Vai celor ce și-au pierdut inima, vai de cel care este ca paralizat!

Arhim. Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri la Filocalie, Sf. Isihie

Vai celor ce și-au pierdut inima, zice.

Locul corespunzător din Înțelepciunea lui Iisus Sirah are sensul puțin diferit, dar Sfântul îl redă astfel încât să asigure coerenta Cuvântului său. Înțelepciunea lui Iisus Sirah spune: "Vai de inima slabă!" (Iis. Sir. 1, 13 2, 14), vai de cel care este ca paralizat! Așa este nenorocitul, descurajatul, strâmtoratul, cel pe care toate îl deranjează, zăpăcitul. Trece timpul și, pentru că nu face nimic, se dezamăgește și își pierde răbdarea. Auzim, de exemplu, vreme de unu, doi, zece ani, învățături despre rugăciune, despre post, despre înfrânare, despre trezvie și nu le împlinim. Cădem atunci în dezamăgire, duhul nostru paralizează și vrem ori să mâncăm ori să dormim. Vai nouă însă dacă vom cădea în această paralizie și ne vom pierde nădejdea și răbdarea!

Aici, în loc de "vai de inima slaba!", Sfântul zice vai celor ce și-au pierdut inima, care inimă, adică este cea paralizată, strâmtorată, cu vise spulberate. Inima nu poate să trăiască fără Dumnezeu. Aceasta înseamnă că nu poate să trăiască fără dulceață, bucurie și veselie, fără vederea lui Dumnezeu. Dar dacă nu le avem pe acestea? Atunci noi suntem de vină, pentru că nu le urmărim și pentru că suntem niște inimi paralizate și niște oameni care nu trăim în chip adevărat. Vai noua dacă suntem dintre aceștia!

Ce vor face când îi va cerceta Domnul?

O astfel de inima fără trăiri dumnezeiești se va bucura când o va cerceta Domnul? Va spune: "O, Hristosul meu!" sau va tremura? Cum va striga de bucurie dacă nu L-a cunoscut, dacă nu I s-a închinat, dacă nu L-a privit în adâncul cugetării? Ce legătură poate să aibe cu El?

Dar în ce feluri ne cercetează pe noi Domnul? Într-un sens duhovnicesc, printr-o încercare, printr-o reușită, printr-o nereușită, printr-o schimbare a existenței noastre, printr-o carte, printr-un sfânt, printr-un înger, prin viața sfântului zilei, prin Stareț. Dumnezeu ne cercetează și va continua să ne cerceteze în o mie și unul de feluri pană în ziua în care Se va înfățișă înaintea noastră în toată măreția Lui, venind din nori pe heruvimi și pe serafimi - preadulce, pentru inimile celor care s-au mântuit și L-au dobândit și înfricoșat, pentru cei care s-au pierdut.

Sursa: Arhim. Emilianos Simonopetritul, Sf. Isihie, cuvânt despre trezvie