Tâlcuirea versetului psalmic: "Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec"(Ps. 109), de Arhim. Emilianos Simonopetritul

Psalmul 109

Zis-a Domnul Domnului Meu: "Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".

Toiagul puterii va trimite Tie Domnul din Sion, zicând: "Să domnești în mijlocul vrăjmaşilor Tăi.  

Cu Tine este începutul în ziua puterii Tale, întru strălucirile sfinţilor Tăi. Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut".

Juratu-S-a Domnul şi nu Se va căi: "Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec".

Domnul de-a dreapta Ta sfărâmat-a în ziua mâniei Sale împăraţi.

Judeca-va întru neamuri, va umple de hoituri, zdrobi-va capetele multora pe pământ. 

Din pârâu în cale va bea; pentru aceasta va înălţa capul. 

Juratu-S-a Domnul şi nu Se va căi: "Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec".

Domnul a jurat și nu poate fi vorba Să se schimbe. Domnul jură? Este cu putință să-Si schimbe gândul, să Se căiască? Fără îndoiala, nu! Care-i atunci sensul? Acela pe care Domnul mai dinainte l-a vestit. A spus-o și se va face. "Credincios este Domnul" (2 Tes. 3, 3) și fapta sigură. Tu, care te-ai născut din pântece mai înainte de luceafăr, vei fi un preot veșnic! Ce însemnează din pântece? În mod limpede, înseamnă din adâncurile, din profunzimea ființei Tatălui. Arată deoființa Fiului cu Tatăl, faptul că este un Fiu adevărat al lui Dumnezeu. Este Fiul cel adevărat, Care S-a născut mai înainte de luceafăr și acum Se naște în timp. Cine este luceafărul? Cel ce aduce dimineața, aurora, revărsatul zorilor. Mai înainte de luceafăr înseamnă deci înainte de a apărea zorile, înainte de răsăritul stelelor, înainte de facerea lumii, înainte de veșnicie, fără de început. 

Eu, zice Tatăl, Te-am născut mai înaintate de veci, fără de început, iar acum prin bunăvoirea Mea Te întrupezi în timp și spațiu pentru a fi un preot veșnic după rânduiala lui Melchisedec (Evr. 5, 6). Ce înseamnă "după rânduiala lui Melchisedec" ? Melchisedec a fost un preot și un împărat dintre neamurile păgâne (Fc. 14, 18-20). Dar în poporul evreu nu întâlnim împărați care să fi fost și preoți sau preoți care să fi fost împărați. Apare deci o nouă rânduială, o preoție care asociază și împărăția. Hristos nu continuă preoția iudaică. Aduce o nouă preoție într-o nouă împărăție. Această împărăție cuprinde toate neamurile, la fel cum și Melchisedec era împărat și preot al neamurilor. 

Așadar, avem o prorocie despre Biserică și despre stăpânirea lui Hristos asupra tuturor neamurilor. Avraam, începătorul neamului evreilor, s-a închinat lui Melchisedec. Prin urmare, noua preoție va fi superioară celei levitice. Noua împărăție va fi superioară împărăției evreilor. Vom avea deja o domnie duhovnicească și o preoție duhovnicească. De asemenea, îl mai întâlnim pe Melchisedec în Sfânta Scriptură înfățișat ca fiind "fără spiță de neam" și nu știm nimic nici despre moartea lui, ca și cum ar fi fost fără de început, veșnic și fără de sfârșit. Cu adevărat, Hristos era! 

Împăratul Melchisedec era împărat al Salemului, împăratul păcii. Lui Hristos Îi era rânduit să aducă pacea. Si totuși, acest nou Melchisedec care urma să aducă pacea este înfățișat ulterior luptându-se cu neamurile, biruind neîncetat și sfărâmând capetele dușmanilor. 

Ciudat lucru: să fii împăratul păcii și să împrăștii peste tot război și foc! De aceea, El Însuși, în timp ce era "pre pământ pace" (Lc. 2, 14), a spus: "Socotiți că am venit să aduc pace în lume? Nu, vă spun, ci am venit să aduc sabie" (Mt. 10, 34). "Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins!" (Lc. 12, 49). Unde intră Hristos, în familii, în orașe, în popoare, intră în același timp și războiul, dezbinarea. Acesta este un semn al stăpânirii lui Hristos asupra popoarelor, asupra orașelor, asupra satelor, asupra inimilor oamenilor. 

Să ne mai amintim că Melchisedec a adus ca jertfă pâine și vin, aceasta fiind o prorocie a darului duhovnicesc pe care îl va da Hristos, o prorocie despre Dumnezeiasca Împărtășanie, unde se aduc pâine și vin. Pâinea, ca un element absolut necesar firii umane, ca un element care simbolizează firea umană a lui Hristos. Vinul ca un element care simbolizează Duhul Sfânt, firea dumnezeiască. "Nu va îmbătați de vin, ci vă umpleți de Duhul", zice Apostolul (Ef. 5, 18). Hristos este în același timp și om și Dumnezeu, așa încât acum avem un nou Împărat, care este și Preot "după rânduiala lui Melchisedec".  

Din Arhim. Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri și Cateheze, Tâlcuiri la Psalmi, Ed. Sf. Nectarie