La apusul libertatii

Extrase din cartea "La apusul libertatii" de Ieromonah Hristodul Aghioritul

http://www.scribd.com/doc/35984/Ierom-Hristodul-Aghioritul-La-apusul-libertii (format pdf)
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/04/28/la-apusul-libertatii-fragmente-1/
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/04/29/la-apusul-libertatii-fragmente-2/
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/05/04/la-apusul-libertatii-fragmente-3/
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/05/05/la-apusul-libertatii-fragmente-4/
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/05/06/la-apusul-libertatii-fragmente-5/
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/05/12/"la-apusul-libertatii"-fragmente-6/
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/05/13/"la-apusul-libertatii"-fragmente-7/

*“Tacerea este considerata drept acceptare si consimtire, de aceea si Domnul nostru Hristos ne-a spus ca marturisirea noastra o vrea “inaintea oamenilor” si ca numai despre faptele noastre cele bune trebuie sa nu stie stanga ce face dreapta”.

***************************************************************************************************
*Numărul de cod unitar de înregistrare va însoti de acum înainte fiecare cetătean si va cuprinde: buletinul de identitate, certificatele de stare civilă, carnetul de votant, numărul din lista electorală, pasaportul, carnetul de asigurare, codul de înregistrare fiscală, permisul de conducere, numărul din registrul de nasteri (sex masculin sau feminin), numărul din registrul de stare civilă, numărul din registrul consular, contul personal la bancă. Asadar, în putine cuvinte, e vorba de un număr personal care va însoti cetăteanul în fiecare tranzactie cu Statul si în fiecare activitate. Acest număr va înlocui orice priveste individul; va fi folosit oriunde si oricând, încât fără el nu va fi posibilă nici o tranzactie.

Trebuie acum să vedem unde se va găsi acest număr de cod unitar de înregistrare. Fiecare număr se va fi înregistrat în Banca Natională de Date, care va fi conectată la Banca Transnatională de Date de la Strasbourg si de la Bruxelles; de altfel, toate băncile de date nationale mai mici din statele membre vor fi conectate între ele. Acolo se va găsi un dosar electronic al fiecărui cetătean înregistrat, cu un număr de cod unitar de înregistrare, asteptând să se umple cu toate datele care vor fi culese.

Să vedem acum cum se va realiza culegerea datelor. Intelegeti că urmărirea a 350 de milioane de oameni de către o mie de indivizi este imposibilă. De aceea, pentru a se realiza acest control, numărul de cod unitar de înregistrare trebuie să însotească fiecare cetătean în fiecare aspect al vietii sale si în fiecare tranzactie pe care o face, pentru a fi culese datele prin tocmai folosirea acestui număr.

Revenind însă la tema noastră, rezumând, vă atragem atentia că pentru modul de aplicare al acordului Schengen nu s-au angajat si, prin urmare, pot da oricum numărul codificat unitar de înregistrare. De exemplu: prin carta de identitate, prin orice cartă financiară, prin orice cartă de sănătate, sau prin orice microcip implantat pe mână sau pe frunte. In cadrul discutiei care a avut loc în legătură cu acordul Schengen, s-a propus ca cel mai eficient mod de aplicare plasarea acestui număr pe mână sau pe frunte, pentru a nu exista pericolul ca, introdus pe vreun card oarecare, fie de identitate, fie de alt fel, posesorul său să-l piardă, să-i fie furat sau să fie falsificat.

Faptul împotriva căruia noi toti reactionăm este acela că acordul Schengen desfiintează libertatea personală, legiferează urmărirea discretă si, prin urmare, culegerea secretă a datelor. Discretă înseamnă să nu stie celălalt nici că-l urmăresc, nici că se culeg informatii despre el si nici cum sunt înregistrate aceste informatii. Se instaurează notiunea de suspect pe baza unor suspiciuni generale si vagi. Se legiferează astfel posibilitatea urmăririi si a înregistrării datelor despre indivizi despre care se presupune că sunt predispusi în viitor să încalce legea!

Reactionăm de asemenea si împotriva modului de aplicare a acestui acord, pentru că aduce atingere constiintei religioase a sute de milioane de crestini, prin întrebuintarea ca număr international de sigurantă a lui 666 si prin plasarea codului barat folosit pentru produse pe mână sau pe frunte.

Astăzi constatăm că în practică Constitutia noastră e anulată atunci când vine în contradictie cu prevederile unui acord, cum este de exemplu acordul Schengen. Prin acest acord este legiferată culegerea si prelucrarea de date personale, fapt care vine în contradictie cu Constitutia noastră (n.n. a Greciei)
Din păcate, auzim că revizuirea Constitutiei, care este iminentă, are drept scop desfiintarea principiilor ei de bază, legiferarea de acum înainte a superioritătii dreptului comunitar fată de Constitutie si desfiintarea autonomiei populare prin transferarea tuturor puterilor centrului de la Bruxelles. Dacă noi, ca popor, nu reactionăm, să cunoastem că de acum înainte ni se vor impune toate proiectele antigrecesti si că nu vom mai putea face nimic, deoarece vor fi fost deja consfintite în Constitutie si prin această revizuire.

Acordul Schengen înseamnă în esentă crearea unei uriase bănci electronice de informatii în care sunt înregistrate si se păstrează datele tuturor cetătenilor care vor participa la acord.

Trebuie să stim cu totii că înainte de impunerea unei dictaturi se creează mai întâi o infrastructură. Cei mai cunoscuti dictatori au avut grijă să pună sub control totul, pentru a putea reprima orice reactie de după declararea dictaturii. Preacuviosul Paisie, în foarte importanta sa foaie pe care a împărtit-o tuturor în 1987, a scris limpede că: ‘‘în spatele sistemului perfect al “card-ului de deservire” si de sigurantă, realizat prin computer, se ascunde o dictatură universală, se ascunde robia Antihristului (Apocalipsa 13, 16)”.

Dacă nu ne dăm seama totusi acum ce va să vină în curând, peste putin timp si să vrem nu va mai exista posibilitatea de a protesta. Cercurile obscure, care instalează infrastructura acestei dictaturi mondiale, încearcă să determine popoarele să semneze si să valideze acordul Schengen, mai înainte de a întelege cum actionează sistemul, pentru că atunci când vor întelege, cu sigurantă nu le va plăcea; dar, pe de altă parte, aceste popoare nu se vor mai putea opune. Astfel, cu orice sacrificiu, încearcă să forteze guvernele să accepte si să valideze documentele lor în cadrul cărora mai apoi să se miste. Aceste documente le dau puterea si să urmărească cetătenii, si să reprime orice reactie, si să emită identitătile electronice, dar si să mute de acum înainte numărul codificat unitar personal de pe cartea de identitate pe mână sau pe frunte.

Unii nu au înteles cum vor fi culese si înregistrate datele lor personale si cred că vor exista anumiti oameni care-i vor urmări prin vechiul sistem traditional; de aceea vom spune două cuvinte si despre noul sistem economic mondial care încet, încet se impune si creează societatea fără bani. Scopul celor care îl promovează este acela de a înlocui banii lichizi cu un număr codificat. Vor să dea fiecărui om un număr de cod unitar, unic în lume, pe care să nu-l mai aibă un al doilea om de pe pământ. Acest număr de cod se va da în primul stadiu pe un card sau pe o carte de identitate electronică si treptat se va transfera pe mână sau pe frunte. La scurtă vreme se va interzice circulatia banilor sub formă de numerar si cel care va arăta si folosi bani lichizi va fi pedepsit, si acest lucru cu pretextul că vor dori să controleze operatiunile ilegale. In acelasi timp însă, vor controla orice tranzactie.

Asadar sistemul va functiona după cum urmează: orice tranzactie economică pe care o va face cineva se va face pe baza numărului unitar codificat al cărtii sale de identitate sau al microcipului de pe mână sau de pe frunte si numai electronic.

In acelasi timp, este instaurat sistemul mondial de control cu ajutorul sistemului mondial de localizare prin intermediul satelitilor etc. Codul acesta va fi plasat sub formă de microcip pe masini, pe animale, pe oameni, pentru a fi localizati imediat, în orice colt al pământului ne-am găsi. Asadar, oricine nu închide ochii vede că ne aflăm cu putin înainte de desfiintarea libertătii omului si că deja prinde carne si oase sistemul unei tehnologii avansate cu toate caracteristicile arătate în capitolul 13 din Apocalipsă.

*******************************************************************************************
“Unii spun cu naivitate impregnată mai degrabă cu lasitate: ”Pe mine nu mă deranjează să vadă tot ce fac pentru că sunt curat si nu mă tem”! Noi suntem de acord cu ei că sunt curati. Lucrul de care ne temem însă este acesta: ce se va întâmpla dacă sistemul ajunge pe mâna vreunuia murdar, care îi urăste pe cei curati? Ce se întâmplă atunci? Când va dori să-i extermine pe cei curati, ce posibilitate vor mai avea ei să-si ceară dreptatea si unde se vor refugia ca s-o găsească? Nici nu mai stim câti împărati în trecut având puterea în mâinile lor, i-au persecutat numai pe cei curati si sfinti si de mâna lor au murit ca martiri milioane de nevinovati si sfinti.

CONSECINTE
1. Extinderea acestei noi tehnologii electronice va avea ca primă urmare reducerea locurilor de muncă în asemenea grad încât e greu în această clipă să se prevadă cu cât la sută. Atunci când, de exemplu, Ministerul Finantelor va avea pe computer toate operatiunile si toate datele noastre financiare, vă puteti da seama câte mii de functionari din serviciul de Finante vor rămâne pe drumuri, fără slujbe? Când pasajele pentru autovehicule vor deveni electronice si plata se va face automat prin cod, întelegeti câti functionari vor merge acasă? Când tranzactiile se vor perfecta automat, vă dati seama câti functionari de la bancă vor fi de prisos? Deja am intrat în procesul de fuzionare a băncilor care într-un sfârsit, din cauza faptului că nu vor mai circula bani lichizi, vor fi înlocuite de Banca de Informatii. Vă puteti închipui la ce procent de somaj vom ajunge? In numele ”interesului public”, cel mai mare procent de cetăteni se va găsi pe drumuri si toti banii vor fi adunati de trei sau patru întreprinderi multinationale electronice care instalează toată această infrastructură a controlului mondial. Sigur că atunci nu vor mai exista posibilităti de a protesta, pentru că imediat vom fi acuzati de tulburarea ordinii publice. Vor cere urmărirea noastră penală si observarea discretă.

2. Vă puteti închipui câtă radiatie va primi întreaga noastră planetă, când toate sunt programate să functioneze electronic? Va exista o planificare prin care toate vor fi conectate la sateliti care în fiecare secundă vor trimite uriase cantităti de radiatie pe pământ. Toti cei care folosesc scanerele si cei care vor face tranzactii vor fi si mai mult radiati. Deja până în anul 2000 specialistii se pronuntă că unul din doi indivizi va fi afectat de cancer. Ne întrebăm atunci: am înnebunit? Din păcate, chiar si organizatiile care luptă împotriva distrugerii mediului se interesează de atâtea si atâtea teme si nu se ocupă de acest pericol mondial pe care-l reprezintă radiatia. Incotro mergem când specialistii ne avertizează că ne vatămă serios sănătatea chiar si telefoanele mobile, antenele, telecomanda cu care deschidem televizorul? Vă puteti închipui ce va fi peste putin timp, când vom primi atâta radiatie, de peste tot? Nu vom discuta aici alte nenumărate urmări nefaste pe care le vom suporta din cauza tehnologiei electronice, lăsându-l pe fiecare să gândească singur si să judece ce este mai avantajos”.

****

Subliniem în acelasi timp că, de vreme ce nu s-au angajat asupra modului în care vor da acest număr de cod de înregistrare, este posibil să nu folosească în prima fază nici codul barat (bar code) nici sistemele U.P.C si E.A.N-13 si nici numărul 666. Până să dea fiecărui cetătean numărul unitar de cod de înregistrare si să-si împlinească scopul (adică centralizarea în el si prelucrarea în orice fel a tuturor datelor personale si de alt fel), acest număr poate încăpea pentru început chiar si pe un simplu card neelectronic pentru a fi treptat transferat pe un card electronic de orice formă sau pe un microcip pe care îl vor alege la sfârsit.

Să nu avem liniste si să cădem victime ale diversiunii, pentru că atunci când ei promit că nu ”vă vom da nici carte de identitate si că nu va exista nici bar code cu numărul 666″, atunci vor încerca să ne acuze pe noi toti care protestăm că ne nelinistim pentru nimic. Trebuie să ne focalizăm toată atentia asupra rădăcinii problemei, care constă în legile mai sus pomenite, si asupra modului de aplicare al acestora prin numărul unitar de cod de înregistrare, si nu asupra formei în care ni se va da acest număr. Daca nu suntem atenti vom întelege putin mai târziu că am fost amarnic înselati.

Asa cum s-a profetit cu exactitate că acela care îl va trăda pe Hristos va cere în schimb o sumă anumită de 30 de arginti si cum profetia s-a împlinit literă cu literă si nici un argint n-a lipsit, tot asa s-a profetit că într-un anumit moment se va impune pe pământ un asemenea sistem economic încât pentru a putea face schimburi, pentru a putea vinde sau cumpăra sau lucra cu banii, va trebui să primesti un semn gravat pe mână sau pe frunte, care va avea si un element în plus: va avea asupra sa numărul numelui Antihristului, care este 666. Aici e nevoie de putină atentie pentru a întelege cum trebuie să întâmpinăm această problemă.

Insă ceea ce profetia denunta nu era folosirea numărului de 30 de arginti, ci actul în sine al trădării, care a făcut să fie inacceptabili anumiti arginti. Chiar si arhiereii care au acceptat trădarea ”luând banii, au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt pret de sânge; si tinând ei sfat, au cumpărat cu ei Tarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. Pentru aceasta s-a numit tarina aceea Tarina Sângelui, până în ziua de astăzi. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: Si au luat cei treizeci de arginti, pretul celui pretuit, pe care l-au pretuit fiii lui Israel, si i-au dat pe Tarina Olarului, după cum mi-a spus mie Domnul” (Matei 27, 6-10).

Acelasi lucru se întâmplă si astăzi. Noi nu avem nimic cu numărul 666. Dacă, de exemplu, cumpărăm alimente de la băcănie si bonul pe care ni-l dă băcanul arată 666 de drahme, lucrul acesta nu deranjează. Dacă numărul camerei pe care o primim la hotel este 666, din nou nu ne deranjează. De asemenea, nu ne deranjează nici dacă numărul automobilului pe care îl cumpărăm cuprinde în el numărul 666 (de exemplu 666733). Intâlnirea noastră întâmplătoare cu numărul acesta nu are absolut nici o importantă pentru noi si-l acceptăm fără ezitare, chiar dacă unii frati ai nostri, dintr-o hipersensibilitate si cucernicie, nu vor să-l să vadă nicăieri în viata lor personală, lucru care e problema lor personală, si nu cred că cineva poate să-i judece pentru această bună atitudine a lor.

Omenirea întreagă n-a avut nici o problemă cu numărul 666, oriunde l-a întâlnit, până în deceniul sapte. Atunci a apărut în America pentru prima dată si a început să fie pus în aplicare un sistem economic bazat pe folosirea unei cartele electronice. Pe fiecare cartelă exista un număr de cod al fiecărui posesor, număr scris cu o nouă unitate de măsură si un nou mod de calculare, pe care-l vom explica mai departe. Cu surprindere au văzut atunci toti că în interiorul numărului de cod al fiecărei persoane era cuprins numărul 666; si, bineînteles, companiile comerciale au lansat peste tot ideea că acest număr ar anunta o nouă epocă care va veni.

Reactiile au fost puternice si companiile comerciale au suportat pierderi economice uriase, din cauza boicotării produselor lor de către credinciosi. De atunci au început sistematic să ascundă adevărul. Repetăm că noi nu avem nimic împotriva numărului 666 în sine. Repetăm că nu-l respingem dintr-o ”bizarerie”, că nu ne temem si că nu ne poate face vreun rău. Esenta problemei nu este numărul 666, fiindcă acest număr este numai o caracteristică care ne e dată pentru a ne da seama că profetia se va împlini.

Sfântul Ioan Teologul a pus în puzzle-ul profetiilor încă trei piese pentru a ne fi mai usor si mai les ne să recunoastem ”vremurile”.

Prima piesă este faptul că la un moment dat cineva va impune un sistem de schimb controlat la nivel mondial si nimeni nu va mai fi liber să vândă sau să cumpere dacă nu-l va accepta.

Al doilea element de recunoastere este faptul că acest sistem economic va cere ca cei care doresc să facă tranzactii financiare să accepte pe mâna lor dreaptă sau pe frunte un semn.

A treia caracteristică este faptul că în acest semn va fi cuprins numărul 666, care însă nu este plasat ca un număr întâmplător, fără a avea nici o importantă, ci, asa cum ne explică Sfântul Ioan, ca un număr al omului Antihrist.

Aceasta deoarece adunarea cifrelor cărora le corespund literele numelui său va da ca rezultat numărul 666. Aici trebuie să facem o distinctie: numărul acesta pe cartea noastră de identitate pe mâna sau pe fruntea noastră nu e numai o simplă cifră 666 pe care o întâlnim în camera unui hotel; de la început a fost legiferat ca un număr nefast atunci când e corelat cu cele spuse mai sus, pentru că e redus la persoana Antihristului.

Să revenim acum la celălalt sistem, adică la semn (codul barat pe care-l dau si numărul unitar de cod de înregistrare). Il dau pentru ca oricine să fie caracterizat (marcat) de acesta si pentru a putea fi recunoscut prin el. Plasarea numărului 666, asa cum am spus mai sus, este emblema Antihristului. Când se va pune, va avea puterea pe care o are si emblema statului, pentru că face cunoscut faptul că posesorul său acceptă faptul că este un supus, un rob al Antihristului căruia-i datorează, ca si Statului, supunere. Ceea ce reprosăm nu este atât numărul, semnul, etc., ci însăsi acceptarea în sine de bunăvoie din partea noastră a acestei supuneri, care s-a stabilit să se înfăptuiască cum am spus mai înainte (semnul, numele fiarei etc.).

Prin toate acestea vrem să subliniem că nu ne împotrivim unui număr oarecare, ci unui sistem concret care ne desfiintează libertatea personală si care ne fortează să ne supunem lui, sistem care se exprimă printr-un anumit număr. Credem că până acum ne-am făcut destul de bine întelesi în ceea ce priveste relatia noastră cu numărul respectiv. Unii însă, pentru că vor să promoveze sistemul de care vorbim, evită sistematic să mărturisească public si deschis plasarea acestui număr, pentru că vor avea de suportat mari pierderi economice. Dar în timp ce nu mărturisesc, nici unul dintre ei nu neagă totusi si nu dezminte. Ba, dimpotrivă, cei mai putin vicleni dintre ei spun că este un simplu număr de cod international prin intermediul căruia computerele au fost reglate să functioneze si pe care nu pot ei însisi să-l schimbe.

Incheind acest prolog, dorim să reamintim că nu ne împotrivim numai numărului, ci esentei problemei, care este abolirea libertătii noastre si acceptarea de bunăvoie a unui sistem care ne privează de libertate, sistem care acum se construieste si care în forma sa finală va implini toate caracteristicile profetiei Sfântului Ioan Teologul din cap. 13 al Apocalipsei si care treptat, treptat se dezvăluie prin evenimentele mondiale”.

**********************************************************************************************
“… Ei fac acest lucru in mod intentionat si artificial, numai si numai ca sa ridiculizeze subiectul si sa determine opinia publica sa-i considere pe crestini ca unii care scotocesc ca sa gaseasca si sa vada peste tot numai 666. Ce realizeaza astfel? Pun in aplicare vechea poveste a ciobanului cu lupul: ciobanul mincinos care striga intr-una: ”Lupul la oi!”, iar lumea care alerga de fiecare data sa-l ajute; pana cand, intr-un sfarsit, au incetat sa-l mai creada, iar atunci cand, intr-adevar, lupul a navalit la turma, nimeni n-a mai crezut strigatele de ajutor ale ciobanului”.

“Unii spun ca nu-i deranjeaza daca primesc numarul 666. Nu ne explica daca inteleg sa-l aiba in numarul lor de telefon sau in numarul chitantei vreunui cont. Nici nu ne lamuresc daca inteleg sa-l accepte pe vreo cartela care le va servi la operatiunile financiare sau pe cartea lor de identitate, lucru care arata identificarea lor cu cele inscrise pe aceasta carte. In sfarsit, daca inteleg sa-l accepte ”pe mana lor dreapta sau pe frunte”.

In ceea ce priveste faptul de a primi ‘’semnul” sau ”numarul numelui” ‘‘pe mana lor dreapta sau pe frunte” (Apocalipsa 13, 16), Sfanta Scriptura este foarte limpede si avertizeaza ca acest (simbol) ‘’semn” exterior echivaleaza cu o lepadare. Cu toate ca este un simbol exterior, are totusi prelungiri spirituale si, ca urmare, chinul nostru vesnic, adica iadul: ‘’si fumul chinului lor se suie in vecii vecilor si nu au odihna nici ziua, nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului (icoanei) ei si oricine primeste semnul numelui ei” (Apocalipsa 14, 11). In ceea ce priveste subiectul cartii de identitate, credem ca circulara Sfantului Sinod este foarte limpede cand spune: ”Nu e cu putinta ca un crestin sa fie indiferent la introducerea voita si sistematica a acestui numar in viata sa”. De asemenea, si Parintele Paisie in 1987, in foaia sa cu titlul ”Semne ale vremurilor - 666″ a scris:

”Asadar, cu toate cele spuse de mine mai inainte, putem auzi, din pacate, o gramada de lucruri prostesti ale creierului, spuse de anumiti «gnostici» contemporani. De pilda, unul spune: «Eu voi primi cartea de identitate cu 666, dar voi pune langa ea o Cruce», in timp ce altul zice: «Eu voi primi pecetea pe cap cu 666, dar voi face si o Cruce pe cap». Tot asa se mai pot auzi o gramada de asemenea prostii spuse de unii care cred ca astfel se vor sfinti, in timp ce toate acestea sunt doar amagiri”.

Ceea ce va trebui sa stim foarte bine este ca toate au un inceput si un sfarsit. Ca sa intelegeti ce dorim sa va spunem, va vom da un exemplu: pana cand sa ajunga cineva sa comita pacatul desfranarii trupesti, care este un act deja implinit, va trece treptat prin diferite stadii

Putem asadar sa redam schematic acest proces:

1. primul stadiu: bantuirea mintii si sfatuirea la rau a gandului;

2. al doilea stadiu: discutia care se poarta cu gandul si care se termina prin consimtire, iar aceasta invoire creeaza in mintea omului scene ale savarsirii pacatului;

3. al treilea stadiu: dupa invoirea mintii urmeaza comiterea pacatului, care este desfranarea trupeasca.

Vedem, asadar, ca pacatul este introdus sistematic, cu metoda si cu viclenie in om. Cu cat mai devreme isi da seama mintea de insinuarea pacatului si il respinge, cu atat mai usor se desface din mrejele lui si scapa de urmarile caderilor sale. Cunoscand Ziditorul si Dumnezeul nostru, ca nimeni altul, siretlicurile duhurilor raului, pentru a ne pazi de caderea in pacat, ne-a dat porunca sa cautam imparatia Lui, respingand fiecare gand rau, si a hotarat ca si caderea mintii in primul stadiu, care este consimtirea la pacat, este pacat. De aceea si a spus ca ”oricine vazand o femeie si poftindu-o, deja a si savarsit desfranare cu ea in inima sa” (Matei 5, 28).

Mai apoi, si toti Sfintii si Parintii Bisericii noastre, ne-au invatat un lucru: sa oprim pacatul in primul lui stadiu, izbavindu-ne astfel de toate urmarile lui pline de amaraciune.

Cu acest exemplu vedem ca si in privinta lui 666 este valabil acelasi lucru: cei care vor sa-l impuna oamenilor, condusi de experienta tatalui lor celui viclean, il introduc metodic in viata oamenilor.

Inainte de toate vedem ca numarul 666 e promovat de organisme internationale, la diferite manifestari internationale, la intalnirile sportive, ca se insinueaza si apare pe firmele magazinelor, pe jucarii, pe obiecte de uz casnic, pe monede, pe cartele de tot felul s.a.m.d.

In stadiul initial am vazut ca acest numar se introduce fara sa bagam de seama; iar cei ce-l promoveaza fac acest lucru ca sa cantareasca in ce masura avem mintea limpede si reactionam, astfel incat sa poata trece la alte actiuni pe care le au pregatite. Daca vor constata ca mintea oamenilor nu este interesata de nimic altceva in afara de ”paine si de circ”, vor trece incet, incet la al doilea stadiu, plasand de acum inainte acest numar in mod vizibil in situatiile sau la manifestarile pe care le-am pomenit mai sus. Daca vor constata din nou ca unii incep sa inteleaga ce se intampla, vor incerca prin organele lor fie sa convinga oamenii ca totul este intamplator, fie sa ridiculizeze aceasta tema. Cel mai important lucru este ca se vor stradui sa reuseasca in a-i familiariza pe oameni cu aceasta chestiune.

Uneori, in mod artificial, se plaseaza intr-un mod disimulat numarul 666, ca si cand ar fi rezultatul adunarii anumitor numere. Cel mai recent exemplu il avem in cazul documentului public pe care au fost chemati sa-l semneze toti politistii din Grecia. Aici am dori sa explicam ca bunii nostri politisti n-au stat sa adune numerele ca sa le iasa 666. Dar cei ce au aranjat ca numarul acesta sa iasa ca rezultat al unei adunari, au sunat la telefon - desigur fara a-si spune numele - anumiti politisti si le-au spus: ”Vedeti, va fortam sa semnati acest document cu 666. Daca nu credeti, faceti adunarea si veti constata si singuri”. Acelasi lucru s-a intamplat si cu bancnota de 5.000 de drahme si cu atatea altele.

Ei fac acest lucru in mod intentionat si artificial, numai si numai ca sa ridiculizeze subiectul si sa determine opinia publica sa-i considere pe crestini ca unii care scotocesc ca sa gaseasca si sa vada peste tot numai 666. Ce realizeaza astfel? Pun in aplicare vechea poveste a ciobanului cu lupul: ciobanul mincinos care striga intr-una: ”Lupul la oi!”, iar lumea care alerga de fiecare data sa-l ajute; pana cand, intr-un sfarsit, au incetat sa-l mai creada, iar atunci cand, intr-adevar, lupul a navalit la turma, nimeni n-a mai crezut strigatele de ajutor ale ciobanului. Asadar, ii provoaca pe crestinii sensibilizati deja, care isi dau seama de ce se intampla, sa protesteze, iar opinia publica sa creada ca striga fara motiv despre ”numerele” Antihristului. Pe de alta parte, in modul acesta, opinia publica se obisnuieste cu toate aceste strigate de protest si incepe deja sa-i considere pe crestini psihopati, care vad lucruri care nu exista. Astfel, cand se va pune numarul acesta pe cartea de identitate, pe mana sau pe frunte, vor spune: ‘‘Ei, sunt cei ce vad peste tot numai 666!”, si astfel cercurile obscure care promoveaza intreaga chestiune vor reusi ca ea sa treaca aproape neobservata.

De asemenea, constatam deja cu totii ca, de vreme ce au intarziat sa dea numarul de cod pe mana sau pe frunte, au inceput cunoscutul proces al familiarizarii oamenilor cu ideea. De aceea vedem ca in diferite parti ale lumii se foloseste utilizarea palmei in diferite moduri, cum s-a intamplat de exemplu cu marcarea de pe mana, pe care am vazut-o de curand la alegerile din Cecenia sau din Albania, sau asa cum auzim ca se intampla si in anumite cazinouri, in anumite aeroporturi sau in alta parte, ca de pilda in Euro-Disney in Franta. Suntem deja informati ca in anumite banci se face uz de palma la seifurile bancii. Astfel incearca sa-i obisnuiasca pe oameni cu ideea folosirii palmei, incat atunci cand peste putin timp vor anunta ca se va da numarul unitar de cod de inregistrare, care se va afla pe mana sau pe frunte, toata lumea nestiutoare va spune: ”Ei, nu e nimic ! Asa cum l-au intrebuintat atatia ani acolo, acolo si acolo… , acum e mai bine sa se dea asa, pentru ca hotul nu ne va mai putea fura astfel card-ul”.

Unii spun fara sa se gandeasca prea mult: ”Si de ce ne temem?” Amintim tuturor acestora care gasesc incontinuu ‘‘pretexte pentru pacatele lor” ca inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu (Psalm 110, 10), care este insa o teama dezinteresata, izvorand din straduinta unui suflet cucernic si credincios, de a nu face ceva ce nu i-ar placea lui Dumnezeu sau ceva care L-ar mahni. In ceea ce priveste subiectul nostru, daca ne temem, ne temem sa nu-L intristam pe Sfantul Duh: ‘‘Sa nu intristati Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, intru care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii” (Efeseni 4, 30), asa cum spune indemnul Apostolului nostru. Toti cei care protesteaza si pun inainte piepturile lor arata ca nu se tem de nimeni si merg impotriva sistemului mondial; lucru pe care ceilalti nici macar nu-l pot intelege, fiindca se tem sa nu piarda bunurile materiale de care se bucura si care, toate, provin direct de la cei care-si impun planurile lor antihriste.

Parintele Porfirie, intrebat fiind de catre staretul unei manastiri de ce n-a spus ceva lumii despre acest subiect al cartilor de identitate si al numarului 666, a dat urmatorul raspuns, in care e cuprins intregul adevar; iata cum explica parintele de ce unii desconsidera subiectul in cauza:

‘‘Si eu lupt pentru aceasta problema, dar in mod diferit. Am constatat ca mintea omului, iubind patimile, este intunecata si nevazatoare. Asadar, orice as spune, pentru ca mintea aceasta a omului e lipsita de lumina si nu vede, fiindca e intunecata de patimi, cuvintele mele nu vor ajuta cu nimic. De aceea, toate eforturile mele constau in a-l face pe om sa inteleaga ca din cauza patimilor sale e orb si ca de aceea e firesc sa nu vada. Fac acest lucru pentru a-l indemna pe om sa-si curete sufletul ca sa poata vedea si singur toate cate se intampla in zilele noastre”.

scrie Parintele Paisie in cartea sa “Parinti atoniti si intamplari din Muntele Athos”: ”Daca cumva cineva dintre noi, parintii egumeni, este putin nevazator duhovniceste, sa nu cerem supunere oarba de la calugari, ca sa nu cadem cu totii in prapastie, asa cum scrie: «si daca orb pe orb va calauzi, amandoi vor cadea in groapa»”
(Matei 15, 14).

Pentru ca Domnul nostru Iisus Hristos respecta ca nimeni altul libertatea persoanei umane si niciodata nu ne incalca libertatea personala, va trebui sa avem discernamantul necesar in ceea ce priveste aceasta tema delicata pe care o analizam mai departe, fiindca am vazut nelinistea unor frati ai nostri care, ascultand cateodata vreun patriarh, vreun episcop sau vreun duhovnic, spunandu-le ceva ce nu consuna cu traditia noastra ortodoxa, se intreaba daca trebuie sa asculte sau nu, avand in vedere ca acestia poarta un grad in ierarhia preoteasca.

Trebuie sa intelegem toti foarte bine ca toti oamenii avem o calitate, pe care bineinteles o acceptam de bunavoie si in libertate: suntem toti robi ai Domnului nostru Hristos. Si patriarhul, si arhiepiscopul, si episcopul, si diaconul, si calugarul, si mireanul, toti suntem robi “indatorati” a asculta cuvantul lui Dumnezeu. Si toti uniti alcatuim impreuna cu capul, care este Hristos, trupul Bisericii. Asadar, Dumnezeu a randuit sa fim toti impreuna uniti cu El. El sa fie capul, iar noi toti sa fim madularele trupului, intr-o unire de nedesfacut; adica un membru sa depinda in totalitate de celalalt, ceea ce inseamna ca daca un singur madular sufera, atunci sa sufere intreg trupul. Dumnezeu a randuit ca un madular, despartit de trup, sa nu poata exista de unul singur; si acest lucru l-a facut bunul Dumnezeu ca sa ne uneasca cu dragostea desavarsita.

Asadar, toti robii din ierarhia Bisericii de la gradul cel mai inalt, al patriarhului, si pana la gradul cel mai mic, al mireanului, au o singura datorie: sa se supuna si sa asculte in mod absolut de cuvantul lui Dumnezeu. Singura diferenta care exista este aceea ca gradele superioare ale ierarhiei Bisericii si-au asumat lucrarea de a transmite cuvantul lui Dumnezeu spre gradele inferioare, si acest lucru pentru ca Dumnezeu, asa cum se spune: “Nu este Dumnezeu al neoranduielii, ci al pacii”, Care voieste “ca toate sa se faca cu cuviinta si dupa randuiala” (I Corinteni 14, 33,40).

Trebuie insa sa intelegem foarte bine ca, in ciuda faptului ca exista o ierarhie a robilor Bisericii care sunt obligati sa fie strans legati si uniti cu Capul, totusi, pentru ca ei sunt robi, dar traiesc in libertate, in orice moment vor dori pot refuza cuvantul Domnului nostru si folosi propria lor judecata si pot urma propria lor vointa. Aici incepe problema, pentru ca, in timp ce aparent sunt robi ai lui Dumnezeu, de fapt servesc propria lor vointa, facand uz de propria lor judecata.

Pe cand Domnul Hristos se afla pe pamant impreuna cu ucenicii si cu Apostolii Sai, la un moment dat i-a indemnat sa fie atenti la invatatura fariseilor; si aceasta pentru a distinge daca ei cauta cu adevarat cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Atunci a spus: “Carturarii si fariseii au sezut in scaunul lui Moise; deci toate cate va vor zice voua, faceti-le si paziti-le; dar dupa faptele lor nu faceti, ca ei zic, dar nu fac” (Matei 23, 2-3).

“Toate cate va vor zice voua, faceti-le si paziti-le”. Sa fim cu luare-aminte la ceea ce le spune: “Cele ce va spun sa paziti, sa paziti!”. Vedem ca Hristos Domnul nostru, pentru ca ei se gasesc ierarhic pe scaunul lui Moise, nu ne-a dat porunca sa ascultam de ce este al lor, adica de produsul propriei lor ratiuni si gandiri, adica de ceea ce izvoraste din criteriile lor interesate. Ne-a dat porunca sa-i ascultam numai in ceea ce ne spun sa pazim. Cuvantul “a pazi” se refera la tot ceea ce Domnul ne-a spus sa implinim sau tot ceea ce e scris in Sfanta Scriptura (sau tot ceea ce a fost legiuit de Parintii Bisericii prin sinoadele ecumenice). Ei, asadar au datoria de a asculta cuvantul lui Dumnezeu si, prin urmare, de a ne indemna pe noi sa-l pazim. Daca ei, ca robi ai lui Dumnezeu, aflandu-se in libertate, nu vor voi sa dea ascultare anumitor lucruri, vor fi liberi sa nu dea ascultare, suportand insa toate consecintele pe care le aduce cu sine apostazia, aceasta neascultare si indepartare a lor de cuvantul lui Dumnezeu. Noi, fiindca suntem datori sa ascultam numai poruncile Domnului nostru, intrucat cei ce ne sunt superiori ierarhic nu ne indeamna sa pazim vreuna din poruncile Domnului, nu suntem datori sa-i ascultam; daca am fi datori, cuvantul lui Dumnezeu ar spune: toate cate vi le spun voua sa le faceti, faceti-le; adica toate cate vi le spun sa le infaptuiti, infaptuiti-le. Dimpotriva, nu numai ca nu trebuie sa ascultam de parerile lor, dar Apostolul Pavel este mult mai aspru si spune: “Chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceasta pe care v-am vestit-o - sa fie anatema!” (Galateni 1, 8). Domnul nostru, Care dupa invierea Sa i-a trimis pe Apostoli la capatul lumii, nu le-a dat porunca sa mearga si sa-i invete pe oameni invataturi diferite, porunci omenesti, cuvinte frumoase teologice si povesti frumoase. Doua sunt poruncile pe care le-a dat lor, spunand: “Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, (1) botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, (si 2) invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua” (Matei 28, 19-20). (Sa luam aminte aici ce porunca da Apostolilor.)

Vedem, asadar, ca cea dintai porunca este de a-i boteza pe credinciosi, pentru a se salaslui Dumnezeu insusi in cei botezati si ca cea de-a doua este de a-i indemna pe credinciosi sa pazeasca toate cate El a dat porunca sa fie pazite.

Prin urmare, Sfintii Apostoli si apoi urmasii lor, patriarhii, episcopii, preotii, teologii si asa mai departe, nu pot sa-i invete pe oameni ceea ce le spun propriile lor ganduri ca e corect sau ceea ce ei insisi cred ca trebuie sa facem in fiecare situatie. Fie cineva patriarh, arhiepiscop, duhovnic, preot, diacon, calugar sau mirean, este obligat sa ne transmita cuvantul lui Dumnezeu, sfatuindu-ne anume sa pazim poruncile Domnului nostru: “Caci nu ne propovaduim pe noi insine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi insine suntem slugile voastre, pentru Iisus” (II Corinteni 4, 5).

Asa trebuie sa avem o ascultare plina de discernamant, la care putem ajunge numai prin umilinta adevarata. De asemenea, trebuie ca toti robii lui Dumnezeu, indiferent de gradul pe care-l au in ierarhie prin iconomia lui Dumnezeu, sa fie uniti prin ascultare cu Capul Bisericii, Care este Domnul Iisus, pentru ca, daca un singur madular e taiat, acest fapt aduce “neoranduiala” in tot trupul, iar acest membru va da socoteala pentru dezordinea pe care o va crea.

Terminand cuvantul Sau, Domnul a spus: “Dar dupa faptele lor nu faceti, ca ei zic, dar nu fac” (Matei 23, 3). Aici ne putem minuna de maretia dragostei lui Dumnezeu, Care ne indeamna sa pazim tot ce ei ne spun sa pazim, nu insa sa si facem ce fac ei, pentru ca prefacandu-se, ei vor spune, dar nu vor infaptui. Aici Domnul nostru Hristos ne arata ca nu trebuie sa-i judecam, si faptele lor viclene sa nu devina cauza a departarii noastre de El; ne spune ca trebuie sa pazim cu credinta ceea ce ne spun sa pazim, indiferent daca ei insisi in esenta nu-L slujesc, nici nu-L iubesc, ci sunt nevoiti de scaunul pe care sunt asezati sa se prefaca, indemnandu-ne sa pazim poruncile Lui.

In Ortodoxie, nici un papa nu L-a inlocuit pe Domnul nostru Hristos prin infailibilitatea sa. Prin urmare, daca vedem ca cineva nu cauta cele ale lui Dumnezeu, avem atatia alti buni episcopi si preoti etc. care le cauta pe cele ale lui Hristos si putem sa-i ascultam pe ei spunandu-ne ce trebuie sa pazim. Apostolul Pavel, intr-un asemenea caz, sfatuia asa: “Iar de invata cineva alta invatatura si nu se tine de cuvintele cele sanatoase ale Domnului nostru Iisus Hristos si de invatatura cea dupa dreapta credinta… departeaza-te de unii ca acestia” (I Timotei 6, 3, 5).

Intr-o zi, un grup de patru tineri discuta despre cartea de identitate si fiecare avea cate o parere diferita.

Asadar, spuneau:
- Eu m-am sfatuit cu duhovnicul meu si mi-a spus ca nu trebuie sa primim cartea aceasta de identitate - a spus cel dintai. Sigur, ca o dovada mi-a adus foaia parintelui Paisie.

- Mie mi-a spus duhovnicul ca sunt “ridicole” toate aceste lucruri si ca numai cartea de identitate nu ma poate vatama in vreun fel, a spus al doilea.

- Duhovnicul meu mi-a spus ca daca primesc cartea de identitate si pun peste ea o cruce, n-o sa-mi poate face rau, a spus al treilea tanar.

- Eu l-am intrebat pe duhovnicul meu si mi-a spus ca el nu se ocupa cu Antihristul, ci cu Hristos si m-a sfatuit sa fac si eu la fel, a completat cel de al patrulea.

Dupa toate acestea, tinerii se intrebau cu nedumerire daca ar trebui sa asculte de duhovnicul lor, si daca da, atunci ce se intampla cand duhovnicii au pareri diferite si, mai mult decat atat, cu totul contrarii una fata de cealalta.

Mai apoi m-au intrebat si pe mine si le-am spus ca fiecare trebuie sa asculte de duhovnicul lui pana atunci cand buna noastra maica Biserica, prin ierarhia ei, se va pronunta si va conduce lupta aceasta, pentru ca atunci se vor risipi si norii cei intunecati.

Unii frati ai nostri spun ca anumiti preoti isi exprima, siguri de ce spun, parerile si ca le si publica in carti, devenind astfel publica diferenta de pareri, cu urmatorul rezultat: daca cineva se afla in adevar, atunci se va impartasi de acest adevar multa lume, dar daca acesta nu se afla in adevar, multa lume se va sminti. Biserica noastra spune ca nu o sa fie cuprinsi de hatisuri si nici nu se vor rataci toti cei care vor avea grija ca mintea lor sa fie plina de ravna, curata si de trezvie, cu ajutorul Sfintelor Taine si al ascultarii duhovnicesti. Biserica noastra iubitoare ne invata ca Sfantul Duh este Unul si ca pentru fiecare problema are o singura parere si o singura vointa. Din acest motiv este imposibil ca firea Sa cea buna sa-i “informeze” in legatura cu una si aceeasi tema pe cei patru preoti, reprezentantii Lui, pe fiecare in mod diferit. Aceasta se datoreaza firesc faptului ca inainte de a ne dedica pe noi insine slujirii lui Dumnezeu, nu ne-am ingrijit atat cat trebuia pentru curatirea sufletului nostru.

Daca fiecare duhovnic si-ar fi lepadat propria lui vointa si propria lui parere, ne-am fi unit toti in Unul Hristos, Care este Adevarul cel adevarat, si am fi lasat astfel harul sa lucreze si am invata toate cate El “ne-a poruncit”. Asadar, nu trebuie sa ne instrainam atunci cand ne aflam in fata unei multitudini de pareri, ci bine ar fi sa avem in vedere porunca Apostolului: “Nu va lasati furati de invataturile straine cele de multe feluri; caci bine este sa va intariti prin har inima voastra” (Evrei 13, 9); si cat vom putea, sa ne impartasim de Sfintele Taine, ca sa se lumineze mintea noastra ‘’sa nu mai fim copii dusi de valuri, purtati incoace si in colo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin viclesugul lor spre uneltirea ratacirii” (Efeseni 4, 14).

Pana cand maica noastra Biserica, prin preacucernica ei ierarhie isi va conduce ca un bun pastor turma, si credem ca acest lucru se va intampla curand, “tu insa ramai in cele ce ai invatat si de care esti incredintat, deoarece stii de la cine ai invatat, si fiindca de mic copil cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa te intelepteasca spre mantuire, prin credinta cea intru Hristos Iisus” (II Timotei 3, 14-15).”
***********************************************************************************************
Sfanta Comunitate de la Sfantul Munte Athos, prin circulara nr. 5 din 18 martie 1993 marturiseste foarte clar ca: ”Fara nici o indoiala, se pregateste terenul pentru pecetea nesuferita, urata si antihrista a lui 666″.

Parinte Paisie,a spus:

”Ma uimesc! Nu-i pun pe ganduri toate aceste fapte si intamplari ? De ce nu pun fie un semn macar de intrebare la interpretarile mintii lor? Daca ajuta Antihristului pentru pecete, cum oare nu vor tari si alte suflete spre pierzanie? Asta se intelege de la sine, pentru ca este scris: ”(…) ca sa duca in ratacire, daca se poate, pe cei alesi” (Marcu 13, 22). Vor fi dusi in ratacire cei ce vor interpreta aceste lucruri numai cu mintea lor“.

In acelasi articol amintit putem citi: ”Nici un semn nu ne va duce in iad, decat lepadarea de Hristos si lipsa de iubire. Fara voia noastra libera, nici un semn (pecete) nu va actiona asupra noastra nici spre mantuire, dar nici spre osanda”. De asemenea si altii ne-au pus intrebarea: ”De ce, daca vom avea un numar de cod pe mana, vom fi pedepsiti si trimisi in iad ?”

Ii intrebam si noi pe cei care spun ca doar lepadarea de Hristos aduce dupa sine osanda: daca Domnul nostru Hristos n-ar fi spus ca: ”De cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui” (Matei 10, 33), ci ar fi zis: ‘‘Chiar de va veti lepada de Mine in fata oamenilor, nu conteaza, ajunge ca inlauntrul vostru sa nu va lepadati, caci Eu oricum tot va voi duce in rai”, atunci ar mai fi fost lepadarea un act care sa aduca osandirea? Firesc, ne veti raspunde: Nu, deoarece atunci n-ar mai fi fost legiuit acest lucru de catre Legiuitor. Acelasi lucru se pare ca-l spune si Apostolul Pavel: ‘‘Caci fara lege, pacatul era mort” (Romani 7, 8 ) si ”unde nu este lege, nu este nici calcare de lege” (Romani 4,15) si, de asemenea: ”prin Lege vine cunostinta pacatului” (Romani 3, 20) (cunoastem pacatul si devenim constienti de el numai dupa ce e data legea impotriva lui). Astfel e alungata nestiinta si pacatosul nu mai are putinta de a se dezvinovati. Astfel, acceptam faptul ca nu lepadarea in sine este actul care aduce pedeapsa, ci incalcarea unei porunci date de Domnul Hristos si care a fost randuita sa aiba urmari vesnice (Matei 25, 41-46). Nerespectarea poruncilor are urmarile cuvenite. Pentru pazirea acestor porunci, pe care nesocotindu-le cineva are de suferit vesnic despartirea de Dumnezeu, mii si mii de oameni si-au sacrificat viata din iubire fierbinte pentru Hristos.

Domnul a prezis acum 2000 de ani ca va veni cineva care va impune un sistem mondial de negot la care, ca sa participe cineva, va trebui sa aiba un semn pe mana dreapta sau pe frunte.

Domnul a lasat pentru motive pe care le cunoaste prea inteleapta Lui Judecata ca:

”Cine se inchina fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mana lui, va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, in potirul maniei sale, si se va chinui in foc si pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si a Mielului. Si fumul chinului lor se suie in vecii vecilor. Si nu au odihna nici ziua, nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei” (Apocalipsa 14, 9-11).

Ne explica asadar in Scriptura foarte limpede ca, daca ne invoim cu acest sistem si ne lasam insemnati, urmarea acestui consimtamant va fi pedeapsa vesnica a iadului.

Acum sa vedem din ce motiv aceasta pecete este considerata lucrare aducatoare de pedeapsa. Cand noi, crestinii, suntem botezati si suntem unsi in numele Domnului nostru Iisus Hristos cu Sfantul Mir, chiar daca suntem unsi in exterior, pe trup, de catre preot, aceasta ungere lucreaza asupra sufletului nostru intr-un mod tainic si duhovnicesc si mijloceste patrunderea harului Preasfantului Duh, ceea ce inseamna ca Dumnezeu Insusi intra in noi; astfel, in mod oficial suntem socotiti robi ai Celui Unuia-Nascut, ai Domnul nostru Iisus Hristos. Sfantul Ioan Damaschinul spune: ”Untdelemnul Botezului este inteles ca o vestire a Ungerii si ne face pe noi unsi si ne vesteste prin Sfantul Duh mila lui Dumnezeu” (cf. Dogmatica, vol. 1, ed. Credinta ortodoxa, p. 446).

Vedem, de altfel, ca Sfanta noastra Biserica ne invata sa facem pe trup simbolul si semnul Sfintei Cruci. Facandu-ne semnul Sfintei Cruci, ne aparam ca si cu un zid de orice rau, iar demonii sunt alungati. Nu e doar un simbol exterior lipsit de importanta, ci are influenta duhovniceasca. Si acest mare eveniment l-a lasat Dumnezeu sa se implineasca printr-o folosire exterioara. Vedem apoi cum Dumnezeu porunceste profetului Moise sa intinda mainile in asa-fel incat sa formeze semnul Crucii, si cata vreme trupul lui formeaza semnul Crucii, dusmanii sunt pusi pe fuga, dar atunci cand le coboara, israelitii s unt invinsi. Asa cum spune Sfantul Ioan Damaschinul, ‘’simbolurile care se vad sunt ale unor lucruri vazute doar cu mintea”.

Sa revenim la tema noastra: primirea acestui semn dat oamenilor va avea sensul acceptarii unui stapan si domn strain. Pentru ca, in timp ce Botezul si Mirungerea se fac in numele Domnului nostru Iisus Hristos, acest semn se leaga de numele sau de numarul numelui Antihristului. Iar din versetul: ”Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase” (Apocalipsa 13, 18) vedem ca nu e vorba de un simplu simbol exterior si de un semn gravat sau de un numar intamplator, ci de acceptarea de bunavoie (pentru cei care-l accepta) a unui stapan strain, a Antihristului, si de instrainarea noastra automata si vesnica de singurul si adevaratul nostru Domn. Dumnezeu, asadar, nu pedepseste pe nimeni, noi singuri, de bunavoie, acceptam chinul nostru vesnic, punandu-ne pe noi insine in slujba diavolului si supunandu-ne lui.

Acest semn il primeste cineva prin libera voie; in primul stadiu, la un anumit moment, cand si legal este consfintit si intra incet, incet in viata noastra; si in stadiul final, cand prin atitudinea noastra nepasatoare vom lasa sa ni-l impuna si vom ajunge in punctul culminant al unei dileme finale: ori Sfanta Ungere in numele Domnului nostru Iisus Hristos, ori semnul cu numarul numelui fiarei. Si atunci fiecare va face alegerea sa potrivit cu: ”Nici o sluga nu poate sa slujeasca la doi stapani. Fiindca sau pe unul va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va tine si pe celalalt il va dispretui. Nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona” (Luca 16, 13) (caci este vorba despre mamona la modul propriu, daca prin acest semn cineva a dera la acest sistem economic mondial).

Esential, asadar, nu este numarul 666. Acest numar este pur si simplu un element in plus pentru a ne trezi. Ceea ce nu vrea Dumnezeu de la noi este sa ne invoim sa revindem diavolului libertatea pe care El ne-a daruit-o prin sfintitul Sau sange, rascumparandu-ne din blestemul legii.
***********************************************************************************************
Este o intrebare pe care o putem auzi adeseori pusa de multe persoane, o intrebare care se adreseaza tuturor. Unii se gandesc ca vor supravietui fara sa aiba contact cu acest sistem economic, iar altii vor sa incerce sa vada, prevazand anii grei care vor urma, daca nu cumva pot urma pilda dreptului Iosif in Egipt cand a fost instiintat ca vor urma 7 ani de foamete si a strans alimente pentru a avea la nevoie. La inceput putem constata ca avem o strategie ”buna”! Dar, chiar inainte de a incepe razboiul cu ”turcii”, ne ingrijim sa avem un loc unde sa ne ascundem si sa avem ce manca. Adica ii ajutam de la inceput pe propriii nostri dusmani, cum nu-i ajuta nimeni altcineva, spunand: ”Incercati sa faceti ce vreti! Noi am luat deja hotararea ca ne veti invinge !”

Ca duhovnic nu pot sa-mi spun aici propria mea parere, dar sunt dator sa va spun ceea ce ne-a poruncit Domnul Iisus sa facem. Domnul Iisus ne-a dat ca prima porunca: ”Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu” (Matei 6, 33). Atunci cand noi aratam ascultare si cerem mai intai de toate sa imparateasca Hristos in sufletul, in mintea si, prin urmare, si in familiile noastre si, prin extindere, in orasul nostru si in tara noastra, atunci bunul Dumnezeu ne-a fagaduit (si nu exista nici o posibilitate sa se intample altfel) ca toate cele de care avem nevoie ni le va da El. De aceea a spus ca: ”Toate acestea se vor adauga voua” (Matei 6, 33).

Hristosul nostru Isi ia asupra-Si sa aduca tot ce are nevoie cel care lucreaza numai pentru El, mai inainte chiar ca acesta sa aiba nevoie: ”Stie dar Tatal vostru cel ceresc ca aveti nevoie de ele” (Matei 6, 32), si pentru aceasta a spus: ‘‘De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca” (Matei 6, 25). Ca sa ne dea sa intelegem ca-L intereseaza ce vom manca, a spus: ”Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus de ele ?… Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca. (…) Stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele” (Matei 6, 26-32).

daca ne vom smeri si vom cauta imparatia lui Dumnezeu, pentru toate aceste lucruri nu trebuie sa ducem grija. Aceasta este treaba lui Dumnezeu si nu va exista niciodata nici o problema. Profetul David adevereste, dandu-ne spre pilda experienta lui: ”Tanar am fost si am imbatranit si n-am vazut pe cel drept parasit, nici semintia lui cerand paine” (Psalm 36, 25).

din Scripturi stim ca loviturile Apocalipsei numai ei le vor primi: ‘‘Si fumul chinului lor se suie in vecii vecilor. Si nu au odihna nici ziua, nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei” (Apocalipsa 14, 11).

Veti fi inteles ca mai inainte inca de a se fi votat bine legile si acordul care permite culegerea si prelucrarea informatiilor, au avut grija sa se impuna formularul fiscal E-9, prin care declaram tot ce avem, unde se afla, precum si toate bunurile noastre descrise in detaliu. Prin urmare, in aceasta clipa statul cunoaste cu exactitate tot ce posedam si unde anume se afla. In acelasi timp insa, prin sistemul mondial de control, dupa cum vedeti, se impoziteaza absolut orice. Pentru a se justifica detinerea oricarui bun, posesorul trebuie sa aiba veniturile corespunzatoare. Intrucat nu vom adera la acest sistem, nu vom fi in stare sa justificam posedarea vreunui bun mobil sau imobiliar si nici nu vom putea face fata obligatiilor noastre fiscale in momentul in care, asa cum a profetit si Sfantul Cosma al Etoliei, vor pune impozit chiar si ”pe gaini si pe ferestre”. Astfel, chiar daca posedam ceva, pentru ca nu vom putea face fata obligatiilor fiscale, tot ce avem o sa ni se ia.

Poate cineva va spune: daca n-am declarat ce posed, de unde va sti Statul ca am o casa sau un teren in cutare sau in cutare loc. Stim cu totii ca e ilegal sa nu ne declaram averea si ca se pedepseste de lege, iar pedeapsa se aplica atunci cand se constata abaterea. Mai mult, daca altcineva declara propriul nostru domeniu, Statul il va crede pe el si nu pe noi, pentru ca noi nu-l avem declarat.

Fireste ca pe masura ce timpul va trece, legile vor deveni mai aspre, incat vom depinde cu totul de Stat; nu vom mai putea pastra nimic care sa fie al nostru, intrucat nu vom fi platit impozitul. Asadar, in ceea ce ne priveste, au grija ca Statul sa fie ”actionar si asociat”, incat noi insine sa nu mai putem detine nimic in mod independent.

Toate aceste lucruri le spunem doar: 1. Ca sa avem cunostinta si sa nu ne culcam pe o ureche crezand ca putem sa ne ingrijim de ziua de maine in felul aratat mai sus; 2. Ca sa nu ne risipim in dreapta si in stanga, privindu-se fiecare pe sine, in timp ce ar trebui ca noi toti, cu toate fortele noastre, sa luptam impreuna ca sa nu se aplice acest sistem economic in tara noastra; 3. De vreme ce cel ce scrie aceste lucruri personal le vede intamplandu-se, are raspunderea personala de a-i informa pe fratii sai incat, atunci cand mai tarziu isi vor da seama ce ne-a lovit, sa nu spuna: ”Uitati, nu s-a gasit nici unul sa ne spuna doua lucruri macar”.

atunci cand vedem pe cineva ca arunca vreascuri uscate in jurul casei unui frate de-al nostru si le uda cu benzina, trebuie sa presupunem ca o face numai si numai ca sa dea foc casei. Acum, daca unii dintre noi ne vor acuza ca vorbim la modul ipotetic numai pentru faptul ca a pus lemne si a turnat benzina, dar n-a aprins si focul, le raspundem ca trebuie sa presupunem ce are de gand sa faca cel banuit, ca sa putem pazi dinainte casa fratelui nostru si sa facem orice ne sta in putinta pentru a indeparta lemnele si benzina. Pentru ca, atunci cand toate vor fi pregatite, scanteia este o chestiune de secunda si totul devine cenusa cat nu gandesti. Asa cum atunci cand cineva vede venind nori negri si cazand primele picaturi presupune ca va ploua si alearga sa-si ia umbrela ca sa nu-l ploua, tot asa si noi avem porunca de la Domnul Hristos ca, atunci cand vedem aceste semne sa presupunem si ce va urma. Domnul Hristos asa a lasat sa purcedem, spunand: ”invatati de la smochin pilda: Cand mladita lui se face frageda si odrasleste frunze, cunoasteti ca vara este aproape. Asemenea si voi, cand veti vedea toate acestea, sa stiti ca este aproape la usi” (Matei 24, 32-33). In timp ce pentru ceilalti a spus: ”Cand vedeti un nor ridicandu-se dinspre apus, indata ziceti (presupuneti) ca vine ploaie mare; si asa este. Iar cand sufla vantul de la miazazi, ziceti (presupuneti) ca va fi arsita, si asa este. Fatarnicilor! Fata pamantului si a cerului stiti sa o deosebiti, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiti?” (Luca 12, 54-56).

Din aceasta cauza, toti va spunem ca trebuie sa luptam acum, pentru ca si Domnul nostru a spus: ”Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrarile Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze” (Ioan 9, 4).

De aceea si Sfantul Sinod a explicat ca:

”… nu este cu putinta ca un crestin sa fie indiferent in legatura cu introducerea voita si sistematica a acestui numar in viata noastra si in viata natiunii elene, care este aproape in intregime crestina si ortodoxa”.

Pentru aceasta si Sfanta Obste a Sfantului Munte a scris:

‘‘Chemam poporul grec sa manifeste prin orice mijloc legal si democratic impotrivirea la emiterea noilor carti de identitate electronice si la votarea in Camera a modificarii legii privitoare la inscrierea religiei”.

De asemenea, dupa cum am scris si in cartea “Urna alegerii”, Parintele Paisie a spus:

“Asculta, fiule, atunci cand vezi ca cineva iti pune foc in casa cu un chibrit, in momentul in care focul este inca la inceput, iti sta la indemana sa-l stingi cu un pahar cu apa. Daca insa neglijezi si spui: A, nu-i un foc prea mare, atunci din cauza indiferentei si neglijentei tale focul va creste si-ti va arde toata casa. Atunci n-o sa mai poti face nimic altceva decat sa te lasi biciuit fara mila de propria ta constiinta si sa stai si sa-ti privesti plangand propria nenorocire”.

*********
Trebuie sa cunoasteti ca nu va fi posibil ca acest sistem de control mondial sa se instaureze pe fata, adica inspiratorii lui nu vor veni sa ne spuna niciodata in fata: ”Vrem sa va desfiintam libertatea personala si sa va punem sub un control non-stop”. Dimpotriva, atunci popoarele s-ar ridica, si ”ambasadorii” sistemului n-ar stii unde sa se mai ascunda. Trebuie, prin urmare, sa aplice mai intai o politica si sa-i puna la cale introducerea, facand intr-o prima faza ca poporul sa simta nevoia unui sistem, o nevoie insa creata de o criza artificiala.

Sa luam spre exemplu problema drogurilor. Probabil veti fi observat ca daca mai inainte existau legi severe pentru cei ce foloseau si vindeau droguri, fenomenul era rar; cand si cand mai auzeam de cate un narcoman. Incet, incet insa, s-a pus la cale elasticizarea legilor. Astfel au fost blocate actiunile politistilor si astazi am ajuns in punctul in care traficantii de droguri sunt judecati formal si eliberati in scurt timp, luandu-si de la capat comertul, fara sa se teama de nimic.

Pe masura ce problema va deveni mai arzatoare, se vor intampla doua lucruri: vom fi din ce in ce mai disperati si mai indignati, vom cere cu disperare sa se ia masuri si sa fie prinsi si pedepsiti vinovatii, in timp ce, pe de alta parte, vom asculta justificari absurde de genul: ”Nu-i putem combate pe traficantii de droguri, pentru ca nu-i putem gasi”, indiferent daca atelierele producatoare de droguri din Turcia sau din Scopije lucreaza nestanjenite zi si noapte.

In acest punct, criza artificiala pe care o urmareau si-a atins scopul. Lumea a ajuns in punctul de a cere cu disperare o solutie si momentul ‘’servirii” sistemului celui mai totalitar, a celui mai lipsit de libertate si a celui mai antidemocratic a sosit. Ba chiar sub forma de acadea. Infatisandu-ni-se drept mantuitorii nostri, ne vor spune ca trebuie sa aderam la acordul Schengen si sa votam o lege care sa permita culegerea de informatii si prelucrarea lor si, de asemenea, sa dam fiecarui om un numar de cod unitar de inregistrare care, in ultima faza, se va afla pe mana sau pe frunte, pentru a putea in acest fel, intr-o fractiune de secunda, sa localizeze infractorii prin satelit, sa verifice la banca depunerile de bani ”murdari”; si, in acest fel, bietii parinti care isi vad copiii stingandu-se nu mai au alta iesire decat aceea de a accepta solutia care li se propune (chiar daca, in conditii diferite, nu le-ar fi placut) pentru ca trebuie sa puna mai presus de libertatea lor viata copilului lor. De altfel, cei mai multi oameni prefera formula: ”Mai bine robi si vii, decat morti si liberi”. In mod firesc, atunci cand se vor aplica toate aceste planuri dictatoriale, sa nu credeti cumva ca va fi combatut comertul cu droguri, pentru ca toti stiti foarte bine cine sunt aceia care se gasesc in spatele traficantilor si ce interese urmaresc si stiti ca ceea ce ii intereseaza este ca popoarele sa fie narcotizate, ca sa nu inteleaga foarte bine unde sunt conduse si sa nu poata reactiona.

Martor al tuturor lucrurilor pe care le spunem invocam poporul Frantei care, dupa ce a patit ce am patit si noi si a fost nevoit sa semneze acordul si sa fie pus sub urmarire, a vazut cu surprindere ca nu numai ca drogurile nu s-au redus, ci ca, dupa validarea acordului si dupa suspendarea controlului vamal, Franta a fost inundata de droguri care vin din Olanda. Aici intrebam: Oare nu cumva si lor li s-a spus ca acordul Schengen a fost facut pentru combaterea drogurilor si a criminalitatii? Credem ca intelegeti pana aici putin din ritualul lor intunecat. Acum nu ramane decat ca dumneavoastra singuri sa urmariti toata punerea la cale a acestei crize artificiale, la toate nivelurile vietii noastre si dumneavoastra singuri sa constatati ca este adevarat ceea ce spunem, adica: 1. mai intai infractiunile grave nu vor mai fi pedepsite, iar legile vor deveni mai elastice, domnind astfel faradelegea care minimalizeaza infractiunile mari, transformandu-le in delicte minore; 2. vine mai apoi constientizarea de catre noi toti a adevaratei situatii si, astfel, vom incepe sa cautam cu disperare o solutie pentru aceasta problema; 3. va veni ‘’solutia” pe care o vor propune ”mantuitorii” nostri, intr-o prima faza prin promovarea unei carti electronice si, in stadiul final, prin punerea la cale a fixarii codului pe mana sau pe frunte, asa cum bine scrie si cuviosul parinte Paisie:

”Asadar, in spatele acestui sistem perfect al cardului de deservire de siguranta realizat pe computer, se ascunde o dictatura mondiala si robia Antihristului (Apocalipsa 13, 16)”.

Pentru a vedea cum va arata peisajul in ansamblu, ne vom referi la cateva cazuri unde deja criza artificiala este destul de inaintata. Furturile cer ca solutie retragerea banilor si adoptarea unui card electronic. Va vom lasa insa sa luati singuri initiativa si sa vedeti cum se pregateste criza artificiala a cresterii numarului de furturi, pentru ca toti trebuie sa intelegem ce cantec ne canta, si cum vor izbuti sa ne faca sa dansam pe el.

Cresterea comertului cu prunci, a adoptiilor ilegale s.a.m.d. constituie un alt exemplu. Vedeti ca prin elasticizarea legilor a crescut la maximum si aceasta problema. Veti vedea ca solutia care va fi propusa va fi implantarea unui microcip noilor nascuti inca de la nastere, pentru a putea fi urmariti si pentru a nu fi pierduti. O mica demonstratie ne-o fac implantand inca de pe acum microcipuri animalelor. Astfel, sustin ei, controleaza animalele fara stapan si gasesc, prin satelit cainii pierduti, dar si pe stapanul lor.

Combaterea evaziunii fiscale este inca o pietricica la edificiul propagandei lor. Va ganditi la incarcarea impozitelor si asa insuportabile pe care ni le impun in continuu, in timp ce, pe de alta parte, protesteaza pe motiv ca cei mai bogati nu-si platesc impozitele. De notat ca, daca dumneavoastra datorati 70.000 de drahme pe care nu-i aveti, va confisca averea, in timp ce celor foarte bogati insusi Statul le daruieste datorii de miliarde, care, fireste, va impovareaza pe dumneavoastra. Ganditi-va la criteriile obiective care pentru multi sunt nedrepte, iar, pe de alta parte, constatati ca ne servesc acest ”plan salvator” care are drept scop combaterea evaziunii fiscale.

Cei care pun la cale subteran planurile UE, voind sa sporeasca si mai mult aceasta criza artificiala, au ales calea economiei. Din acest motiv obliga guvernele si le forteaza sa impuna ‘’stoarcerea” economica a popoarelor lor, urmand sa coboare indicii economiei la limita pe care o doresc. Lucrul acesta are drept rezultat faptul ca tarile isi vor supune cetatenii unei menghine economice, punandu-le impozite impovaratoare, cerandu-le diverse contributii banesti, impunand aproape dublarea criteriilor obiective si reducerea ajutoarelor sociale cu rezultatul ca, pe de o parte, sa scada intr-un fel indicii economici ai tarilor si sa creasca in acelasi timp alti indici pana la maximum. Multe intreprinderi sunt nevoite sa se inchida.

Anumite intreprinderi, pentru a supravietui, sunt nevoite sa recurga la evaziune fiscala sau sa mituiasca functionarii de stat, urmand ca numai in felul acesta sa-si regleze afacerile. Deci, cand toate acestea se intampla la nivelul intreprinderilor, intelegeti - cu somajul care deja domneste - ce se intampla la nivel personal si social. Incepe sa creasca indicele furturilor, al criminalitatii, al comertului cu prunci, adoptiile ilegale, exploatarea minorilor, pederastia, crimele pentru exploatarea organelor umane, comertul cu droguri s.a.m.d. Lumea, pierduta intr-un haos economic care deja se impune si traversata de urmarile acestei mizerii economice, se refugiaza in droguri pentru a-si uita, chiar si pe moment, problemele, in timp ce cu siguranta mai inainte unii au avut grija sa-i niveleze toate valorile si toate idealurile.

Cresterea acestor indici creeaza o destindere a coeziunii sociale. Asadar nu este intamplator faptul ca au ales convergenta economiilor in vederea unificarii Europei, pentru ca aceasta convergenta duce la pauperizare, a carei urmare naturala este devierea de la valorile morale. Aceasta Europa, prin acest mod nedemocratic pe care il impune, nu s-ar putea instaura altfel si nu s-ar realiza decat ‘’strangand” prin aceasta metoda popoarele, incat sa o considere mai degraba salvatoarea lor, pentru ca se presupune ca astfel va lua sfarsit martiriul lor.

Programul UE are niste performante foarte dure: reducerea indicilor economiei cu tot ceea ce implica, avand drept urmare cresterea tuturor indicilor numiti mai sus (de criminalitate etc.), dar si a altora, pe care din motive de spatiu n-o sa-i amintim aici. Astfel domneste faradelegea si crima. Rezultatul? Poporul, opresat de masurile economice impovaratoare si de decaderea morala, va cauta cu disperare pe cineva care sa-i dea posibilitatea sa respire din nou. Aceasta cerere disperata a poporului nu va fi auzita decat atunci cand disperarea sa va ajunge la culme din cauza propriilor lui oameni politici si din cauza masurilor nationale. Atunci, firesc, aceste cercuri obscure isi vor promova ”omul”, dar si sistemul perfect de control mondial si desfiintarea libertatii personale, cu justificarea ca aceasta e solutia pentru scaderea indicilor criminalitatii, ai coruptiei etc, indici care din cauza politicii severe de austeritate au urcat la cote foarte inalte.

Acordul Schengen trebuia sa fie ‘’servit” cu fata sociala, ca un panaceu pentru combaterea crimei si a comertului cu droguri. Iar poporul pe jumatate mort din cauza masurilor impovaratoare ii va ruga pe acestia sa-si asume sarcina de a-l scoate din impas, declarandu-le ca se preda fara conditii si se supune acestui nou sistem de control universal pe care il va accepta ca necesar pentru functionarea larga a societatii.
************************************************************************************************
”Rataciti, daca nu cunoasteti Scripturile”

Domnul Iisus Hristos ne-a aratat raspicat cauza pentru care ratacim si care este necunoasterea Scripturilor. Cand pe Sfanta noastra Scriptura “s-a asternut praful si se odihnesc paianjenii” si singura noastra sursa de informare sunt astazi mijloacele de informare in masa - televiziunea, ziarele, radioul - e de la sine inteles ca ratacim de colo-colo si ca suntem in primejdie de a ne pierde cu totul mintile.

Asa cum se stie, aproape toate mijlocele de informare in masa - din cate se spune - slujesc interesele economice ale stapanilor lor. Daca stam putin si studiem si ce spun si programele lor, vom pricepe ca in marea lor majoritate, cu desigur, rare exceptii, se opun celor poruncite noua de Domnul nostru Iisus Hristos. Numai Sfanta Scriptura si Vietile Sfintilor slujesc si urmaresc cu adevarat interesul nostru duhovnicesc si trupesc. De aceea, trebuie ca si noi, intr-un anumit moment, sa ne ingrijim de binele nostru si de interesul nostru si singuri sa comparam aceste doua izvoare de mesaje si sa ne stabilim dupa cum socotim mai bine cursul vietii noastre. Cel dintai izvor, adica Sfanta Scriptura si Vietile Sfintilor, are drept scop sa curateasca mintea noastra nevinovata si sa o insanatoseasca. Celalalt izvor are drept scop intunecarea mintii prin multimea nesfarsita de ”gunoaie” pe care i le desarta. Sigur, toti vor intelege odata ca au devenit niste primitori de gunoaie, dar cu cat mai repede va pricepe cineva cum stau lucrurile, cu atat mai putine vor fi consecintele nefaste asupra trupului si sufletului sau si cu atat mai putin va fi nevoit sa lupte ca sa-si ”ingrijeasca sufletul” pe care unii l-au transformat intr-o groapa de gunoi.

In aceasta carte ne referim la cateva caracteristici ale unei profetii care se implineste in zilele noastre: exista deja posibilitatea tehnologica, prin intermediul calculatoarelor electronice, care permite exercitarea unui control mondial. Nu e contestat de nimeni faptul ca prin acordul Schengen si prin legea 1472/1997 pentru prelucrarea datelor apare deja foarte limpede vointa politica de a se impune controlul mondial si de a fi desfiintata viata personala. Nimeni nu poate contesta de asemenea faptul ca apare, timid la inceput, noul sistem economic mondial al societatii fara bani si, desigur, chiar si copiii stiu deja ca acest sistem economic mondial impune tuturor locuitorilor pamantului sa primeasca numarul unitar de cod de inregistrare sub forma unui semn gravat, sub forma cunoscutului cod barat de marcare a produselor. Ca acest numar 666 este cuprins in codul barat o marturisesc toti, chiar si companiile care-l fabrica; nu neaga nici specialistii in electronica de vreme ce numarul poate fi recunoscut vizual.

Aceste semne ne preocupa. Totusi nu putem judeca lucrurile numai dupa ele, pentru ca in paralel se mai implinesc si alte cateva profetii, apar si alte cateva semne ale vremurilor si mai importante, si mai caracteristice, direct legate de primele. Totusi, nici nu le vedem si nici nu le luam in consideratie, si aceasta pentru ca nu cunoastem Scripturile. Cand vom vedea ca se implinesc toate profetiile vom pricepe si ce se intampla. Asa cum, de exemplu, in persoana lui Hristos nu s-a implinit numai profetia celor 30 de arginti, ci s-au aratat toate celelalte semne, care au adeverit cele profetite de Sfintii Prooroci, asa si astazi nu putem intelege totul, numai prin intrarea in viata noastra a numarului sau a semnului, ci trebuie sa vedem si celelalte lucruri mai importante care se intampla, pe care nu le cunoastem si pe care nu le vedem. In cartea noastra care va aparea in curand si care poarta titlul “Vedeti ca nu cumva sa va rataceasca cineva” veti avea posibilitatea sa vedeti care erau toate aceste lucruri, intamplari si aceste fapte foarte clare pe care le-a vazut sufletul curat al parintelui Paisie, lucruri care s-au implinit deja; atunci veti intelege si dumneavoastra de ce strigam si ne nelinistim, sigur in sensul cel bun al cuvantului. Atunci veti vedea singuri cum decurg evenimentele si cum, in zilele noastre, se descopera secretele sfarsitului lumii, ramase ascunse de veacuri.

Sa fim atenti sa nu atragem asupra noastra ocara lui Hristos care ne numeste fatarnici pe noi toti, cei care zicem ca nu vedem ce se intampla: ”Tot nu intelegeti, nici nu pricepeti? Atat de invartosata este inima voastra? Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu va aduceti aminte?” (Marcu 8, 17-18) si in alt loc: ‘‘Fatarnicilor, fata cerului stiti sa o judecati, dar semnele vremurilor nu puteti” (Matei 16, 3).


Unii ne-au intrebat: ”De vreme ce toate sunt scrise ca vor veni, atunci de ce ne mai impotrivim?”

E doar un pretext si o justificare pentru a ne ascunde moralul nostru scazut. Le vom pune si noi acestora o intrebare: Hristos a spus ca intr-o zi vom muri si asupra acestui lucru nu avem nici o indoiala sau speranta ca va fi altfel; acestea, ca si toate celelalte pe care ni le-a prezis, se vor implini cu siguranta. Asadar, pot ei sa ne spuna, de vreme ce stiu ca intr-o buna zi vor muri, de ce nu stau, crezand in fatalitate, asteptand moartea, ci mananca si beau, ca sa traiasca ? (Stim ca daca nu contribuim noi insine la mentinerea vietii noastre, lucrul acesta este considerat sinucidere si suntem condamnati. La fel se intampla, metaforic vorbind, si cu libertatea noastra.) Cu toate ca stiu ca moartea este inevitabila, ei mananca, beau, petrec, aduna bani, cladesc palate, cumpara masini, cumpara terenuri si ogoare, creeaza intreprinderi si se cheltuiesc in mii si mii de asemenea actiuni, in timp ce sunt convinsi ca intr-o buna zi va veni moartea. De ce dar, acum, pentru libertate, de vreme ce ni s-a spus ca veni cineva si ne va lipsi de ea, nu fac absolut nici un efort si asteapta ca niste fatalisti deznadajduiti sa li se puna catuse la maini si la picioare? Aceasta arata ca sunt niste oameni fara idealuri care intotdeauna vor sa fie tarati de cursul navalnic al unui ”rau” si care nu au nici cea mai mica dispozitie sa lupte pentru idealul lor, pentru Hristos Domnul nostru, ravnind numai un fotoliu comod, o masa buna, un portofel umflat.

Pentru ca Domnul nostru Iisus Hristos a spus ca va veni Antihristul, ce inseamna asta, fratilor? Ca trebuie sa-l asteptam si sa-l primim cu bratele deschise? Sau ca trebuie sa-l acceptam? Cel ce ne-a spus ca va veni Antihristul a spus cu durere si ceea ce urmeaza: ”Eu am venit in numele Tatalui Meu, si voi nu Ma primiti; daca va veni altul in numele sau, pe acela il veti primi” (loan 5,43); cu durere a spus ca pe acela il vor accepta, il vor primi. Nu se arata aici foarte limpede ca preasfanta voie a lui Hristos nu doreste sa-l primim pe acela? N-a spus El ca, printr-un sistem economic mondial, ei vor impune un sistem planetar de operatiuni si tranzactii ca nimeni ‘’sa nu poate cumpara sau vinde” si ca vor da un semn oamenilor cu numarul numelui Antihristului 666? Pentru ca Hristos a prezis ca vor veni, trebuie noi sa acceptam? Dar El insusi este Cel care a randuit asa: ”Cine se inchina fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui sau pe mana lui, va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, in potirul maniei sale, si se va chinui in foc si pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si a Mielului. Si fumul chinului lor se suie in vecii vecilor. Si nu au odihna nici ziua, nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei” (Apocalipsa 14, 9-11).

El, Care a prezis ca se vor intampla toate acestea, a prezis si urmarile pe care le vor suporta toti cei care il vor primi pe acela si a poruncit cum sa se poarte robii Sai: ”Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus” (Apocalipsa 14, 12). In acest scop, pentru a nu ne rataci, va trimite pe profetul Ilie si pe dreptul Enoh, ca sa ne apere de ratacire si sa nu primim semnul.

Asadar, Domnul nostru ne-a dat noua, ca unora ce-I suntem robi, porunci despre ce trebuie sa facem atunci cand se vor implini toate cate le-a prezis. Trebuie, ca unii ce suntem credinciosii Sai robi, sa pazim aceste porunci, oricare va fi cursul final al lucrurilor, pentru ca ”asteptam invierea mortilor” cand ”din nou va veni cu slava si va judeca viii si mortii”. Iar criteriul dupa care ne va judeca este daca robii Sai au crezut in El si au ascultat de poruncile Lui, sau n-au crezut in El si n-au pazit toate cate le-a poruncit. Insa a nu crede cineva si a nu pazi poruncile Lui arata tocmai ceea ce spune Apostolul: ”Credinta fara de fapte moarta este” (Iacov 2, 20). Hristos ne-a avertizat ca ei vor incerca sa ne inrobeasca, ne-a facut cunoscut ca El ne-a eliberat ”din sclavia celuilalt ca un milostiv si iubitor de oameni” si ne-a spus ca sta in puterea noastra sa apreciem aceasta libertate sau sa o vindem pentru un ”blid de linte” (sau in schimbul unor pachete Delor). De asemenea, Apostolul Pavel, reamintindu-ne cele de mai sus, scrie: ‘‘Cu pret ati fost cumparati. Nu va faceti robi oamenilor” (I Corinteni 7, 23).

”Este nevoie - asa cum cere judecata lui Hristos - sa vina smintelile”. Sa bagam bine de seama sa ne tinem departe si sa nu participam la acestea, pentru ca asa este dupa cum Domnul Iisus spune: ‘‘Vai omului aceluia prin care vor veni smintelile” (Matei 18, 6).


Trebuie sa marturisim ca si astazi, datorita putinilor ”fanatici”, poporul grec afla ce i se pregateste. Daca acesti putini n-ar fi strigat la noi, cei multi, s-ar fi adeverit zicala antica: ‘‘Am fi cantat acum despre casele noastre parjolite”. Acum insa sa vedem ce inseamna: ”Oare nu stiti ca putin aluat dospeste toata framantatura?” (I Corinteni 5, 6) si ”Nu te teme, turma mica” (Luca 12, 32).

Anumite subiecte nu se supun judecatii majoritatii, dar se iau in consideratie foarte serios consecintele negative pe care le suporta minoritatea. De exemplu, daca o societate farmaceutica pune in circulatie un medicament impotriva durerii de cap si daca acest medicament foloseste unor milioane de oameni, dar daca din cauza vreunei reactii adverse 200 de oameni mor, legea impune intreruperea circulatiei respectivului medicament. Factorii responsabili nu spun ca cei care au murit sunt o minoritate fata de cei multi carora medicamentul le-a facut bine. Nu urmeaza ”logica” dupa care ar trebui sa moara majoritatea si abia apoi sa se retraga de pe piata medicamentul!

De asemenea, daca oameni de spirit invoca minoritatea ca pe o justificare, le spunem totusi ca, sustinand un asemenea lucru, arata ce mult s-au indepartat de duhul lui Hristos, pentru ca El este singurul care a dat valoare persoanei umane si unicitatii personale a fiecarui om. El a spus ca sufletul omenesc nu poate fi compensat cu lumea intreaga (si cu nici un interes national). El ne-a aratat prin parabola Sa ca lasa majoritatea celor 99 de oi si, ca un Parinte plin de iubire, se intereseaza numai de una singura. El a lasat ca toti impreuna sa alcatuim un trup si sa fim madulare ale aceluiasi trup al Bisericii, incat atunci cand sufera fie si un singur madular, sa sufere impreuna cu el si celelalte, adica intregul trup. Domnul n-a spus daca sufera un singur madular, taiati-l si aruncati-l si nu-i mai dati importanta, pentru ca e numai unul. El, dimpotriva, a spus ca oile asculta de glasul Sau si ca pe oile Sale le ”cheama pe nume si le mana afara” (loan 10, 3), aratand interes pentru fiecare oaie in parte; nu le considera turma (obiecte sau produse), asa cum vor unii astazi sa ne faca sa fim. Foarte frumos, si Apostolul Pavel arata ca de multe ori Dumnezeu nu este de acord cu majoritatea, de aceea si zice: ”Dar cei mai multi dintre ei nu au placut lui Dumnezeu, caci au cazut in pustie” (I Corinteni 10, 5-6).

Sa nu uitam nici faptul ca Dumnezeu intotdeauna i-a ales pe cei putini si pe cei slabi, tocmai ca sa-i faca de rusine pe cei puternici, pe cei multi si pe cei intelepti.

Avand toate acestea in vedere, daca nu altceva, cel putin sa aratam ca avem cunostinta“.
********************************************************************************************
“Cand unii inteleg tot ce am spus aici, dar au un moral scazut - lucru care bineinteles nu se potriveste nici cu a fi crestin, nici cu a fi grec - spun: ‘‘Ei, ce putem face noi in fata UE?” sau ”Cum putem noi sa ne impotrivim acestor forte obscure”? Aici e greseala in care am cazut noi toti si pe care stramosii nostri, in situatii asemanatoare, n-au facut-o. In toate lucrurile ne bazam pe ce putem face noi, dar noi nu putem face nimic singuri fara ajutorul lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu ne cere sa facem ceva, pentru ca stie neputinta noastra, ci cere numai sa-I aratam ca “nu dorim ceea ce nu-I place nici Lui si cere sa o spunem in orice mod: ”Nu!”; de aici mai departe este treaba Lui. El ne va apara tara in modul Sau preaintelept. Aduceti-va aminte cum, atunci cand poporul Israel umbla dupa voia lui Dumnezeu, El avea grija sa ”puna la punct” toate popoarele care unelteau impotriva lui. Cand insa Israel a parasit legea Sa, atunci si cel mai mic dintre neamuri l-a stapanit. Apostolul Pavel ne incredinteaza: ”Si toate acestea li s-au intamplat acelora, ca preinchipuiri ale viitorului, si au fost scrise spre povatuirea noastra, la care au ajuns sfarsiturile veacurilor. De aceea, cel caruia i se pare ca sta neclintit, sa ia seama, sa nu cada” (I Corinteni 10, 11-12).

De aceea sa nu vedeti problemele care se afla in fata dumneavoastra ca pe niste munti, ca astfel sa deveniti nelucratori. Datoria noastra este sa aratam buna noastra ravna, anume ca nu suntem de acord cu toate acestea si, prin urmare, ca nu le acceptam. Noi, asa mici cum suntem, ne vom implini mica noastra datorie, si marele Dumnezeu, Care niciodata nu ne-a parasit neamul, isi va face marea Lui datorie si va muta din loc muntii ridicati in fata noastra, asa dupa cum ne-a promis:

”Toata valea sa se umple si tot muntele si dealul sa se plece; si sa fie cele strambe si cele colturoase cai netede. Si se va arata slava Domnului si tot trupul o va vedea, caci gura Domnului a grait” (Isaia 40, 4-5);

”Dar tu, Israele, sluga mea, Iacove, pe care te-am ales, samanta lui Avraam, iubitul Meu !… Pe tine care te-am smuls din cele mai departate margini ale pamantului si te-am chemat din cele mai departate colturi si ti-am zis: Tu esti robul Meu, pe tine te-am ales si nu te-am lepadat; nu te teme, ca Eu sunt cu tine, nu privi cu ingrijorare, ca Eu sunt Dumnezeul tau. Eu iti dau tarie si te ocrotesc si dreapta Mea cea tare te va sprijini. Iata ca se vor rusina si de ocara se vor face toti cei ce sunt aprinsi impotriva ta; toti vor fi nimiciti si vor pieri cei ce se fac vrajmasi ai tai! Cauta-vei si nu vei gasi pe cei ce te urasc pe tine si ca o nimica vor fi cei ce vor sa se lupte cu tine. Ca eu sunt Dumnezeul tau, Eu intaresc dreapta Ta si iti zic tie: «Nu te teme, ca Eu sunt ajutorul tau!» Nu-ti fie frica, vierme al lui Iacov, viermisor al lui Israel, Eu sunt ajutorul tau, zice Domnul, Mantuitorul tau si Sfantul lui Israel. Iata, voi face din tine o grapa cu dinti, ascutita si noua. Vei merge peste munti si ii vei preface in pulbere si vaile in pleava marunta. Tu le vei vantura, vantul le va lua si vijelia le va risipi” (Isaia 41, 8-16).

Asadar, daca vom arata ca avem credinta cat un bob de mustar, vom spune acestui munte care se ridica in fata noastra: ”Ridica-te si arunca-te in mare” (Matei 21, 21), si asa va fi. De asemenea, daca nu avem credinta, atunci sa avem rezerve de rabdare, de vreme ce ”acela care are rabdare pana la sfarsit, acela se va mantui“; pentru ca altfel si stihiile naturii vor fi impotriva noastra, din cauza necredintei noastre si deja se pare ca au inceput s-o si faca.


Poporul este intru totul de acord cu toate cate le-am scris in aceasta carte mica si recunoaste ca strigam numai si numai pentru a capata garantarea vietii noastre personale si ca cerem ca orice drept, fie international, fie european, fie national, sa aiba drept obligatie prioritara protejarea si respectarea valorii omului si stabilirea inviolabilitatii libertatii personale, prin urmare si a libertatii constiintei religioase, care este inviolabila.

Unora care stau in fotolii largi, care au salarii grasute si a caror slujba nu e pusa in pericol, nu le pasa. Singurul lucru care-i intereseaza este ca, vanzand tot, sa aiba ei insisi avantaje materiale. Fara indoiala, din cauza lipsei de argumente care sa justifice atitudinea lor de nejustificat, se cheltuiesc intr-o lupta de exterminare, care are ca singura arma noroiul cu care arunca asupra tuturor acelora care spun adevarul, caracterizandu-i ”fanatici”, ”apucati”, ”posedati”, ”maniaci ai numerelor”, ”parareligiosi”, care se imbogatesc informand poporul. Mai folosesc si multe alte asemenea sofisme (cu neputinta de insirat aici), incercand cu orice chip sa abata poporul si sa-i vatame gandirea. In acelasi timp, au insa grija - atunci cand vand tot ce avem sfant si cuvios - sa ”arunce” publicitatii cate un scandal existent sau inexistent, pentru a vatama judecata opiniei publice si sa spuna: ”Da, acestia sunt cei care spun asemenea lucruri!”. Datorita faptului ca suntem lipsiti de viclenie, dar si pentru ca ei detin toate ”mijloacele”, reusesc, pana la un anumit punct, sa sminteasca judecata poporului si astfel sa-l insele si sa inchida gura tuturor celor care striga, denuntand inselarea poporului.

De aceea, sa cunoastem bine si sa ne asteptam in mod sigur sa inceapa sa lupte impotriva Bisericii noastre, in care vor arunca cu noroi. Cu siguranta, vor incerca sa-i murdareasca pe toti cei care lupta pentru drepturile bunilor nostri clerici: oameni ai Bisericii, cetateni de onoare, ziaristi pe deplin obiectivi. Noi insa nu trebuie sa-i credem. De ce? Pentru ca incearca sa ne abata atentia, sa ne dezorienteze. Dimpotriva, trebuie sa protestam si sa ne aflam alaturi de Biserica noastra si alaturi de oamenii care lupta pentru noi si pentru Hristos. Iar pentru a nu ajunge legati si prizonierii unei superputeri, trebuie ca cei care lupta sa nu inceteze sa vorbeasca, indiferent daca in viata lor personala au si ei, ca niste oameni pacatosi, anumite patimi si pacate. Vom da si un mic exemplu, ca sa intelegeti ce vrem sa spunem:

Un soldat, cand e pus santinela la granita ca sa observe dusmanii care vor vrea sa intre in tabara in timp ce toti dorm si sa vada cand tabara e incercuita de dusmanii care vor sa-i ia prizonieri si sa-i chinuiasca pe toti cei dinauntru, trebuie sa strige si sa traga cateva focuri de arma ca sa se trezeasca si ceilalti soldati. Aceasta nu are nici o legatura cu viata sa personala si de aceea nu pot iesi unii ofiteri colaborationisti sa-i linisteasca pe soldati, spunandu-le: ”Nu-l ascultati, acesta este un om imoral, face bani multi din castiguri ilicite!” si nu pot inventa nimic de acest fel. Ce legatura are viata personala a soldatului, pentru care va da socoteala numai lui Dumnezeu, cu faptul ca el striga numai ca sa scape tabara de distrugere? De aceea, sa nu fim si noi influentati de ce spun ofiterii colaborationisti si sa nu ne sperie noroiul pe care il arunca impotriva santinelelor care, cu buna credinta, striga de dragul nostru. Noi sa vedem numai daca aceasta ”garda” striga pentru binele nostru.

Poate fi de folos pomenirea cuvintelor lui Hristos: ‘‘Daca am vorbit rau, dovedeste ca este rau, iar daca am vorbit bine, de ce Ma bati?” (Ioan 18, 23), si ”multi dintai vor fi pe urma, si cei de pe urma vor fi intai” (Matei 19, 30) si, de asemenea: ”Vamesii si desfranatele merg inaintea voastra in imparatia lui Dumnezeu” (Matei 21, 31) ca si raspunsul pe care il dau evreii farisei si urmasii lor de astazi, fiecaruia care indrazneste sa traga semnalul de alarma al epocii noastre: ‘‘In pacate te-ai nascut tu intreg, si tu ne inveti pe noi?” (Ioan 9, 34). Ce ar fi trebuit adica ? Orbul, pentru ca s-a nascut in pacate, n-ar fi trebuit sa marturiseasca ca Hristos i-a deschis ochii? Noi ii punem pe toti acestia in fata scenei in care unii cereau ca desfranata sa fie omorata cu pietre, carora Domnul Hristos, privindu-i, le-a spus: ”Cel fara de pacat dintre voi sa arunce cel dintai piatra asupra ei” (Ioan 8, 7); aceia, intelegandu-si greseala, s-au indepartat. Din pacate, urmasii lor de astazi, gasindu-se intr-o stare duhovniceasca si mai rea, considera ca ei insisi sunt fara de pacat si in timp ce au o barna in ochi, merg sa scoata paiul din ochiul fratelui lor. Il arata cu degetul pe cel ce, om fiind, poate a cazut si el, in vreme ce ei insisi otravesc in mod constient societatea cu lipsa lor de moralitate, cu crima, cu acuzatiile reciproce, cu droguri si cu altele asemenea.

Autorul acestei carti marturiseste public ca in lupta personala pe care si-a asumat-o, aceea de a-i informa pe fratii sai duhovnicesti, inainte de a o incepe, n-a pus drept criteriu ceea ce va placea lumii. Fara indoiala, stia ca pe multi ii va multumi, pe unii ii va nemultumi cartea sa, pentru ca nu e posibil sa faca exceptie de la regula si tuturor sa le placa ce-i place si lui, cand, pentru cuvintele Domnului nostru Hristos ‘’s-a facut dezbinare in multime pentru El” (Ioan 7, 43). Astfel, poporul il urma pe El si-L asculta, in timp ce stapanii lumii Il urmareau fara odihna ca sa ‘’se agate” de vreun cuvant si sa-I poata izvodi o acuzatie impotriva. Si pentru ca n-au gasit, s-au refugiat in noroi, zicand: ”ca are pe Beelzebut si ca, cu domnul dracilor alunga dracii” (Marcu 3, 22). Au gasit si pe unii ”binevoitori” care au dat marturie impotriva Lui ca sa-L rastigneasca.

Cunoscand autorul aceste doua laturi, a hotarat sa nu ia nici una in consideratie; a hotarat sa nu-i asculte nici pe cei multumiti, care il vor lauda pentru lupta sa ‘’sincera”, nici sa asculte sau sa ia in consideratie amenintarile, acuzatiile false si noroiul pe care unii incearca sa i-l arunce in fata, pentru ca le sunt atinse interese sau pentru ca ii sileste invidia.

Asadar, pe cei care il lauda n-o sa-i asculte deloc, deoarece crede cu tarie ca el insusi este un rob netrebnic care a facut ceea ce era dator sa faca; si nu se expune in mod nesabuit laudelor, pentru ca il pandeste pericolul de a-si forma o idee buna despre el insusi, idee care ar avea ca urmare fireasca consecinte negative, asa cum spune legea duhovniceasca, ‘‘ca oricine se inalta pe el insusi (adica oricine isi formeaza o buna idee despre el insusi), se va smeri“. Simte insa nevoia sa multumeasca tuturor acelora care sunt robi impreuna cu el, care au mintea clara si gandirea plina de bunatate si care, datorita dispozitiei lor curate, pot distinge ca tot ce spune nu e de la el, ci de la Hristos si ca, datorita Lui, ii multumesc.

In ce-i priveste pe ceilalti, care nu au o parere buna despre nimeni si, prin urmare, nici despre scriitor, are sa le spuna ca niciodata nu e posibil ca un preot sau un calugar sa-si tina gura inchisa, temandu-se ca nu cumva sa fie acuzat, denuntat, amenintat, sau sa i se creeze alte probleme. Un preot care intr-adevar lucreaza ca un rob pentru Domnul sau isi jertfeste pana si sufletul, urmand sa-L slujeasca cu credinta si sa-L marturiseasca in fata oamenilor.

Autorul ar dori sa multumeasca si celor care vor incerca, denuntandu-l, calomniindu-l sau acuzandu-l, sa-i inchida gura. Si le multumeste, dandu-si seama de starea jalnica in care se afla, pentru ca de mic il ruga el insusi pe Dumnezeu sa se milostiveasca de el si sa-l indrepte din aceasta neingaduita stare jalnica. Acum insa nu e singur, are ca martori pe toti aceia care il acuza si asa poate mai degraba sa-I ceara lui Dumnezeu mila Sa, aratandu-I si atatia ”martori”. In ceea ce priveste lucrurile de care il acuza, a avut grija ca el insusi, mai inainte de toti, sa si le treaca la activ.

De asemenea, scriitorul ar vrea sa se justifice si pentru ca, prin cele ce a scris, s-au mahnit anumiti frati ai sai. In notiunea de ”lume” sunt cuprinsi toti oamenii, cu toate vrerile lor nenumarate. Prin urmare, pentru ca multi frati nu se ingrijesc sa-si faca vrerile sa se uneasca cu acea unica vrere a lui Hristos, cu care noi incercam - lasandu-le la o parte pe ale noastre - sa ne unim si sa ne armonizam, este imposibil, chiar daca am vrea, ca dorintele noastre sa coincida cu cele ale tuturor oamenilor, pentru ca fiecare cere altceva. Nici sa vrem sa-i multumim pe toti n-ar fi cu putinta, din cauza ca vrerile noastre sunt diferite. Dar, pentru ca Hristos are numai o vrere, noi, toti oamenii, putem sa ne adunam in jurul vrerii Lui, incat si pe El sa-L multumim, dar si intre noi sa comunicam, sa ne intelegem unul cu altul si sa ne iubim. Pe noi oricum nu ne intereseaza sa ne placem nici noua insine, dupa cum este scris: daca as placea oamenilor, n-as mai fi rob al lui Hristos.

De altfel, un rob plin de buna credinta, care-L iubeste pe Domnul sau nu va dori sa aiba parte de la oameni de un tratament mai bun decat a avut El. Domnul, voind sa ne arate ca drumul nostru nu este asternut cu lauri, ne-a pregatit, spunand:

”Daca va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte de voi M-a urat. Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste. Aduceti-va aminte de cuvantul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decat stapanul sau. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi” (Ioan 15, 18-20).

In anumiti frati ai nostri se naste intrebarea daca pentru toate cate le-am scris suport presiuni sau daca impotriva mea s-a pornit un razboi pentru a ma opri. Simt nevoia sa spun tuturor prietenilor cititori ca dupa aparitia cartii “Urna alegerii”, in care au fost cuprinse aproape 20 de pagini cu informatii despre toate cate se vor intampla, unii, nemultumiti de faptul ca am inceput sa va informam, au inceput sa dea telefoane, sa trimita scrisori si anonime si sa-l ameninte pe scriitor ca, daca nu va inceta sa vorbeasca despre aceste subiecte, ”il vor face de ras” in mijloacele de informare in masa, spunand lumii ca e un escroc, un inselator etc. Scriitorul a primit si o multime de alte amenintari. Anonimii au avut grija sa-l informeze ca in primul stadiu vor aplica metoda ”aruncarii cu noroi”. Probe ale unor asemenea scrisori au fost depuse de scriitor la procuratura din Salonic (ianuarie-februarie 1997) ca marturii oficiale in plangerea care a fost depusa impotriva unor necunoscuti.

Presiunile care se exercita asupra sa pentru a fi intrerupta aceasta lucrare de informare a dumneavoastra, din cate se pare, provin de la factori guvernamentali care, din pacate, colaboreaza cu anumite ”fete bisericesti” si sunt ajutati de ziaristi. Desigur, asa cum era de asteptat, aceste cercuri au fost nemultumite si mai mult dupa emisiunile de la televiziune in care publicul larg a fost informat exact despre ce anume se intampla astazi in patria noastra. Scriitorul, chiar si la nivel personal, suporta consecintele pomenite si in cartea sa “Urna alegerii”, aparuta in decembrie 1996 (pag. 430), dar explica: ”Ceea ce am scris, am scris avand deplina cunostinta a tuturor consecintelor. Nu mi-a fost insa posibil sa mai suport sa vad cum ne insala si cum ne submineaza“.

Am rezerve daca sa fac cunoscuta iubirii dumneavoastra o parte din aceste presiuni, sau daca ar trebui sa-mi tin gura inchisa. Veti vedea pana unde au ajuns oamenii Statului care, din pacate, asa cum ne-am informat, actioneaza in colaborare cu ”fete bisericesti” care in aceasta clipa poarta raspunderea pentru multe probleme din cauza carora sufera Biserica si tara noastra. Va vom prezenta chiar si documente publice falsificate care aveau drept scop sa exercite presiuni asupra noastra.

As vrea sa va asigur pe dumneavoastra, pe toti iubitii mei frati, ca nu am deloc intentia sa ma opresc din a va informa si in continuare, deoarece pentru dragostea dumneavoastra sunt obligat de Hristos sa-mi jertfesc, daca trebuie, si sufletul. Atat timp cat dumneavoastra veti dori sa aflati si sa ascultati, eu va voi informa. Sunt numai doua cazuri in care m-as putea opri: 1. daca vad ca si dumneavoastra nu mai doriti sa ascultati; 2. daca va ingadui Dumnezeu ca gura mea sa se inchida pentru totdeauna.

Ma rog calduros pentru toti cei care-mi stati alaturi in aceasta lupta cu orice mijloc si va multumesc pentru ajutorul pe care mi-l dati, aflandu-va alaturi de mine. Graitoare este o scrisoare a unui frate pe care nu-l cunosc si care, din adancul sufletului, imi multumeste si imi recomanda sa aplic sfatul: ”Caravana merge, lasati sacalii sa urle”, lucru pe care il face si scriitorul, indiferent daca, personal, nu-i considera in nici un caz pe fratii sai ‘’sacali”.

Solutia nu este sa intoarcem pagina

Odata am vizitat un cunoscut de ziua lui onomastica. M-a invitat sa iau loc pe o canapea langa un alt musafir. Unul din oaspeti a luat de pe masa un album mare cu fotografii de familie, s-a asezat langa mine si a inceput sa-l rasfoiasca, admirand cateva clipe imortalizate din viata stapanului casei. Deschizand la prima pagina, a vazut o minunata fotografie de la nunta cuplului. Oaspetele era fermecat de frumusetea miresei, de rochia ei bogata si de aerul mandru al mirelui. Dupa ce s-a saturat sa priveasca fotografia a mers la pagina urmatoare. Acolo era cuplul de tineri casatoriti intr-un Jaguar de lux, impodobit in exterior cu flori si panglici. In fotografie aparea toata maretia luxului. Dupa ce a admirat-o si pe aceasta a intors din nou pagina; acolo era fotografia de la masa de nunta. Se vedea o masa bogata, cu zeci de feluri de mancare, de bautura si dulciuri. Pe fundal apareau oaspetii care petreceau si dansau toti foarte veseli.

Paginile care cuprindeau in ele viata stapanului casei erau intoarse de musafir una cate una, sorbind cu bucurie clipele de vis ale vietii lui. Am ajuns aproape de sfarsitul albumului de familie cand, intorcand din nou pagina, oaspetele a cazut cu privirea pe o tema cu totul diferita de cele precedente. In fotografie aparea un mort asezat in cosciug. Era vorba de tatal mirelui, planul era apropiat si se vedea numai capul mortului, palid, inghetat, inexpresiv, urat, inconjurat de flori care aveau rostul sa risipeasca inghetul mortuar. Eu, de alaturi, n-am apucat sa vad bine fotografia, pentru ca oaspetele, de indata ce a vazut mortul, a intors pagina in graba. Am intervenit si l-am rugat sa intoarca putin inapoi s-o vad; mi-a raspuns: ”Va rog mult, pentru ca ma mahnesc asemenea lucruri, le evit. Doua minute, sa termin albumul si apoi vi-l voi da sa-l rasfoiti si sa-l cercetati cu atentie numai dumneavoastra”.

M-am minunat atunci cum in acest om realitatea mortii a creat o rascolire sufleteasca si in acelasi timp am vazut, ca modul lui de a aborda aceasta problema era gresit. Credea ca rezolva problema numai intorcand pagina, fara sa priveasca inaintea lui. Era un adorator al vietii si voia sa vada numai evenimentele fericite, care insa nu erau deloc sigure. Chiar si un banal ”poate” e posibil sa schimbe cursul acestor evenimente fericite. Singurul lucru sigur pe care il are aceasta viata si pe care nici un ”poate” nu este in stare sa-l schimbe este moartea. Moartea constituie cel mai mare eveniment al vietii unui om, cel mai esential si cel mai fundamental. Si totusi, numai cu aceasta problema esentiala a vietii noastre nu vrem sa ne ocupam, sub pretextul ca acest eveniment ne creeaza o tulburare puternica in suflet. Nu stim oare ca va veni acea clipa, fie ca o vrem, fie ca nu, in care ne vom intalni si cu moartea? Poate o intalnim nu numai o singura data, ci de mai multe ori, pentru ca o putem intalni la fratele nostru, la bunica noastra, la mama noastra sau la multe alte rude. Cum vom rezolva aceasta problema? Sa nu mergem sa-l vedem pe tatal nostru mort? In felul acesta nu infruntam nici o situatie de viata, ci dimpotriva, cream alte mii de probleme ce nu vor avea rezolvare. Solutia este sa privim chestiunea in fata, sa o rezolvam si sa nu ne mai mahneasca, ci, daca e posibil, chiar sa ne produca bucurie. Un crestin adevarat se exprima pe deplin prin aceste cuvinte: ‘‘Praznuim omorarea mortii, pieirea iadului si incepatura vietii vesnice si saltand, cantam imnuri de slava Celui ce pe acestea le-a pricinuit, Unul Dumnezeul parintilor nostri, Cel binecuvantat si in veci slavit”.

Unii frati ai nostri - si din pacate si anumite fete bisericesti - se pare ca abordeaza in chipul amintit si situatia aparuta in zilele noastre, de care e vorba si in aceasta carte. Cand se gasesc fata in fata cu ea si trebuie sa o infrunte, incearca sa intoarca cu disperare pagina si-i auzim spunand cu arta, acoperindu-si problema: ”Noi ne ocupam cu Hristos si nu cu Antihristul”. Arata astfel ca nu pot intelege ca, ocupandu-se de moarte, de fapt sunt ajutati sa abordeze intr-un mod corect viata si sa o traiasca nu ca pe un vis, ci ca pe o realitate. De fapt, nu inteleg ca atunci cand spun ”doresc lumina” sau ”urasc intunericul” e acelasi lucru si ca: ”Il iubesc pe Hristos” sau ”il urasc pe Antihrist si incerc sa evit orice are legatura cu el, pentru ca nu-l vreau nici pe un simplu card, nici pe cartea mea de identitate si nici pe mana mea” sunt in acelasi spirit.

Fata de aceasta problema a zilelor noastre trebuie sa dovedim mult discernamant pentru ca de multe ori se intampla ca parinti prea cucernici si purtatori de Dumnezeu, care au vorbit sau au scris despre acest subiect al Antihristului si al pecetii lui, sa fi avut o atitudine diferita, dar intr-un caz special. In care anume? Atunci cand un frate are judecata mai slaba, are probleme sufletesti, pur si simplu este ‘’sufocat” de chinurile vietii sau il macina probleme de familie sau boli. Acesta este cazul in care parintele, cu un mare discernamant, intrevazand ca situatia sufleteasca a fratelui sau nu este una care sa permita ca acesta sa fie informat - pentru ca la durerea lui s-ar mai adauga o alta durere, impovaratoare pentru masura lui - si avand darul si virtutea unui asemenea discernamant, recomanda respectivului frate sa nu se ocupe de Antihrist, ci de Hristos.

Asadar, trebuie sa avem si noi putin discernamant. E bine sa vedem cui i-a spus parintele sa nu se ocupe cu Antihristul si in ce situatie se gasea fratele respectiv. Autorul acestei carti a trait alaturi de parintele Paisie multe asemenea clipe. Se intampla ca parintele Paisie sa imparta cu miile foaia sa cu titlul “Semne ale vremurilor - 666″ pentru a informa lumea, totusi catorva frati raniti si suferinzi el le recomanda sa nu se ocupe de aceasta tema. Vedeti, parintii nostri duhovnicesti nu sunt lipsiti de delicatete. Ca sa intelegem mai bine exemplul, cu un asemenea discernamant abordeaza anumiti parinti problema daca ar trebui sau nu sa-i informeze pe anumiti frati ai nostri bolnavi de cancer, care nu stiu de ce sufera, despre boala lor. Asadar, parintii duhovnici, atunci cand constata ca cineva dintre cei bolnavi de cancer este spovedit si impartasit si nu se teme de moarte, il informeaza despre boala sa si ii spun ca are cancer. Cand insa un frate nu poate accepta sa i se spuna ca sufera de cancer si aceasta informatie i-ar crea probleme in plus, fara rezultate pozitive, ei evita s-o faca, bineinteles fara ca acest lucru sa insemne ca fratele nu mai are cancer.

Un lucru care sigur e valabil aici este ca nici un parinte purtator de Dumnezeu nu contrazice ce spun despre insemnare alti parinti teofori care se pronunta asupra subiectului. E nevoie insa de mult discernamant ca sa intram in duhul Sfintilor. Daca nu avem acest discernamant, credem ca cutare parinte, daca nu vorbeste, nu este de acord. La asemenea concluzii pot ajunge insa numai cei care au un suflet superficial si care sunt lipsiti de discernamant.

Vedem, din pacate, cum anumiti frati ai nostri, aflandu-se in totala necunoastere, desi nu se preocupa corect de ce se intampla si nu lupta impotriva dusmanilor credintei noastre, ii combat pe fratii nostri care cu suflet treaz protesteaza impotriva impunerii simbolurilor anticriste si care se supun Maicii noastre Biserica, care prin circulara ei sfatuieste:

”Cu durere observam ca progresul civilizatiei in domeniul aplicatiilor electronice a fost legat asa cum nu trebuia de numarul 666, care este folosit ca numar principal de cod in aceasta tehnologie. Numarul acesta este pomenit limpede in sfanta carte a Apocalipsei drept numarul Antihristului si, prin urmare, nu e cu putinta ca un crestin sa fie indiferent la introducerea deliberata si sistematica a acestui numar in viata noastra si in viata poporului grec, care aproape in intregime este crestin si ortodox”.

Ne intrebam: fratii care nu iau in considerare cele pomenite mai sus si spun ce le trece prin minte oare nu citesc deloc Evanghelia ca sa vada ca Hristos ii sfatuieste sa-i lase pe toti care ”nu sunt impotriva noastra pentru ca cu noi vor fi”? Sau, poate, pentru ca nu au inlauntrul lor indrazneala si barbatia de a-si pune inainte piepturile lor in fata dusmanilor lui Hristos si incearca sa faca parada de forta inaintea celor ”mici” ai lui Hristos? Parintele Paisie, cu durere a scris pentru acesti oameni:

”Ciudat insa este ca si multi oameni induhovniciti, in afara faptului ca isi dau propriile lor interpretari, se tem si ei cu teama lumeasca de dosarul electronic, in timp ce ar trebui sa se nelinisteasca duhovniceste si sa-i ajute pe crestini printr-o buna neliniste si sa le intareasca credinta, ca sa simta mangaierea dumnezeiasca”.

Acestora, care din cauza lipsei lor de curaj continua sa foloseasca urmatoarea formula: ”Noi ne ocupam cu Hristos si nu cu Antihristul”, le spunem ca nu mai trebuie de acum inainte sa ne ocupam de ei, salutand o observatie foarte buna a lui Alexandros Tsirintanis: ”Unii crestini au pareri si scopuri atat de ceresti, incat ajung sa nu mai fie folositori aici pe pamant; cum s-ar zice, zboara in cer si nu mai pasesc pe pamant… “

Noi, fratilor, avem in fata noastra aceasta pagina concreta de istorie si chiar daca ceva nu ne place, nu o intoarcem ca sa evitam continutul ei, pentru ca chiar daca am intoarce-o, nu inseamna ca ea inceteaza sa mai existe. Vrem ca, privind-o in fata si intr-un mod corect, cu credinta in Hristos, s-o infruntam si asta cat mai e vreme. Daca cineva dintre dumneavoastra crede ca problema se rezolva numai inchizand ochii si nemaiprivind-o, atunci sa imite exemplul strutului pe care-l iubeste.

Fireste, manati si de iubirea frateasca si de datoria pe care o avem fata de Hristos, nu vom inceta sa-l lovim prieteneste pe spate si sa-l indemnam sa vada pericolul iminent, asa incat tavalugul demonic sa nu-l gaseasca expus, ci ne vom face datoria de frati, ca sa avem constiinta linistita. Desigur, bunul Dumnezeu, Care nu vrea sa rataceasca creaturile Sale, prevazand totul, ne-a prevestit ca va trimite pe doi mari profeti ai Sai, pe profetul Ilie si pe dreptul Enoh, ca sa indemne lumea sa nu-l primeasca pe Antihrist si nici pecetea lui.
Sigur, cunoastem ca ii punem la grea incercare pe toti aceia pe care ii informam, pentru ca deja e adevarat ce a spus Domnul: ”De n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, pacat nu ar avea; dar acum nu au cuvant de dezvinovatire pentru pacatul lor” (Ioan 15, 22). Adevarat este si aceasta: ”Iar sluga aceea care a stiut voia stapanului si nu s-a pregatit, nici n-a facut dupa voia lui, va fi batuta mult” (Luca 12, 47).

Fiecare dintre noi trebuie sa cunoasca ca toata taina faradelegii se lucreaza prin ingaduinta lui Dumnezeu, pentru ca El lasa sa fie astfel cu un singur scop, asa cum spune Apostolul Pavel: pentru a fi judecati toti cei care ”n-au primit iubirea adevarului, ca ei sa se mantuiasca. Si de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amagire, ca ei sa creada minciuni, ca sa fie osanditi toti cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea“ (II Tesaloniceni 2, 10-12).

Sfarsit si lui Dumnezeu slava”