Facand pomenirea Sfantului Teodor Tiron, crestinii au obisnuit sa prepare coliva pentru cei adormiti

Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, sarbatorit la 17 februarie

Acest sfânt mucenic a trait pe vremea împaratilor Maximian si Maximin si era de fel din cetatea Amasiei.

Fiind încorporat în oastea împaratului, si mergând în partile Rasaritului la locul ce se numea Evhaita, în ceata generalului Vringa, a fost chemat de acesta la cercetare si a marturisit ca Hristos este Dumnezeu, batjocorând idolii elinilor ca pe niste statui neînsufletite si lucruri facute de mâinile omenesti.

Dându-i-se vreme sa se gândeasca mai bine, el nu a cheltuit aceea vreme în nelucrare, ci a savârsit o fapta cât se poate de mare. A ars cu foc statuia aceleia pe care elinii o socoteau mama idolilor. Drept aceea, fiind prins si marturisind ca el singur a fost cel care a dat foc statuii, a fost chinuit în felurite chipuri; si fiind bagat într-un cuptor aprins si-a primit sfârsitul acolo, desi vapaia focului numai a înconjurat trupul sfântului, nevatamându-l deloc.

Dupa moartea sa, sfântul s-a aratat patriarhului Eudoxie al Constantinopolului, în timpul împaratului Iulian Apostatul (361-363), si caruia i-a spus ca bucatele din târg erau spurcate, din ordin împaratesc, cu sângele animalelor ce au fost jertfite idolilor, în timp ce crestinii erau în Postul Pastelui. Pentru aceasta sfântul i-a îndemnat sa se hraneasca cu coliva, dar Evdoxie nepricepându-se ce este coliva, marele Teodor i-a spus:

 "Coliva este facuta din grâu fiert si asa ne-am obisnuit noi a numi grâul fiert in Evhaita".

De atunci, în semn de multumire, crestinii obisnuiau sa manânce, în fiecare prima sâmbata a Postului Mare, coliva, facând pomenirea Sfântului Mucenic Teodor.

La început deci coliva a servit ca hrană, iar mai apoi la pomenirea morţilor. 

* 

Praznicul Sfantului Mucenic Teodor Tiron este, dupa Karabinov, cea mai veche sarbatoare fixa deplasata in ciclul liturgic mobil. Marea popularitate a acestui sfant, al carui sanctuar din Euhaita atragea multimile, a facut ca pomenirea lui sa fie transferata in prima sambata a Postului Mare, dupa cum atesta Typikon-ul Marii Biserici.

Nu este insa vorba doar de un transfer al sarbatoririi praznuite de Triod. Caci, in timp ce Typikon-ul Marii Biserici nu indica decat sinaxa mucenicilor, Triodul comemoreaza in aceasta zi mai precis minunea colivelor, a carei naratiune e atribuita patriarhului Nectarie al Constantinopolului (sfarsitul secolului IV).

 Praznicul mucenicului e dublu si el, pentru ca in el ne bucuram atat de minunea colivelor, cat si de nevointele mucenicesti ale Sfantului Teodor.

Semnificaita colivei

Mai jos vom da reteta colivei (sl. kolivo, gr. kollyvon), asa cum se obisnuieste a se face în unele parti ale României în ziua de astazi. Coliva facuta din grâu fiert, îndulcita cu miere sau/si cu zahar, închipuie însusi trupul celui adormit, deoarece hrana principala a trupului omenesc este grâul. Ea este, totodata, o expresie materiala a credintei noastre în nemurire si înviere, fiind facuta din boabe de grâu, pe care Domnul însusi le-a înfatisat ca simboluri ale învierii trupurilor:

dupa cum bobul de grâu, ca sa încolteasca si sa aduca roada, trebuie sa fie îngropat mai întâi în pamant si sa putrezeasca, tot asa si trupul omenesc mai întâi se îngroapa si putrezeste, pentru ca sa înviieze apoi întru nestricaciune (vezi In. XII, 24. Comp. si I Cor XV, 36).

 Dulciurile si ingredientele care intra în compozitia colivei reprezinta virtutile sfintilor sau ale raposatilor pomeniti, ori dulceata vietii celei vesnice, pe care nadajduim ca a dobândit-o cel adormit.

(Liturgica Speciala, Pr. Prof. dr. Ene Braniste, Ed. Nemira, 2002, pag. 379).

  Rețeta de coliva

Ingrediente

1 kg de grâu (arpacaș); 1-2 Kg de nuci; 200-250 g de zahar; facultativ: miere;

Arome: coaja de la 1-2 lămâi, și de la 1-2 portocale, ce nu au fost tratate; scorțișoară; rom sau alta esență (exp. Cointreau ...);

Pentru decorare:

zahar pudra; nuci măcinate, cacao, bomboane,  stafide, etc.

Preparare

Coliva se prepara în doi timpi. Primul timp este seara, înainte de a merge la biserica, când se fierbe grâul, iar cel de-al doilea timp este de dimineața chiar în ziua în care urmează să fie adusă ca ofrandă la biserică, când trebuie prevazută cam o oră pentru această ultima pregătire (depinde, mai mult, cât stăruiți pentru a o orna).

# Primul timp, seara

Grâul se alege, îndepărtându-se pleava și bucățelele de grâu sparte. După aceasta se spală în 9 ape călduțe (corespunzătoare celor 9 cete de sfinți) și se pune la fiert în 3 litri de apă, de preferință într-o oala de teflon. Focul este la început potrivit de mare, iar când începe să fiarbă apa, se da mai mic. In timpul fierberii nu se amestecă cu lingura, ci se mișcă oala din când în când, astfel ca grâul să nu se lipească. Se tine pe foc până ce apa scade și când apa a scăzut aproape complet, se adaugă putină sare și zaharul, amestecându-se ușor cu lingura de lemn. Se mai lasă 5-10 minute până când nu mai este apa, iar bobul de grâu este "înflorit". După fiert grâul se răstoarnă într-o oală smălțuită și se acoperă cu un ștergar umed pentru a nu face coaja.

Tot seara puteți curăța nucile de coajă, astfel încât sa aveți o farfurie adânca plina de miezi de nucă. Jumătate din ei se dau prin mașină de nuci (sau dacă nu avem putem să găsim în comerț o răzătoare manuala (de brânza) și care poate fi folosita cu succes pentru a fărâmița nuca). Cealaltă jumătate din miezii de nucă se vor tăia cu cuțitul în bucatele mai mici. Se are în vedere a se opri jumătăți de miezi de nucă (10-20) pentru a forma o cruce pe coliva.

# Al doilea timp, de dimineata

Daca s-a format coaja la grâu se îndepărtează. Se adaugă miezii de nucă ce au fost sfărâmați și cam un sfert din cantitatea de nucă ce a fost dată prin mașină. 

Se aromatizează adăugându-se coaja de lămâie data prin răzătoare mica și coaja de portocală. Se mai adaugă o sticluță de esență de rom (sau dacă nu, o alta aroma), si scorțișoară. Facultativ se poate adăuga o lingura-doua de miere.

 Toată compoziția se frământă bine cu mâna și se așează pe platouri, nivelându-se bine. Se adaugă pe deasupra restul de nuca măcinată astfel încât sa fie un strat destul de gros, pentru ca zaharul pudra ce se va pune pe urma sa nu se umezească. Printr-o strecurătoare mica se pudrează pe deasupra zahar farin până ce se acoperă toată nuca. Se nivelează cu ajutorul unei foi albe de hârtie, care se așează pe deasupra și se presează ușor cu mana. După ce s-a omogenizat suprafața se formează o cruce din jumătățile de nucă păstrate. Se poate însa sa se facă o cruce și din cacao, folosindu-se un șablon. Dacă preferați puteți folosi pentru decorare bomboane etc...

Bine de știut, dacă coliva se prepara in Franta:

- In comerț arpacașul corespunde cerealei denumita în franceza blé mondé. Dacă acesta este "précuit", timpul de fierbere este mai mic ca de obicei, dar boabele nu vor "inflori", și prin urmare, nesfaramandu-se, nu se vor lega intre ele. In acest caz se poate utiliza un blender pentru a le sfărâma, dar cu mare atenție, deoarece depinde de tipul aparatului utilizat, pentru a nu-l solicita la puteri la care nu a fost prevazut, și mai ales pentru ca partea de grâu deja sfărâmată trebuie îndepărtată din când în când cu o lingura din jurul cuțitului, fiind o operațiune mai delicata și elaborioasa.

- O alta posibilitate este de a înlocui arpacașul cu boulghour (cereala deja sfărâmată).

Rugaciuni

Din prealuminată prăznuirea dumnezeiescului mucenic să ne ospătăm cu toţii; şi cu credinţă să ne veselim, iubitorilor de praznic, cinstind luminata prăznuire a săvârşirii lui, şi cu cântări să lăudăm pe Iisus, Cel ce a mărit pomenirea lui.

(Din Stihirile ce se cântă la Utrenie)

Credincioşilor, adunându-ne împreună, cu un glas să prăznuim în cântări de taină, ca pe un puternic ostaş al adunării noastre, pe cel mai viteaz bărbat al oştirii cereşti, zicând: vrednicule de laudă, mucenice al lui Hristos, roagă-te pentru cei ce te laudă pe tine.

(Din Stihirile ce se cântă la Utrenie)

Harul minunilor tale cel de Dumnezeu dăruit, mucenice Teodor, îl aşterni peste toţi cei ce aleargă la tine cu credinţă. Pentru care te lăudăm pe tine zicând: pe cei robiţi îi răscumperi, pe bolnavi îi tămăduieşti, pe cei săraci îi îmbogăţeşti şi izbăveşti pe cei ce plutesc cu corăbiile; alergarea spre cele zadarnice ale slugilor o opreşti şi descoperi pagubele celor cărora li s-au făcut; pe ostaşi îi înveţi să se ferească de robie; pruncilor le dăruieşti cu milostivire cererile; fierbinte ajutor te afli celor ce săvârşesc sfinţită pomenirea ta. Cu care, preasfinţite nevoitorule, cere de la Hristos mare milă şi pentru noi cei ce lăudăm mucenicia ta.

(Din Stihirile ce se cântă la Vecernie)

Tuturor dai harurile tămăduirilor din destul, sfinte, purtătorule de biruinţă, Teodor, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, totdeauna, grăbeşte şi izbăveşte pe cei ce cu credinţă firbinte te cheamă, preafericite.

(Luminânda ce se citeşte la Utrenie)

PAGINI WEB: 

- OrtodoxWiki: Coliva
- Anastasia, Coliva din arpacaş 
- Reteta de coliva in franceza (Colybes) 
- Razboi intru Cuvant :“Sambata lui Toader” (a Sfantului Mucenic Teodor Tiron) – minunea colivelor si pomenirea mortilor. SI DESPRE ADUCEREA AMINTE DE MOARTE
- Sfiti si Icoane: Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron