Din Athos, ortodoxia in Franta

Manastirea Simonos Petra din Athos

Arhimandritul Emilianos

In 1978 comunitatea manastirii atonite Simonos Petra, numara printre membrii ei 3 calugari de origine franceza: Parintele Serafim, Parintele Elie si Parintele Placide. Ei erau dispusi fie sa ramana in Sfanul Munte, fie sa se reintoarca in Franta, dupa cum urma sa decida staretul manastirii de la acea vreme, Arhimandritul Emilianos. Acesta s-a gandit ca este preferabil ca ei sa se intoarca in Franta si sa creeze metocuri (dependente) ale manastirii Simonos Petra.

Mitropolitul Meletie, arhiepiscop al Bisericii grecesti la Paris a fost de acord si a sprijinit acest proiect.

Astfel se nasc doua metocuri frantuzesti situate una la Martel in Causse du Quercy, si cealalta in Dauphiné, intr-o vale profunda a masivului Vercors din Alpii francezi.

Manastirea Schimbarii la Fata (Monastère de la Transfiguration)

Fondata de catre parintele Elie Ragot, metocul din Martel a luat numele de Manastirea Schimbarii la Fata , prima liturghie savarsinsu-se la data de 24 iunie 1978. In 1990 comunitatea s-a instalat in comuna Lavilledieu, aproape de orasul Terrasson, in Dordogne.

Manastirea de dimensiuni mici a fost construita in lemn, evocand bisericile din Romania, pline de sarm, si asigurand o prezenta stralucitoare a Bisericii ortodoxe intr-o regiune a Frantei unde este foarte putin reprezentata.

Manastirea Schimbarii la Fata si-a ales ca protectori pe Sfantul Nectarie de Eghina, pe Sfantul Simeon Mirobitul si pe Sfanta Maria Magdalena. Inca de la inceput a fost un metoc de maici, primul in Europa Occidentala. Astazi numara in jur de 6 vietuitoare care se ocupa, pe langa manasire, si de cresterea oilor, de o livada cu nuci, si de prepararea dulceturilor .

Manastirea Sfantul Antonie cel Mare 

(Monastère Saint Antoine le Grand)

Manastire Sfantul Antonie cel Mare din Vercors a fost infiintata pe 14 septembrie 1978 de catre Parintele Placide Deseille si Parintele Serafim Pyotte, trimisi pe atunci de catre Arhimandritul Emilianos, staretul manastirii atonite Simonos Petras.

Metocul din Vercors a fost dedicat Sfantului Antonie cel Mare (251-356), pentru motivul ca era in apropierea abatiei Saint Antoine en Dauphiné, unde se gasesc o parte din moastele sfantului, care au fost aduse aici in secolul al XI-lea, de la Constantinopol.

In 1978 cand cei doi calugari au venit sa se instaleze in Franta, au gasit in Vercors, la Saint Laurent en Royans o casuta darapanata si un hambar. A trebuit ca acestea sa fie restaurate pentru a le putea face locuibile. Lipsa toatala de resurse financiare obliga calugarii sa realizeze ei insusi aceasta munca. Un paraclis provizoriu a fost amenajat reunind doua camere ale casei. Dar, zece ani mai tarziu, aceasta a devenit neincapator pentru numarul de calugari care crestea mereu, precum si a numarului de fideli ortodocsi stabiliti in satele apropiate. Trebuia astfel sa se construiasca o adevarata biserica.

Parintele Placide si Parintele Elie au decis construirea bisericii in momentul in care se implinea un mileniu de crestinatate in Rusia. Acesta a fost si un motiv ca rugaciunile calugarilor sa fie indreptate pentru eliberarea acestei tari de jugul comunist, iar noua biserica sa fie dedicata Sfantului Siluan Atonitul, de origine rusa, care fuse recent canonizat, si care era vazut ca o legatura de unire intre Muntele Athos si Rusia, tara lui de origine.

Finantarea intregii constructii a fost asigurata in mod exclusiv de catre donatiile fidelilor ortodocsi din regiune, si de catre prieteni ai manastirii. Unii dintre ei nu ezitau sa consacre toate economiile lor.

Schitele de arhitectura au fost desinate de catre Parintele Gildas, calugar al manastirii si diplomat in arhitectura bizantina. El a fost si cel care a dirijat toate muncile legate de constructie, asistat si de sfaturile unor arhitecti prieteni ai manastirii. In 1988 incepe ridicarea noii manastiri. Partea de constructie efectiva si acoperisul a fost realizata cu ajutorul unei inteprinderi locale. Tot restul, zidarie, varuire, gresie, vitralii, tamplarie, sculptura in piatra si lemn, a fost opera calugarilor care erau excelenti artizani si in special parintele Serafim.

Dupa terminarea constructiei, doi ani si jumatate mai tarziu, frontierele Rusiei fiind deschise, un excelent pictor de icoane de la Moscova, Iaroslav Dobrynine viziteaza manastirea. Apreciind mult arhitectura bisericii a propus sa realizeze in mod benevol decoratia iconografica , vrand sa manifeste astfel si ajutorul Rusiei la dezvoltarea ortodoxiei in Franta. Timp de cinci ani , el vine in mod regulat in Franta petrecand cate sase luni la manastire pentru a executa aceasta munca, ajutat de sotia sa Galina. Astfel impreuna au realizat 600 de meti patrati de pictura murala al carui stil de traditie bizantina pastra ceva din dulceata si luminozitatea vechilor icoane slave. Arhitect de formatie el a stiut sa integreze perfect compozitiile sale in arhitectura cladirii, facand astfel din biserica, o adevarata comoara a artei sacre.

O alta comoara a manastirii o constituie si sfintele moaste pe care le-a primit de-a lungul timpului. Astfel o parte importanta din moastele Sfantului Antonie cel Mare a fost donata manastirii de catre arhiepiscopul catolic din Aix-en-Provence, iar o parte din moastele Sfantului Siluan Atonitul a fost oferita de catre Arhimandritul Sofronie de la Essex, intarind prin aceasta prietenia care exista de mult timp intre manastirea din Vercors si Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul de la Maldon.

Biserica a fost tarnosita sambata, pe 20 mai 2000, de catre IPS Jérémie, Mitropolit ortodox grec in Franta, si in prezenta Parintelui Elisée, care il inlocuia pe parintele Emilianos, staretul manastirii Simonos Pertra, precum si a mai multor calugari ai acestei manastiri.

Manastirea Sfanta Maria Egipteanca (Monastère Sainte Marie du Désert)

Un fericit concurs de circumstante il va aduce pe parintele Serafim sa descopere insula Porquerolles, unde au trait in secolul al V-lea patru calugari carora Sfantul Ioan Casian le dedica ultimile doua din cartile sale intitulate "Conferinte". Parintele Serafim care ducea de saizeci de ani o viata cenobitica (in comunitate) dorea de mult sa se retraga intr-un ermitaj. Astfel in 1996 regasind acest peisaj mediteraneean si orizonturi marine ce-i aduceau aminte de Muntele Athos, parintele Serfim a obtinut o parte dintr-un fort in ruine, construit la sfarsitul secolului XIX, Fortul de la Repentance, pe care, in ciuda varstei inaintate, a inceput sa-l restaureze si pe care l-a inchinat Sfintei Maria Egipteanca.

Manastirea de la Solan ("Monastère de la Protection de la Mère de Dieu")

Metocul Sfantul Antonie cel Mare a fost creeat pentru a fi o manastire de calugari. Totusi in 1981 s-au aratat si vocatii feminine, trebuind astfel sa se stabileasca si pentru ele un loc de inchinare. Astfel la inceput, la numai 3km de comunitatea calugarilor, o manastire de maici lua nastere, cu numele de "Acoperamantul Maicii Domnului". Cladirile unde au fost instalate au devenit cu timpul insuficiente si comunitatea a fost transferata in 1991 in regiunea Gard, la Solan, in apropiere de orasul Uzès.

In urma unor circumstante providentiale maicutele au intrat in posesiunea unui mare teren agricol. Astfel, puse in contact cu realitate din lumea rurala, foarte repede si-au dat seama de efectele nefaste ale metodelor de cultura industriale practicate astazi la o foarte mare scara in lume. Credinta lor ortodoxa si cunostintele Parintilor Bisericii le-a dat convingerea ca omul nu a fost plasat de Dumnezeu in lume pentru a o domina si a o expluata dupa bunul plac, in cautarea unui profit fara limite, si ca functia lui este de a fi ca un liturg si sef de cor a unei creatii facute pentru a canta slava Creatorului sau. Atitudinea fundamentala a omului catre restul creatiei nu trebuie sa fie doar dominarea si expluatarea, ci si binecuvantarea si actiunea de slava fata de darurile primite de la Dumnezeu.

Atat manastirea de la Solan cat si cea din Vercors sunt pastorite de catre parintele Placide Deseille, care este si Profesor de Patristica la facultatea de teologie ortodoxa Saint Serge din Paris. Parintele a tradus din greaca in franceza mai multe scrieri bisericesti, printre care Scara de Sfantul Ioan Scararul, Omiliile Sfantului Macarie cel Mare si a publicat mai multe carti.

Metocuri atonite si "diaspora" ortodoxa

Metocurile frantuzesti din Muntele Athos au adoptat maniera de a trai si tradita spirituala de la Simonos Petra. Viata este de tip cenobitic, adica in intregime comunitara. Slujbele sunt facute dupa tipicul de la Muntele Athos, dar in limba franceza, cu melodii traditionale bizantine, a caror adaptare cere o munca gigantica, si care a fost inceputa la Aubazine de catre parintele Serafim, urmata mai apoi la Manastirea Sfantul Antonie si la Solan, cu concursul unei remarcabile psaltiste, Andréa Atlanti, care isi consacra talentul acestei sarcini - departe de a fi terminata.

O mare importanta este data rugaciunii personale, in chilie, dupa un "canon" pe care fiecare calugar il primeste de la parintele staret, precum si legaturii interioare, pe cat posibila continua, cu Dumnezeu.

Situatia metocurilor frantuzesti este totusi destul de diferita fata de marile manastiri din Athos datorata prezentei lor intr-o tara unde ortodoxia este minoritara, si a implantarii relativ recente. Cu siguranta, aceste manastiri exista, inainte de toate, pentru calugari si maici, ortodocsi de la inceput sau convertiti, si care vor sa dea intreaga lor viata lui Dumnezeu. Dar ele au un rol important de jucat si fata de laicii ortodocsi, si chiar fata de eterodocsi, in mijlocul carora s-au stabilit.

Franta este o tara pe scara mare descrestinata, dar unde Biserica catolica ramane totusi majoritara. Ortodocsii nu reprezinta decat un procent destul de mic fata de populatia intregii tari. Situatia ortodoxiei este inca dificila si prin faptul ca ea s-a implantat datorata diverselor emigratii, in mod principal rusesti si grecesti.

Prezenta calugarilor din Athos in Franta, care tin de Patriarhia Ecumenica, le da avantajul de a fi plasati in afara antagonismelor jurisdictionale. Athosul de secole are o vocatie interortodoxa. Calugari de nationalitati diferite s-au intalnit, in sentimentul de a apartine cu totii "Gradinii Maicii Domnului". Astfel prin prezenta lor pe meleagurile frantuzesti se vrea a fi si un factor de unire si convergenta spirituala intre ortodocsii de diferite origini.

LEGATURI WEB:

Parintele Placide Deseille: " In ortodoxie gasim plinatatea credintei crestine"

Bibliografie

http://www.pagesorthodoxes.net/foi-orthodoxe/temoignage-placide-deseille.htm

Manastirea Saint Antoine le Grand

 http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-sfantul-antonie-mare-franta-97075.html (RO.)
http://www.ktotv.com/videos-chretiennes/emissions/nouveaut%C3%A9s/documentaire-to-talendon/00044791 (video cu viata de la manastire)

http://nicolefleuret.over-blog.com/article-31537634.html

http://www.moinillon.net/post/2010/02/01/le-monast%C3%A8re-Saint-Antoine-dans-le-Vercors

http://www.pagesorthodoxes.net/ressources/monastere-stantoine.htm

http://www.pagesorthodoxes.net/ressources/stantoine-fresques.htm

http://eocf.free.fr/antoine_sommaire.htm

Manastirea de la Solan
http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-solan-franta-120968.html

http://www.monasteredesolan.com/accueil.php

http://www.monastere-transfiguration.fr/librairie/

Vendanges au monastère dans le Gard

Manastirea Schimbarea la Fata

http://www.monastere-transfiguration.fr

Porquerol

http://www.dailymotion.com/video/k2BcXLRGBYFWnaJ5Sx?start=1(video)