Despre Inviere

Invierea sufletului prin cuvant si duhul mortal al minciunii -Parintele Rafail Noica
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/04/27/invierea-sufletului-prin-cuvant-si-duhul-mortal-al-minciunii/


Extrase:
Sunt cuvinte care, dintr-o data, parca va invie. Parca dintr-o data te trezesti pe alta lume, [cu] alta intelegere… O lumina, ca sa zic asa. Aici este ceva din prima inviere. E sufletul care incepe sa invie. Cuvantul care acum este perceput ca viu si nu e doar informatie moarta. Asta-i energia cuvantului. Cuvantul viu si care te invie si, inviat fiind de vreun cuvant oarecare sau, in fine, ce-a pus Dumnezeu in sufletul tau, dupa aceea incep sa-ti devina vii si cuvintele Scripturii si sa te insufle. Asta este sufletul care incepe sa invie!
Si cand, contrar acestora, citesti niste lucruri… minciuni de-astea de-ale omului care se balaceste in minciuni si te simti asa impovarat si parca e o otrava ce vezi acolo, nu stii daca e adevarat sau nu, dar te simti asa, impovarat: energia mortala a cuvantului, minciuna. Minciuna si moartea sunt acelasi lucru. Minciuna nefiind doar a zice un neadevar: iti zic ca ploua, dar e soare afara. Minciuna, in esenta ei, este ceva mult mai adanc. Este tot ce nu este dumnezeiesc. Poti sa spui lucruri foarte bune, dar daca nu sunt in Duhul lui Dumnezeu sunt minciuna.
Rezultatul lor este acea otrava, acea moarte a sufletului, unde ti se tampeste sufletul; pici iar in deznadejde, pici iar in indoielnicie, in necredinta, in frica si in toate lucrurile astea care sunt ale intunericului. Intre altele, cel care are duhul deosebirii, pe linia asta deosebeste [duhurile gandurilor]. Printre altele, prin efectul pe care cuvantul il are in sufletul tau. Daca, dintr-o data, ti se invie sufletul si parca, in ciuda tuturor lucrurilor, simti ca e pace, ca Dumnezeu e bun, ca e atotputernic - uite ca asta este ceva din acea inviere.

Invierea prin cuvant - si asta este lucrarea Bisericii. Cuvantul care, bineinteles ca alta energie are, daca este trait de persoana care-l da, nu cuvant teoretic - ca am citit de la pagina 60 pana la pagina 120 si acuma va repet ce scrie acolo -, ci cuvant cat de cat trait, cuvant cercat. Spune parintele Sofronie lucruri minunate despre puterea cuvantului pe care o avea Sfantul Siluan. Dar observ din aceeasi carte ca nu toti il percepeau la fel. Deci [sunt] suflete mai sensibile, mai vii [si] suflete mai moarte, mai insensibile. Cadavrul e insensibil.

Asta este prima inviere si cei care au parte de aceasta inviere nu se vor mai nedreptati de a doua moarte. A doua moarte, pana la urma, nu este moartea trupului, ci despartirea finala a sufletului de Dumnezeu, fereasca Dumnezeu de lucrul asta pe tot sufletul viu”.

(extrase din conferinta: “Din ce moarte ne-a izbavit Hristos“, Alba-Iulia, decembrie 2005)
********************************************************************************************
Alte extrase din aceiasi conferinta:
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/04/20/din-ce-moarte-ne-a-izbavit-hristos-prin-moartea-si-invierea-sa/



*“O, de-am trai noi toti ca MOARTE necunoasterea lui Dumnezeu (in chip viu, existential, nota noastra). De-am trai noi asta ca o moarte, ne-ar fi mai putin confortabil sa traim in toate conforturile pe care ni le ofera viata. Dar ar fi un zbucium foarte important. Dar s-a pierdut, cu dinamica necontenita a caderii lui Adam, s-a pierdut pana si simtamantul asta“.

*“Dacã nu cunosc pe Dumnezeu, dacã nu-l trãiesc în viaţa asta pe Dumnezeu, când mi se sfârşeşte sorocul meu pãmântesc şi ma despart de trup, o sã rãmân în întunericul în care sunt. Sfântul Simeon Noul Teolog zicea un lucru înfricoşãtor: “Cine n-a vazut pe Dumnezeu in viata asta nu-L va vedea nici in cealalta”. Aici aş aduce cuvântul Sfântului Siluan: “Ţine-ţi mintea în iad, dar nu deznãdãjdui”. Cã zice Sfântul Siluan: “Nu vom deznãdãjdui, cã milostiv este Dumnezeu”. Adicã, noi nu trebuie sã ne ascundem îndãrãtul unor închipuiri sau dorinţe de-ale noastre - “ei, las` ca poate o sa mearga si asa si asa”. Trebuie sã ştim legea asta, ca lege cumplitã: dacã nu îl port acuma pe Dumnezeu, dacã nu-L vãd acuma în viaţa mea pe Dumnezeu, nici dincolo de viaţa asta nu-L voi vedea”.

*Pacatul este chipul mortii, al mortii vazute ca despartirea sufletului de Dumnezeu, Facatorul lui. Asta este moartea, asta este pacatul. Tot ceea ce desparte sufletul omului de Facatorul lui, de Dumnezeu, e moarte. Lucrarea acelui lucru, acelei energii, a acelui gând, a acelei fapte este pacat, este lucrarea mortii. Iar tot ceea ce aduce pe om catre Dumnezeu este viata si este stingerea lucrarii mortii. Viata si libertatea ne sunt date pentru ceea ce numeste Biserica: pocainta.

*Dar de ce a suferit Eva blestemul acesta al nasterii în dureri? Pentru ca nasterea omului în lumea asta îngana omului nasterea omului la sfarsitul vietii asteia. Asa cum ne-am facut gestatia în pantecele maicii pentru a veni in viata asta, tot asa ne facem devenirea asta între nastere si mormant, a doua gestatie, pentru a ne naste întru cele vesnice. (…) In dureri si poate cu plangere se face nasterea omului in lumea asta. Mama boleste, pruncul se naste plangand; si in plansoare insotim trupul neinsufletit la mormant si cu plangere il inmormantam. (…) Plangerea este numai pentru viata asta si face parte din dinamica pocaintei. [Pocainta] nu [inseamna] atat parere de rau pentru relele facute. Noi intelegem foarte analitic, foarte primitiv lucrurile, obiectiv [impersonal, n.n.]. Asta numesc eu primitiv duhovniceste. Noi gandim obiectiv. Faptul ca am facut o greseala si-mi pare rau pentru ea - nu asta este inca pocainta, dar ar putea sa fie un inceput. Adica, o parere de rau ca vedem ca am scrantit-o, asta e normal. Dar lacrimile adevarate sunt cand sufletul incepe sa traiasca faptul ca despartirea de Dumnezeu este un blestem si ca acel blestem este moarte. [...]Când cunoaste sufletul - asta v-o spun din experienta parintelui Sofronie si a sfintilor, dar trebuie toti sa ajungem la experienta asta - cand incepe sufletul sa vada de ce Dumnezeu ne-am despartit noi, de care dragoste ne lipsim noi, lacrimile vin din dragoste, nu din parere de rau obiectiva (ca am facut – obiectiv [impersonal, n.n.] - ceva tampit, sa zicem), ci ca prin acea prostie, prin acea rautate s-a ranit dragostea lui Dumnezeu. In ce fel s-a ranit? Prin despartirea mea de dragostea asta”.
********************************************************************************************
Moartea nu exista -P. Rafail Noica
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/04/27/moartea-nu-exista/
Extrase:
* Hristos Insusi sufera din mahnirea cuiva pe care l-am mahnit, Hristos Insusi se bucura si se mangaie din mangaierea cuiva pe care l-am mangaiat, El se implica total in viata noastra, in dragostea Lui.

*La intemeierea lumii Dumnezeu nu a intemeiat un iad, n-a intemeiat un foc vesnic. Cine a gatit acel foc vesnic? Diavolul si ingerii lui; si noi, pacatuind. Pocainta este constientizarea si iesirea din acel foc, intoarcerea catre Dumnezeu si ale lui Dumnezeu. Si atunci, ceea ce ar trebui pe drept sa suferim, Dumnezeu Insusi prin lucrarea Lui ne izbaveste de asta.

*Ca adevarata moarte nu este despartirea intre suflet si trup, care, iarasi zic, este chipul mortii; si a lasat Dumnezeu uraciunea mortii, groaza mortii, pentru ca noi sa constientizam ce este moartea si, urand-o, sa ne departam de ea. Si eventual, urand-o cu ura dreapta, sa se trezeasca in noi dragostea de Dumnezeu, dragostea de viata si sa tanjim catre ea si incepe ceea ce am numit dinamica pocaintei.

*vedem din pilda talantilor, unora le da cinci talanti, ala aduce zece, altuia ii da doi talanti, ala aduce patru, dar amandoi au primit un cuvant identic: “bine sluga buna si credincioasa, peste putin ai fost stapan, peste mult te voi pune”. Si nu se uita la faptul ca unul a avut cinci si unul a avut doi, ci se uita la faptul ca amandoi au dublat darul pe care l-au primit. Deci, desavarsind omul gandul lui Dumnezeu in viata lui, pe de o parte cat este cu putinta in vremelnicia asta, pe de alta parte, cat este cu putinta persoanei lui - ca unul daca a primit cinci, altul daca a primit doi, si de la cel cu unu ar fi asteptat sa primeasca macar acel unu cu dobanda.

*Daca voi credeti ceea ce spuneti in crez: “Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie“, prin credinta aceste cuvinte vor fi voua. Si noi, sa ne dea Dumnezeu sa zicem cu intelegere si cu adevarata credinta: astept invierea mortilor si viata vecului ce va sa fie. Amin!”
************************************************************************************
ARTICOLE:

-Despre icoana invierii:
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/03/16/marturiile-icoanei-invierii-de-arhimandrit-mihail-stanciu/
http://calindragan.wordpress.com/2009/04/28/o-icoana-rara-pogorarea-la-iad-a-mantuitorului-in-care-se-vede-sf-ioan-botezatorul-predicand-pocain%C8%9Ba/
-Invierea, marea provocare a vietii noastre:
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/04/26/invierea-marea-provocare-a-vietii-noastre/
-sf. Varsanufie de la Optina despre bucuria adevaratei invieri
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/04/sfantul-varsanufie-de-la-optina-despre-bucuria-adevarata-a-invierii/
-Pastorale IPS Teofan:
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/04/18/o-pastorala-calda-si-marturisitoare-cuvantul-pastoral-de-invierea-domnului-a-ips-teofan-mitropolitul-moldovei-si-bucovinei/
-Pastorala PS Sebastian:
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/04/18/hristos-a-inviat-iar-noi-murim-un-cuvant-pastoral-bubuitor-si-trezitor-al-ps-sebastian-al-slatinei/