Maica Emiliani salvată prin rugăciunile Arhim. Emilianos de sub tone de dărâmături. "Dumnezeu pregăteşte şi aduce în viaţa fiecărui om, un hiatus ce reprezintă trecerea către o nouă viaţă"

In centru: Maica Emiliani si Parintele Dionisios

 

"Nu pentru că aş fi fost eu ceva, ci pentru rugăciunile acelor oameni sfinţi care şi-au curăţit inimile prin afierosire, prin totală sinceritate înaintea duhovnicului, înaintea lor şi înaintea lui Dumnezeu, prin smerire totală şi asemănare cu Hristos – umplere cu Hristos! Nu este altceva decât o mărturie a puterii rugăciunii, a puterii dragostei de Dumnezeu, care este Învierea şi Viaţa"

Pr. Cezar Axinte şi Prof. Mihail Chircor despre omul nou, desensibilizat, despartit de Hristos, care nu mai cauta nemurirea

Emisiunea “Vestea cea bună” – Omul nou - 18 iun. 2019. 

Realizatori: Pr. Cezar Axinte şi Prof. Mihail Chircor

Prof. Mihail Chircor: Vreau sa vorbim astazi despre omul nou pe care vor unii sa-l structureze, sa-l creeze. 

In politica actuala a aparut un nou termen: neomarxism. [...] Ei isi zic progresisti, politologii le zic neomarxisti. Si, aceste partide, pentru prima oara, au intrat si in Parlamentul European. La noi curentul e reprezentat de USR si PLUS. [...] Intotdeauna cine a vrut sa conduca o societate a vrut sa aibe un cetatean obedient, care sa-l asculte, care sa nu-i creeze probleme si sa nu consume energii necesare pentru convingerea si constrangerea acelui om. Sa aibe un om facut la matrita, dar nu la orice matrita, ci la matrita lui. Nazistii au vrut unul, si au facut si lagare de concentrare si ideologie si indoctrinare si au ucis mii de oameni. Comunistii au vrut sa creeze omul nou si au facut si ei lagarele lor, cu gulaguri, cu canale si au ucis, si au bagat in puscarii sute de mii de oameni. 

Ei bine, termenul de neomarxist nu se refera numai la proprietate. Adica acestia nu ca ar vrea nationalizarea... Nu! Ei au alte conotatii, dar nu vreau sa intru in teorii politice. [...] Acest curent care vrea sa duca lumea catre globalizare, mondializare, vrea un om nou, un om al lui, care sa fie obedient societatii care va fi creata foarte curand. Fereasca Dumnezeu! Curand vor ei....

Intre comunism si ce traim acum nu sunt foarte mari diferente, caci in spate sunt aceleasi forte, si sunt forte, din punctul meu de vedere, antihristice. Si fortele astea urasc Biserica, clerul, pe cei care sunt foarte credinciosi. Dar aceasta noua societate nu poate functiona fara o religie, fara o biserica. Si de aceea vrea sa creeze ecumenismul.   

Acesta este contextul in care vor sa creeze omul nou. Ei au inteles ca prin forta nu se poate, caci comunistii, in 50 de ani, au impuscat si au bagat in puscarii, in lagare si nu au reusit sa creeze omul nou. Acuma s-a trecut la o alta modalitate, mult mai perfida de a crea acest om nou. Sunt niste pericole extraordinare!

40 de zile de la adormirea Părintelui Emilianos Simonopetritul. Cuvântul Arhim. Elisei Simonopetritul la înmormântarea Părintelui Emilianos. "În multe feluri, în toate lucrurile sale, prin jertfa și slujirea sa, a arătat ce înseamnă să te dăruiești în mod deplin, să te topești, în mod literal, pentru Hristos"

Omilie a Arhim. Elisei

la slujba de înmormântare a lui Gheron Emilianos Simonopetrtul

Mănăstirea Ormylia, 10 mai 2019

Preacuvioase, preaiubite Gheronda și preascump Părinte,

Astăzi este greu pentru mine, dar și întregii obști a acestei mănăstiri și de la Simonos Petra, să rostim câteva cuvinte potrivite, cu ocazia plecării Părintelui nostru.

De altfel, aceste momente nu sunt potrivite pentru cuvinte - așa cum a subliniat și Preacuviosul Părinte Vasile, fostul egumen al Ivironului -, ci sunt momente de cinstire, de iubire, de tăcere și rugăciune. De la sine însăși măreția care se înfățișează înaintea ochilor ne arată importanța acestei zile, încât putem să clamăm cu melodul: „Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, și vezi că, iată, au venit la tine fiii tăi, ca niște făclii de Dumnezeu luminate, de la apus și de la miazănoapte, și de la mare și de la răsărit" [Utrenia Învierii, cântarea a 8-a, n. ROF] întru tine binecuvântându-se, rugându-se și trimițându-l înaintea lor pe acest "om plin de râvnă" în preadorita Împărăție a vederii chipului Domnului, pe Care L-a iubit atât de mult.

Nu știm ce-am putea spune! Acest eveniment este în același timp dureros cât și dătător de bucurie. Așa cum spunea, într-o situație asemănătoare, marele mângâietor, Sfântul Teodor Studitul: "Părintele nostru a adormit. Cine a fost el? Cel ce-L mărturisea pe Hristos? Un alt Iov? Podoaba scumpă a călugărilor? Cel ce stârnea iubirea? Bărbatul iubit de toți? Înger în trup? Ochiul adânc înlăcrimat? Mintea iubitoare de învățătură? Cel îmbogățit prin dumnezeiasca cunoștință? Cel cu multă smerită-cugetare și adânc în pricepere? Cel care "era în stare să se folosească deopotrivă de mâna dreapta cât și de cea stângă" (cf. Jud. 3, 15) în orice lucru duhovnicesc dar și în cele văzute? Povățuitor autentic și Părinte adevărat?"

Ceea ce ni s-a întâmplat acum nu este un lucru dureros, ci, așa cum ne-a spus însuși Gheronda, este un eveniment plin de bucurie. Gheronda nu a murit, ci s-a mutat la viața veșnică! Pământul îl va acoperi, dar cerul îl va primi. Prietenii săi, sfinții, îl așteaptă, fiii și frații săi, mici și marii, Bătrânii, precum și cetele Îngerești, ceata pustnicilor și a călugărilor de obște, monahii Meteorelor ca și cei ai Athosului. Va găsi acolo, în acest loc de odihnă pregătit pentru el de multă vreme, adevărata lumină, căci a traversat cu credincioșie calea cea binecuvântată, a preferat truda și durerile ascetismului; pentru că, în multe feluri, în toate lucrurile sale, prin jertfa și slujirea sa, a arătat ce înseamnă să te dăruiești în mod deplin, să te topești, în mod literal, pentru Hristos.

N-ar fi exagerat să spunem că astăzi este praznic, o sărbătoare plină de bucurie. Astăzi trimitem la Dumnezeu un ocrotitor și un mijlocitor. Toți ne bucurăm și Biserica se veselește pentru că dobândește un nou stâlp. Toată ceata sfinților este în sărbătoare.

O, Gheronda, inima ta era dreaptă, calea pe care ai urmat-o era dreaptă. Amintirea ta va rămâne sfântă și binecuvântată-ți este pomenirea! Cine nu-și amintește că până în ultima clipă străluceai de bucurie, dulceață și noblețe? Cu adevărat, cine te-a întâlnit fără să te fi iubit? Cine a vorbit cu tine fără să-i fi îndulcit inima? Toți doreau să stea aproape de tine. Toți, și mai ales inimile simple care recunoșteau în tine curăția luminoasă ce îi atrăgea.

Dar, cât timp ai fi putut să rămâi lângă noi? Cât ai fi răbdat? Ai depășit toate limitele răbdării, dragostei și ale purtării de grijă. Căci, chiar dacă erai mai tare ca fierul, chiar dacă erai mai Apoi de tristețe și de pătimire, chiar de-ai fi asemenea lui Pavel, Antoine sau Ioan Gură de Aur, ai fost totuși om. Ai fost om și ai pătimit, și a trebuit să porți această cruce grea și lungă a bolii. Și de atunci, ai rămas în tăcere. Dar ai apucat să ne spui totul. Da, ne-ai spus totul și ne-ai învățat amănunțit. Ai lăsat întipăririle tale de neșters asupra noastră, a tuturora, în Biserică și în întreaga lume.

Preacuvioase Părinte și Gheronda, prieten al lui Dumnezeu și casnic contemplării divine, de mulți ani ar fi trebuit să pleci din această viață dar pentru fii tăi preaiubiți ți-ai întârziat plecarea sau, mai degrabă, chiar Dumnezeu Însuși a amânat-o.

Astăzi harul Duhului Sfânt, care sălășluia cu îmbelșugare în tine, a rânduit să despartă sufletul tău, plin de lumină și plin de Dumnezeu, de trupul tău atât de mult încercat. Astăzi a sosit momentul mult așteptat al intrării tale în Cer. Tu, care erai un om ceresc și un înger pământesc, părăsești această lume pentru a te alătura Cerului, în lumina lui Hristos înviat. Intrarea ta în Împărăția Sa este o biruință, aclamată cu strigăte de bucurie. Dar, cu toate acestea, sentimentele noastre sunt amestecate. Ne stăpânesc lacrimi pline de pace și un doliu cu bucurie. Te rugăm, o! Părinte preasfinte, "carul lui Israel și căpetenia lui", să nu ne lași orfani, ci să mijlocești pentru noi toți, pentru comunitățile care au fost întocmite de tine, pentru toți cei care s-au adunat aici la plecarea ta, tinzând mâna ta în ajutor pentru întreaga Biserică.

Și, în sfârșit, rugându-mă cu credință ca sufletul tău să se odihnească în pace, aș vrea să adresez mulțumirile noastre pline de căldură tuturor celor care au venit la plecarea ta din această viață. În primul rând, Preafericitul Părinte Arhiepiscop al Atena, PF Ieronim, episcopilor, egumenilor, reprezentanților Sfintei Chinotite din Muntele Athos, preoților, ieromonahilor, monahilor și monahiilor și tuturor fiilor lor duhovnicești și credincioșilor care s-au adunat în această zi. Și, în particular, Sanctității Sale, Patriarhul Ecumenic, reprezentat de episcopul Miletului, al cărui cuvânt ne-a întărit.

Gheronda, aceasta sunt suficiente pentru ziua de azi. Nu am mai putea continua. Ar fi mult mai multe lucruri de spus dar ar fi nevoie de cărți întregi pentru a le consemna.

Veșnică să fie pomenirea Părintelui și Starețului nostru, Ieromonahul Emilianos, Egumenul Mănăstirii Simonos Petra.

Traducere din franceză (după traducerea Ierom. Macarie Simonopetritul)

de Român Ortodox în Franța

Extras din cuvântul Părintelui Elisei Simonopetritul la înmormântarea Părintelui Emilianos Simonopetritul (cu subtitrare în română)

LEGATURI:

• Părintele Emilianos Simonopetritul, cel ce "s-a înfățișat pe sine viu", a plecat să slujească în Liturghia Cerească

•  «Εγλύκανες τις απλές καρδίες των ανθρώπων Γέροντα Αιμιλιανέ»

• 12025 - Αρχιμ. Ελισαίου Σιμωνοπετρίτου: Βίος και διδαχές Γέροντος Αιμιλιανού Σιμωνοπετρίτου

Arhim. Elisei Simonopetritul: "Această lume care se îndreaptă spre autocatastrofă a fost biruită doar de Viața Care a răsărit din mormânt"

Sfântul Munte Athos: Interviu cu Arhimandritul Elisei, Starețul Mănăstirii Simonopetra: „Cea mai dificilă problemă a omului contemporan este distragerea atenției și pierderea timpului întru îndeletniciri nefolositoare”

1. Societatea de astăzi și cum trebuie să fie viața creștină.

Societatea de astăzi, lumea contemporană, care este deja unită sub aspect cultural, este caracterizată de către mulți ca o lume post-creștină. Firește cei care fac aceste constatări sunt foarte încântați de aceasta. Ei cred că în sfârșit omul s-a eliberat de așa zisele îngrădiri pe care i le-a făcut religia. Vedem însă că în loc să își găsească libertatea, omul contemporan este mai mult decât în oricare altă epocă legat și subjugat de idolii pe care și i-a făcut. Ar fi o mare greșeală să zicem că epoca noastră nu este religioasă, este mai degrabă foarte religioasă, însă idolatră. În ciuda reușitelor științei și a tehnologiei, oamenii s-au făcut robi falșilor dumnezei care ies în evidență prin media, reclame, modă, etc.

Nicolae Steinhardt: "Reușita este energia iubirii și a capacității tale de acceptare a vieții" dar "drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălțimea vulturilor aflați în zbor"

Nicolae Steinhardt – Despre răutatea umană

“Când un om reușește să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbește, se uită cu dispreț la grași, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsucește nasul disprețuitor când altul se bălăcește, încă, în viciul său. Dacă unul își reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreț și cu trufie către păcătosul care se căznește să scape de păcat dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reușim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuși. Ceea ce obținem poate să ne dea peste cap reperele emoționale în așa manieră încât ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganți și zgârciți, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoșător al patimilor sufletești.

Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălțimea vulturilor aflați în zbor.