Arhim. Elpidie Vaianaki: "Prin cuvinte poți intra în inima lui Dumnezeu și tot prin cuvinte te poți pierde"."Când ceri iertare din dragoste, pentru că ai rănit pe cineva, atunci acea iertare are valoare foarte mare"

Sporirea duhovnicească se vădește în cuvinte

- Părinte, cum putem ști dacă mergem bine în viața duhovnicească? 

Din cuvintele tale, din cuvintele pe care le rostește fiecare. Vei înțelege cât de mult a înaintat cineva în viața duhovnicească în măsura în care cuvintele lui revarsă miere sau venin. 

Există oameni care cred că viața duhovnicească se rezumă doar la rugăciune, la mersul regulat la biserică și la anumite așa-zise "fapte bune". Însă gura lor [poate] să fie slobodă: ușor să judece, să comenteze, să necăjească pe cineva, să îl facă ușor să se simtă prost, iar acela să plângă din pricina cuvintelor urâte. Asta nu este viață duhovnicească! Dimpotrivă, aceasta este o închipuire că ar fi viață duhovnicească. 

Omul duhovnicesc spune puține cuvinte, rostește cuvinte care îl mângâie pe aproapele, care îl întraripează. Este precum o mamă care dorește copilului ei ce-i mai bun, vorbindu-i încurajator.

Însuși Domnul nostru spune: "Din cuvintele voastre vă voi judeca". Scrie undeva în Scriptură: "din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit" (Mt. 12, 37). Adică, din cuvintele tale te vei putea osândi și tot din cuvintele tale te vei putea mântui. Altundeva în Sfânta Scriptură scrie: "dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit". [(Iacov 3, 2)]. Dacă cineva nu greșește prin cuvintele sale, atunci acesta este om desăvârșit! Gândiți-vă că toată Scriptura, Duhul Sfânt, toți sfinții, Părinții, Cuvioșii vorbesc despre puterea cuvântului. 

Prin cuvinte poți intra în inima lui Dumnezeu și tot prin cuvinte te poți pierde. Cum s-au pierdut Adam și Eva? Prin cuvintele viclene pe care le-au primit de la diavol. Din acest motiv este de preferat ca în viața duhovnicească, în loc să dăm importanță altor lucruri, altor nevoințe, să dăm o importantă mai mare nevoinței tăcerii! Să tăcem atunci când vorbele noastre nu sunt plăcute Domnului și să spunem tot ceea ce ar putea dărui bucurie aproapelui. Așadar, viața duhovnicească depinde de cuvintele noastre! Cuvintele pe care le rostim pot să mântuiască, dar pot să și vatăme.

***

Să ne cerem iertare cu iubire

- Părinte, cu ce sentimente trebuie să cerem iertare lui Dumnezeu atunci când greșim?

Fiica mea, în mod vădit, cu simțăminte de iubire! Omul cere iertare în două feluri: cu frică sau cu iubire.

Dacă lucrezi ca angajat undeva și faci o greșeală, ceri iertare și te temi ca nu cumva să te concedieze, te temi ca nu cumva să îți oprească din salariu. Ți-e frică. Acest mod de a cere iertarea nu are valoare. Însă, atunci când ceri iertare din dragoste, pentru că ai rănit pe cineva, atunci acea iertare are valoare foarte mare.

Lui Hristos nu-I place să Îi cerem iertare pentru că ne este frică de El, ca nu cumva să mergem în iad și să pierdem raiul. Acest fel de abordare este greșit! Trebuie să-I cerem iertare pentru că L-am rănit pe El, Iubirea noastră! Această iertare este atât de puternică încât îl sperie și pe diavol. Diavolul nu se teme, pentru că el însuși produce frica. Se teme de iubire pentru că Dumnezeu este Iubire! Ați înțeles? 

- Da, da!

Dacă veți pune în practică acest lucru, veți vedea că de fiecare dată când Îi cereți iertare lui Hristos: "Iartă-mă, Iubitul meu, Hristoase! Iartă-mă, Împăratul meu!", inima voastră se va umple de pace și Dumnezeu va dori să vă îmbrățișeze strâns, cu multă dragoste. Nu uitați: iertare cu iubire! 

LEGATURI:

• ROF: Pr. Elpidie Vaianakis: "Din surplusul iubirii pe care îl primești de la Dumnezeu și îl împarți altora, inima se sfințește"."Temelia nu este întristarea pentru păcatele noastre, ci dragostea pe care o are Dumnezeu pentru noi"