predice pretutindeni și tuturor fapta ei cea cu multă căldură. Ce-a îndemnat-o oare la asta? Dragostea pe care ea a văzut că o are Hristos pentru toți, dar mai cu seamă faptul de acum, când L-a văzut că intră în casa unui lepros.

"Doamne", zicem noi către Hristos, "femeia care căzuse în păcate multe, simțind dumnezeirea Ta", deci, fiind mișcată de harul dumnezeiesc spre cunoașterea cea mai presus de înțelegere, "a luat rânduială de mironosiță". A făcut ceea ce doreau să facă femeile mironosițe după înmormântarea Mântuitorului. A anticipat înmormântarea lui Hristos și pregătirea Lui cu miresme, "aducând mir de mult preț". A fost mistuită de dorința de a i se dezlega păcatele: "Dezleagă-mi păcatele mele, așa cum eu mi-am dezlegat părul".

„Doamne femeia ce căzuse în păcate multe, simțind dumnezeirea Ta, luând rânduiala de mironosiță și tânguindu-se, a adus ție mir mai înainte de îngropare…” 

Joia Cinei celei de Taină

Sfânta și Marea Joi începe cu slujba Vecerniei unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare. În această zi se face și sfințirea unui al doilea Agneț, care va fi folosit apoi de-a lungul anului la împărtășirea bolnavilor (și a copiilor). Acest moment amintește de prezența lui Hristos pe pământ la momentul Cinei cele de Taină. În unele locuri, după rugăciunea amvonului se face Slujba spălării picioarelor, amintind de gestul lui Hristos care a spălat picioarele ucenicilor, după Cină.

Seara se face Utrenia pentru Vinerea Patimilor, cu Denia celor 12 Evanghelii. Pericopele evanghelice citite amintesc ultimele învățături ale Mântuitorului către ucenici, precum și înainte-vestirea Patimilor Sale, rugăciunea pe care o face Hristos și Noul Legământ.

Patru lucruri prăznuim în această zi: Spălarea picioarelor, ca pilda de smerenie, Cina cea de taină, la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, Rugăciunea din grădina Ghetsimani (rugăciunea arhierească) și Vânzarea și prinderea Domnului.

După ce a săvârșit Cina cea de Taina, Mântuitorul le da ucenicilor o noua poruncă:

"Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.  (Ioan 13, 12) Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii. (Ioan 13, 35)" 

Cele douăsprezece pericope evanghelice citite atunci sunt: 

Ioan 13, 31-38; 14; 15; 16; 17; 18, 1
Ioan 18, 1-28
Matei 26, 57-75
Ioan 18,28 - 40; 19, 1-16
Matei 27, 3-32
Marcu 15, 16-32
Matei 27, 33-54
Luca 23, 32-49
Ioan 19, 25-37
Marcu 15, 43-47
Ioan 19, 38-42
Matei 27, 62-66

Înainte de a începe Cina, Hristos S-a sculat, Și-a dezbrăcat hainele și El singur a spălat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut să îl facă pe Iuda să se rușineze, iar celorlalți să le aducă aminte să nu umble după întâietăți: "Cel care vrea să fie întâiul să fie slujitorul tuturor” (Marcu 9, 35), dându-Se El însuși pildă.

La sfârșitul mesei aduce vorbă și despre vânzarea Lui. După puțin timp, luând pâinea a zis: "Luați mâncați”; la fel și paharul, zicând: "Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi. Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea” (Matei 26, 26-28).

După aceea, arătându-se om, spune ucenicilor: "Întristat este sufletul meu până la moarte” (Matei 26, 38) și S-a rugat în Grădina Ghetsimani cu sudoare de sânge (Luca 22, 44). Iuda cunoștea locul și, luând câțiva soldați, a venit să-L prindă. A fost prins și dus la Ana, la Caiafa, și în cele din urmă la Pilat. Acum Petru se va lepăda de trei ori de Hristos, tăgăduind că-L cunoaște. Pentru a ne reaminti de toate acestea, seara se scoate în mijlocul bisericii Sfânta Cruce.

• Tropar:

„Când măriții ucenici la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de arginți bolnăvindu-se, s-a întunecat … Vezi, iubitorule de avuții, cel ce pentru acestea spânzurare și-a agonisit. Fugi de sufletul nesățios care a îndrăznit unele ca acestea asupra Împăratului. Cel ce ești peste toți bun, Doamne, slavă Ție”.

Vinerea Mare

In Vinerea Mare se face pomenirea sfintelor, înfricoșătoarelor si mântuitoarelor Patimi ale Mântuitorului și mărturisirea tâlharului celui recunoscător care a dobândit raiul. Biserica numește Patimile Domnului: sfinte – pentru că Cel ce le-a răbdat este Sfântul Sfinților, sfințenia însăși; mântuitoare – pentru că ele sunt prețul cu care Domnul a răscumpărat neamul omenesc din robia păcatului; înfricoșătoare – pentru că nu poate fi ceva mai înfricoșător decât ocara pe care Făcătorul a răbdat-o de la făptura Sa.

Sfânta și Marea Vineri începe cu citirea Ceasurilor Împărătești, care ne pun înainte nemărginita smerenie a Domnului, până la Vecernia de vineri după-amiază, în timpul căreia se face amintirea coborârii trupului Mântuitorului de pe Cruce.

În timpul slujbei de seară, numită Prohodul Domnului (sau a Plângerii la mormânt), care este ultima treaptă a tânguirii pentru Hristos înainte de Învierea Sa, preotul este cel care împlinește coborârea de pe Cruce. El ia trupul Mântuitorului, simbolizat de Sfântul Epitaf, ducându-l în procesiune, și îl așază în mijlocul bisericii pe un fel de năsălie, care închipuie Mormântul Mântuitorului. Biserica este înconjurată cu Sfântul Epitaf de trei ori ca semn al celor trei zile petrecute în mormânt. Procesiunea, urmată de credincioșii care poartă în mâini lumânări aprinse, simbolizează coborârea lui Hristos la Iad. In cadrul acestei procesiuni se fac patru opriri, rostindu-se rugăciuni pentru cei vii și cei morți, pentru pacea lumii și pentru mântuirea lumii. Direcția de mers este în sens invers față de mersul soarelui, pentru a ne descoperi că noi nu cinstim soarele trecător de pe cer, ci pe Hristos, Răsăritul Cel de Sus și Soarele Dreptății Cel Veșnic care nu apune niciodată. După procesiune, toți credincioșii prezenți trec pe sub Sfântul Epitaf, la intrarea în lăcașul de cult. Apoi, Sfântul Epitaf este așezat în Altar pe Sfânta Masă, cantându-se troparul "Iosif cel cu bun chip", unde va sta până în miercurea din ajunul Înălțării Domnului.

Prohodul este slujba de înmormântare a Mântuitorului Iisus Hristos. Versurile Prohodului au fost compuse de Sfântul Ioan Damaschin. Textul Prohodului este împărțit, ca structura, în trei părți, prima parte având 73 de strofe, a doua parte 60 de strofe și a treia parte 43 de strofe. Prima strofa a fiecărei stări este reluata și la sfârșitul ei.

În această zi, se pomenesc sfintele și mântuitoarele și înfricoșătoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută de tâlharul recunoscător care a fost împreună cu El.

În această zi nu se săvârșește Liturghia pentru că însuși Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru că Mirele s-a luat de la noi. (Matei 9, 15).

Sâmbăta Mare

În Sfânta și Marea Sâmbătă se slujesc Vecernia și Sfânta Liturghie a Sf. Vasile cel Mare, cu citiri din Psalmi și binecuvântările Învierii, care amintesc de pogorârea Mântuitorului la Iad, semnificând „Prima Înviere” a lui Adam și biruința asupra morții.
Iosif cel din Arimateea, coborând de pe cruce Sfântul trup al Domnului, l-a îngropat în mormânt nou, punând o piatră mare la intrarea lui:

• Tropar:

"Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând prea curat trupul Tău, cu giulgiu curat înfãșurându-l și cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus”.

Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt iar cu sufletul lui curat și dumnezeiesc Se pogoară în iad. Sufletul a fost despărțit prin moarte de trup și l-a dat în mâinile Tatălui. Și-a dat și propriul Său sânge, preț de răscumpărare pentru noi. Trupul Domnului a suferit și despărțirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciunea în înțelesul unei putreziri a trupului.

• Heruvic:

„Să tacă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cu cutremur și nimic pământesc întru sine să nu gândească, că Împăratul împăraților și Domnul domnilor merge să se junghie și să se dea spre mâncare credincioșilor. Și merg înaintea lui cetele îngerești cu toată căpetenia și puterea, heruvimii cei cu ochi mulți și serafimii cei cu câte șase aripi, fețele acoperindu-și și cântând cântare: Aliluia, Aliluia, Aliluia”. 

Sfintele Paști

Sărbătorirea Paștilor, Sărbătoarea sărbătorilor, începe chiar înainte de miezul nopții cu Canonul Sâmbetei celei Mari; la începerea Vecerniei Învierii, în biserică este întuneric deplin. La miezul nopții, preotul ia lumină de la candela de pe Sfântul Altar și o dă mai departe credincioșilor, zicând de trei ori: „Veniți de primiți lumină!”. Apoi, cu preotul în frunte, credincioșii ies din biserică în procesiune cântând:

„Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri și pe noi pe pământ ne învrednicește cu inimă curată să Te mărim”. 

Afară, preotul citește Evanghelia Învierii de la Matei 28, 1-16, dă binecuvântarea:

„Slavă Sfintei și Celei de o ființă și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor” 

și, după Amin-ul credincioșilor, cântă pentru prima oară Troparul Învierii: 

„Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”, 

repetat intercalat cu stihirile Învierii. 

Slujba continuă cu Canonul Învierii, stihirile Învierii și ale Paștilor, apoi Sfânta Liturghie.

După terminarea Sfintei Liturghii, în unele comunități credincioșii se retrag pentru o agapă, o masă comună la care se face dezlegarea postului printr-o rugăciune specială, cuprinsă în Molitfelnic.

În zilele Paștilor, până la Înălțare, credincioșii cântă troparul „Hristos a înviat din morți” și se salută unii pe alții cu „Hristos a înviat!”, la care se răspunde: „Adevărat a înviat!”.

Bibliografie:

• Active News: Săptămâna Pătimirilor, semnificația fiecărei zile din săptămână

• OrtodoxWiki: Săptămâna Patimilor

• Creștin Ortodox: Denia Prohodului Domnului

• Creștin Ortodox: Săptămâna Patimilor