luni, 19 decembrie 2011

De Craciun, sa nu renuntam la vis. Versuri de Radu Gyr

Îndemn la luptă



Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.

Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus?

Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.

Stiu ca sunt lut




Ştiu că sunt lut, dar nu ştiu cine
mi-a pus în piept albine stranii,
să-mi scoata mir din mărăcine,
din bălării, impărtăşanii.

Minunea mea se-ntamplă vie
din mofturi mici şi biete fleacuri…
Un colţ de-al meu e-o-mpărăţie,
o zi de-a mea răsfrânge veacuri.

De nu strâng mările in braţe,
prin câte-o baltă tot deretic
si gheara mea tot stă să-nhaţe
din orice taină câte-un petic.

Si dacă-ncălecat pe-o rază
ea nu mă urcă-n cer, incalte
de-o schioapă-n aer tot cutează
peste coteţe să mă salte.

Întrebare


 
Adanca-i noaptea, orele profunde...
Gemand, spre raftul cartilor mă-ndrum
si-ntreb în soapta fiece volum:
-Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde.

Plangand, intreb portretul ei acum:
-Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde.
Imi umplu cupa-n vin să mă scufunde,
intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum.

Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace.
Si, cum mă prabusesc în jilt, infrant,
din zid o umbra alba se desface...

Mă-ntorc spre ea cu sange în cuvant
si-n ochii lui Iisus e numai pace.
Intreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sant.

O, brad frumos...



O, brad frumos, ce sfant pareai
în alta sarbatoare.
Mă vad copil cu par balai
si ochii de cicoare.
Revad un scump si drag camin
si chipul mamei sfinte,
imagini de Craciun senin
mi-apar si azi în minte.

Un brad cu daruri si lumini
în amintiri s-arata.
In vis zambeste ca un crin
copilul de-altadata.
Intregul cer era deschis
deasupra fruntii mele.
Azi strang doar pulbere de vis
si numai scrum din stele.

Copil balai, Craciun si brad
s-au stins în alte zile.
Azi, numai lacrimi cad
pe-ngalbenite file ...
Azi nu mai vine Mos Craciun
cu barba-i jucause,
ci doar tristetile mi-adun
să-mi planga langa use...

In bezna temnitei mă frang
sub grele lespezi mute,
si-mpovarat de doruri plang
pe amintiri pierdute.
Omatul spulberat de vant
se cerne prin zabrele
si-mi pare temnita mormant
al tineretii mele...

Colin ceresc



Cerul si-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
au pornit cu plugusorul
îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglinda
si de giuvaer,
toti luceferii colinda
- Lerui, Doamne, Ler -

Vântul sufla cu lumina
- Lerui, Doamne, Ler -
în buhai de luna plina
leganat în ger.

Pentru heruvimi cu gluga
alba de oier
sub feresti colinde’ndruga,
- Lerui, Doamne, Ler -

N-au venit cu grâu la poarta,
ci au rupt din cer
stele mari ca sa le’mparta,
- Lerui, Doamne, Ler -

Si’n Gustar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
va fi câmpul cer de stele
tolanit sub cer…

Numai tu astepti în tinda,
- Lerui, Doamne, Ler -
suflete fara colinda,
si fara Prier.

Nici un cântec alb nu vine
fâlfâind pe cer
cu o stea si pentru tine,
- Lerui, Doamne, Ler -

Colind



A venit si-aici Craciunul
Să ne mangaie surghiunul.
Cade alba nea
Peste viata mea.
Peste suflet ninge.
Cade alba nea
Peste viata mea
Care-aici se stinge.

Tremura albastre stele
Peste dorurile mele.
Dumnezeu de sus
In inimi ne-a pus
Numai lacrimi grele.
Dumnezeu de sus
In inimi ne-a pus
Palpairi de stele...

Numai casa mea posaca
A'mpietrit sub promoroaca.
Stam în bezna grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.
Pentru sgribuliti
Ingerii grabiti
Nu aduc colinde.

O Iisuse imparate,
Iarta greseli si pacate.
Vin de-nchizi usor
Ranile ce dor,
Visul ni-l descuie.
Noi Te-om astepta,
Căci pe crucea Ta
Stam batuti în cuie.

Maica Domnului Curata,
Ad'o veste minunata,
Infloreasca-n prag
Zambetul Tau drag
Ca o zi cu soare.
Zambetul Tau drag
L-asteptam în prag,
Noi, din inchisoare.

Peste fericiri apuse,
Tinde mila Ta Iisuse.
Cei din inchisori
Te asteapta-n zori,
Pieptul lor suspina.
Cei din inchisori
Te asteapta-n zori
Să le-aduci lumina.





2 comentarii:

  1. Minunate versuri!

    Intr-adevar, ce am fi fara visele care sa ne dea "continutul "infaptuirilor" mai apoi ... Insa desigur sunt vise si vise ...

    Asa cum nu exista partasie intre "Dumenzeu si mamona", la fel nu exista partasie intre "visele" intemeiate pe credinta, nadejde si dragoste, si cele ce sunt rodul inchipuirilor noastre, anume combinatii de informatii apartinand firii cazute a omului. Iar "visele" intemeiate pe iubirea in adevar nu se tem de nimic, intrucat ele sunt precum aceasta, anume alcatuite din esente vesnice si ca atare vor fi "adeverite" si acum dar si atunci cand "pamantul si cerul acesta vor trece"! Ca atare, zic ca merita sa riscam sa "visam" astfel, ca apoi sa infaptuim lucrul vesniciei, in lume fiind!

    Te imbratisez,
    Simona

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Simona

    Multumesc pentru acest comentariu care este binevenit si aduce cateva clarificari importante.

    As mai adauga ca, intradevar, nu este vorba de tot felul de vise, si indemnul nu este de a visa la placinte, sarmale si cozonaci de Craciun, ci de a constientiza existenta acelei lumi promisa noua, si care este Imparatia Cerurilor. Aceasta, insa de aici de unde suntem, pare a fi doar un vis cu greu de atins si greu de a-i simti tangenta reala, dar, cugetand la cele vesnice, fie sa ne impartasim de ele intru Slava Domnului si Imparatului nostru!

    RăspundețiȘtergere