Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos
Nr. prot. F.2/7/3012
Karyes, 18/31 decembrie 2014
Preafericirii Sale,
Patriarhului Ecumenic,
kir Bartolomeu,
Preacinstitul nostru Părinte și Stăpân
Preafericite Părinte și Stăpâne,
Ne adresăm Preafericirii Voastre cu
profund respect întru Domnul și Vă prezentăm prețuirea noastră și
smeritele noastre urări prin epistola aceasta pe care o trimitem la
începuturile noului an al bunătății Domnului, pomenind zi și noapte
cinstitul Vostru nume în smeritele noastre cereri către Domnul.
Ca unii ce ne-am învrednicit să viețuim
în sfânta Grădină a Doamnei noastre Născătoare de Dumnezeu, săvârșind
sfintele slujbe sau citind scrierile Părinților de Dumnezeu purtători,
uneori îl cinstim pe cel întru Sfinți Sfințitul Mucenic Cosma, Protosul
Athosului, și pe cei martirizați dimpreună cu el, care prin mărturisirea
și sângele lor ”au păstrat Biserica neprihănită de înșelare și erezie”
”nedorind să se împărtășească și să aibă același cuget cu latinii”
(troparul cântării a treia și Condacul), alteori alături de Cuviosul
Nicodim Aghioritul îl fericim și pe Sfântul Marcu al Efesului
Evghenicul, pentru că ”s-a arătat neînduplecat de darurile
împotrivitorilor, văzând dumnezeiasca credință stricată de latinii
măsluitori” (Slava Vecerniei Mici), alteori citim la Cuviosul Siluan,
care striga: ”Cât de fericiți suntem noi, creștinii ortodocși, pentru că
Domnul ne-a dat nouă viața în Duhul… Cred numai în Biserica Ortodoxă,
pentru că întru aceasta se află bucuria mântuirii, care se dobândește
prin smerirea întru Hristos”!
Ascultând neliniștea părinților și
fraților care se nevoiesc în societatea cu nume sfânt [Athos, n.tr.],
dăm glas neliniștii lor, care este și a noastră, întrucât cele de mai
sus vatămă simțământul dogmatic și liturgic ortodox și pricinuiesc
confuzie în conștiințele creștinilor din toată lumea, și încă o dată ne
fac să conștientizăm că întru nimic nu se folosesc de pe urma acestora,
ci mai multă sminteală se pricinuiește, dată fiind stagnarea dialogului
teologic început în urmă cu decenii, așa încât viziunea unirii întru
adevăr și într-o credință a ajuns să pară o realitate cu neputință de
împlinit, în timp ce mulți romano-catolici, dezamăgiți de Biserica
Apuseană secularizată, insuflată de concepțiile eretice ale papismului,
cer intrarea în Biserica Ortodoxă.
În calitate noastră de Sfântă Chinotită, Preafericite, am socotit drept o datorie fiască să vă împărtășim neliniștea noastră, insuflați de dorința ca unitatea bisericească a ortodocșilor de pretutindeni să rămână neclintită, ca și unitatea Trupului aghiorit însuși, pentru că, nu ascundem, ne întristează și ne neliniștește eventualitatea reiterării evenimentelor care au avut loc în urmă cu 50 de ani, lucru, desigur, pentru care îl implorăm pe Dumnezeu să nu se întâmple, ca unii ce suferim încă dureroasele consecințe ale acelor evenimente, așa cum de altfel vi s-a adus la cunoștință prin scrisoarea ce Vi s-a adresat din partea Sfintei Chinotite, cu nr. F 2/7/1679/18.7.2014.
Cunoscând greaua povară pe care o purtați pe umeri, cu durere și cu întristarea inimii vă împărtășim acestea, rugându-vă ca niște fii ca să vă îngrijiți ca un părinte spre a liniști conștiințele fraților noștri ”pentru care a murit Hristos”; cerem binecuvântările Voastre patriarhale și Vă sărutăm dreapta cu cel mai profund respect.
Toți reprezentanții și Întâistătătorii celor douăzeci de mănăstiri ale Sfântului Munte Athos adunați în Sinaxă comună.
Vedeti si :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu