De mulți ani observ
simetria perfectă a dispunerii duminicilor ciclului mistagogic Pascal în
raport cu Duminica Învierii.
Este vorba de un chiasm, adică de o dispunere a ideilor într-o formă
concentrică bazată pe paralelismul membrelor și pe un punct central în jurul
cărora elementele paralele pivotează.
Chiasmul oferă posibilitatea unei analize sincronice, dar și
diacritice.
De obicei, interpretarea duminicilor din Triod este făcută sincronic,
fiecare fiind privită doar ca o etapă în pregătirea pentru Ziua Învierii.
Din perspectiva structurii chiastice a perioadei mistagogice pascale,
sensurile se întrepătrund și se luminează reciproc, sincronic și
diaconic, indiferent de momentul istoric în care s-au produs: trecut,
prezent sau viitorul eshatologic.
Ceea ce unește și dă sens tuturor acestor registre temporale este
evenimentul unic al Învierii Domnului.
Astfel, vom citi concentric și simultan atât Postul Mare cât și perioada
Penticostarului, fiecare explicându-se foarte bine prin cealaltă și prin
punctul central, Duminica Învierii:
1. Duminica Înfricoșatei Judecăți
2. Duminica Izgonirii lui Adam din Rai
3. Duminica Ortodoxiei
4. Duminica Sfântului Grigorie Palama
5. Duminica Sfintei Cruci
6. Duminica Sfântului Ioan Scararul
7. Duminica Sfintei Maria Egipteanca
8. Duminica Stâlpărilor
DUMINICA ÎNVIERII
8'. Duminica Sfântului Apostol Toma
7'. Duminica Sfintelor Femei Mironosițe
6'. Duminica Slăbănogului
5'. Duminica Samarinencei
4'. Duminica Orbului
3'. Duminica Sinodului I Ecumenic
2'. Duminica Cincizecimii
1'. Duminica Tuturor Sfinților
Simetria e perfectă, un chiasm clasic, ca în textele biblice și patristice
(rugăciuni, imnografie). Așadar, numărătoarea începe de la extremități spre centru, rezultând opt
perechi: 1-1; 2-2' ș.a.m.d., toate unite prin Duminica Învierii, care dă
direcția interpretării fiecăreia în parte și a tuturor împreună.
*
Duminica Înfricoșătoarei Judecăți
devine, în lumina Învierii, sinaxa Tuturor Sfinților care
au împlinit cuvântul lui Iisus.
Duminica Izgonirii din Rai, adică a păcatului și a pierderii Sfântul Duh de către Adam, devine, prin
Înviere, Duminica Pogorârii Sfântul Duh.
*
Săptămâna "brânzei", ca dezlegare parțială la anumite bucate de dulce, este o imagine a vieții
încă nedesăvârșite din rai a lui Adam și a Evei. Acestei perioade paradisiace,
întrerupte brusc prin neascultare, îi corespunde, potrivit structurii de mai
sus,
săptămâna dintre Cincizecime și Duminica Tuturor Sfinților.
În această ultimă săptămână, adevărata icoană a eshatonului, dezlegarea
este la toate felurile de bucate, arătând într-un mod foarte concret un
înțeles teologic de mare subțirime: starea eshatologică dobândită prin
Învierea lui Iisus Hristos trăită acum în arvuna, este superioară stării
paradisiace a lui Adam de dinainte de cădere.
*
Purtată de cele două aripi ale acestei perioade unite în Duminica Sfintei
Învieri, mintea contemplă înțelesuri teologie neașteptate, care dau tâlc
și rost fiecărui detaliu al vieții noastre bisericești.
Până și dieta, adaptată fiecărei perioade în parte, este un reflex al
Evangheliei, al teologiei și al Filocaliei.
*
[...]
Săptămâna aceasta, inaugurată de Cincizecime,
este
icoana eshatonului, împlinire a întregii
iconomii dumnezeiești, al cărei pivot e Învierea. Este
chipul ospățului eshatologic, imagine a nunții fiului de împărat
(cf. Mt. 22, 12-14) : cel ajuns aici fără straie de sărbătoare este aruncat
afară.
Straiele de nuntă, straiele de sărbătoare, straiele de veselie luminată, pe
care ni le vom țese în toate aceste 16 săptămâni, începând de azi, sunt
veșmântul nostru
(cf. Mt. 22, 1-14) pentru ospățul nunții Mirelui cu Mireasă. (cf.
Apocalipsa. 19, 9; 22, 17).