Român Ortodox în Franța: Marturii crestine de la Lyon. Sfantul Irineu si cei 48 martiri din Lyon

vineri, 4 iunie 2010

Marturii crestine de la Lyon. Sfantul Irineu si cei 48 martiri din Lyon

Viata Sfantului Irineu de Lyon

si cateva date despre cei 48 martiri din Lyon din primiul mileniu

Sfantul Irineu de Lyon este studiat atent de teologia moderna, fiind unul din izvoarele de prima importanta pentru cunoasterea istoriei si culturii crestine din primele doua veacuri. Episcopul de Lyon este parintele Bisericii crestine care ne cucereste prin claritatea gandirii sale teologice si prin forta argumentelor pe care le-a folosit in combaterea ereziilor vremii.

Sfantul Irineu s-a nascut in anul 140, in Asia Mica, probabil in Smirna (orasul Izmir de astazi, din Turcia). Dintr-o scrisoare adresata de Irineu lui Florinus, prietenul sau din copilarie, rezulta ca in anii fragezi, amandoi au primit invatatura de la Sfantul Policarp, episcopul Smirnei († 156). Din textul scrisorii, citat de Eusebiu de Cezareea, retinem ca Sfantul Policarp le vorbea acestora despre "martori oculari", oameni care-L vazusera pe Domnul, si despre legaturile sale cu Sfantul Evanghelist Ioan. Aceasta apropiere de Apostolul Ioan, prin intermediul traditiei, primite direct de la episcopul Policarp de Smirna, a influentat invatatura Sfantului Irineu.

In anul 155 adolescentul Irineu l-a insotit pe venerabilul Policarp la Roma. Batranul ierarh a mers acolo ca sa discute cu episcopul Romei, Anicet, intrucat unitatea Bisericii era amenintata din interior de tensiunile gnostice si de problema sarbatoririi Sfintelor Pasti. Sfantul Irineu va descrie aceasta intalnire a celor doi ierarhi, care "s-au despartit in pace", si Biserica a ramas unita, [ cf. Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericeasca, Cartea a cincea, XXIV, 16-17] desi calendarele au ramas diferite, aceasta demonstrand pana in ziua de astazi, ca nu calendarul este acela care ne uneste, si ca cei care fac schisme calendaristice gresesc. Solutionarea pentru calcularea Pascaliei a fost mai tarziu impusa prin Sinodul I Ecumenic de la Nicea, in anul 325, prin adoptarea metodei alexandriene, care calcula data Pastilor independent de data Pastilor evreiesti. La vremea respectiva solutia alexandriana s-a impus fata de cea antiohiana - care facea referire la calcularea datei Pastilor in functie de data iudaica - datorita faptului ca cetatea era renumita pentru rigoarea si acuratetea de care dadeau dovada astronomii sai.

Dupa insotirea Sfantului Policarp la Roma, Sfantul Irineu ar fi ramas in continuare aici, pentru a-si aprofunda cunostintele sale teologice si filozofice, sub indrumarea Sfantului Iustin Martirul si Filozoful († 162), despre care vorbeste cu stima.

De la Roma, Sfantul Irineu pleaca in continuare in Galia. Intre Lyon si Smirna existau relatii foarte bune, deoarece Lyonul a fost intemeiat de un grup de greci, cu filiatii in Asia Mica [ cf. Dictionar enciclopedic de literatura crestina din primul mileniu, Remus Rus, Ed Lidia, Buc. 2003]. Atat la Marseille cat si la Lyon, datorita legaturilor cu biserica din Asia Mica, erau multi crestini greci, care starneau invidia si suspiciunea galo-romanilor pagani. Marc Aureliu nu-i iubea deloc pe acesti crestini din Galia, care refuzau sa se inchine imparatului.

Dupa cum ne informeaza istoricul Eusebiu, in anul 177 a izbucnit in Lyon si in Vienne (35 km spre sud) o aspra prigoana a imparatului Marc Aureliu impotriva crestinilor. In timpul persecutiei, care a fost deosebit de crunta mai ales in Lyon, Sfantul Irineu se afla printre crestini, insa el a scapat arestarilor masive, putand astfel sa sustina din afara credinta si curajul martirilor intemnitati. Intre cei martirizati se numara episcopul Photin de Lyon in varsta atunci de 90 de ani; diaconul Sanctus din Vienne; Maturus nou botezat si atlet curajos; Attalus, originar din Pergame, si care a fost mereu o coloana de sustinere a celorlalti crestini; Ponticus care avea 15 ani; Biblis, care revine asupra renegarii credintei, adaugandu-se celorlalti martiri; si mai ales vestita sclava Blandina, care , "era plina de bucurie si veselie pentru sfarsitul ei, ca si cum ar fi fost invitata la un ospat de nunta, iar nu spre a fi aruncata la fiare" [ cf. Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericeasca, Cartea a cincea, I, 55]. Putin mai tarziu Alexandru, grec din nastere, si Epipodius au fost si ei trimisi la moarte. In total au fost 48 de martiri, a caror amintire este pastrata astazi cu pretuire in Lyon, prin amfiteatrul in care multi dintre ei au fost chinuiti, dar si prin alte locuri care marturisesc supliciului lor. Corpurile unora dintre martiri au fost lasate sase zile dupa moarte, fiind expuse publicului, dupa care au fost arse, iar cenusa lor a fost aruncata in Rhon, fluviul ce strabate Lyonul.

In timpul acestei persecutii din 177, fratii din Lugdunum (Lyon) au trimis o scrisoare crestinilor din Asia si Frigia, scriasa probabil chiar de Sfantul Irineu. Aceasta scrisoare este considerata de Ernest Renan ca fiind "certificatul de botez al crestinismului din Franta". Astazi biserica ortodoxa ii sarbatoreste, pe cei 48 martiri lyonezi, in fiecare an pe 2 iunie.

Sfantul Irineu a scapat de moarte in timpul persecutiilor impotriva crestinilor din acel an de la Lyon. El fusese trimis la Roma, de catre episcop, in calitate de preot, pentru a trimite un mesaj catre papa Elefterie. La intoarcere a fost ridicat pe scaunul de episcop, urmand astfel ierarhului Photin, si fiind cel de-al doilea episcop de Lyon.

Sfantul Irineu a fost un adevarat urmator al Sfintilor Apostoli prin aceea ca a raspandit cuvantul lui Dumnezeu printre oamenii de diferite limbi si traditii. El a desfasurat o ampla lucrare de convertire a popoarelor pagane din sudul Galiei, pe o raza destul de mare in jurul Lyonului. Tuturor le arata ca exista "un singur si unic adevar primit de la Apostoli si transmis prin Biserica". El va trimite misionari care sa propovaduiasca mesajul lui Hristos printre galo-celtii si greco-romanii pagani din Galia. Ba mai mult, el insusi s-a angajat in aceasta lucrare misionara, ca unul care cunostea limba greaca, limba latina, si limba celitca, in care predica bastinasilor, adica paganilor din jurul Lyonului.

In anul 192, cand izbucneste din nou tensiunea legata de data sarbatoririi Pastilor, el intrvine prompt si decisiv pe langa Victor, episcopul Romei, care risca sa rupa comuniunea cu Biserica din Orient din cauza acestui dezacord. Prin tactul sau si intelepciunea sa, episcopul lyonez reuseste sa inlature discordia si sa aplaneze diferendul, meritandu-si inca odata numele de "facator de pace" (ceea ce semnifica numele Irineu).

Dintre scrierile Sfantului Irineu care s-au pastrat amintim "Combaterea si nimicirea stiintei cu nume mincinos", cunoscuta indeobste sub titlul "Adversus Haereses (Contra ereziilor)". Tratatul cuprinde mai intai o expunere a doctrinelor eretice (cartea intai), apoi combaterea lor cu argumente rationale (cartea a doua), in sfarsit, respingerea lor cu ajutorul Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii (cartile a treia, a patra si a cincea). Aceasta opera, cu un caracter polemic, a intarit constiinta ortodoxa a vremii si a dat lovitura de gratie gnosticismului. Cea de-a doua lucrare a Sfantului Irineu se intituleaza "Demonstratia propovaduirii apostolice". Aceasta "expune popular credinta crestina si dovezile sale, spre deosebire de analiza savanta a tratatului Contra ereziilor"[cf. C-tin Sandulescu-Godeni, Atitudinea crestinismului primar fata de filozofia elina, Vol. I, Buc. ,1945, p.75].

Pe langa cele doua lucrari importante, au mai existat si alte scrieri si epistole ale Sfantului Irineu, care nu s-au pastrat. Avem doar referiri si fragmente descoperite la Eusebiu in Istoria bisericeasca (V). Astfel retinem "Despre stiinta", "Despre monarhie "(adresata lui Florinus), "Despre Schisma " (adresata lui Blastus), "Omilii", "Scrisoare catre Dimitrios" (diaconul din Vienne), "Scrisori "(adresate lui Victor, episcopul Romei, in problema Pastelui sau a ereziei gnostice).

Istoriografia crestina primara nu ne furnizeaza informatii despre modul in care Sfantul Irineu a trecut la cele vesnice. Nu se cunoaste precis sfarsitul vietii lui, pe care atat Fericitul Ieronim ( † 420) cat si Grigorie de Tours ( † 593) il considera martir. Bazandu-ne pe o veche traditie putem afirma ca Sfantul Irineu si-ar fi sfarsit viata in anul 197 (sau 202 dupa alte surse) in timpul teribilei persecutii dezlantuite de imparatul Septimiu Sever. Grigorie de Tours este cel dintai scriitor crestin care mentioneaza, spre anul 590, faptul ca Sfantul Irineu a fost inmormantat in cripta bisericii "Sfantul Ioan" din Lyon, sub Altar, intre Sfantul Epipodius si Sfantul Alexandru. Despe mormantul Sfantului Irineu vorbeste si diaconul Florus, catre 840. Cu siguranta insa corpul sfantului a fost identificat in anul 1410, la fel ca si cel al lui Alexandru si Epipodius care se gaseau in Biserica Sfantul Irineu din Lyon. Astazi in aceasta biserica, dupa profanarea mormantului in 1562 de catre protestanti, se mai pastreaza mormantul Sfantului Irineu prin piatra de Altar ce se afla in cripta bisericii. Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Irineu, primul scriitor din secolul al doilea care merita titlul de teolog al Bisericii, in data de 23 august.

Alaturi de Sfantul Ignatie, Sfantul Policarp, Tertulian, Sfantul Ciprian, Origen, Metodiu de Olimp, ilustrul ierarh al Lyonului, Sfantul Irineu, este socotit teologul unitatii Bisericii, cautand pacea acesteia in mijlocul tuturor controverselor pe care le traia. Teologia sa ne indreptateste sa-l insiram printre marii ganditori crestini din toate timpurile.

Biserica Sfantul Irineu din Lyon

A fost construita pe locul unei necorpole romane, fiind un loc in care se faceau inhumari in epoca paleocrestina, si in special un loc in care se venerau mormintele crestinilor.

Prima constructie - cladire ce inlocuia un mausoleu - a fost dedicata Sfantului Ioan Apostolul si Evanghelistul, si data din sec. al V-lea sau al VI-lea, fiind construita la initiativa episcopului Patiens.

Osurarul

In secolul al X-lea, o biserica mai impunatoare, cu cripta, a inlocuit-o pe cea dinainte si a fost dedicata Sfantului Irineu. In urma deteriorarilor suferite in anul 1562, biserica a fost refacuta si reconstruita. In acest an, in noaptea dintre 30 aprilie si 1 mai, in timpul razboiului religios, trupele protestante ale baronului de Adrets au distrus o mare parte din biserica, si au profanat moastele sfintilor (printre care si cele ale Sfantului Irineu, Alexandre si Epipod), pe care le-au amestecat cu oseminte de animale si le-au aruncat pe unde au putut. Ulterior aceste oseminte au fost triate, si adunate intr-un osuar, construit la inceputul secolului al XVII-lea si avand 22 de metri cubi. El se gaseste in partea stanga a criptei bisericii Sfantului Irineu, dupa traversarea capelei dedicata Sfantului Policarp, asa cum se poate observa si din planul alaturat.

PLAN: 1- scari de acces ; 2 - Altarul Sf. Irineu (epoca carolingiana) 3 - Altarul Sfantului Alexandru ; 4 - Altarul Sfantului Epipode ; 5- Fantana martirilor ; 6 - Capela Sfantului Policarp; 7 - Capela ; 8- Osuar.

Asa cum se vede, in cripta se mai gaseste si asa numita "Fantana a martirilor", protejata astazi de un grilaj circular decoarat cu frunze de laur. Conform unei traditii se pare ca Zaharia, succesorul Sfantului Irineu, ar fi ingropat cateva din corpurile nenumaratelor victime ale persecutiei din 202. Dar in urma sapaturilor arheologice din 1863 nu s-a gasit nimic la o distanta de 1,5 m. Tot in urma acestor investigatii arheologice s-a aratat ca nu ar fi fost vorba nici de un baptiseriu (loc unde se faceau botezurile crestinilor). Totusi aceasta cavitate exista deja in Evul Mediu si se presupune ca era un loc de unde pelerinii veneau si luau pamant sfinti de martiriul primilor crestini. Acest obicei fiind in orice caz atestat incepand cu sfarsitul secolului al XVII-lea, si cu siguranta el a continuat cel putin pana in secolul al XIX-lea.

Dupa o perioada de abandon care a durat de la Revolutia Franceza pana in secolul al XIX-lea biserica a fost din nou refacuta, edificiul actual datand in mare parte din anul 1824, iar cripta fiind restaurata in 1863.

Cripta bisericii

Biserica Sfantul Irineu din Lyon detine numeroase dovezi arheologice ce dateaza din epoca paleo-crestina. Astfel in curtea bisericii putem vedea sarcofage galo-romane si care au fost descoperinte in timpul sapaturilor arheologice din 1945 si din 1951.

Sarcofage din curtea bisericii

Culoarul de acces la cripta

Pe culoarul de acces la cripta, de asemenea gasim in partea dreapta un sarcofag ce poarta monograma lui Hristos, inconjurata de doua porumbite. Acesta ar fi fost cel apartinand crestinei Merola, conform inscriptiilor. Deasupra sarcofagului se gaseste o piatra funerara care poarta inscris in limba latina "Procula, de familie senatoriala, servitoarea Domnului, a parasit aceasta lume pentru a intalni martirii".

Alte inscriptii, basoreliefuri si sarcofage au fost gasite in perimetrul bisericii, unele dintre ele fiind trimise catre muzeele din Lyon, Paris, New York. Toate aduc marturie despre crestinatatea care a traversat secolele, dar mai cu seama cu privire la crestinii primelor secole ce nu au pregetat sa-si dea sangele pentru credinta lor.