De la Savatie Bastovoi adunate. Despre iubire, taina, rugaciune, singuratate, ispite, suferinta...

Plansul launtric

Sunt oameni care au plânsul în interior. Aceștia sunt cei mai frumoși oameni de pe pământ. Acest plâns lăuntric nu are în el nimic din tristețea și apăsarea oamenilor neîmpliniți sau loviți de vreo suferință. Acest plâns lăuntric este ca o lumina de dimineață care străbate prin ceață. Aceștia sunt oamenii pe care îi iubești fără să știi de ce și revii la ei pentru că amintirea lor nu te părăsește. Nu este o mai mare bucurie în viață decât aceea de a întâlni un astfel de om. Deși ei pot trece neobservați. Pentru a-i recunoaște trebuie ca și tu să fi plâns măcar o data în viață, să plângi de-adevăratelea. 

 Smerenia

Nu este mai mare semn al smereniei decit a nu-l judeca pe celalalt in caderea sa.

Bucuria

Bucuria launtrica este semn ca faci ce trebuie.

*

Un om bun găsește întotdeauna un motiv de bucurie.

*

Omul puternic nu este doar un învingător al răului, ci, mai presus de toate, este un purtător al bucuriei. Bucuria se agonisește.

*

Mulți creștini se tulbură că Europa nu-și mai felicită cetățenii cu sărbătorile creștinătății. Nu putem cere cuiva să se bucure de bucuria noastră. Noi ”ne bucurăm cu cei ce se bucură și plîngem cu cei ce plîng”, precum ne-a zis Hristos. Cine nu vrea să se bucure, să stea îmbufnat. Să se felicite cu ziua șoferului, ziua computerului, ziua frigiderului. Spune-mi de ce te bucuri, ca să-ți spun cine ești. Bucuria noastră este dincolo de lume. Cînd nu vor mai fi oameni care să se bucure cu noi, vor rămîne îngerii. Căci bucuria aceasta de la îngeri ne-a venit și nici un Guvern, din cîte se știe, nu poate interzice îngerilor să se bucure. 

Lumea cu susul în jos

Lumea de azi e făcută din ”relații” și ”imagine”. Total anapoda. E bine să ai relații, nu zic, dar e mai bine să-l ai pe Dumnezeu. Dacă-ți pierzi relațiile, te scapă Dumnezeu, dar dacă-L pierzi pe Dumnezeu, nu te scapă relațiile. Păstrați-vă prietenii și fiți cu grijă să nu-i transformați în simple ”relații”. 

* 

Spre deosebire de copiii de virsta mea, educati sa ne dorim sa devenim (cosmonaut, doctor, general sau invatator), copiii de azi sint educati sa aiba ceva (aifon, masina, haine, bani). Cind generatia lui "a avea" va invinge generatie lui "a deveni" lumea va fi in pragul distrugerii, deoarece oamenii educati sa aiba vor incepe sa-si insuseasca semenii mai slabi - va reveni robia. Numai devenind depasim conditia de sclav.

* 

Graba de a vorbi ne pune in situatia sa scoatem din suflet ceea ce gasim la suprafata. Nu avem timp sa cautam adinc. La suprafata insa se gasesc impresiile, nu si concluziile. Impresiile oamenilor sint indeobste aceleasi. Ceea ce ne face diferiti sint concluziile. Schimbul de impresii, si nu de concluzii, va aduce in cele din urma criza comunicarii.

*

Ați observat că lupta modernilor cu generalizarea a făcut ca lumea să trăiască prin excepții? Discursul tradițional și teafăr care duce la concluzii pe criterii de generalizare a fost înfruntat la toate nivelele. Astăzi excepțiile explodează, dau foc, ne fac regula. Nu uitați: generalizarea e singura metodă științifică de a constata adevărul. Nu blamați generalizarea, căci e o luptă absurdă cu logica și rațiunea, o luptă în numele unei propagande ucigașe. Cultul excepțiilor distruge Europa. Sau să nu generalizez?

Taina

Ați înțeles de ce Hristos vorbea mulțimilor în pilde? Erau mulți oameni răi acolo, gata să-L omoare. În mulțime erau însă și oameni înțelepți, atît de înțelepți încît știau să descifreze pildele acelea atît de codificate. De altfel, acesta era criteriul după care se alegeau oamenii: știau să citească printre rînduri. Diavolul vrea exactitate în exprimare, deoarece el limitează totul, iar oamenii atinși de aripa îndoielii insistă pe înțelesuri. Căutați să fiți largi și liberi în a înțelege și nu uitați că taina stă la temelia lumii.

Aproapele

De multe ori Dumnezeu ne dă în viață cîte o persoană în raport cu care să recuperăm ceva din noi înșine.

Rugaciunea

Rugaciunea este starea din care omul poate muri fara regrete. Starea în care te ridici deasupra pamintului si nu te mai tine nimic din cele pamintesti. Este stare mucenicilor, biruinta asupra mortii, invierea cea vesnica.

Suferinta

Fiecare sîntem datori cu suferință. Singurul lucru care ne deosebește e felul în care ne-o asumăm.

Iubirea și ura

Întotdeauna sîntem în legătură cu ceilalți, într-un raport de iubire sau de respingere. Viața noastră depinde în aceeași măsură de cei pe care îi iubim ca de cei pe care îi respingem. Ne golim de cei pe care îi iubim și ne umplem de cei pe care îi respingem. Atunci cînd iubim pe cineva, ne topim cu totul în el, iar cînd respingem pe cineva, acel cineva ne invadează gîndurile ca un animal izgonit care se întoarce la stăpîn pentru a fi lovit iar și iar. Sîntem plini de cei pe care îi respingem și goi de cei pe care îi iubim. Apostolul Pavel a spus despre Hristos că S-a deșertat de Sine. Dumnezeu S-a golit de Sine pentru a se dărui lumii și S-a umplut în schimb de toți cei care L-au respins. Acest circuit al iubirii face ca ura să nu poată pune stăpînire pe lume niciodată. (Din "Invățăturile unei prostituate bătrîne către fiul său handicapat”)

*

Sa stiti ca ura nu poate fi provocata, ura exista sau nu exista. Acolo unde ura exista, ea lucreaza in permanenta in formele cele mai perfide: invidie, linguseala, parvenire. Omul stapinit de ura nu are nevoie de motive pentru a turba, caci ura e capabila sa transforme pina si pe cel mai blind om in dusman. Cea mai mare ura a stirnit-o Hristos, chiar si cind tacea, atit de mare incit a fost rastignit.

* 

Dragostea adevarata te gaseste si la capatul lumii.

* 

Uneori el te lua de mana si parca insusi sufletul cobora in palmele lui vorbind limba atat de ascunsa a dragostei.

*

Dumnezeu fiind iubire, Se descopera celor ce iubesc. Asta e toata taina credintei. Iubesc, deci cred.  

* 

Dragostea se regaseste doar in dragoste. O inima iubitoare nu poate citi Evanghelia fara sa creada, deoarece se regaseste pe sine ca intr-o oglinda. 

* 

Cuvintele de dragoste ale oricaruia dintre noi sunt si raman cuvinte de dragoste numai in masura in care noi insine suntem prezenti in acele cuvinte.

*

Atunci cand actionam din dragoste, nu mai percepem porunca drept manifestare a autoritatii asupra noastra. 

*

Dar mai cumplit decat moartea poate fi numai omul care nu intelege dragostea. Cea mai mare amagire a oamenilor a fost aceea ca, pentru a intoarce obrazul atunci cand esti lovit, trebuie sa fii Dumnezeu.

Iertarea

Nu există în lume o mai mare putere decît cea a iubirii și a iertării. Dacă lumea a fost creată din iubirea lui Dumnezeu, dăinuirea lumii este rezultatul iertării Lui. Noi, cei de după potop, sîntem moștenitorii unei lumi redobîndite prin iertare. Nici viața veșnică nu o avem ca dar de început, ci am primit-o la plinirea veacului prin iertarea pe care ne-a dăruit-o tuturor Fiul lui Dumnezeu pe Cruce. De atunci trăim datorită acestei iertări, fiind chemați să reînviem lumea în fiecare ceas prin iertarea pe care ne-o dăm unul altuia. Iertarea a redobîndit cerul și pămîntul pe vremea lui Noe, iertarea ne-a redobîndit veșnicia pe vremea lui Pilat din Pont, iertarea ne redobîndește pe fiecare pentru fiecare. Iertați ca să fiți iertați. 

* 

Ce a fost rău și ce-a fost bun
Nu o să știu vreodată
Și-aș vrea să tac, și-aș vrea să spun:
Mi-i dor de tine, tată.

Mi-i dor de dealul înflorit
Ce îl urcai desculț
Și păsul meu cel nevorbit
Aș vrea să mi-l asculți.

Aș vrea să știi cum, între timp,
M-a smuls din mine viața
Și n-am nici lacrimi și nici nimb,
Și slabă mi-i speranța.

E prea tîrziu, dar vreau să spun:
Mi-i dor de tine, tată,
Și ce-a fost rău, și ce-a fost bun
Te rog de mi le iartă.

Moartea

Tragismul mortii nu rezulta din despartire, nici din durere, ci doar din dragostea care ramine in urma.

* 

Rostul mortii este acela de a ne aduce aminte ca nu am iubit indeajuns.

*

Niciodată durerea nu a fost mai puternică decât dragostea, Iar suferința nu este decât o brumă care cade uneori peste suflet. Fața ta trebuie să fie ca palmele ridicate ale unui copil Care înşfacă aerul ca pe o cămaşă albă. 

* 

Pînă la urmă, timpul se luptă să ne facă mari. Și cu cît sîntem mai mari, cu atît timpul se luptă mai tare cu noi. Pînă într-o zi cînd trebuie să murim. Știu că trebuie să murim, dar, dacă tot trebuie, vreau să mor copil.

Copiii evanghelici

Fiți precum copiii, căci a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor! Dar cum sînt copiii? Unii cred că-s veseli și fără de grijă. Dar și oamenii mari sînt mulți veseli și nepăsători. Copiii au ceva: ei trăiesc intens orice clipă, trec cu ușurință de la una la alta și nu judecă lucrurile în funcție de trecut și viitor. Copiii acceptă ușor o propunere de joc, o acceptă unanim, indiferent care ar fi propunerea și de la cine ar veni. Nu veți vedea un grup de copii care se desparte în două pentru a juca paralel două jocuri, în cel mai rău caz le joacă pe rînd, dar toți împreună. Cel puțin așa erau copiii din copilăria mea. Acum s-ar putea să apară o generație nouă de copii, care se vor naște gata bătrîni, îmbufnați, reticenți, copii care preferă să se joace singuri. Fiți precum copiii evanghelici: fără obsesia trecutului, fără un viitor bătut în cuie, fără răutate, străini de dezbinare, gata oricînd pentru un nou joc împreună.

Singuratate

Uneori am impresia ca nu am depasit niciodata copilaria, ca si acum haladuiesc pe dealurile ninse impresarate cu tufe de maces incarcate cu roada, dovada ca Dumnezeu a daruit totul din belsug. Manunchii de poame rosii sint clatinati uneori de greutatea unei pasari singuratice... Ca si atunci, sufletul meu cauta sa se insingureze, stiind ca numai in singuratate gandurile capata gust. 

*

"Exista o harisma a insingurarii si nu in zadar lumea urmeaza orbeste pe cel insingurat, iar asta o veti gasi in toate religiile lumii"

Neamul și îngerii

Nu știu a vorbi despre îngeri, dar vă pot vorbi despre un popor care trăiește laolaltă cu îngerii. Mă veţi întreba de unde știu asta, de vreme ce nu văd îngeri. Vă voi spune că întreaga istorie a poporului român e legată de îngeri, căci doar cu ajutorul îngerilor un popor atât de mic și încolțit din toate părțile de uneltirile marilor imperii a reușit să-și păstreze credința ortodoxă, limba și obiceiurile. 

Ispite

Cand omul este mandru peste masura, Dumnezeu ii trimite isipite peste puterile lui.

*

Nu te grabi sa calci pe treapta pe care n-o sa te poti mentine. Un pas inapoi sterge o mie de pasi inainte.

Intunericul

Nopțile sînt peste tot la fel. Întunericul face ca lumea să pară mică. Lumea se restrînge pînă la un pas, pînă sub tălpi. Pășești și lumea se mișcă împreună cu tine. Ești singur și tot ce te copleșise vreodată nu mai poate fi văzut. Îți închizi ochii pentru că în întuneric, cînd oricum nu se vede nimic, nu are rost să mai ții ochii deschiși. Rămîi tu cu tine. 

Întunericul este întotdeauna răcoros. Răcoarea îți pătrunde în suflet și pieptul se amărăște ușor la gîndul că mai devreme sau mai tîrziu va trebui să mori. În momente ca acestea ne gîndim la cea mai dragă ființă. Ne gîndim la Dumnezeu, la părinți, la copii, la cei pe care i-am fi dorit aproape. Oamenii se preling în propriile gînduri, fluturînd în văzduh ca și crengile copacilor. Inima poate trezi oameni din somn, îi poate face să tresară. 

Pămîntul păstrează urmele a milioane de tălpi. Dincolo de geamurile stinse oamenii dorm și visează. Cine dintre toți e mai important în această noapte? Poate că cineva se înalță ca o lumină până la cer, iar altcineva se coboară în adîncuri ca un fulger. Mila lui Dumnezeu acoperă lumea și lumina iubirii Lui dă întunericul la o parte ca noi să putem păși.

 Depresia, tristețea

Depresia este rugina sufletului. Un lucru care rămîne multă vreme nefolosit, ruginește, se strică. Depresia este în directă legătură cu activitatea. Pe de altă parte, inflația cărților și a discuțiilor despre depresie legitimează această stare: oferta creează cererea. Depresia este sentimentul profund de neîmplinire și inutilitate survenit pe fondul poveștilor de succes care sînt servite unei populații incapabile să acceadă spre succes în forma propusă. Să nu uităm însă că succesul nu este condiționat de grandoarea scopului, ci este o stare de suflet: Mark Zuckerberg nu este mai de succes decît un țăran căruia i-a fătat vaca un vițel frumos, pur și simplu scopurile lor au fost diferite. Învățați-vă să vă puneți scopuri conforme cu viața și posibilitățile voastre și bucurați-vă de tot ce vă înconjoară și atunci rugina nu va putea cuprinde sufletele voastre, veți uita pentru totdeauna de depresii.

Creatorul și darul

Cum depășesc tristețea și cum găsesc puteri să creez/muncesc? 
1. Cred în Dumnezeu.
2. Știu că tristețea și lamentațiile nu duc la nimic.
3. Știu că am puțin timp.
4. Știu că nimeni nu va face în locul meu ceea ce trebuie sa fac.

*

Frumuseţea este un dar nepreţuit, dar nu este cel mai mare între daruri. Ai observat că frumuseţea florilor e diferită de cea a păsărilor şi frumuseţea cerului e altfel decît frumuseţea munţilor. Fluturii şi peştii se întrec în turnirurile culorilor. Ochiul nu se satură de tot ce este frumos şi inima cîntă slava Creatorului. Fii recunoscătoare pentru tot ce ai şi nu te pune cu nimic mai presus de alţii. Oamenii sînt frumoşi, inteligenţi sau îndemînatici pentru un scop anume. Află care este rostul darurilor tale. Altminteri, oamenii frumoşi şi deştepţi fac aceleaşi păcate ca şi oamenii proşti şi urîţi. Dacă excelezi în ceva, fă ca aceasta să schimbe în bine viaţa celor din jur. Invaţă să construieşti, ca să nu trăieşti toată viaţa cu chirie.

Poezie

Stau in picioare la usa propriei vieti 

In coridor nu mai este nimeni demult 

Dumnezeu bate de partea cealalta 

Doar ca eu nu reusesc sa-L ascult 

Mi s-a facut foame si putin frig 

Nici sa ma sprijin de perete nu pot 

Ma tem ca o sa adorm si o sa ma preling 

Undeva adinc, adinc de tot. 

Cine sa vina sa stea alaturi, 

In picioare sa stea linga mine, cum? 

Sa ne lipim in disperare de usa urechile 

Sa ascultam cum bate Dumnezeu: bum, bum!

Sursa: Pagina de FB a lui Savatie Bastovoi