"Dragul meu,
Creștinismul este greu pentru că are la temelia lui paradoxul și absurdul. Învățăturile lui Hristos sunt surprinzătoare și neașteptate. Ceea ce se cere creștinului este foarte asemănător cu ceea ce se cere trapezistului: o echilibristică periculoasă la înălțime amețitoare, fără plasă. Nu-i de mirare că mulți se prăbușesc ori, pur și simplu, refuză să urce. Oamenii, în general, sunt ostili creștinismului și tind - din toată inima - înspre Vechiul Testament.
Într-o recentă predică la biserica unde merg de obicei, preotul ne arăta de ce îndeobște creștinii se feresc de Evanghelie și se simt mai în siguranță, mai acasă în Vechiul Testament. Pentru că aici Dumnezeu este drept, necruțător, răzbunător, sever. Omul mijlociu, de ispravă, e și el drept, cinstit, aspru, neiertător, răzbunător, rece. Hristos, însă, e cu totul altfel și nu poate decât să-l uluiască pe omul mijlociu. Hristos e gata să ierte, să șteargă totul cu buretele pentru o vorbuliță rostită cu drag (și omul mijlociu - pentru care contabilitatea e culmea sfințeniei - tresare indignat în fața acestui fapt), iubește mai ales pe păcătoși (nu păcatul în sine, dar pe păcătoși da), e oricând dispus să înmulțească băutura și bucatele (ceea ce e un scandal pentru omul mijlociu, foarte lacom, dar pornit să confunde religia cu ascetismul sever) și toată vremea îi dă numai cu dragostea, în înțeles de charity, of course (caritate), dar care, nu-i mai puțin adevărat, rămâne un cuvânt suspect. "
București, 30 noiembrie 1970
Fragment dintr-o scrisoare către Virgil Ierunca
Nicolae Steinhardt - Corespondență vol. 1, pag. 587-588, Polirom
***
"În primele trei ceruri domneşte şi lucrează Dumnezeu Creatorul, Atotfăcătorul şi Atotţiitorul, Marele Anonim al lui Blaga, Marele Ceasornicar al lui Voltaire, Marele Arhitect al francmasonilor. De la cerul al patrulea în sus şi până la al şaptelea sălăşluieşte dreptul Judecător, cel care înfricoşează, Legiuitorul Vechiului Testament, Dumnezeul dreptăţii aspre. Începând din cerul al şaptelea se dezvăluie — celor ce le este dat — neaşteptate secrete finale. Numai că, spre deosebire de ce cred iniţiaţii guenonişti, teosofi, antroposofi, spiritualişti ori oamenii pozitivi cu idei largi, ori ateiştii de nuanţă agnostică, divinitatea din cerul al nouălea nu este o „forţă” sau o „energie”, cât mai impasibilă şi mai impersonală, un ascuns coordonator sau constructor, ci este Dumnezeu cel cu barbă albă, blând şi bun. Dumnezeul copilăriei celei mai îndepărtate şi al colindelor, al cozonacilor, colindeţelor şi turtelor, al celor mai frumoase seri de Crăciun, cel din Dickens şi din Bibliotheque."
Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu