Tâlcuire la primul Canon al sărbătorii Nașterii Domnului,
alcătuit de Sfântul Cosma de Maiuma
de către Preotul Mihail Zheltov (Jeltov):
“Explicații la slujbele sărbătorilor mari”.
Traducere și adaptate PS Ambrozie Munteanu
*
***
*
Rezumat la tâlcuirea primului canon al praznicului Nașterii
Domnului,
alcătuit de Sfântul Cosma de Maiuma
Se știe că icoana canonică (bizantină) a Nașterii lui Hristos unește într-un
întreg mai multe scene legate de evenimentul Nașterii Domnului, descris de
cele două Evanghelii după Matei și Luca.
Astfel, scena centrală a icoanei reprezintă
peștera din Betleem și pe Fecioara Maria în poziție semiorizontală,
odihnindu-se după naștere. Alături de ea, Pruncul Hristos este culcat
în iesle. În jurul peșterii sunt înfățișați îngerii, veniți să-L adore
pe Dumnezeu întrupat. Alte scene secundare reprezintă:
spălarea Pruncului de către moașe;
sosirea păstorilor și a magilor și pe
Iosif Logodnicul, care stă încovoiat discutând, fie cu propriul gând de
îndoială, reprezentat în forma unui demon ispititor, fie cu unul dintre păstori, care-i povestește despre arătarea îngerilor.
La fel, și Canonul
Sfântului Cosma
cuprinde aceste evenimente sfinte în modul următor:
Cântarea 1-a face o introducere solemnă binevestind că: “Hristos se naște!”, urmată de profunde
adevăruri teologice despre dogma Întrupării lui Dumnezeu.
Cântarea a 3-a
continuă discuția despre Întrupare, dar deja din prisma căderii lui
Adam. Troparul final al acestei Cântări scoate în scenă Betleemul - oraș prezis
de proroci ca loc al nașterii lui Mesia.
Cântarea a 4-a dezbate câteva
profeții vechi-testamentare legate de Nașterea lui Hristos.
Cântarea a 5-a stabilește
momentul istoric al evenimentului - recensământul, și dezvoltă ideea
principală a profeției lui Isaia despre nașterea lui Mesia din Fecioară (Isaia 7, 14).
Cântarea a 6-a
continuă să explice profețiile mesianice ale lui Isaia, pe
bună dreptate numit “Evanghelistul Vechiului Testament”.
Cântarea a 7-a este
în întregime dedicată arătării îngerilor unor păstori din Betleem, în
chipul căruia cerului și pământul se unesc pentru a-L slăvi pe Dumnezeiescul
Prunc.
Cântarea a 8-a are la bază tema Babilonului - locul
unde s-a petrecut minunea celor Trei Tineri evrei, cât și de unde au pornit
Magii.
Cântarea a 9-a este dedicată
sosirii Magilor de la Răsărit în Iudeea, interacțiunii lor cu regele
Irod și comportamentului acestuia la aflarea veștii că în Betleem S-a născut
Mesia.
Astfel, pe bună dreptate,
Canonul Sfântului Cosma poate fi numit o icoană în cuvinte a sărbătorii
Nașterii lui Hristos.
