Avem atatia morti -Poezie de Radu Gyr

Astazi se implineste un an de cand un bun prieten, Ioan Cernatescu, a plecat dintre noi, maciant prematur de o boala nemiloasa. Domnul si Dumnezeul nostru sa-i daruiasca pacea cea vesnica si odihna sufletului alaturi de cei drepti.

In memoria lui voi scrie aceasta poezie a lui Radu Gyr:

Avem atatia morti

Avem atatia morti, atatea oseminte

Avem atatia morti, atatea oseminte,

Cu smirna lor pe frunte ne sfintim

Si de la noi la gropile lor sfinte

Intinde luna aurit chilim.

Atatia morti, atatea dragi morminte

Atatia morti, atatea dragi morminte,

Ca o catapeteasma cresc in noi,

Cum mucenicii slavei mai-nainte,

Prin gloante, prin furtuna, prin ploi.

Ne palpaie pe maini si in cuvinte

Ne palpaie pe maini si in cuvinte

Ca soarele ce arde pe obraz,

Atatia morti, atatea oseminte,

In somn se-aprind icoane de topaz.

Atatia morti ascut in noi otele

Atatia morti ascut in noi otele,

Se sparge veacul in tandari mari de fier.

Cu jertfele de ne izbim de stele,

Cu ranile noi ne-am atins de cer.

Zidim destin, Parang de ziduri sfinte

Zidim destin, Parang de ziduri sfinte

Dar nu din var si piatra ctitorim,

Ci tencuim cu albe oseminte,

Din caramida ranilor zidim.

Turnati in cremene si juraminte

Turnati in cremene si juraminte,

Cu ochi de foc aprinsi de-un sfant mister,

Privim cum zilnic alte noi morminte

Se inalta pajuri albe catre cer

Sa puna tarii temelii de fier.

Avem atatia morti, atatea oseminte…”