O alianta intre Moscova si Vatican?

Vom asista oare la nasterea unei alinate intre Biserica Ortodoxa Rusa si Vatican? Iata ce ne spune intr-un articol publicat pe site-ul Chiesa, specialistul de la Vatican, Sandro Magister, si intitulat: "Nasterea unei aliante intre Roma si Moscova", ce analizeaza apropierea, in curs, intre Vatican si Biserica Ortodoxa rusa:

Obiectiv comun: "noua evanghelizare" a Europei. O delegatie a Bisericii Ortodoxe Ruse in vizita la Vatican. O intalnire intre Patriarhul Kiril al Moscovei si Papa Benedict al XVI-lea este din ce in ce mai apropiata.

ROMA, 24 mai 2010 – Papa Benedict al XVI-lea va creea in curand un nou "consiliu pontifical" care va fi in mod expres insarcinat de "noua evanghelizare". Nu pentru tarile de misiune, pentru care lucreaza deja congregatia "De propaganda fide", ci pentru tarile care, crestine de mult timp, sunt astazi pe cale sa-si piarda credinta.

Papa Iosif Ratzinger vrea sa lege pontificatul sau de aceasta initiativa. Si acesta este principalul subiect pe care l-a discutat la Castel Gandolfo, intr-o dimineata de primavara in 2009, cu patru cardinali cu greutate, pe care i-a chemat in consultatie : Camillo Ruini, Angelo Bagnasco, Christoph Schönborn si Angelo Scola - acesta ultimul fiind partizanul cel mai convins pentru creerea noului consiliu.

Dar, de atunci un mare aliat, exterior Bisericii catolice, s-a unit deja cu Papa pentru aceasta initiativa de a intreprinde o noua evanghelizare.

Acest mare aliat este Biserica Ortodoxa Rusa.

In dupa-amiaza zilei de joi 20 mai, chiar inainte de a incepe concertul oferit lui Benedict al XVI-lea de catre Patriarhia Moscovei, in sala de audiente, la Vatican, presedintele departamentului de Relatii externe ale acestui patriarhat, mitropolitul Hilarion de Volokolamsk (foto), tocmai a spus papei : Biserica catolica, nu va fi singura in noua evanghelizare in Europa descrestinata, pentru ca ea va avea alaturi de ea Biserica Rusa, "nu ca o concurenta, ci ca un aliat".

Raportul pozitiv care s-a instaurat intre Biserica Ortodoxa Rusa si Biserica Romei este un avans din cele mai spectaculoase ale pontificatului lui Benedict al XVI-lea. Spectaculos de asemenea, si din cauza rapiditatii cu care el are loc. De fapt, e de ajuns sa mergem in trecut timp de un singur deceniu, pentru a regasi raceala care caracteriza relatiile intre cele doua Biserici.

Intrebat de catre www.chiesa a propos de aceste motive care au condus la aceasta extraordinara schimbare, mitropolitul Hilarion a indicat trei dintre acestea.

Primul motiv, a declarat el, este personalitatea noului papa. Un papa care este obiectul unei "opinii pozitive din partea intregii lumi ortodoxe ruse" cu toate ca aceasta a fost timp de secole impregnata de sentimente anti-romane. [anti-catolice n.t.]

Al doilea motiv este ca cele doua Biserici au o viziune comuna asupra sfidari care le este lansata prin descrestinarea tarilor, si care constituiau in trecut inima crestinatatii.

Si cel de-al treilea motiv este ca atat una cat si cealalta vad in marea traditie crestina axa majora a noii evanghelizari.

Intrebat a propos de o intalnire - care ar fi si prima in istorie - intre seful Bisericii Romei si celei de la Moscova , IPS Hilarion a raspuns : "este o dorinta, este o speranta si noi trebuie sa lucram pentru ca aceasta sa aibe loc" . El a mai adaugat ca trebuie mai intai sa se aplaneze anumite obstacole, in primul rand, dintre acestea, fiind conflictul dintre cele doua Biserici in Ucraina, dar, a afirmat ca el crede ca aceasta intalnire va avea loc in curand: "nu intre un patriarh si un papa oarecare, ci intre patriarhul Kiril si papa Benedict".

O dovada a importantei apropierii intre opiniile sefilor celor doua Biserici este data de doua carti care au fost publicate la cateva luni una de alta si care nu au precedent in istorie.

Prima carte a fost publicata in decembrie trecut, de catre Patriarhia Moscovei. Ea reda in ruseste si italiana principalele texte ale lui Ratzinger asupra Europei, inainte si dupa alegerea lui ca papa, cu o mare introducere scrisa de catre IPS Hilarion.

Cea de-a doua carte a fost scoasa acum cateva zile, si este editata de catre Libreria Editrice Vaticana. Este un manunchi de texte scris de catre Patriarhul Kiril, inainte si dupa alegerea lui ca patriarh, a propos de demnitatea omului si de drepturile omului, cu o introducere a arhiepiscopului Gianfranco Ravasi, presedintele consiliului pontifical al culturii.

Un pasaj din introducerea IPS Hilarion din prima carte a fost reprodus la timpul sau de catre www.chiesa, si un extras din textul scris de Patriarhul Kiril, extras din cea de-a doua carte poate fi citit mai jos.[in continuarea articolului de pe site-ul Chesia n.t.]

Promovarea celor doua carti a fost asigurata de catre o asociatie internationala avand sediul la Roma:"Sofia : Idea Russa, Idea d'Europa". Aceasta animeaza o academie italiano-ruseasca, "Sapientia et Scientia", inaugurata pe 20 mai a.c. in cadrul "Zilelor culturii si spiritualitatii ruse" care au fost organizate la Roma de catre o delegatie a Patriarhiei Moscovei condusa de catre IPS Hilarion.

Aceste Zile au fost marcate de doua momente mai importante. Primul a avut loc pe 19 mai, in localurile noii biserici ortodoxe ruse Sfanta Ecaterina de Alexandria, construita acum catvia ani la Roma, la mica distanta de Vatican. Mitropolitul Hilarion, arhiepiscopul Ravasi, si cardinalul Walter Kasper, presedintele consiliului pontifical pentru promovarea unitatii crestinilor, au discutat acolo asupra temei : "Ortodocsi si catolici in Europa de astazi. Radacilile crestine si patrimoniul cultural comun intre Orient si Occident".

Cel de-al doilea moment important a fost concertul oferit papei pe 20 mai a.c. de catre Patriarhul Kiril I-ul, in timpul caruia au fost cantate extrase din operele marilor muzicieni rusi ai secolelor al XIX-lea si al XX-lea, precum Moussorgski si Rimski-Korsakov, Tchaïkovski si Rachmaninov. In comentariile pe care le-a dat, la sfarsitul concertului, papa Benedict al XVI-lea a subliniat "legatura stransa, originala, intre muzica rusa si cantarea liturgica". O legatura bine perceputa de asemenea in sugestivul "Cantec al Inaltarii", simfonie pentru cor si orchestra in cinci miscari, compusa de catre Mitropolitul Hilarion, si care a fost cantat in cursul aceluiasi concert, fiind foarte apreciat de public si de catre papa.

In mesajul sau, patriarhul Kiril a aminti ca in Rusia "in timpul anilor de persecutie, cand majoritatea populatiei nu avea acces la muzica sacra, aceste opere, la fel ca si capodoperele literaturii ruse si ale artei figurative, au contribuit la purtarea acestui anunt evanghelic, propunand lumii laice idealuri de un inalt nivel moral si spiritual".

Si Benedict al XVI-lea, in discursul sau final, a remarcat ca in extrasele muzicale pe care tocmai le ascultasera "se realizeaza deja intalnirea, dialogul, sinergia intre Orient si Occident, dar in mod egal si intre traditie si modernitate". Un dialog care este de altfel mult mai urgent daca vrem ca Europa sa respire din nou cu "doi plamani" si ca ea sa reajunga la constiinta radacinilor ei crestine.

Bendedict al XVI-lea si mitropolitul Hilarion sunt, atat unul cat si celalalt, pe deplin convinsi ca arta crestina este un vehicol de evanghelizare si un ferment de unitate intre Biserici.

Inainte de a ajunge la Roma, pentru intalnirea sa cu papa, IPS Hilarion a poposit la Milano, Torino si Bolognia. Ravena,Prima dintre aceste patru orase a fost capitala imperiului crestin din Occident si Orient si bazilicile sale sunt o minunata marturie a acesteia. In cursul conferintei sale din 19 mai, IPS Hilarion a povestit ca a admirat in mozaicurile de la Ravena "splendoarea unei Biserici in armonie, neranita inca de diviziunea intre Oreint si Occident". Si el a mai adaugat: "Daca aceasta armonie a fost reala pentru stramosii nostrii, ea poate sa fie reala de asemeni si pentru noi. Daca noi nu reusim sa recreem armonia evocata de mozaicurile de la Ravena, noi vom fi singurii responsabili de aceasta".

LEGATURI WEB:
Articolul in engleza: http://chiesa.espresso.repubblica.it/articolo/1343399?eng=y
Articolul in franceza: http://chiesa.espresso.repubblica.it/articolo/1343399?fr=y

Alte articole in franceza:
http://orthodoxe-ordinaire.blogspot.com/2010/05/la-3-croisade-du-rosaire-ou-la.html
http://www.laportelatine.org/communication/sermonsecrits/cacqueray090815/Cacq090815.php
http://www.laportelatine.org/pourvous/12millions/mars10.php
In acesta ultime legaturi un extremist catolic vorbeste de consacrarea Rusiei, Inimii Imaculate a Fecioarei Maria, pe care, chiar ea ar fi cerut-o Luciei de Fatima. Pentru aceasta a fost organizata cea de "a treia cruciada a rozariului" - tip de rugaciuni - la care credinciosii se puteau inscrie, ajungandu-se ca in final toate aceste sa fie bine contorizate si indosariate. Totalul puteti sa-l vedeti pe pagina: http://www.fsspx.org/fr/focus/resultats-de-la-croisade-du-rosaire/. Aceasta consacrare presupune ca religia catolica sa fie recunoscuta oficial de catre guvernanti ca fiind religia statului, si care, de altfel, este dupa ei si singura religie mantuitoare.

Un raspuns cu privire la Klaus Kenneth

Daniel, nu stiu prea multe despre el, mi-a spus doar atat: ca ma insel in ceea ce-l priveste pe Klaus Kenneth. Mi-a lasat doar cateva indicii, prin comentariile lui de pe blogul lui Saccasiv, care a scris un articol despre cum promoveaza Episcopia Caransebesului conferintele lui Klaus, adaugand si pe site-ul ei un afis neexplicabil pentru o emblema ortodoxa.

Astfel Daniel gasea ca:

Explicatia acelui poster este urmatoarea: Ciclul de conferinte din anul acesta a avut drept tema dezbaterea cartii "Zei, idoli, guru", editata de editura Agnos anul acesta, in care se arata ca toate celelalte religii nu ofera omului Adevarul, ci adevaruri partiale, ca sa se conchida la finalul cartii ca salvarea omului vine numai de la Iisus Hristos,in ortodoxie. Ortodoxia este considerata de Kenneth ca fiind aur pur, iar catolicismul si protestantismul fiind fier. Deci ce alegem? Aurul sau fierul? Prin urmare ,nici urma de ecumenism, din contra, peste tot se afirma ca ortodoxia are Adevarul. Klaus Kenneth dupa ce a cautat prin toate celelalte religii salvarea, dragostea, a ajuns la protestantism acum 29 de ani, si cautand mai departe, a ajuns la Parintele Sofronie ; de 25 ani fiind ortodox. In toate cele trei carti se sustine ca Adevarul ultim il reprezinta Ortodoxia, deci de unde pana unde, aceste acuzatii de ecumenism?!

Cum nu stiu cat de bine s-a lasat sa se intrevada parerea mea, din comentariul pe care l-am lasat pentru acelasi articol, voi veni in cele ce urmeaza cu niste completari.

Pornesc de la afirmatia lui Klaus ca ortodoxia este aurul, catolicismul si protestantismul sunt fierul si prin extrapolare putem ajungem si la faptul ca hinduism ar fi plumbul de exemplu, etc. Daca ar fi ramas doar la afirmatia ca ortodoxia este aurul poate ca n-ar fi gresit, dar incepand sa le enumere si pe celelalte, ca intr-un sistem periodic al religiilor, ne face sa ne gandim ca toate formeaza ceva natural, si ca fiecare religie isi are locul ei, fiecare rostul ei, si fiecare ar fi buna la ceva, avand caracteristicile (a se citi adevarurile) ei. Aceasta idee este mai degraba tipica New-Age-lui, iar acest poster care face publicitate conferintelor lui Klaus exprima de fapt cam acelasi lucru.

La prima vedere Klaus a venit in Romania sa ne povesteasca parcursul sau dureros, si cum a ajuns la ortodoxie. Pana aici nu pare nimic anapoda, caci a gasit intr-un final ortodoxia. Nu este singurul convertit, chiar daca trecutul sau pare mai spectaculos decat al altora, avand un palmares impresionant de credinte posibile si imposibile. Dar pomul se cunoaste dupa roade, si se poate vedea destul de usor la ce se poate ajunge. Eu marturisesc sincer ca, ascultand conferintele lui, simt un duh de tristete, de apasare sufleteasca, de ceva care nu imi aduce pacea, ci din contra. Si doar o conferinta de la cap pana la coada mi se pare o doza prea mare. Aceasta, pentru ca in spatele cuvintelor stau duhurile, si prin cuvant se face o impartasie in duh.

Pe de alta parte nu mi-aduc amite ca vre-o conferinta, sa zicem, a parintelui Rafail Noica, sa fi facut atata tulburare chiar si in sanul ortodocsilor. Am putea sa spunem ca exista o diferenta, intre Parintele Rafail si Klaus, ca intre duhovnic si ucenic, dar atunci, daca ucenicul mai are inca mult sa se desavarseasca de ce mai apare oare in public?

Cei mai multi care ii tin partasie lui Klaus aduc argumentul ca el a trecut prin toate religiile si a ajuns la concluzia ca ortodoxia este cea mai cea dintre toate. Ortodoxia este aurul dar, pe de alta parte ne prezinta si o groaza de puncte slabe care sunt mai mult, mai putin, sau deloc adevarate, infatisandu-ne in concluzie ceva care este aurit, sau ceva care este coclit, si atunci nu poate fi aur. Aceste imperfectiuni enumerate, ne lasa senzatia fie ca Klaus este intr-o etapa intermediara in cautarea lui, fie ca trebuiesc facute schimbari in sanul ortodoxiei. Si cum el totusi marturiseste ca a ajuns la capat, nu ramane decat cea de-a doua ipoteza, ca trebuiesc facute schimbari in cadrul ortodoxiei. Acum, aici vine problema, caci intrebarea care se pune este ce fel de schimbari trebuiesc facute? Ori Klaus vine cu niste propuneri ce imbraca un duh neoprotestant, in timp ce stralucirea ortodoxiei este asigurata mai intai de curatirea hainei luminoase pe care o primim fiecare la botez. Analizand cele spuse de el, vedem ca se strecoara anumite idei in marturisirea sa (chiar daca unele par acoperite de valul transparent al timpului trecut) care au fost caracterizate ca fiind impinse de un duh neoprotestant, sau chiar de tip New Age.

Aici as aduce ca exemplu faptul ca el afirma ca si in celelalte religii sunt adevaruri, dar mai mici, in comparatie cu adevarul din ortodoxie. Ori, sa ne amintim ce ne-a spus Petre Tutea :"mai multe adevaruri, nici un adevar". Adevarul este singur, unic si intreg. Adevarul este Hristos. Adevarul nu are franjuri care atarna pe la protestanti, pe la buddisti, pe la unii si pe la altii. Adevarul aduna, nu imprastie. Adevarul nu are mai multe fete pe care si le schimba precum tatal minciunii. Ori noi, fie il marturisim asa cum este, fie marturisim contrariul lui.

Acum as parea ca sunt exclusivista, si ca fata de toti ceilalti oameni care adera la celelalte religii nu manifest dragoste sau, nici macar toleranta. Aici, ar trebui sa ne amintim un cuvant pe care il stim de la Sfantul Fotie cel Mare: "Nu exista nimic mai plin de iubire, decat Adevarul".

Mai apoi, voi cita in continuare o povestioara cu talc, care s-a intamplat de-a dreptul, si care se poate citi in cartea "Patericul secolului XX" de Klitos Ioannidis.

Astfel, aici se istoriseste ca la parintele Ieronim al Eghinei "Odata a venit la el un turc ce i-a spus ca stapanul sau, care era cadiu, adica judecator, voia sa vorbeasca cu el. Parintele Ieronim s-a temut ca nu cumva acest lucru sa fie pricina de ispita, asa ca s-a dus la cadiu cu strangere de inima, dar acesta l-a primit cu mult respect si a inceput sa-i vorbeasca deschis:

- Parinte, eu sunt judecator musulman. Zece la suta din banii pe care-i castig ii dau saracilor, daruiesc zestre vaduvelor si am grija de orfani. Atunci cand judec, incerc sa fiu drept si nu partinesc pe nimeni, oricat de mare functie ar avea el. Toate acestea nu sunt, oare, de ajuns pentru a castiga paradisul despre care vorbiti voi, crestinii?

Parintele Ieronim a inteles ca era vorba despre un om bine-intentionat si s-a hotarat sa-i ofere marturia credintei sale, indiferent de consecinte. Asadar, i-a pus urmatoarele intrebari:

- Ai copii?
- Am.

- Ai oameni supusi?

- Am.
- Copii tai iti implinesc voia?
- Nu totdeauna, pentru ca au indrazneala fata de mine si, uneori, una spun eu, si alta fac ei.
- Supusii tai iti fac intotdeauna voia?

- Fireste. Fac mereu ce le zic eu.
- Cand vei muri, cine te va mosteni? Copii, care nu se supun tie, sau slugile care se supun?
- Copii mei, desigur, pentru ca ei au drept de mostenire, nu slugile.
- Acelasi lucru se intampla acum si cu tine. Dreptul la mostenire il au numai copiii lui Dumnezeu. Si ca sa te faci copil al lui Dumnezeu, trebuie sa te botezi si sa devii crestin. Cadiul a fost atat de impresionat de argumentele parintelui Ieronim, incat nu a intarziat sa se catehizeze si sa se boteze in Hristos. "

Revenind acum la Klaus, el botezandu-se in dreapta credinta a devenit fiu cu drept de mostenire a Imparatiei Cerurilor, dar stim din pilda cu Fiul risipitor ca nu ajunge fiu sa fii, ci mai trebuie sa te intorci la Tatal. Pe unde o fi Klaus acum stie mai bine parintele sau duhovnic, si cu siguranta numai bunul Dumnezeu, dar de acolo unde este, pare ca ne trimite si mesaje de ratacire din gradina New Age-ismului.

El ne mai spune ca suntem "adormiti" si ca sunt atatea lucruri care nu merg in Biserica. Si aicea intr-un fel are dreptate, caci crestinismul a intrat intr-o faza de moliciune, explicat intr-o masura si prin consecintele istorice, dar revigorarea lui nu se face prin metode noi care se cer de timpurile moderne, ci mai intai printr-o practicare a virtutilor si a poruncilor lui Dumnezeu.

Klaus s-a convertit la ortodoxie, dar noi stim foarte bine ca nu ajunge sa fi doar convertit, ci mai trebuie si sa te pocaiesti. Nu ajunge doar sa spui mare si tare ca ortodoxia este singura dreapta credinta, ci mai trebuie si sa faci fapte de pocainta, iar la acestea stim foarte bine ca trebuie sa ne silim cu totii. Trebuie sa ne omoram noi patimile, ca daca nu, ne omoara ele pe noi.

Ar fi bine sa nu ramanem cu impresia ca Klaus a venit in Romania doar sa ne povesteasca cum a descoperit el ortodoxia. Zburand mai sus, precum un vultur, am putea sa vedem ca el are un rol intr-un plan de subminare a ortodoxiei, pe care poate sa nici nu-l constientizeze cu adevarat.

Foarte sugestiv Ioana ne povesteste :

"In anii copilariei mele, cand unii dintre dumneavoastra erati doar in gandul lui Dumnezeu si poate in intentia parintilor, lumea traia linistita, muncind si crescandu-si droaia de copii. O plictiseala totala. Uneori, se intampla ca ceva sa ne scoata din amorteala, din adormire. Venea Ursul in satul nostru! Venea legat in lant, dus de tiganii-ursari, care in ulita mare il slobozeau, si Ursul incepea sa-si faca numarul. Se intelege ca la asa eveniment se aduna tot satul – “de la al cu barba sura, p’an la cel cu tata-n gura”. Toti cu ochii cascati la Urs, urechile ne erau in repaus, ca Ursul nu vorbea. Greseala mare insa, pentru ca ar fi trebuit sa tragem cu urechea la ce isi spuneau ursarii intre ei, in timp ce Ursul isi facea ghimbuslucurile… Desigur, aplauzele si scarpinaturile intre urechi (ca nu avea cornite) erau ale Ursului. Banutii (ca era si o cutie in care se arunca ceva maruntis, si oricat de mult se arunca in cutie, tot maruntis se chema) erau ai ursarulor.
 

Spectacolul ne entuziasma, aplaudam, ne bucuram, ne trezeam din adormire…dar dupa cateva zeci de minute Ursul se oprea, ursarii ii puneau lantul si plecau cu el spre alt sat. Plecau si satenii spre casele lor, comentand si dandu-si cu parerea…

In mintea mea de copil, se iscau deja intrebari: Cine este mai important? Ursul, sau tiganii-ursari? Ca daca n-ar fi fost ei, Ursul nu ar fi fost dresat si nici in sat n-ar fi venit.

Nu indrazneam sa intreb, pentru ca in acele vremuri copii nu aveau voie sa vorbeasca neintrebati. De gandit aveam voie sa gandim, asta nu ne interzicea nimeni. Cu aceasta meteahna (de a-mi pune intrebari) am ramas pana acum si intre timp raul s-a accentuat pt ca am invatat si sa scriu.

Povestirea s-a terminat.

Amintirile din copilarie mi-au lamurit problema de ieri. Da, domnul K.K. este indreptatit sa se simta ca apartinand neamului romanesc. Are ceva comul cu neamul meu si tara mea – se incadreaza perfect in traditia satului romanesc! Mai are un pic si se va incadra si in Traditia Bisericii Ortodoxe, dar asta nu depinde de dumnealui, ci doar de ursarii care il plimba cu lantul din loc in loc…

Mare greseala am facut in copilarie ca nu am dat atentie mai mare ursarilor si am stat cu ochii cascati numai la Urs…

Si mai apoi Cdm vine la aceasta poveste cu o completare:

Dintr-o curiozitate obraznica a copilariei m-am interesat cum dresau ursarii ursul: il legau pe urs intr-un loc cu lanturi iar pe pamantul de sub labe ii puneau jar si carbuni aprinsi. Saracul urs devenea ursulet si incerca in tot felul sa scape de supliciu sarind in sus si aruncandu-si de-a randul labele in aer doar-doar s-or raci putin. Totul era acompaniat de o anume muzica si de indemnuri asemenea. Apoi se repeta, se repeta, se repeta… Nu-i greu de imaginat ca mai apoi bietul urs reactiona prompt ori de cate ori auzea “acea muzica” ce ii trezea amintiri. Doar ca topaiala groteasca devenea acum in ochii asistentei un dans cu giumbuslucuri.

Vedeti ce simplu?

COROLAR NR 1: sunt “ursuleti” care invata jocul fara jar si fara chinuri, mai nobil si mai in acord cu protectia animalelor: cu zaharelul.

COROLAR NR 2: sunt “ursuleti” care joaca cu docilitate si cu nadejdea ca Ursarul isi va tine promisiunea si-le va da zaharelul.

COROLAR NR 3: si in sfarsit, sunt “ursuleti” care joaca din convingere, fara sa fi vazut vreodata nici jarul, nici zaharelul.

PS: exercitiul se poate relua inlocuind “ursuletul” cu “calutul”, cu “catelusul”, cu “maimutica”, cu …

Si acum trecand de la alegorie, la a spune lucrurilor mai pe nume, aceeasi Ioana ne mai aduce un raspuns:

Intre timp, eu am crescut si am capatat dreptul de a pune intrebari, asa ca mi-am luat curajul si l-am intrebat pe PARINTELE IUSTIN de la Manastirea Petru Voda ce sa cred, despre ceea ce se intampla acum in tara noastra. Pentru ca nu am avut posibilitatea de a vorbi personal cu sfintia sa, am facut-o printr-un preot care a mers la Petru Voda si a vorbit cu PARINTELE IUSTIN joi noapte si vineri, inainte de pranz.

Intrebarea mea a fost clara,ca sa nu fie loc de interpretari, si am rugat sa mi se transmita un raspuns din partea cuviosiei sale asemeni, scurt, din acelasi motiv. Am mentionat catre PARINTELE IUSTIN ca raspunsul nu il voi pastra numai pentru mine.

INTREBARE: Preacuvioase, ce ne puteti spune despre Danion in legatura cu discutiile care au fost inainte de internarea Sfintiei Voastre la Cluj?
Dar despre K.Kenneth, care conferentiaza acum prin tara dupa parerea unora intr-un duh cam protestant si ecumenist?

RASPUNSUL PARINTELUI IUSTIN:
Nimeni sa nu mearga dupa ei. Ramaneti in Biserica noastra Ortodoxa.
In spatele lor sunt duhurile necurate. Ca daca nu i-ar ajuta aceste duhuri si slujitorii satanei, nu ar putea tine mai mult de doua-trei conferinte, ca oamenii nu i-ar asculta.

"Intoarcerea la Hristos" dupa Ioan Ianolide sau dupa Klaus Kenneth? (recenzie de articole)

Batranul nostru duhovnic, parintele Justin Parvu ne-a spus ca astazi "crestinul trebuie sa fie ca iepurele pe hat, sa ciuleasca urechile" si astfel va vedea in ce duh ne vorbesc oamenii. Intr-un cuvant ne indeamna sa fim vigilenti, si ne amintim ca Hristos ne-a zis:  "Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii."(Matei 10,16)

Astazi in noianul de informatii de tot felul in care se amesteca minciuna cu adevarul, greu ii este crestinului de rand sa le discearna. Dar toutusi, incetul cu incetul, se vadeste si falsa invatatura pe care se ridica unii sa o puna in vazul lumii, si adevarul iese singur la lumina.

De curand se tot discuta cazul Klaus Kenneth. Totul a pornit de la niste comentarii din subsolul articolului "Concluziile Conferintei de la Pireu despre primatul papal". A urmat mai apoi un articol deosebit de concis pe care l-a scris Parintele staret Mihail Stanciu de la Manastirea Antim, si la care sustinatorii conferintelor si cartilor lui Klaus, cei de la editura Agnos au raspuns destul de acid, dar pretinzand ca aduc lamuriri, de genul: nici nu am auzit de parintele Mihail pe cand de Klaus da.

Cei de la Razboi intru Cuvant au preluat mai intai articolul Parintelui Mihail, aducand si niste articole cu ajutorul carora distingem mai bine spusele si duhul in care ne vorbeste Klaus, puse in lumina celor spuse de Sf. Serafim Rose, Sf. Ignatie Brianceaninov, Par. Rafail Noica etc. Mai apoi, au venit cu un articol deosebit de bine argumentat : Ortodoxia ca un show sau despre primejdia falsei renasteri harismatice, ce nu a placut deloc celor care voiau sa isi faca jocul prin Klaus, si sa amageasca sufletele atator tineri care ii asculta conferintele si ii citesc cartile. Ciprian Voicila a avut si el cateva nedumeriri si reactii pe care si le-a exprimat in mai multe articole ( Scandalul "Klaus Kenneth", Ortodoxia ca un cap in gura, Cateva intrebari pentru fratii de la Razboi intru Cuvant, Tuturor celor care au intrat accidental sau constant pe blogul meu le multumesc), iar Victor Roncea a scris in stilul lui caracteristic.

Intre timp palmaresul conferintelor lui Klaus Kenneth, finantate de cei care i-au si publicat cartile, cei de la editura Agnos, a continuat in toata tara:

Turneul in luna mai: Turneu Klaus Kenneth in 2010

Ploiesti 4 mai: Klaus Kenneth la Ploiesti
Bucuresti 5 mai: Klaus- Kenneth la Bucuresti 2010
Alba Iulia, 7 mai: Klaus Kenneth la Alba Iulia-2010

Deva 13 mai: Klaus Kenneth la Deva 2010

Caransebes 14 mai: Klaus Kenneth in conferinta de la Caransebes2010

Petrosani, 17 mai: Conferinta Klaus Kenneth in Petrosani2010

Manastirea Lainici: Klaus Kenneth la Manastirea Lainici-2010

Sibiu 19 mai: Klaus Kenneth la Sibiu-2010

Cluj Napoca 20 mai: Klaus Kenneth la Cluj-2010

Campina 21 mai: Klaus Kenneth a conferentiat la Campina-mai 2010

Pitesti 24 mai :Conferinta Klaus Kenneth Pitesti-mai 2010

(Buzau 25 mai, Iasi 27 mai, Suceava 31 mai)

In toate aceste conferinte Klaus Kenneth isi povesteste trecutul dureros, insiruind toate ratacirile pe care le-a avut in viata sa, si descriind procesul sau indelungat pana ce a ajuns la Ortodoxie. Toate acestea pentru a ne spune noua, unui neam ortodox, ca avem "aurul", caci "adormiti fiind" si avand nevoie de aceasta marturie a lui, pentru a constientiza comoara Ortodoxiei, trebuie sa facem ceva pentru a schimba lucrurile, si sa marturisim altfel decat pana acum credinta noastra crestina.

Daca stam putin, si ne gandim vom vedea ca dupa tavalugul comunismului in Romania a fost deschisa poarta tuturor sectelor, ezoterismului, credintelor din cele mai diverse, iar acum dupa ce si romanii au luat cunostinta de toate ratacirile lumii cu nume de religie, ne soseste "vindecarea" de ele, tot din Occident. Si iata cum vine Klaus sa ne spuna ca trebuie sa ne intoarcem la Ortodoxie, dar la timpuri noi, ni se servesc si metode noi. Desi, adevarul este ca nu sunt chiar noi, pentru ca aceste metode venite din Occident le-au mai incercat si catolicii prin miscarile lor de reinnoire harismatica - acestea imprumutand un duh vadit neoprotestant. La ei chiar a prins bine in randul tineretului, infometat de Dumnezeu, creindu-se comunitati ce au inglobat tot mai multi si mai multi tineri. Acum se trece si la Ortodoxie, cu acelasi duh, si asteptand poate aceleasi rezultate, ba inca si mai spectaculoase, caci se vizeaza insasi Biserica lui Hristos. Asadar varianta ar fi mai degraba o Ortodoxie cool, eventual fara cruce, dar cu impartire de fluturasi in strada. Biserica trebuie sa iasa in intampinarea tinerilor, care stau mai mult in fata calculatoarelor, si conectati la diferite aparate ale ultimei tehnologii. Adica trebuie "sa vina muntele la Mahomed".

Oare asa se face chemarea in duhul Ortodoxiei? Oare si aceasta generatie nu a reusit sa invete nimic de la martirii si marturisitorii dreptei credinte de-atatea si atatea secole? Sa ne amintim ce i-a spus Valeriu Gafencu lui Ioan Ianolide, dar si noua - prin acest Ion, generic pentru poporul roman -"Ioane, duceti duhul mai departe". Asadar Ioane, tu care esti ortodox roman, du si tu mai departe duhul de jertfa, duhul de pocainta, duhul de Adevar al dreptei credinte, si nu astepta din import balonase de sapun ce lucesc la soare, si vandute pe la noi de lupii in piei de oaie.

***

LEGATURI WEB:

http://corortodox.blogspot.com/2010/05/un-raspuns-cu-privire-la-klaus-kenneth.html

UPDATE (25 mai 2010): 

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/05/22/martiri-si-histrioni-sau-cine-ne-transmite-duhul-adevarului-pilda-de-pateric-din-inchisoarea-de-la-targsor-se-poate-sa-dantuiesti-pe-suferinta-ta/

 ***

Site oficial: http://www.klauskenneth.com/

In limba romana:

Parintele Mihail:http://blog.patermihail.ro/arhive/1113

Razboi intru Cuvant:
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2010/05/04/concluziile-conferintei-de-la-pireu-despre-primatul-papal/

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/05/12/arhim-mihail-stanciu-man-antim-pune-in-discutie-una-din-cele-mai-recente-vedete-duhovnicesti-in-voga-klaus-kenneth/

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2010/05/17/ortodoxia-ca-un-show-sau-despre-primejdia-falsei-renasteri-harismatice/

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/05/22/martiri-si-histrioni-sau-cine-ne-transmite-duhul-adevarului-pilda-de-pateric-din-inchisoarea-de-la-targsor-se-poate-sa-dantuiesti-pe-suferinta-ta/

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2010/05/27/ofensiva-papista-fara-precedent-in-spatiul-ortodox-asediul-ratacirilor-si-smintelilor-si-cateva-reactii-sanatoase-roadele-misiunii-ca-blesteme-ostasesti-si-ca-cifra-de-profit-duhul-lumesc-ne-pi/

Victor Roncea:

http://roncea.ro/2010/05/11/predicatorii-vedete-prooroci-proorociti-azi-cazul-klaus-kenneth-in-viziunea-parintelui-arhimandrit-mihail-stanciu-de-la-manastirea-antim-dupa-doua-milioane-de-kilometri-inca-in-in%C8%99elare/

http://roncea.ro/2010/05/13/smintita-i-lumea-predicatorul-vedeta-klaus-kenneth-invitat-de-gala-la-arhiepiscopia-si-facultatea-de-teologie-ortodoxa-alba-iulia-parintele-rafal-noica-binecuvanteaza-in-lipsa-intrebare-are-ne/

http://roncea.ro/2010/05/15/klaus-kenneth-predicatorul-agnos-un-guru-binecuvantat-al-bisericii-new-age-iste/

Alte articole:

UPDATE (26 mai 2010):  http://www.agnos.ro/blog/2010/05/22/drama-religiozitatii/

*http://chrisalida.wordpress.com/2009/10/17/klaus-kenneth-%E2%80%9Cdoua-milioane-de-kilometri-in-cautarea-adevarului-lungul-meu-drum-spre-credin%C8%9Ba%E2%80%9D/

*http://calindragan.wordpress.com/2010/03/06/un-interviu-cu-klaus-kenneth-cei-mai-rai-sunt-cei-care-cred-ca-stiu-totul/

http://parohiacetateafetei-floresti-cluj.blogspot.com/2009/10/conferinta-klaus-kenneth-27102009-cluj.html

http://www.familiaortodoxa.ro/2009/12/22/doua-milioane-de-kilometri-in-cautarea-adevarului/

http://vimeo.com/7525238 (La emisiunea "Flori de Pateric")

http://www.trilulilu.ro/agnos/31aa1ce24cb4cd (Conferinta de la Timisoara, 20 oct. 2009)

http://www.trilulilu.ro/agnos/2db0b7d185270a (Conferinta de la Arad, 21 oct. 2009)

http://www.trilulilu.ro/andreasbenea/1e65c9ae84918f (Cristian Curte & Klaus Kenneth - Intoarcere la Hristos)

http://video.crestinortodox.ro/tot/klaus+kenneth(video pe Crestin Ortodox)

http://www.libertatea.ro/stire/ispita-staretului-blogger-289435.html (Articol din Libertattea scris de Florian Bichir )

In limba engleza:

*http://www.ipernity.com/blog/81196/244003/comment/10069191

In limba franceza:

http://www.zebuzztv.com/?lien=archives&item=688

http://www.youtube.com/watch?v=Em2i10sLris

http://www.youtube.com/watch?v=vrG2yjFOr6o&feature=related

Venerarea giulgiului din Torino de catre ortodocsi

In perioada 10 aprilie - 23 mai 2010 la Torino este expus celebrul Giulgiu care presupune a avea imprimat (in negativ) chipul lui Hristos, dupa ce a fost rastignit si asezat in mormant. Giulgiul din Torino, o bucată de pânză din in cu dimensiuni de 4,36 m x 1,10 m este expus spre venerare la fiecare 10 ani la Capela Sfantul Ioan Botezatorul din Torino. El a fost descoperit la mijlocul sec. al XIV-lea in biserica Notre-Dame, la Lirey, langa Troyes (Franta). Intrat in secolul al XV-lea in posesia familiei regale de Savoia, regiunea ce avea atunci capitala la Torino, a fost obiectul numeroaselor controverse intre cei care sustin ca este Giulgiul cu care ar fi fost invelit Hristos dupa rastignire, si cei care veneau cu dovezi contrare acestui lucru.

Ultima data Giulgiul din Torino a mai fost expus în anul 2000. Papa Ioan Paul al II-lea a dorit ca acesta să fie prezentat pentru a fi venerat de credincioşi, la Torino, cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului, organizată în acel an la Roma.

Anunţând, în iunie 2008, o nouă expunere a Giulgiului din Torino, Papa Benedict al XVI-lea a declarat că aceasta este "o ocazie potrivită de a contempla acest chip misterios care vorbeşte în tăcere inimilor oamenilor, invitându-i să recunoască în el chipul lui Dumnezeu". In urma vizitei Suveranului Pontif in data de 2 mai la Torino Radio Notre Dame ne face parte de declaratiile papei :"Giulgiul este o icoana scrisa cu sange : sangele unui om biciuit, incoronat cu spini, crucificat si ranit in partea dreapta". "Imaginea imprimata pe Sfantul Giulgiu este cea a unui mort, dar sangele vorbeste despre viata sa". "Orice urma de sange vorbeste de dragoste si de viata" a mai declarat de asemenea papa, dupa ce s-a recules asupra obiectului venerat, dar si controversat. Vaticanul nu s-a pronunţat niciodată asupra autenticităţii Giulgiului, Papa Benedict al XVI-lea fiind atent sa utilizeze cuvantul de "icoana" si nu de "relicva", comenteaza, de asemeni, postul catolic Radio Notre Dame.

In schimb, in urma invitatiei arhiepiscopiei catolice din Torino pe data de 28 aprilie a. c. au participat si episcopii nostri din cadrul Mitropoliei Europei Occidentale si Meridionale precum si din Episcopia Europei de Nord, impreuna cu alti credinciosi ortodocsi romani. Dintr-un articol al Bisericii Ortodoxe Ruse vedem ca pe 17 mai si ortodocsii rusi au slujit utrenia impreuna cu IPS Hilarion de Volokolamsk, presedintele Departamentului de relatii exterioare al Patriarhiei de la Moscova, alaturi de alti numerosi episcopi, preoti si credinciosi din diferite tari. La inceputul slujbei cardinalul Severino Poletto, arhiepiscop de Torino, a salutat pelerinii ortodocsi. El a amintit ca acum zece ani slujba ortodoxa in fata Giulgiului a fost prezidata de catre mitropolitul Kiril de Smolensk, astazi patriarhul Moscovei. La sfarsitul slujbei IPS Hilarion a tinut o predica unde a subliniat ca "exista numeroase dovezi ale autenticitatii Sfantului Giulgiu, dar cea mai mare dovada pentru noi este Traditia Bisericii care marturiseste ca aceasta relicva a fost conservata inca din primul secol".

Dar oare asa sa fie? Oare ce ne spune Sfanta Evanghelie despre existenta Giulgiului? Iata si un raspuns demn de luat in seama pe care il citim intr-un articol de pe Theologia, si din care voi reda mai jos cateva explicatii:

In toata iconografia bizantina giulgiul este reprezentat ca luând forma trupului Mantuitorului, fiindcă ucenicii au facut dupa cum era obiceiul la iudei (In. 19, 40), infasurand trupul cu giulgiu si miresme. Ori acele miresme faceau ca giulgiul sa se lipeasca de trup si sa se pietrifice, devenind ca un corset, ca sa ne exprimam mai plastic. Aici este miracolul invierii Mantuitorului, fiindca Petru, cand a intrat sa vada mormantul, zice evanghelistul ca “a vazut giulgiurile singure zăcând” (Lc. 24, 12), ceea ce nu era de mirat daca trupul Mantuitorului ar fi fost infasurat precum arata giulgiul din Torino, insa imediat evanghelistul spune, la fel de uimit ca si Petru, ca acesta “a plecat, mirandu-se in sine de ceea ce se intamplase” (Lc. 24, 12). Cu alte cuvinte, lui nu-i venea sa creada cum giulgiurile “zac singure”, adica pastreaza forma trupului, aratand prin aceasta invierea miraculoasa. De asemenea, mahrama este mentionata ca fiind pusa deoparte de giulgiuri, fiind “infasurata”, dupa cum zice evanghelistul “Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusa impreuna cu giulgiurile, ci infasurata, la o parte, intr-un loc” (In. 20, 7). Verbul “a infasura” arata tocmai acest lucru: acoperirea stransa de jur-imprejur a conturului capului cu o panza pentru a-l cuprinde. Imobilitatea pe care o oferea giulgiul infasurat cu miresme si mahrama infasurata pe cap se poate vedea lamurit si la invierea lui Lazar: “Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă” (In 11, 44). Aici este frumusetea invierii lui Hristos!… fiindca a biruit moartea si a inviat lasand giulgiurile si mahrama asa cum fusesera puse de ucenici cand a fost ingropat, adica a lasat pecetile intregi. Si ale mormantului si ale giulgiurilor si a mahramei. Asadar, “chipul” reprezentat pe giulgiul din Torino nu are cum sa fie cel adevarat al Mantuitorului, deoarece mahrama, dupa cuvintele evanghelistilor, era cea care acoperea capul si care a fost dupa inviere “infasurata” si pusa “la o parte, intr-un loc”. Astfel ca Giulgiul din Torino vine si contesta cuvintele evanghelistilor, nerespectand deloc obiceiul iudeilor dupa care fusese ingropat Mantuitorul deoarece, dupa cum se observa in imagine, giulgiul din Torino acoperea pe “de-a lungul” trupul, nu pe “de-a latul”, ca la iudei. Astfel se explica de ce apare chipul acela imprimat pe giulgiu si nu pe mahrama, asa cum ar trebui. Iarasi, giulgiul din Torino este doar o singura bucata de panza de in, in schimb peste tot in Evanghelii cuvantul “giulgiu” este trecut la plural” Si, aplecandu-se, a vazut giulgiurile puse jos” (In. 20, 5).

Legaturi web:

http://episcopia-italiei.it/index.php?option=com_content&view=article&id=338%3Acomunicat-nr-52010&catid=45%3Acomunicate&Itemid=65%E2%8C%A9=ro

http://www.mospat.ru/en/2010/05/18/news18357/

http://www.egliserusse.eu/Celebration-orthodoxe-devant-le-Saint-Suaire-de-Turin_a974.html

http://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/pelerinaj-giulgiul-torino-99222.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Giulgiul_din_Torino

http://www.crestinortodox.ro/diverse/giulgiul-iisus-la-torino-69185.html

http://www.hotnews.ro/stiri-international-6013186-noi-analize-sugereaza-giulgiul-torino-are-vechime-cel-putin-1-800-ani.htm

Staretul Tadei de la Vitovnita

parintele tadei - cum iti sunt gandurile astfel iti este si viata






Interview avec Starets Thaddée
envoyé par orthodoxie. - L'info internationale vidéo.

PAGINI WEB:

http://vimeo.com/10354563

http://www.crestinortodox.ro/cauta/Parintele%20Tadei%20de%20la%20Vitovnita

Descoperirea a doua icoane in zidurile Kremlinului

La sfarsitul lunii aprilie au fost descoperite doua icoane ce au fost acoperite de catre bolsevici in zidurile turnurilor din Kremlin. Vechi de peste sase sute de ani, icoanele care au fost descoperite vor fi restaurate. Mai intai stratul gros ce dateaza din 1937 va fi inlaturat si mai apoi se verifica ipoteza ca ele au fost pictate in ulei.

Prima icoana il reprezinta pe Hristos Mantuitorul pe un fond aurit cu doi sfinti calugari rusi la picioarele Sale: sfantul Serghie de Radonege si sfantul Barlaam de Khoutyne (Novgorod). Icoana se gaseste deasupra intrarii portii " Spasskaïa " (" a Mantuitorului "), poarta de intrare solemna a principalul turn al Kremlinului, chiar in fata bisericii Sfantul Vasile, in Piata Rosie. Cea de-a doua icoana orneaza turnul " Nikolskaïa " (" al lui Nicolae), mai spre nord, tot in Piata Rosie si il reprezinta pe Sfantul Nicolae al Mirei (sec. al IV-lea), in mod particular venerat de catre credinciosii ortodocsi rusi.

Dupa marturia istoricilor icoanele erau inca vizibile in primele luni ale anului 1918. Mai apoi ele au fost disimulate de o plasa de sarma iar in 1937 cand un nou val de campanii antireligioase erau in toi, ele au fost acoperite cu tencuiala. Descoperite de-abia la sfarsitul lunii aprilie, primele analize vor permite specialistilor sa afirme daca icoana Sfantului Nicolae dateaza de la inceputul secolului XV, ceea ce ar confirma marturiile restauratorilor care au intervenit asupra iconei in 1918. Icoana Sfantului Nicolae fusese destul de puternic afectata de catre focurile de arme in timpul asaltului Kremlinului de catre bolsevici in noiembrie 1917.

Articole
In franceza:
http://www.orthodoxpress.com/index.php?group=display&action=info&page=550
http://www.5-tv.ru/news/28988/
http://www.egliserusse.eu/blogdiscussion/La-decouverte-des-icones-sur-les-tours-du-Kremlin-est-un-signe-du-Ciel_a948.html

In romaneste:
http://www.doxologia.ro/ultima-ora/doua-icoane-vechi-de-patru-secole-au-fost-descoperite-la-kremlin

"Raspuns atacurilor injuste vizand un apel pastoral"

Mitropolia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale si Meridionale a publicat pe 13 mai 2010 un raspuns cu privire la reactiile [1,2] suscitate de catre "Apelul la unitate si demnitate romaneasca" si care a fost publicat pe site-ul patriarhiei romane in februarie 2010. Il vom reda in cele de mai jos, traducandu-l din limba franceza:

Documentul intitulat "Apel la unitate si demnitate romaneasca" elaborat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in data de 11 februarie 2010 a suscitat , in mod particular in Franta, anumite reactii de neintelegere datorate atat caracterului destul de general al textului in sine, cat si a unei lecturari fara indoiala pripite, a acestuia din urma.

In fata tulburarii cauzate anumitor fideli, de aceste reactii fara motiv -situatia reala in tara noastra fiind mult mai complexa decat ar putea sa fie bine sugerata, si nimeni neavand de fapt monopolul constiintei ortodoxe - Mitropolia Ortodoxa Romana din Europa Occidentala si Meridionala estimeaza ca este necesar sa fie aduse urmatoarele precizari:

Acest apel se adreseaza in mod unic "tuturor clericilor si fidelilor ortodocsi romani (ce traiesc) in afara frontierelor tarii lor, care se afla fara binecuvantare (in italic si subliniat de catre noi) in alte Biserici ortodoxe surori sau in structuri necanonice".

Astfel nu este vorba de clericii romani care, la cererea unei Biserici surori si in plin acord cu ierarhia lor, exerseaza o activitate pastorala in afara Romaniei, cum este cazul Ciprului de exemplu.

Nu sunt vizati de asemenea de acest apel fidelii romani care, afandu-se intr-o tara pe al carui teritoriu coexista mai multe jurisdictii canonice, au parasit, cu binecuvantarea episcopului si a parintelui duhovnic, o parohie apartinand unei eparhii romane din afara frontierei Romaniei, pentru a se atasa unei parohii aflata sub protectia unei alte jurisdictii ortodoxe canonice pentru ca viata lor cerea la un moment dat o astfel de schimbare.

In schimb acest apel se adreseaza celor in legatura cu Europa, romanii ortodocsi, fideli si clerici, pe care circumstantele istoriei i-a cosntrans sa se separe de Biserica lor Mama cat si cei care au facut alegerea de a o parasi fara sa ceara binecuvantarea episcopului lor, Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane sau Patriarhului, dupa caz.

Este obligatia Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane sa protejeze, oriunde se gaseste, turma pe care Hristos i-a incredintat-o. Astfel este manifestata prin acest apel compasiunea, atasamentul si preocuparea cu privire la romanii ortodocsi victime ale istoriei. Cat in ceea ce priveste pe cei care au facut alegerea dureroasa a separarii fara binecuvantarea Bisericii Mame trebuie sa ii invite la socoteala. Este de asemenea natural sa se incerce, sa-i faca sa-si schimbe hotararile pe cei care ar fi tentati sa faca la fel, si sa ii protejeje impotriva manevrelor sectare si a tuturor prozelitismelor, pe fidelii ortodocsi romani care, cateodata descumpaniti atunci cand se gasesc in strainatate, pot sa devina victimile grupurilor mai putin scrupuloase.

Este usor de inteles ca nicio binecuvantare nu poate fi acordata celor care vor sa se separe de Biserica ortodoxa pentru a se alatura unei entitati necanonice, neortodoxe sau sectare. Putem totusi sa ne intrebam de ce binecuvantarea este necesara atunci cand se vrea parasirea Bisercii pentru o Biserica Ortodoxa Sora. Nu se trece oare de la o jurisdictie canonica la alta?

Cererea binecuvantarii nu este doar o simpla cerere de autorizare administrativa. Ea priveste un cu tot alt spirit. Fideli poruncilor lui Hristos, ea cere refuzul de a-si face voinata propie si, prin cautarea ascultarii, se refuza orice tentatie de individualism. Cerera binecuvantarii nu este un atentat la libertatea personala. Ea prermite in schimb excluderea tulburarii si dezordinii in profitul pacii si comuniunii in Biserica.

Apelul Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane nu are o tinta "imperativa" ci el este expresia unei griji pastorale. El nu cere a reuni toti romanii ce traiesc in afara Romaniei sub acoperamantul unui pretins nationalism, ci mai degraba sa protejeze fidelii romani -si fidelii ne-romani membrii acestei Biserici- de miscari de tot felul, de grupuri rau intentionate care nu ezita sa mascheze prozelitismul lor sub acoperamantul evanghelizarii si actiunilor pastorale sau sociale. (De exemplu in Italia, unde sunt un numar de falsi episcopi ortodocsi necanonici care incearca sa atraga fidelii ortodocsi, in Spania unde prozelitismul neoprotestant printre ortodocsii romani este fara precedent, precum si atatea alte exemple).

Ori cine, mai bine ca Biserica Ortodoxa Romana poate sa primeasca in mod natural in structurile sale canonice, care le-a pus in functiune in afara Romaniei, pe aceste milioane de fideli emigranti care sunt fara copiii lor, si la fel pe cei care nu sunt romani, si care au facut alegerea de a se plasa sub protectia sa? Ea are vocatia sa raspunda nevoilor lor spirituale, de a le ghida, de a le transmite credinta ortodoxa. Ea cere in mod egal sa ii ajute, sa inteleaga mai bine, sa aprecieze, si sa participe la realitatea ecleziala locala, aducandu-i in acelasi timp sa descopere diversitatea crestinismului si, prin intalniri si schimburi cu celelalte comunitati ortodoxe prezente in tara care ii primeste, bogatia si varietatea Traditiei ortodoxe.

Fie ca Domnul nostru Iisus Hristos, prin aceste precizari, sa aduca pace in suflet fratilor nostrii si surorilor noastre in Hristos care au fost tulburati sau intristati de interpretarea inexacta a acestui apel pastoral.

Paris, 13 mai 2010

Inaltarea Domnului nostru, Iisus Hristos

Biroul de presa al Mitropoliei Ortodoxe Romane din Europa Occidentala si Meridionala

Redactia APOSTOLIA

LEGATURI WEB:

In limba franceza:

http://www.mitropolia.eu/fr/stiri/86/rponse-aux-attaques-injustes-visant-un-appel-pastoral.htm

http://www.orthodoxie.com/2010/05/la-m%C3%A9tropole-roumaine-deurope-occidentale-et-m%C3%A9ridionale-vient-de-mettre-en-ligne-un-texte-en-r%C3%A9ponse-aux-interrogations-s.html

http://www.egliserusse.eu/blogdiscussion/Reponse-aux-attaques-injustes-visant-un-appel-pastoral_a946.html?com#comments

In romaneste:

http://corortodox.blogspot.com/2010/04/reactia-28-de-personalitati-ortodoxe-in.html

http://corortodox.blogspot.com/2010/03/michel-evdokimov-reactie-cu-privire-la.html

Réponse aux attaques injustes visant un appel pastoral

Le document intitulé Appel à l’unité et à la dignité roumaine élaboré par le Saint Synode de l’Eglise orthodoxe roumaine le 11 février 2010 a suscité, particulièrement en France, certaines réactions d’incompréhension dues autant au caractère assez général du texte lui-même qu’à une lecture sans doute hâtive de ce dernier.

Devant le trouble causé chez quelques fidèles par ces réactions hors de propos – la situation réelle dans nos pays étant beaucoup plus complexe qu’ils ne veulent bien le suggérer et personne n’ayant du reste le monopole de la conscience orthodoxe - la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale estime nécessaire d’apporter les précisions suivantes :

Cet appel s’adresse uniquement à « tous les clercs et fidèles orthodoxes roumains (vivant) hors des frontières de leur pays qui demeurent sans bénédiction (en italique et souligné par nous) dans d’autres Eglises orthodoxes sœurs ou dans des structures non canoniques ».

Ainsi, il n’y est pas question des clercs roumains qui, à la demande d’une Eglise-sœur et en plein accord avec leur hiérarchie, exercent une activité pastorale hors de Roumanie comme c’est le cas à Chypre par exemple.

Ne sont pas non plus concernés par cet appel les fidèles roumains qui, demeurant dans un pays sur le territoire duquel coexistent plusieurs juridictions canoniques, ont quitté, avec la bénédiction de leur évêque et de leur Père spirituel, une paroisse appartenant à l’un des diocèses roumains établis hors de Roumanie, pour s’attacher à une paroisse placée sous la protection d’une autre juridiction orthodoxe canonique parce que leur vie demandait à un moment donné un tel changement.

En revanche cet appel s’adresse, pour ce qui a trait à l’Europe, aux roumains orthodoxes, fidèles et clercs, que les circonstances de l’histoire ont contraints à se séparer de leur Eglise-mère ainsi qu’à ceux qui ont fait le choix de la quitter sans demander la bénédiction à leur évêque, au Saint Synode de l’Eglise orthodoxe roumaine ou au Patriarche, selon les cas.

Il est du devoir du Saint Synode de l’Eglise Orthodoxe Roumaine de protéger, partout où il se trouve, le troupeau que le Christ lui a confié. Aussi manifeste-t-il par cet appel sa compassion, son attachement et sa sollicitude à l’égard des roumains orthodoxes victimes de l’histoire. Quant à ceux qui ont fait le choix douloureux de la séparation sans bénédiction d’avec l’Eglise-mère, il se doit de les rappeler à la raison. Il est aussi naturel de dissuader ceux qui seraient tentés de faire de même et de protéger contre les manœuvres sectaires et tous les prosélytismes les fidèles orthodoxes roumains qui, parfois désemparés lorsqu’ils se trouvent à l’étranger, peuvent devenir les proies de groupes peu scrupuleux.

Il est aisé de comprendre qu’aucune bénédiction ne peut être accordée à qui veut se séparer de l’Eglise orthodoxe pour rejoindre une entité qui serait non canonique, non orthodoxe ou sectaire. On pourra cependant se demander pourquoi la bénédiction est nécessaire lorsque l’on souhaite quitter son Eglise pour une Eglise orthodoxe sœur. Ne passe-t-on pas d’une juridiction canonique à une autre ?

La demande de bénédiction n’est pas une simple demande d’autorisation administrative. Elle procède d’un tout autre esprit. Fidèle aux commandements du Christ, elle requiert le refus de faire sa volonté propre et la quête de l’obéissance, rejetant par là toute tentation d’individualisme. La demande de bénédiction n’est pas une atteinte à la liberté personnelle. Elle permet en revanche d’exclure le trouble et le désordre au profit de la paix et de la communion en Eglise.

L’appel du Saint Synode de l’Eglise Orthodoxe Roumaine n’a pas de visée « impériale » mais il est l’expression d’un souci pastoral. Il ne cherche pas à réunir tous les roumains vivant hors de Roumanie sous la bannière d’un prétendu nationalisme mais plutôt à garder les fidèles roumains - et les fidèles non roumains membres de cette Eglise - des agissements de toutes sortes de groupes mal intentionnés qui n’hésitent pas à masquer leur prosélytisme sous couvert d’évangélisation et d’action pastorale ou sociale. (Ex: l’Italie – où il y a nombre de faux évêques orthodoxes non canoniques qui essayent d’attirer des fidèles orthodoxes; l’Espagne - où le prosélytisme néo protestant parmi les orthodoxes roumains est sans précédent ; et tant d’autres exemples).

Or qui, mieux que l’Eglise orthodoxe roumaine, peut accueillir de façon naturelle dans les structures ecclésiales qu’elle a mises en place hors de Roumanie, ces millions de fidèles émigrés qui sont ses enfants au même titre que les non roumains qui ont fait le choix de se placer sous sa protection? Elle a vocation de répondre à leurs besoins spirituels, de les guider, de leur transmettre la foi orthodoxe. Elle cherche également à les aider à mieux comprendre, apprécier et participer à la réalité ecclésiale locale tout en les amenant à découvrir la diversité du christianisme et, par les rencontres et les échanges avec les autres communautés orthodoxes présentes dans les pays d’accueil, la richesse et la variété de la Tradition orthodoxe.

Veuille notre Seigneur que ces quelques précisions apportent la paix de l’âme à nos frères et à nos sœurs en Christ qui ont pu être troublés ou attristés par l’interprétation inexacte de ce qui demeure un appel pastoral.

Paris, le 13 mai 2010

Ascension de notre Seigneur Jésus Christ

Le bureau de presse de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale

La rédaction APOSTOLIA