Român Ortodox în Franța: Sfânta Muceniță Agata - „cea bună” (+ 5 februarie 251) : "Minte cuvioasă, cinste de la Dumnezeu și izbăvire patriei”

marți, 5 februarie 2019

Sfânta Muceniță Agata - „cea bună” (+ 5 februarie 251) : "Minte cuvioasă, cinste de la Dumnezeu și izbăvire patriei”

Semnificația numelui Agata

În limba greacă, Agata înseamnă „bunătate” sau „cea bună”. Numele acesta deosebit ne amintește că bunătatea este una dintre cele mai frumoase trăsături ale creștinului, luminând atât viața omului bun, cât și a celor din jurul său.

Troparul Sfintei Muceniţe Agata

Glasul 4

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Agata, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Condacul Sfintei Muceniţe Agata

Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Să se împodobească astăzi Biserica cu porfiră slăvită înmuiată în curatul sânge al Muceniţei Agata, strigând: bucură-te, lauda Cataniei.

Active News: 5 februarie: Sfânta Muceniță Agata

Sfânta Agata s-a născut în cetatea Panorm (astăzi Palermo) din Sicilia. Fiind ea fecioară de neam ales și bogată de averi pământești, era strălucită și cu frumusețea trupului, iar dragostea pentru Hristos era podoaba sufletului ei.

În acea vreme, împărățind păgânul Deciu (249-251), iar Cvintilian fiind pus dregător al Siciliei, a ieșit păgânească poruncă pentru prigonirea și uciderea creștinilor. Și dregătorul, auzind de această fecioară că este creștină, cuprins de gânduri necurate, a poruncit să fie adusă la judecata lui, în cetatea Catania. Iar ea, pe drum, între ostași, nu înceta a-L ruga pe Hristos să o întărească să-și mărturisească fără temere credința.

Deci, intrând în Catania, a poruncit dregătorul să o ducă în casa unei femei necredincioase, anume Afrodisia, ca să o despartă de credința în Hristos și să o întoarcă spre dragostea lumească. Dar ea, ținându-se tare în credință, dorea să moară mai bine de moarte mucenicească, decât să se lepede de Hristos. Drept aceea, a fost dusă înaintea lui Cvintilian și, mărturisind ea pe Hristos, dregătorul a poruncit, după alte chinuri, să i se taie amândoi sânii.

Dar a vindecat-o noaptea Dumnezeu în închisoare prin arătarea Sfântului Apostol Petru. Deci, au scos-o iarăși la judecată și, rămânând statornică în credință, au târât-o pe cioburi ascuțite și au ars-o cu cărbuni aprinși. După acestea, aruncată fiind în temniță, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, la 5 februarie în anul 251.

Creștinii au îngropat trupul ei cu mare cinste, iar la prohodirea ei un înger în chip de tânăr a pus în racla sfintei o tăbliță de piatră, apoi s-a făcut nevăzut. Pe tăbliță scria: „Minte cuvioasă, cinste de la Dumnezeu și izbăvire patriei”. Multe minuni s-au făcut apoi prin cinstitele ei moaște.

În secolul al XI-lea sfintele moaște au fost mutate la Constantinopol, de unde au fost readuse în Sicilia de către cruciați, în anul 1204. Capul sfintei se păstrează astăzi la Mănăstirea Sfântul Pavel din Muntele Athos, iar celelalte părți în Catania (Italia), unde până astăzi ziua de 5 februarie este sărbătorită în chip strălucit.