marți, 29 martie 2011

Parintele Placide Deseille: " In ortodoxie gasim plinatatea credintei crestine"

In emisiunea "Biserica Ortodoxa astazi", din 27 martie 2011, Bogdan Florin Vlaicu propune un interviu cu parintele Placide Deseille, interviu care a fost tradus mai jos:

- Buna ziua dragi ascultatori si ascultatoare. Invitatul meu de astazi este parintele arhimandrit Placide Deseille, unul dintre cei mai importanti parinti duhovnici si teologi ortodocsi francezi. Fondatorul colectiei de spiritualitate orientala, editata de abatia Bellefontaine, parintele Placide, a descoperit ortodoxia prin scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii. El a cunoscut monahismul ortodox in timpul vizitelor sale in Romania. Fascinat de puternica traditie monastica ortodoxa romaneasca, pe care a gasit-o extrem de apropiata de cea a Sfintilor Parinti, el a inteles totodata ca o apropiere canonica fata de Biserica Ortodoxa Romana este totusi dificila din cauza regimului comunist din acea epoca.

Dupa aceea, parintele Placide a devenit calugar ortodox la Muntele Athos, si a fondat in 1978 Manastirea Sfantul Antonie cel Mare din muntii Vercors, in Dauphiné, ca metoc sau dependenta de Manastirea Simonos Petra din Sfantul Munte. In aceasta manastire, al carei staret este, putem sa gasim in franceza toate slujbele dupa tipicul din Muntele Athos. Calugarii ortodocsi din Manastirea Sfantul Antonie cel Mare ajutati de fratii lor greci din Manastirea Simonos Petra, au fost primii care au inceput o munca sistematica de adaptare si interpretare a cantarii liturgice bizantine in franceza.

Parintele Placide a fost mult timp profesor de patristica la Institutul Saint Serge din Paris, unde continua sa tina conferinte despre viata si invatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii.

I-am cerut parintelui Placide Deseille sa ne aduca marturia asupra lungii sale cai in credinta crestina, si descoperirii sfintei sale, a ortodoxiei.


- Da, intr-adevar o cale lunga. Am intrat intr-o manastire catolica in 1942, deci acum mai bine de 60 de ani. Si, dupa vre-o doisprezece ani, dupa ce mi-am facut studiile de teologie si am fost hirotonit ca preot, am fost numit profesor de teologie pentru a preda cursuri de teologie tinerilor calugari care se pregateau pentru sacerdot. Mi-am dat seama foarte repede, ca daca vrem sa invatam teologia intr-o manastire, nu putem sa o facem ca intr-un simplu Seminar, ci ca, aceasta teologie trebuie sa fie legata de viata spirituala. Pentru a putea face aceasta, credeam ca trebuie sa ne intoarcem la invatatura Parintilor Bisericii, care puteau sa ne dea intr-adevar dimenisiunea monastica si spirituala pentru a invata teologia.
Deci, fara a neglija mari autori de teologie din epoca medievala, am incercat, mai ales in acel moment, sa studiez teologia patristica. Si am putut, gratie bunavointei superiorului meu, sa vin, din timp in timp, la Institutul Saint Serge, sa discut cu profesorul de patristica de la acest Institut de Teologie Ortodoxa din Paris, cu parintele Cyprien Kern. Aceasta cam din anii '50. Si trebuie sa spun ca parintele Cyprien m-a initiat cu adevarat in cunoasterea Parintilor Bisericii, si m-a initiat la o ideologie ortodoxa fondata pe invataturile Parintilor Bisericii. Parintele Cyprien era profesor de patristica, dar in acelasi timp cunostea in mod admirabil toate problemele de dogmatica, si a fost pentru mine un initiator deosebit si cu adevarat remarcabil. Ii datorez mult. Aveam in fiecare luna o conversatie destul de lunga cu el; si am primit foarte mult de la el. Deci din epoca aceea, acum mai bine de 50 de ani, Institutul Saint Serge era deja o mare perspectiva.
Si acest studiu al Parintilor Bisericii, m-a ajutat, putin cate putin, sa realizez ca aici [in Biserica Ortodoxa] gasim plinatatea credintei crestine, ca la Sfintii Parintii gasim referinta fundamentala, norma pentru noi. Si, am simtit putin cate putin, ca Biserica Catolica, a pastrat cu siguranta o mare parte, dar, in acelasi timp, in anumite puncte s-a departat, in cursul secolelor. Si Ortodoxia mi s-a parut locul unde regasim toata aceasta plinatate originala a crestinismului.

- Trebuie sa spunem, de asemnei, ca in acea epoca ati fondat colectia spirituala orientala la abatia de la Bellefontaine.

- Da, asa este. Tocmai, in aceasta perspectiva - pentru ca era revenirea unor tineri calugari care se interesau destul de mult de patristica, de Parintii care au trait in pustie, de Parintii din vechime ai monahismului - am fondat la Bellefontaine aceasta colectie de spiritualitate orientala, si care exista si acum, continund sa se dezvolte, si care a contribuit destul de mult, si a ajutat chiar ortodocsii din Franta ca ei insisi sa aprofundeze aceasta traditie patristica.

- Parinte Placide, care este urmarea acestei concluzii?

- Ei bine, urmarea este ca am putut sa creez o mica manastire, care era inca dependenta in continuare de Biserica Catolica, dar, in cele ce-a urmat, am incercat impreuna cu cativa tineri calugari, care mi-au cerut sa-i orientez in acest sens, sa traim acolo ca intr-o regiune monahica ortodoxa, si dupa traditia Sfintilor Parinti in intregime. Si pentru a putea sa facem acest lucru, am vazut necesitatea de a ne resursa in tarile ortodoxe. Si, la epoca respectiva am mers in Romania.

In Romania am descoperit in anumite manastiri, o traditie monahica deosebit de puternica, deosebit de apropiata de cea a Sfintilor Parinti, si aici as nota ca exemplu Manastirea Sihastria, unde l-am cunoscut destul de bine pe Parintele Cleopa, si de asemeni pe Parintele Petroniu, devenit egumen in Muntele Athos.

Si, aceste contacte cu Romania - in acea epoca am mers aproape la fiecare doi ani, deci, in total facusem patru drumuri, iar pe al cincilea l-am facut nu de mult, - m-au facut sa vad toate schimbarile, cu caderea comunismului, cand atmosfera s-a schimbat in totalitate, dar am regasit, in cele din urma, aceeasi credinta profunda in sanul poporului, o credinta populara si in acelasi timp foarte articulata in Biserica. Nu este o credinta intelectuala a oamenilor din Biserica, o credinta populara care este privita de sus de catre intelectualii din Biserica, dar este o credinta sudata, intre credinta poporului si cea a calugarilor, a teologilor. Si acest aspect unitar al Bisericii, m-a impresionat mult in Romania. Manastirile nu sunt deloc rupte de popor. Este, intr-adevar o parte de separare, pe care o implica viata calugareasca, bineinteles, dar manastirile sunt in mod vital legate, sunt in simbioza cu poporul roman. Si, de altfel, au contribuit in buna parte, in mod trainic, la mentinera credintei acestui popor, intr-o epoca cand chiar oficial regimul era ateu.

- Parinte Placide Deseille, ce personalitati v-au impresionat mai mult in timpul calatoriilor sfintiei voastre in Romania?

- Cu siguranta Patriarhul Iustinian, care era un om cu totul remarcabil, si care a stiut sa aibe o atitudine pe de-o parte reconcilianta asupra anumitor puncte legate de regimul comunist, dar extrem de ferm cand era necesar. Si apoi, bineinteles la Sihastria a fost Parintele Cleopa, si la Manastirea Sambata de Sus, Parintele Teofil. Sunt cei care m-au marcat cel mai mult acolo, ca de altfel si Parintele Ioanichie Balan, care a scris foarte multe lucruri asupra Sfintilor Stareti.

- V-as ruga sa evocati in cateva cuvinte impresia pe care vi-a lasat-o Parintele Cleopa de la Sihastria.

- Parintele Cleopa era un om profund in invatatura Sfintilor Parinti, a Filocaliei, si care ascundea personalitatea sa in spatele acestor invataturi. Parintele Cleopa nu vorbea de experientele sale personale, de viata sa spirituala personala. Intotdeauna invata ceea ce au spus Sfintii Parinti. Daca ii puneam o intrebare asupra unui lucru sau altul din viata spirituala, raspundea: "Sfintii Parinti au spus asta, sau asta" si cu o extrema discretie asupra propriei persoane.
 
- Si toata teologia sa, era o teologie a Duhului, pentru ca nu a facut nicodata studii.

- Nu, dar totusi a citit mult din Sfintii Parinti, si avea o memorie impresionanta. L-am apreciat, de asemeni, foarte mult si pe Parintele Teofil, de la Sambata de Sus, care era un calugar orb, de o inteligenta remarcabila, cu o viata spirituala foarte, foarte profunda, ca aproape uitam ca este orb, in asa masura era prezent, in asa masura cunostea pe de rost atatea texte.

- De ce ati ales Romania, printre tarile ortodoxe?

 - Am ales Romania pentru ca in Grecia, in acea epoca monahismul nu mai era foarte viu. Incepand cu anii saptezeci a reinceput revigorarea lui, mai ales in Muntele Athos; m-am dus in Muntle Athos incepand cu 1971. Dar, Romania a pastrat o viata monahica foarte vie, si chiar a fost revigorata dupa razboi, de catre Patriarhul Iustinian si cu siguranta de un anumit numar de parinti stareti. Si, pe de alta parte, Rusia nu era nici ea accesibila.

In Romania aveam avantajul de a avea o Biserica foarte, foarte vie, un monahism, care a suferit, bineinteles, din cauza regimului comunist, dar care totusi avea o mare vitalitate si cu adevarat foarte fidel traditiei. Monahism, care a fost revigorat la sfrasitul secolului al XVIII-lea de catre Sfantul Paisie Velitcicovschi in manastirile din Moldova, si cu o intreaga traditie, care isi avea acolo originile, si care a continuat.


- Si de asemeni, poate pentru ca ortodoxia romaneasca este singura cu o expresie neolatina.


- Da, sigur, pentru noi este mult mai accesibila, decat sa mergem in Grecia sau in tarile de origine slava.

- Si ce s-a intamplat in Romania la epoca respectiva?

- Ei bine, n-am putut sa facem parte in mod canonic din Biserica Ortodoxa Romana tocmai din cauza acestui regimului comunist care nu lasa Bisericii libertatea, si era dificil, si chiar de negandit, sa stabilim o legatura canonica din aceasta cauza.

Era epoca in care Muntele Athos cunostea o reinnoire, unde tinere comunitati, sub conducerea unor parinti duhovnici foarte experimentati si de o mare valoare, se reinnoiau in intregime. Si, in acel moment ne-am dus la Muntele Athos pentru a ne insusi invatamintele ortodoxe si a incerca sa ne inseram in acele comunitati monahice ortodoxe.

- Ati putea sa ne evocati primele doua vizite in Romania? Parintele staret din Manastirea Sihastira a avut anumite probleme din cauza regimului comunist, in urma vizitelor pe care le-ati facut acolo.

- Da, nu este chiar in urma vizitelor noastre, dar mai mult in urma vizitei unor parinti catolici care au fost acolo, si care in cele ce au urmat, fara sa-si dea seama ca va dauna manastri, au povestit in anumite articole publicate in reviste din Franta, sejurul pe care l-au avut acolo, si in special intalnirea unui parinte sihastru, in timp ce viata sihastra era interzisa de regim. Iar aceasta le-a atras anumite necazuri celor din Romania, si in special parintelui staret de la Sihastria din epoca respectiva, care a fost demis din responsabilitatea sa, si a suferit foarte mult din cauza aceasta, caci s-au centrat foarte mult asupra lui. Este vorba de parintele Cleopa.

- Si cand ati revenit in Romania l-ati intalnit pe Parintele Cleopa in domiciliu fortat la manastire.

- Da. A fost exilat mai intai intr-o manastire de maici, cred, si mai apoi l-am revazut cand era strict supraveghiat  la Bucuresti.

- Tocmai, pentru a impiedica astfel de necazuri si probleme datorate regimului comunist, ati ales Muntele Athos.

- Da, da, asa este.

- Parinte Placide, cum a fost dupa aceea? Cum ati descoperit Muntele Athos?

- Stiam ca era aceasta revigorare a vietii monahice in Muntele Athos, si l-am intalnit pe Parintele Staret al Manastirii Simonos Petra, care la timpul respectiv era Parintele Emilianos, care era un mare mistic, si care ne-a inteles pe mine, si pe acompaniatorii mei, avand sa petrecem acolo unii doi ani, altii un an.

Atunci am fost primiti in Biserica [Ortodoxa] si am devenit calugari la Simonos Petra. Pe urma, staretul nostru a decis ca este mult mai oportun sa ne intoarcem in Franta si sa creem aici dependente, metocuri ale Manastirii Simonos Petra. Astfel am putut creea in Franta trei metocuri, din care doua de maici si unul de calugari.

- Cati calugari se gasesc acum in cele doua Manastiri pe care le pastoriti, metocuri ale Manastirii Simonos Petra?

- In Manastirea Sfantul Antonie cel Mare suntem in jur de zece, nu toti prezenti acolo deoarece unul  se ocupa de  intrajutorare, altii ajuta la Manastirea de la Solan, si este unul care traieste in sihastrie pe o mica insula in Marea Mediterana.

- Parintele Serafim din Porquerolles.

- Da, intradevar. Deci noi suntem in jur de zece. Calugaritele de la Solan sunt in jur de cincisprezece si cred ca cele care sunt in jurul parintelui Elie, la Manastirea Schimbarea la Fata, in sudul Frantei, ele trebuie sa fie in jur de cinci sau sase.

- Ati fost un grup de trei calugari...

- Da, sigur, este vorba de Parintele Serafim, care acum este sihastru la Porquerolles, Parintele Elie, care a fondat aceasta manastire "Schimbarea la Fata", si cu mine, care am fondat Manastirea Sfantul Antonie cel Mare si Manastirea de la Solan.

- Aceasta vrea sa insemne ca in prezent sunt trei manasiri si o sihastrie care sunt dependente de Simonos Petra.
- Da, da, asa este.

- Si care sunt dupa tipicul atonit.


- Da, avem intr-adevar tipicul atonit, si tinem slujbele dupa tipicul atonit, dar in franceza. Am incercat sa facem o munca imensa pentru a adapta cantecele bizantine traditionale pentru cuvintele din limba franceza.

- Sunteti primii care au facut aceasta.

- Pentru toate slujbele, da, pentru ca in general parohiile ortodoxe francofone au adoptat mai repede cantarile slave.

- Si trebuie, de asemenea, spus, ca ati fondat si construit o manastire in stil bizantin.

- Da, intr-adevar Manastirea Sfantul Antonie cel Mare este construita dupa o traditie atonita, o biserica ce a fost construita fara dificultati pentru ca Serviciile de Administratie Franceze ne-au spus ca volumul si forma nu jeneaza, si nu sunt probleme de incadrare in mediu, si am construit practic aceasta biserica in doi ani si jumatate.

- Care imbina stilul bizantin cu stilul roman.
- Da.

- Cu fresce foarte frumoase.

 - Da, pentru ca am avut trimis, ca un adevarat inger din ceruri, un foarte bun iconograf rus [Yaroslav Dobrynine], care a venit sa viziteze manasirea dupa ce Rusia s-a deschis dupa caderea comunismului. Si sedus de biserica noastra, de felul liniilor, s-a oferit sa picteze in mod benevol biserica, in numele ajutorului pe care Rusia vrea sa-l aduca ortodoxiei in Franta. Si a realizat timp de cinci ani, venind in fiecare an cate sase luni, in jur de 600 metri patrati de fresca, ajutat si de sotia lui, care venea de asemeni si ea.

- Parinte Placide Deseille ce credeti ca poate aduce ortodoxia lumii occidentale, si in special Frantei?

- Cred ca ortodoxia in Franta poate ajuta pe catolici si pe anumiti protestanti francezi, sa regaseasca elemente ale marii traditii comune, care a fost cea a tuturor Bisericilor pana in secolul al XI-lea, si de care se vede ca multi catolici inseteaza, si in general sunt primitori cu privire la textele ortodoxe, la publicatiile ortodoxe, si chiar vin la slujbele noastre. Si simtim cum, fara sa se converteasca la ortodoxie in mod special, ortodoxia le aduce cu siguranta un ajutor spiritual.

- Ati conservat bune relatii cu abatia de la Bellefontaine.

-Da, cu cei de la Bellefontaine dar si cu altii de la alte manastiri catolice.

- Si cum vedeti posibila adevarata impacare intre Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica?

- A! Sunt deja mari pasi facuti, pentru ca nu mai este vorba de o suspiciune reciproca, si exista aceasta dragostea ca virtute, dar o impartasire comuna intre cele doua Biserici va fi foarte dificila pentru ca Biserica Catolica a definit ca dogma, din vremea Evului Mediu, anumite puncte care nu sunt in acord cu vechia Traditie, Traditia pe care a retinut-o Biserica Ortodoxa, insa pentru Biserica Catolica sunt dogme de credinta, si ea nu vrea sa revina dupa cate se pare asupra lor.

Dar poate ca nu este imposibil ca intr-o zi Biserica sa explice ca aceste dogme au fost influentate de o anumita epoca, si ca modul lor de expresie a fost influentat de o anumita epoca, de teologia particulara a unei epoci, si ca au un caracter relativ. Deci, iata ca este un acord doctrinal care se poate stabili astfel intr-o zi, dar aceasta presupune foarte mult timp, foarte multe schimbari si foarte multe confruntari.

- Care sunt punctele cele mai importante care ar trebui rezolvate in acest dialog teologic-ecumenic intre cele doua Biserici?

- As spune ca este vorba de TOATA teologia, pentru ca asa cum spunea un teolog catolic care s-a ocupat destul de mult de aceasta apropiere intre cele doua Biserici, parintele Yves Congars, care spunea ca "intre ortodoxie si catolicism totul este asemanator si totul este diferit". Aceasta inseamna ca aceleasi puncte fundamentale se gasesc de-o parte si de cealalta, dar tot timpul sunt diferente. Nu sunt diferente numai in anumite puncte. Este, intradevar Sfanta Treime, Filioque - faptul ca Sfantul Duh care purcede pentru ortodocsi doar de la Tatal, iar pentru catolici de la Tatal si de la Fiul, nu-i asa? -, mai este si purgatoriul... dar sunt puncte pe care nu trebuie sa le izolam de ansamblu, ci trebuie sa vedem ansamblul crestinatatii, al vietii crestine, al teologiei crestine, care este de o maniera diferita, care este accentuata diferit.

- Si credeti ca sunt sperante pentru viitorul apropiat...

- Nu indraznesc sa spun apropiat, dar sunt sigur ca am putea sa speram reuniunea, insa, vazand cum stau lucrurile, aceasta este foarte dificil, si simtim in prezent ca sunt foarte multe obstacole.
- Cunosteti foarte bine teologia catolica contemporana. Este totusi vre-un curent care merge in aceasta directie?

- Sunt personalitati care se intereseaza de ortodoxie, dar teologia catolica, in ansamblul ei, nu merge in prezent in sensul apropierii ei de ortodoxieSunt interesati de probleme care nu sunt cele care par primordiale ortodocsilor si orientarile noastre sunt diferite.
- Ati putea cita cativa teologi catolici care fac lucrari in acest sens?

- De exemplu am putea sa amintim pe marii iezuiti care au fost la originea reinnoirii patristice, oameni ca Parintele Henri de Lubac, Jean Daniélou [etc.], oameni care au facut destul de mult pentru apropierea de Biserica Ortodoxa. Dar mai sunt si alti teologi, poate mai putin cunoscuti, dar care se pare ca sunt mai mult preocupati pentru a stabili contacte umane, in sensul actual, si traditia crestina. Nu este fara interes, dar este totusi intr-un discurs diferit fata de cel patristic.

- Parinte Placide Deseille sunteti francez de origine si ortodox, si lucrati destul de mult pentru inradacinarea ortodoxiei in Franta. Ce puteti sa ne spunet despre acest subiect? Cum vedeti o ortodoxie franceza? 

- Ma gandesc, in ceea ce ma priveste, ca ortodoxia franceza trebuie sa pastreze esentialul traditiei ortodoxe, si aici se intelege si in plan liturgic. Nu sunt favorabil unei liturgici proprii Frantei, cum de exemplu au cautat unii sa faca, dar, in schimb, cred ca este extrem de important ca slujbele sa fie in franceza, si  ca trebuie sa dezvoltam destul de mult traducerile in franceza, si, de asemeni, adaptarile cantarilor bizantine pentru cuvintele frantuzesti. Aici este o intreaga lucrare pentru a putea face sa se treaca intreaga traditia ortodoxa, si in special cea liturgica, pentru limba franceza, si intr-o expresie frantuzeasca.

- Ce parere aveti de subiectul foarte important de a gasi o unitate vizibila intre Bisericile Locale in Franta.

- Da, acest lucru este foarte important deoarece este pacat ca Biserica sa fie impartire intre unii si altii, toti de origini etnice diferite. Aceasta este chiar o negare a Bisericii initiale, unde nu trebuie sa fie diferente legate de nationalitate. Dar, pe de alta parte, daca tinem cont ca Biserica Ortodoxa este prezenta acum in Franta gratie diverselor emigrari, intelegem ca din punct de vedere pastoral, patriarhii si episcopii diferitelor natii, au vrut sa asigure un serviciu liturgic si, pastoral pentru credinciosii lor. Insa este foarte mult de dorit ca destul de repede, acum, sa se mearga spre o unificare. Nu imi fac insa iluzii, aceasta va fi dificil.
- Si cum vedeti aceasta Biserica Locala?

- Trebuie sa fie un arhiepiscop ortodox la Paris si sa fie mitropolii locale cu episcopul lor, in marile orase ale Frantei, si avand jurisdictia pe teritoriul dat. Aceasta, si putem imagina foarte bine, pentru emigranti care nu cunosc foarte bine limba franceza, cateva vicariate cu parohii in care se vorbeste limba romana, limba sarba, sau rusa, dar toate acestea sub autoritatea unui mitropolit unic pentru intreg teritoriul Frantei, si in cadrul unor eparhii locale unificate.

- Ce trebuie sa faca ortodocsii pentru a merge in aceasta directie?

Sa evite tot ce tinde sa identifice ortodoxia cu, as spune: un club folcloric. E foarte bine ca grecii in Franta sa aibe, de exemplu, reuniuni, sau asociatii pentru a pastra cantecele populare grecesti, sau dansurile folclorice, dar nu este rolul Bisericii, nu este rolul vietii liturgice. Si Liturghia trebuie sa fie din ce in ce mai mult in limba franceza pentru ca orice participant, fie ca e grec de origine,  fie ca e francez, fie ca e slav, sau de alta nationalitate, sa poata forma o singura Biserica, un singur Trup al lui Hristos, in afara tuturor acestor distincii.

***

ARHIMANDRITUL EMILIANOS, STARETUL MANASTIRII SIMONOS PETRA:




CANTARI PSALTICE - MANASTIREA SIMONOS PETRA:












PAGINI WEB:
- Din Athos, ortodoxia in Franta
- Etapele unui pelerinaj (fr)
- Vizita Virtuala in Athos (fr)
-Poze colocviu "Cyprien Kern"
-Crestinortodox.ro: Manastirea Sfantul Antonie cel Mare - Franta

***


Un comentariu: