Intrebat intr-o emisiune, de catre un parinte, "de ce sufera ortodoxia in ziua de astazi?", Klaus Kenneth a raspuns ca: "de modele". Si se pare ca asa este, caci in contextul in care avem din ce in ce mai putini duhovnici care ne indruma pe calea adevarului, au incercat si altii sa se ridice dar din pacate au mai si cazut.
Tinerii cu o sete mare de spiritualitate au inceput sa umple salile de conferinta. Pe multi i-au captivat discursurile lui Dan Puric. Cu un fel de modestie Dan Puric spunea ca in timp ce unii se grabesc sa investeasca in Primaverii, el s-a hotarat sa stranga bani pentru Aiud. Aici s-a vazut ca a vrut sa se construiasca un Centru Martiriologic, si nu o manastire asa cum isi doreau si marii nostrii duhovnici, parintele Justin Parvu, si parintele Arsenie Papacioc. Acest Centru dar si alte lucruri, au fost poticneli pe calea marturisitoare a lui Dan Puric.
In Postul Sfintelor Pasti din acest an, o alta lovitura de gratie data Bisericii a venit din partea parintelui Lucian Grigore, care luase o pozitie ferma mai ales prin articolul sau "Biserica nu este doar Sinodul si nici Sinodul nu este in chip deplin Biserica". De data aceasta caderea s-a vadit prin aparitia unui articol in Evenimentul Zilei unde se sustinea distribuirea Sfintei Impartasanii cu lingurita personala.
Nici nu terminasem bine acest Mare si Sfant Post, cand, o alta ispita se devoaleaza, la cel pe care multi il numeau fratele si teologul nostru Danion Vasile. Astfel ASTRADROM, care sprijinea organizarea conferintelor sustinute de Danion, la Oradea si Beiusi, se dezice de unele afirmatii ale lui Danion remarcand totodata ca acesta face propaganda stilista. Ca raspuns pe blogul lui Saccsiv si a lui Apologeticum apare replica lui Danoion Vasile. Inca de la bun inceput vedem ca este gata sa se pocaiasca: "Cred însă că Dumnezeu va face dreptate, mai devreme sau mai târziu" ; "Îl iau martor pe Dumnezeu în ceea ce spun. Dacă eu mint, Dumnezeu să vădească aceasta, spre ruşinarea mea. Dacă nu mint, Dumnezeu să vădească minciunile celor ce mă prigonesc invocând în chip mincinos învăţătura ortodoxă". Si iata ca de atunci incepe sa se faca lumina, si aflam din ce in ce mai multe despre radacinile stiliste, care s-au extins cu timpul, si au cuprins sufletul tanarului teolog. Insusi Danion recunoaste ca aceste framantari le are de mai mult timp: "Eu nu dau cu piciorul în nimic, apăr aceleaşi lucruri de ani de zile." Si chiar imi amintesc ca am ascultat o conferinta acum un an de zile, sustinuta de Danion, in care spunea ca "exista riscul ca Biserica sa se scindeze". Atunci ma intrebam daca se va isca o dezbinare in Biserica, oare voi fi capabila sa aleg partea cea buna? Acum vad ca lucrurile au mai inaintat, si de frica sa nu se treaca la o pascalie comuna, asa cum se vorbeste in cadrul ecumenismului, s-a trecut la extrema cealalta, si se aduce in actualitate stilismul, sau asa cum se explica frumos: vechiul calendar.
Cercetand mai mult litera, teologul Danion Vasile a ajuns sa se intrebe daca nu cumva face parte dintr-o Biserica anatemnizata. Din pacate framantarile sale au trecut de stadiul gandurilor si au ajuns sa fie rostite public in cadrul conferintelor. Si in loc sa se lamureasca pe el insusi, s-a ajuns in schimb ca lumea sa fie dezorientata, si destul de neincrezatoare in orice model, care, pana la un punct, a aparat totusi ortodoxia - de unde si confuzia iscata.
Asa cum remarca parintele Justin Parvu intr-un articol aparut in revista Atitudini, omului "daca ii oferi o limpezire a lucrurilor, atunci poti sa il tii legat de Biserica, dar daca mai mult ii tulburi intelegerea, atunci el se indeparteaza." Si prin urmare "noi trebuie sa fim cu urechile ciulite acum si sa nu primim usor orice invatatura, trebuie sa vedem de unde vine acea invatatura si incotro bate, de la cine si din ce imprejurari vine".
Un raspuns la intrebarea: "Cum sa te sa te feresti de invataturile strambe din Biserica si din societate?" il da batranul nostru duhovnic Justin Parvu, si pentru Danion Vasile, care ni l-a aratat cu degetul pe PS Sofronie Drincec, pe cei care il pomensc la slujba, dar si pe altii. Asadar parintele ne spune ca aceste invataturi strambe " trebuie sa le curatim pe cat e posibil, sa le putem prezenta cat mai clare, dar fara prea multa rautate. Adica sa atragem atentia asupra ratacirilor unora sau altora dar fara sa invinuiesti; sa nu arati cu degetul. Asa trebuie sa marturisim: indreptand degetul spre noi, nu spre celalalt. Pentru ca, sa stiti, nu suntem fara de vina. Cu totii raspundem pentru ratacirile din Biserica si din societate – ori ca nu am actionat la timp, ori ca nu ne-am rugat cu duh de pocainta, cu totii purtam vina caderii celuilalt, chiar daca, intr-un anumit fel, el singur se exclude din Trupul lui Hristos. Atunci cand vom reusi sa intoarcem degetul spre noi, atunci vom reusi sa facem ortodoxie curata si sa curatim invatatura Bisericii de zgura ratacirilor. Deci nu zic sa taci, caci este ateism, dar vezi in ce duh marturisesti, caci daca nu stii sa intorci degetul spre tine, te pozitionezi tot in afara ortodoxiei, care este traire."
Mai departe Danion, punand in cumpana insasi biserica din care face parte, a ajuns sa afirma ca insusi marii nostrii duhovnici au mintit. Si daca spune asta despre Parintele Cleopa si Parintele Arsenie Boca, legandu-se cu dinti de lapte de anumite lucruri, a ajuns sa afirme si ca "Nu conteaza ce spune parintele X". Din context insa se poate deduce ca parintele X poate fi chiar Parintele Justin Parvu, cu care insa, se mandreste ca i-ar fi dat binecuvantarea pentru sustinerea conferintelor, si chiar crucea cu care binecuvanta credinciosii.
Tot in zelul de a marturisi cu orice pret, si voind sa apere biserica lui Hristos de orice ratacire, inca de la inceputurile ei si pana astazi, dar cu poticnire cam pe la 1923, Danion afirma ca insusi multele Athos a cazut, si s-a vandut ca o prostituata, cu exceptia Manastirii Esfigmenou care tine dreapta credinta si care este prigonita. Din aproape in aproape dupa ce ni se explica cum unul si altul au cazut, se constata de fapt ca el insusi poate sa se incadreze in exemplul pe care il dadea Dorotei de Gaza: „Cunosc un om, care a ajuns intr-o stare ticaloasa. Dintru inceput, daca vreunul din fratii sai ii graia ceva, obisnuia a-i raspunde: „Cine-i el? Doar nu-i [Sfantul] Zosima ori vreunul dintr-ai sai”. Apoi incepea a-i injosi, graind: „Dar cine-i Macarie [cel Mare], totusi? Niciunul nu este bun spre ceva, poata fara de Vasilie [cel Mare] sau Grigorie [Teologul]“. Iar apoi, la putina vreme, a inceput sa-i defaime si pe acestia, glasuind: „Cine-i Vasilie? Cine-i Grigorie? Nimeni nu e vrednic, fara numai [Apostolii] Petru si Pavel”. Si spusu-i-am: „Cu adevarat, frate, curand ii vei dispretui si pe acestia“. Si, credeti-ma, in putina vreme a inceput a grai: „Cine-i Pavel? Cine-i Petru? Nu-i nimeni, fara numai Treimea cea Sfanta!” Iar astfel, intru sfarsit, ridicatu-s-a impotriva lui Dumnezeu – si acolo s-a oprit!“.
Speram insa ca Danion nu o sa ajunga asa departe, ca in exemplul citat, mai ales ca si-a luat angajamentul sa lamureasca lucrurile cu Parintele Justin: "Voi încerca să ajung la părintele Iustin, să vorbesc cu el faţă către faţă. [...] Aştept, oricum, ca părintele Iustin să lămurească lucrurile."
Si noi, de fapt suntem in aceiasi asteptare. Pana atunci, prin ostenelile fratilor de la Razboi intru Cuvant, prin niste articole exceptionale, am mai clarificat nintel lucrurie:
UPDATE:
Intr-un final nu pot sa trec cu vederea un comentariu al Emiliei Corbu care remarca faptul ca "Toţi care au lucrat mai mult sau mai puţin la tema Sfinţilor Inchisorilor au avut de suferit ispite.[...] Şi pentru că la acest subiect lucrează mai mult mireni, care nu sunt pe deplin maturizaţi duhovniceşte, aproape toţi au căzut, vizibil sau nu. [...] Însă ispita loveşte unde te crezi stăpân pe tine, exact în lucrul de care eşti mândru. Şi Danion e beton de teologie, aşa că şi-a propus să vorbească nu de un subiect ci de zece, care de care mai interesant. De parcă Sfinţii închisorilor nu ar fi fost o tematică destul de vastă. De aici, risipirea şi scandalul. Asta era urgenţa acum, calendarul schimbat în 1923. Insă subiectul, care este pur teologic şi nu poate fi dezbătut în public a produs sminteală. Şi de aici se vede că a fost ispită. După rezultate."
Nu este exclus ca, vazand cum la conferintele sale moastele sfintilor inchisorilor izvorasc mir, in raclita pe care o purta cu el, Danion sa fi primit in san mandria ca aceasta minune sa fie un semn prin care se confirma calea pe care vrea sa mearga, prin trecerea la vechiul calendar. Insa asa cum spune si Claudiu Tarziu: "Atitudinea lui Danion Vasile compromite şi campania pentru cunoaşterea şi canonizarea sfinţilor din temniţele comuniste, în care s-a implicat. Dacă BOR, din care fac parte aceşti sfinţi, este apostată, nici ei nu sînt sfinţi. Cum poate susţine Danion două idei care se anulează reciproc? "
In concluzie, asa cum multi au remarcat Danion Vasile trece in momentul de fata printr-o "ispita de drapta" si speram sa treaca de ea, nu sa se poticneasca. Este o incercare pentru el, prin care ar putea sa ne aduca insusi propiul exemplu, ca poate sa se pocaiasca in mod public, nu numai ii chiama pe altii sa o faca. Asadar ce raspuns ne va da? Biserica din care zice ca face parte este sau nu apostata? Este sau nu mai putin vie, daca tine noul calendar? Asteptam sa se mai linisteasca apele tulburi....
