Se-aude azi din depărtare
La Dunăre un geamăt greu,
O, cât mai suferi azi de tare!
In Ţara ta, poporul meu!
Că iată, li-au răpit "păstorul"
Şi oile s-au risipit,
Punând la "stână" roşiorul
Pe cel "tovarăş" ca năimit".
Azi "urşii" smulg din carne lâna,
Iar sângele din "oi" îl sug
Şi multe oi, lăsându-şi stâna,
Prin locuri depărtate fug.
În plaiul strămoşesc, departe,
Oftează fraţii cu amar,
Fiind siliţi acum să poarte
Povara Crucii spre "calvar".
O, Suflete nemângâiate
Din "lagărul de suferinţă",
Voi insetaţi de libertate,
Păzindu-vă sfânta Credinţă
Voi socotiţi pe cei "de-afară"
Că sunt în raiul desfătării,
Căci nu e viaţă mai amară
Ca astăzi pe pământul Ţării.
Voi aşteptaţi o mângâiere,
O rugăciune de la noi,
Dar nu aveţi la cine cere
Căci... toţi suntem întru nevoi
Pribegi, înstrăinaţi de casă,
Suntem la suflet răzleţiţi,
Căci duhul vrajbei nu ne lasă
Să fim măcar acum uniţi.
Ca pleava astăzi ne-mpresoară
Vârtejul rău al vrăşmăşiei,
Şi viaţa noastră mai amară
Ne-o facem noi în pribegie!
http://www.teoctist.info/MariDuhovnici.asp
http://gid-romania.com/Sf_Ioan_Iacob_Romanul_Hozevitul.asp
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu