joi, 9 mai 2019

Părintele Emilianos Simonopetritul, cel ce "s-a înfățișat pe sine viu", a plecat să slujească în Liturghia Cerească


Arhimandritul Emilianos Simonopetritul a trecut la cele veșnice în ziua de 9 mai 2019, la ora 5 dimineața, ziua de prăznuire a Sfântului Proroc Isaia, unul dintre Sfinții Părinți căruia Arhim. Emilianos i-a tâlcuit cuvântul și l-a înviat pentru generațiile actuale de credincioși.

Înmormântarea a avut loc pe 10 mai 2019, la ora 15, după rânduiala athonită, la Metocul Mănăstirii Simonos Petra din peninsula Halkidiki, Mănăstirea Bunavestire din Ormilia.

Dumnezeu să-l odihnească împreună cu Sfinții Lui! 


Καλό παράδεισο, Γέροντα!

[...] În cuvântul rostit la finalul parastasului săvârșit la căpătâiul părintelui Emilianos în această seară la mănăstirea Ormylia, Preasfințitul Părinte Iustin de Kalamaria a spus că ne-am adunat să petrecem un Sfânt pe drumul lui către Împărăție.

Sursa foto




Sursa foto





Sursa foto
















Sursa foto


Sursa foto









Înregistrări video de la înmormântarea Părintelui Emilianos:



Nu exagerăm dacă spunem că astăzi este praznic, sărbătoare, bucurie! Astăzi trimitem un ocrotitor, un mijlocitor către Dumnezeu. Toți ne bucurăm pentru aceasta! Se veselește Biserica, deoarece dobândește și astăzi noi stâlpi. Întreaga sfântă adunare se desfată! O, Părinte! Dreaptă îți este inima, și îți este dreaptă calea! Cinstită este amintirea ta, fericită îți este pomenirea! Cine nu își aduce aminte că întotdeauna, până în clipa cea din urmă, ai strălucit întru bucurie, ai fost nobil și blând! Cu adevărat, cine te-a întâlnit vreodată și nu te-a iubit? Cine este acela căruia i-ai vorbit, te-a cunoscut, și nu i-ai îndulcit inima? Toți doreau să-ți fie aproape! Toți, mai ales inimile simple recunoșteau în tine virtutea, și curăția ta plină de lumină! Dar cât să rămâi lângă noi? Cât să mai rabzi? Ai încercat orice limită a răbdării și a iubiri, și a purtării de grijă. Căci, chiar dacă ești neobosit, mai presus de toată tristețea și pătimirea, chiar de ești Pavel, sau Antonie, sau Ioan Gură de Aur, ești om. Om ești și tu, și ai pătimit, și ai suferit, și te-ai îmbolnăvit, și ai cunoscut crucea mare și grea a suferinței. Iar de atunci ai tăcut, însă ai apucat să spui tot!


***



*






Ziua de 9 Mai 2019 odată cu ivirea zorilor avea să aducă cu ea o veste fulgerătoare pentru întreg Sfântul Munte Athos, Elada și lumea întreagă – gheron Emilianos Simonopetritul a trecut la Domnul. Această știre a ajuns și la urechile grupului de preoți plecați din zona Iașilor și a Neamțului, ce așteptau îmbarcarea pe vasul ce avea să-i ducă de la portul Dafne al Sfântului Munte Athos către portul orașului Uranopolis. Printre acești preoți ghidați de către părintele Petru Sidoreac mă număram și eu. După ce ne-am însemnat cu semnul sfintei cruci și am rostit o scurtă rugăciune fiecare în parte pentru veșnica pomenire a părintelui Emilianos planificăm și stabilim un traseu de întoarcere în țară care să cuprindă și Mănăstirea Ormylia unde bătrânul stareț a viețuit vreme de aproape 20 de ani, rectitorind mănăstirea, ultimii anii fiind ani de boală grea ce l-a ținut la pat și fără putința de a vorbi cu oamenii dar cu posibilitatea de a grăi tainic cu Mirele Hristos.

Pornind la drum cu toții vrem să luăm binecuvântare de la acest mare gheronda chiar dacă nici unul nu l-am cunoscut personal, întâlnirea cu el având loc pentru fiecare dintre noi doar prin intermediul lecturării omiliilor numeroase rostite de părintele ce au fost traduse din limba greacă în limba română.

Dumnezeu a rânduit ca să ajungem la Mănăstirea Ormylia aproape de ora 16 și să o găsim cu porțile deschise și cu maici deosebit de primitoare chiar dacă părintele lor duhovnicesc plecase către cereștile locașuri.

Părintele Petru ne-a ghidat către biserica mare, ca unul ce cunoștea bine mănăstirea în care mai poposise cu ierarhi și preoți de-a lungul timpului.

Ajunși în biserică ne copleșește emoția pe toți, la o strană în partea stângă o maică citea după rânduială la Psaltire, la căpătâiul părintelui Emilianos veghea actualul stareț al Lavrei Simonopetra, Arhimandritul Elisei, iar biserica era aproape neîncăpătoare datorită maicilor, preoților și credincioșilor ce veneau să-și ia rămas bun și să primească binecuvântarea cuviosului.

Ajuns în fața părintelui prima impresie a fost aceea că am ajuns în fața unui sfânt: chip liniștit ce inspira pace, culoare ca cea a unei frumoase lumânări de ceară pregătită de a lua lumină în noaptea de Înviere, mă închin cu metanie, sărut Sfânta Evanghelie ce se afla pe pieptul cuviosului apoi sărut mâna, care spre surprinderea mea, nu avea răceala obișnuită a trupului lipsit de viață, ci era caldă. Mă retrag într-o parte îndrumat de o maică și priveam la părinții alături de care călătoream cum se închinau cu evlavie și emoție la cel care răspândea atâta liniște în jurul său.

Emoția a fost dublată după momentul închinării de îndrăzneala izvorâtă din dragoste a părintelui Petru Sidoreac care cere binecuvântare pentru a săvârși un Trisaghion pentru cuviosul Emilianos. După ce rostește formula de binecuvântare în limba greacă noi grupul de 9 preoți și câțiva credincioși din Podu-Iloaiei dăm răspunsurile și intonăm cântările rânduite în frumoasa noastră limbă românească, spre mirarea celor prezenți care au simțit totuși momentul deoarece am văzut lacrimi în ochii unor maici și credincioși. În acele clipe gândurile ce mi-au venit în minte au fost, că noi cântăm la căpătâiul unui om sfânt și că poate niciodată în această sfântă mănăstire nu a răsunat o cântare în limba lui Dosoftei.

Slujba s-a sfârșit cu intonarea imnului pascal Hristos a înviat, sărutăm din nou cu toții mâna caldă a părintelui și ieșim din biserică cu simțământul că am fost prezenți la adormirea unui sfânt.

Câteva maici ne înconjoară cu bucurie și, deși ne grăbeam să ajungem să ne închinăm la mormântul Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul de la Suroti, ne opresc să zăbovim câteva momente și ne servesc cu tratația obișnuită. De la maica ce ne servea aflăm că mai multe maici și credincioși au simțit la atingere că mâna părintelui este caldă, la fel cum am simțit și eu, și că trupul părintelui deși au trecut atâtea ore nu cunoaște rigiditatea postmortală – așa cum s-a întâmplat cu trupurile multor cuvioși cu o viață sfântă.

Părăsim mănăstirea preoți și credincioși cu regretul că nu putem rămâne la înmormântare și cu gândul că am văzut, ne-am închinat și am sărutat mâna unui sfânt pe care noi cei rămași l-am dobândit ca rugător înaintea lui Dumnezeu.

Să avem binecuvântarea lui!

Pr. Irimia Petru-Ionuț

În această dimineață, Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, fost stareţ al Mănăstirii Simono-Petra din Muntele Athos, a trecut la cele veșnice. El se afla la Mănăstirea Ormilia din peninsula Halkidiki, fiind retras aici încă din anul 2000, din cauza unor probleme de sănătate.

Arhimandritul Emilianos (Vafeidis) s-a născut în 1934, în Nikaia Pireos, din părinţi evlavioşi, proveniţi din Asia Mică, primind la botez numele de Alexandros.

De mic copil s-a ocupat de studiul Scripturii şi al Părinţilor, precum şi cu neîntrerupta rugăciune a lui Iisus. A studiat la şcoala din Simantra Halkidikis, continuând apoi la Nikaia Pireos. S-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Atena, iar după doi ani s-a mutat la Facultatea de Teologie.

La încheierea studiilor, în 1960, s-a înfăţişat Mitropolitului Dionisie de Trikkis şi Stagon, care l-a tuns în monahism cu numele Emilianos pe seama Mănăstirii Sfântului Visarion din Dousiko. În luna septembrie a aceluiaşi an a fost hirotonit diacon, slujind la mănăstirile Meteorei, care duceau lipsă de vieţuitori la acea vreme.

De praznicul Adormirii Maicii Domnului din anul 1961, a fost hirotonit preot, rămânând pentru o vreme la Mănăstirea Sfântului Visarion din Dousiko, un loc retras şi pustiu.

La sfârşitul anului 1961, a fost numit Egumen al Mănăstirii Marea Meteoră. Deşi avea probleme de sănătate, părintele Emilianos a început aici o intensă viaţă ascetică şi liturgică, cercetând orice scriere referitoare la organizarea şi funcţionarea vechilor mănăstiri.

Mitropolitul Dionisie l-a ridicat la treapta de arhimandrit şi l-a însărcinat cu slujirea în cuvânt, cu mărturisirea şi cu povăţuirea tinerilor din eparhie. Astfel, o mulţime de tineri s-au adunat în jurul părintelui Emilianos. În 1963 s-au închinoviat primii doi monahi dintre aceşti tineri, iar sfârşitul anului şcolar 1965-1966, mulţi absolvenţi de liceu au venit la mănăstire ca începători.

Pe 6 august 1966, Mitropolitul Dionisie l-a îmbrăcat pe Egumenul Emilianos în schima mare. Tot în acea perioadă, Gheronda Emilianos a început pelerinajele la Sfântul Munte, întâlnindu-se cu Sfântul Paisie Aghioritul şi cu părintele Efrem Katounakiotul, cu care a avut strânse legături duhovniceşti.

În anul 1973, datorită creşterii numărului de monahi, întreaga obşte de la Meteora se mută în Sfântul Munte, la Simonos Petras.

Începând cu anul 1995, starea de sănătate a Părintelui Emilianos se înrăutăţeşte treptat pentru ca, în anul 2000, să predea egumenia Sfintei Mânăstiri Simonos Petras arhimandritului Elisei, actualul egumen. Gheronda Emilianos s-a retras la Metocul din Ormilia. Perioada în care a fost egumen al Sfintei Mănăstiri Simonos Petras este considerată deja drept una dintre cele mai binecuvântate perioade din istoria mănăstirii.

Opera părintelui Emilianos cuprinde o tematică diversă: omilii şi predici, erminii ale scrierilor Părinţilor neptici (Avva Isaia, Isihie Presviterul, Grigorie Sinaitul, Maxim Mărturisitorul, Thalasie, Theognost), erminii ale canoanelor monahale (Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Augustin, Sfântul Macarie, Sfântul Pahomie), ale voturilor monahiceşti şi vieţii practice (monahism, canonul monahal, viaţa monahului, relaţia Bătrân-ucenic), erminii la Vieţile Sfinţilor (Cuviosul Nil Calavritul, Cuviosul Romil), erminii ale Sfintei Scripturi, ale imnelor liturgice şi ale altor texte teologice (Psalmi, Profeţi etc.).

Transcrierea şi publicarea tuturor catehezelor şi omiliilor a fost preluată de obştea de maici de la Metocul Ormilia, din anul 1995 începând să fie publicate în colecţia „Cateheze şi cuvântări”. În paralel cu ediţia grecească, Catehezele au fost traduse în franceză, engleză, română, rusă şi sârbă.

Sursa foto


Așteptând a Doua Venire (Părintele Emilianos):




Arhim. Emilianos:
Toți suntem în așteptarea Celei de-a Doua Veniri. Iar acei Sfinți, care au adormit de multe veacuri și se află în Cer, sunt dornici să ne spună: "Când vă veți desăvârși și voi, dar, și veți veni sus, ca împreună să ne desăvârșim?  Adică "să ne bucurăm de cununile noastre". Va fi bucuria desăvârșită a Zilei, în care Dumnezeu ne va spune: "Voi toți sunteți copiii mei duhovnicești! Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, stați aici, de-a dreapta Mea", adică în bucuria cea veșnică.
Bucuria  veșnică o au deja Sfinții, dar într-o mică parte. Putem spune că le este oferită bucuria "cu lingurița". Față de ceea ce am gustat noi, bucuria și fericirea lor sunt un ocean, dar față de bucuria veșnică, fericirea, dragostea și îndumnezeirea lor nu sunt nimic, și ei doresc mai mult să se desăvârșească.
Și acum este timpul nostru, și Sf. Apostol Pavel ne spune: "spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos" (Efeseni 4 12).


LEGATURI:
  1. Interviu cu Ierom. Macarie Simonopetritul despre Ortodoxia în timpurile actuale, modele duhovniceşti, rugăciune şi altele. "Trebuie mereu revigorată iubirea pentru Dumnezeu prin iubirea aproapelui, prin lucrarea poruncilor evanghelice"

  2. Arhim. Emilianos Simonopetritul: "În timp ce patimile leagă mintea de lucrurile materiale, iubirea lui Dumnezeu dezleagă mintea de această legătură". "Omul care nu a fost lovit în viața sa duhovnicească este un imatur, un om neformat"

  3. Arhim. Emilianos Simonopetritul - Tâlcuire la un Psalm al lui Asaf (Ps. 76), ce exprimă căutarea stăruitoare și prezența lui Dumnezeu 

  4. Tâlcuirea versetului psalmic: "Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec"(Ps. 109), de Arhim. Emilianos Simonopetritul

  5. Arhim. Emilianos Simonopetritul: "Dumnezeu Se arată numai în clipe neobișnuite, cu scopul de a întipări amintiri dumnezeiești în popor, în inima fiecărui om, în istora și în trupul Bisericii"

  6. Din tâlcuirea Arhim. Emilianos Simonopetritul la Psalmul 102 al lui David

  7. Arhim. Emilianos Simonopetritul: "Atâta fericire trăim cu adevărat, câtă întâlnire autentică avem cu Dumnezeu"

  8. Arhim. Emilianos Simonopetritul: "Strămoșii, cei care au avut nostalgia primei veniri a lui Hristos, se întâlnesc și se unesc cu noi, noii strămoși, noii străbuni, care trebuie să pregătim, în inimile noastre și în Biserică, cea de-a Doua Venire a lui Hristos"

  9. P. Arhim. Emilianos Simonopetritul - "Ce trebuie să căutăm? O stare creată de Iisus Hristos"

  10. P. Arhim. Emilianos Simonopetritul: "Ați văzut cât se schimbă o persoană care își deschide inima altei persoane?". "Singurul adevăr este c se stabilește în noi un dialog cu Dumnezeu, adică se creează o comuniune"

  11. P. Arhim. Emilianos Simonopetritul despre călătoria sufletului. A doua parte a catehezei ținută comunității de la Ormylia

  12. P. Arhim. Emilianos Simonopetritul despre călătoria sufletului. Prima parte a catehezei ținută comunității de la Ormylia

  13. Introducere la "Pe aripile Duhului" - cateheze și omilii ale Părintelui Arhim. Emilianos Simonopetritul

  14. Arhim. Emilianos Simonopetritul - răspunsuri esențiale pentru veacul de acum

  15. Vai celor ce și-au pierdut inima, vai de cel care este ca paralizat!

  16. Sfânta Maria Magdalena, învățătoarea tuturor celor care vor să se atingă nu de pământ, nu de cenușă, nu de lucruri muritoare, ci de cele nemuritoare și cerești, a celor care vor să-L atingă pe Dumnezeu. Sfânta care îți ia tristețea și îți încălzește inima

  17. Părintele Emilianos "s-a înfățișat pe sine viu" - nu-l interesa sistemul ori societatea, ci omul. "Biserica mântuiește prin ceea ce este nu prin ceea ce face! "

  18. Arhim. Emilianos Simonopetritul: "conștiința noastră este adeseori hrănită de voința noastră, dorința noastră, lecturile noastre; ea este maleabilă și se rătăcește cu ușurință"

  19. Arhim. Emilianos Simonopetritul: "Cu cât mai mult călugărul se dedică rugăciunii neîncetate, în chilia sa și în timpul slujirii fraților, cu atât mai mult se apropie de Dumnezeu"

  20. Cuvânt al Pr. Macarie Simonopetritul despre "Timpul liturgic, timpul convertirii" (TEXT, VIDEO) 

  21. Biografia lui Gheronda Emilioanos Simonopetritul, la împlinirea a 75 de ani, scrisă de ieromonahul Serapion Simonopetritul. Înregistrare video cu Arhim. Emilianos - cuvânt despre Stareț și comunitatea monahală

  22. Din Athos, ortodoxia în Franta
ALTE LEGATURI:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu