Sfințim prezentul și Dumnezeu ne binecuvintează viitorul
- Părinte, cum trebuie să trăim în viața de zi cu zi? Ce trebuie să facem ca să ne binecuvinteze Dumnezeu?
Dumnezeu ne va binecuvânta atunci când ne luptăm să sfințim prezentul.
- Cum sfințim prezentul?
Atunci când Îi afierosim lui Dumnezeu fiecare minut, fiecare clipă a vieții noastre. Atunci când Îi dăruim cele trei lucruri principale care ghidează viața noastră. Care sunt acestea trei? Acestea sunt: mintea, cuvintele și inima.
Prezentul se sfințește atunci când în mintea noastră punem întotdeauna binele, atunci când ne gândim la Dumnezeu cu multă evlavie și spunem: "Dumnezeul nostru, Tu ești Părintele nostru cel dulce, noi suntem copiii inimii Tale". Când Îl simțim Părinte al nostru și Îi încredințăm sufletul ca și un prunc în brațele mamei sale, atunci se sfințește prezentul. Pentru că Acela se îngrijește ca o mamă dulce și ca un Părinte scump să ocrotească mereu copilul Său.
El, când vede că nu dorim nimănui răul, ci din contră, că îi iubim și pe aceia care ne urăsc, iarăși se sfințește prezentul. Atunci când ne vede că facem bine chiar și celor răi, cerând pentru toți oamenii, atât pentru cei ce suferă, dar mai ales pentru cei ce săvârșesc fapte rele: "Părintele meu, iartă-i pe toți oamenii și adu-i în bratele Tale" - acest lucru Îi place foarte mult, Îl umple de bucurie. În acest fel sfințim prezentul.
- În ce chip ne sfințim gura?
Aceasta, a doua lucrare, este foarte grea, pentru că toți oamenii am fost învățați să vorbim mult. Avem păreri despre tot ce mișcă și suntem pregătiți să judecăm totul. Ce înseamnă a ne păzi limba? Avem grijă să nu împrăștiem otravă, ci să revărsăm miere. Iar atunci se sfințește prezentul, prin buzele noastre.
Există și al treilea lucru: inima.
- Cum ne sfințim inima?
Inima se sfințește atunci când lași iubirea să o inunde. Lași iubirea să o stăpânească în întregime, să îți stăpânească sufletul, iar din surplusul iubirii pe care îl primești de la Dumnezeu și îl împarți altora, inima se sfințește. Inima este creată doar pentru a iubi. Iubirea sfințește foarte mult inima omului. Acel om care iubește și este plin de milostivire, de bunăvoință, de bună-cuviință, se ferește de răutate, de cleveteală, de judecată. Să știți că acestui om i se sfințește inima.
Aceste trei lucruri: sfințirea prezentului prin minte, buze și inimă, aceste trei lucruri, sfințirea prezentului prin minte, buze și inimă sunt esența care Îl face pe Dumnezeu să te binecuvinteze în toate zilele vieții tale. Acest lucru vi-l doresc tuturor!
***
Nici măcar păcatul nu trebuie să ne despartă de dragostea lui Hristos!
- Părinte, cât de bucuros ar trebui să fie cineva care, deși se află într-o luptă duhovnicească, cu toate acestea face multe greșeli?
De ce să gândești așa? Pentru ce să te necăjești și să te întristezi? Să te gândești la altceva!
- La ce?
Să te gândești că Dumnezeu, Care ne iubește, este cea mai mare bucurie a noastră, este însuși izvorul bucuriei și al iubirii. De ce să te gândești numai la greșelile tale? Să te gândești la Părintele tău, cât de mult te iubește! Pentru tine și pentru mine, pentru toată lumea, a dat pe Fiul Lui să vină pe pământ și să se răstignească pentru noi, ca să ne strângă în brațele Sale. Si tu stai și te gândești doar la greșelile tale?
- Părinte, recunoștința față de Dumnezeu te face să te întristezi de multe ori!
Fiica mea iubită, este bine ca omului să îi pară rău pentru greșelile lui, dar să îi pară rău din iubire, pentru că L-a supărat pe Dumnezeu. Acest lucru îl va ajuta să nu mai facă alte greșeli, să înceteze, sau să se lupte cu multă dragoste să nu facă ceva care să Îl rănească pe Cel iubit. Însă, temelia nu este întristarea pentru păcatele noastre, temelia este dragostea pe care o are Dumnezeu pentru noi. La asta să te gândești!
- Realizez ceea ce spuneți, dacă mă gândesc la copiii mei. Orice greșeală ar face, tot îi iubesc, nu vreau să simtă că nu pot veni în brațele mele.
Dacă știi că copilul tău se întristează permanent și plânge pentru greșelile pe care le face, tu ai să fi fericita?
- Îmi place să fie cu mărinimie, dar nu vreau să se gândească mereu la greșelile lui.
Aici este secretul: îți pare rău de copilul tău, că este neputincios și face greșeli, dar te bucuri pentru că este copilul pe care îl iubești ca pe lumina ochilor tăi. Si copilul, atunci când știe că mama sa și tatăl său îl iubesc fără limite, în ciuda greșelilor pe care le face, nu poate fi permanent trist. Este bucuros, are putere, are nădejde să se lupte ca să iasă învingător, să devină mai bun. Ati înțeles?
- Da, da!
Vreau ca orice am face, să o facem cu bucurie și cu nădejdea că Împăratul nostru ne va întări sufletul și vom deveni puternici, ca să nu mai facem greșeli. De aceea v-aș propune o mică rugăciune pe care să o închidem în adâncul inimii noastre și să o spunem regulat.
- Ce rugăciune Părinte?
"Împărate Ceresc întărește-mi sufletul ca să fac doar voia Ta, aici pe pământ!". Vă place?
- Da, da! Foarte frumos!
Aceasta va lucra. De ce? Dacă nu ne va întări Dumnezeu sufletul, cum vom reuși să luptăm împotriva oricărui rău? Căci omul este vulnerabil în fața răului. Însă, atunci când sufletul ni se întărește cu harul Duhului Sfânt, devenim puternici! Așadar, vreau să nu vă întristați peste măsură, pentru că tristețea nu este de la Dumnezeu, este de la diavol. Doar diavolul aduce întristare, care mai întâi ne împinge să păcătuim, iar apoi ne aduce amărăciune și deznădejde. Nu așa! Ci cu curaj să spunem: "Am cel mai dulce Părinte, cel mai iubit Părinte din cer și pe pământ, pe Părintele Ceresc! De ce să mă întristez? Îl voi căuta și Îl voi ruga să-mi dăruiască Duhul Sfânt". Si, înarmați cu iubirea Lui, vom lupta. Si veți birui! Veți deveni îngerași! Să țineți minte! Cu toții putem deveni îngerii lui Dumnezeu!
- Cu rugăciunile tale, Părinte!
Smerita mea rugăciune să fie ca toți cei ce se luptă cu multă dragoste să biruiască răul și să Îl iubească pe Slăvitul nostru Iisus!
UPDATE:
Două cuvinte cheie
- Părinte, ați putea să ne spuneți două cuvinte cheie pentru viața noastră duhovnicească?
-Da! Vă voi spune două cuvinte pe care să vi le amintiți întotdeauna, pentru că aceste două cuvinte stabilesc drumul nostru fie spre rai, fie spre iad, în fericire sau în nenorocire. Aceste două cuvinte sunt: "iubesc" și "păcătuiesc".
Calea dragostei ne conduce drept spre Cer. Este calea compătimirii, a milostivirii, a înțelegerii și a iertării. Cealaltă cale, a împliniri păcatului, este presărată cu cruzime, cu împietrire, cu egoism, cu gelozie, cu calomnie, cu osândire, cu judecată, cu toate relele. Îmi doresc să vă amintiți mereu aceste două cuvinte cheie. Atunci când iubiți, să știți că urcați spre Cer. Atunci când păcătuiți, să știți că coborâți spre iad.
Eu vă doresc să iubiți mereu! Mai întâi pe Dumnezeu, iar apoi pe fiecare semen al vostru. Aș vrea să știți că cel care nu iubește, automat păcătuiește. Prin urmare aș vrea să ștergeți cuvântul "păcătuiesc". Este de ajuns să vă gândiți la cuvântul "iubire" și la verbul "iubesc", să trăiți mereu astfel încât inima voastră să fie dăruită în iubire! Vă doresc din tot sufletul să urmați calea iubirii. Este calea care ne va urca nu doar către Împărăția Cerească, ci și în brațele lui Dumnezeu.
LEGATURI:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu