Reportaj despre cel dintai asezamant monahal romanesc din Franta, cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” de la Malvialle

 

La 450 km de Paris, in Auvergne, s-a inaltat prima manastire romaneasca din Franta.

[...]

Omul propune, Dumnezeu dispune...

In urma cu doua veacuri, in Franta, la Malvialle, in regiunea Puy de Dome din Auvergne, s-a construit un staul ce-avea sa adaposteasca toate vitele satului. Cand n-a mai servit drept casa pentru cirezi, intregul domeniu, cu cladire cu tot, a fost cumparat de celebra artista si cantareata franceza Arlety, care a lasat cu limba de moarte ca locul sa nu intre vreodata in eventualele itinerarii turistice, pentru a-si pastra frumusetea si linistea. Asa s-a si intamplat. Pitulat intr-o vale plina de verdeata, veritabila rezervatie a naturii, domeniul Malvialle a ramas neatins ca la facerea lumii. Pana in ziua cand profesorul Christian Cabrol, presedintele asociatiei culturale fondate de celebra Arlety, a hotarat, impreuna cu ceilalti membri ai ei, sa cedeze domeniul pentru intemeierea unei manastiri ortodoxe.

De ce ortodoxa si de ce romaneasca, numai Dumnezeu stia... I-au adresat propunerea IPS Iosif, Arhiepiscopul Mitropoliei Ortodoxe Romane din Europa Occidentala si Meridionala din Franta, care de mult se ruga, impreuna cu credinciosii sai, sa gaseasca un loc de manastire. "Multumescu-Ti Tie, Doamne!", a murmurat la aflarea vestii IPS Iosif, cu ochii ridicati spre cer, patruns de minunea infaptuita. Si dupa indeplinirea formalitatilor, locul a fost concesionat romanilor, care astfel au primit un nesperat, insa mult asteptat si cerut dar ceresc... manastirea numita Inaltarea Sfintei Cruci (cu hramul la 14 septembrie, marea sarbatoare crestina a inaltarii Sf. Cruci).

O mana de frati calugari...

In fostul staul de vite de la Malvialle, Dumnezeu a hotarat sa fie o manastire ortodoxa romaneasca. Calugarii care aveau sa slujeasca de atunci incolo in manastire au fost alesi cu mare grija, din aproape toate regiunile Romaniei, toti oameni cu carte, plini de har si smerenie, pusi sa transforme vechiul staul in Casa a Domnului.

Au inceput reparatiile, au strans bani, putin cate putin, au refacut acoperisul spart, hornurile, zidaria, au schimbat ferestrele, au pus geamuri, au pus in functiune sobele, au muncit din greu, pregatind asa cum se cuvine lacasul sfant.

Putini la numar, dar muncind cu ravna, fara a precupeti nici o stradanie, calugarii de la Malvialle au astazi o manastire asa cum au visat, desi mai sunt - zic ei - atatea de facut. Dar pe langa munca lor cu bratele, au mai adus aici, in inima Frantei, un suflu de spiritualitate si de sacralitate, propriu Bisericii si credintei noastre ortodoxe. Staret a fost numit PS Siluan - pe numele sau civil Ciprian Span -, nascut la Sibiu, unde a fost coleg de facultate cu IPS Arhiepiscop si Mitropolit Iosif.

Cand vorbesc de el, romanii au numai cuvinte de lauda: "Este un om "pietros", nu se sperie niciodata de greutati, e tot numai credinta si iubire de Dumnezeu. Credem ca nu putea fi ales alt staret mai potrivit." (dr. Serban Mihaileanu, Paris).

PS Siluan si-a inchinat cu totul viata Bisericii si lui Dumnezeu. A intrat in calugarie la Manastirea "Lazesti" din judetul Alba si s-a legat, pe linie duhovniceasca, de parintele Rafael Noica. Si-a sustinut doctoratul in teologie (1994-1998) in Franta si tot aici, la o manastire ortodoxa de maici, a fost duhovnic. Acum, PS Siluan este si Arhiepiscop Vicar al Mitropoliei Ortodoxe Romane din Europa Occidentala si Meridionala.[Episcop al Italiei din 2008 n.n.]

Prima liturghie la Malvialle, in manastirea nou infiintata, in prezenta IPS Iosif, s-a celebrat la 14 octombrie 2001, cand, in ciuda distantei (se afla la 400 km de Paris), au venit multi romani stabiliti in Franta. De-atunci, portile lacasului stau pururi deschise pentru orice crestin insetat de rugaciune si pace spirituala.

"Am dat si noi o mana de ajutor..."

Primele vesti despre manastirea ortodoxa romaneasca de la Malvialle le aflasem de la cunoscutul medic roman din Paris, dr. Serban Mihaileanu, membru fondator al Asociatiei Manastirea Inaltarii Sfintei Cruci-La Malvialle. "De ce aveam nevoie de o manastire a noastra, ortodoxa? Pentru ca noi, in general, romanii din Europa occidentala, am trait prea mult cu sentimente de alienare, dezonoare, suspiciune. Ba, din nefericire, ne-am angajat si deseori in razboaie fratricide. Emigratia (pentru unii exil, pentru altii diaspora) a inteles sa ia cu sine si conflictele "de-acasa", pe care s-a grabit sa le impamanteneasca acolo unde i-a dus soarta. Pe de alta parte, Biserica oficiala din Romania de pana in 1989, barbar subordonata discursului politic, facuse ca familii intregi de romani stabiliti aici sa renunte sa mai mearga la biserica, unii s-au convertit chiar la alte religii.

Asa s-a nascut intrebarea, chinuitoare pentru cei din generatia mea: cum sa existam, fara sa uitam ce s-a intamplat, dar fara "fractura" iremediabila a generatiei razboiului si comunismului?

Simteam nevoia de a recrea adevaratele ierarhii de valori spirituale, tineam sa ne ferim de orice fel de discurs demagogic, nu mai voiam sa mai nutrim sentimente de ura unii fata de altii, dar refuzam in acelasi timp si sa uitam trecutul.

Simteam, prin urmare, nevoia unei primeniri spirituale, a unei curatenii sufletesti, a unui loc in care sa ne simtim mai buni, mai aproape de Dumnezeu si sa fim mai uniti in credinta noastra. Or, primele pietre de temelie pentru o asemenea refacere spirituala au fost si vor fi intotdeauna biserica si manastirea.

In sensul acesta, Manastirea Ortodoxa Inaltarea Sfintei Cruci este un dar al Celui de Sus, este sansa noastra de a ne mantui sufletele, dar si incercarea ca impreuna, cei de-aici si cei de-acasa, sa ne unim puterile si sa izbutim sa ramanem uniti, in numele Domnului. Cred ca aceasta-i menirea unui crestin adevarat."

[...]

Sursa:  Formula AS: Manastirea "Inaltarea Sfintei Cruci" de la Malvialle

 

***

La praznicul Înălţării Sfintei Cruci 2001, însoţit de numeroşi credincioşi şi clerici, Înalt Preasfinţitul Iosif inaugura prima mănăstire din Mitropolia noastră: Mănăstirea de la Malvialle [1], Franţa. Sub îndrumarea primilor ei stareţi, episcopii Siluan al Italiei (2001-2004, pe atunci episcop-vicar al Mitropoliei) şi Timotei al Spaniei şi Portugaliei (2004-2006, pe atunci ieromonah), au ostenit aici mulţi vieţuitori şi credincioşi, români şi francezi deopotrivă, pentru ca un vechi domeniu, abandonat în creierii munţilor[2], în adânc de codru des, să prindă viaţă duhovnicească.

Ca o cunună a tuturor nevoinţelor de până acum, hramul de duminică 14 septembrie 2008 a adunat încă o dată pe vieţuitori – noua obşte de monahii împreună cu preotul slujitor – şi credincioşi în jurul Mitropolitului. Liniştea locului şi intimitatea bisericii au fost prilej de adâncă rugăciune şi meditaţie la iconomia Crucii. Îndătinata binecuvântare cu Crucea, care se face către cele patru margini ale pământului pentru a cuprinde lumea întreagă în iubirea lui Dumnezeu, precum şi venerarea ei de către cei prezenţi ne-au purtat în atmosfera acelor zile minunate în care sfânta Cruce a fost descoperită la Ierusalim (325), iar mai târziu a revenit triumfal din robia persană (630)[3].

Dar dincolo de aceste două momente măreţe, istorice, Crucea – ne-a spus Înalt Preasfinţitul în cuvântul său de învăţătură – este mărturia că tot ceea ce Hristos ne-a învăţat şi ne-a poruncit să facem, a asumat şi a împlinit El Însuşi mai întâi. Iar a-I urma Lui înseamnă în modul cel mai simplu a iubi pe aproapele nostru, a iubi pe vrăjmaşii noştri. Aceasta este porunca Lui şi aceasta a făcut Domnul mergând până la moartea pe Cruce. Însă nu aici se sfârşeşte iubirea, ci Crucea vesteşte întotdeauna Învierea; altfel nu ar mai fi nădejde de biruinţă. Dar nici Înviere fără Cruce nu există, căci ar fi o iluzie de înviere, dacă păcatul din noi nu a murit încă pe Cruce. De aceea, noi toţi suntem chemaţi să luăm fiecare Crucea noastră, aşa cum ne-o pregăteşte Domnul spre curăţirea noastră, spre binele nostru, spre învierea noastră.

Agapa care a urmat, a fost o ocazie de a ne cunoaşte mai profund, de a ne împărtăşi bucuriile, experienţele şi întrebările unii altora, dar mai ales episcopului. Înalt Preasfinţitul ne-a vorbit din nou, lămurindu-ne mai multe aspecte legate de credinţa noastră creştină – care este o credinţă în Cuvântul viu, întrupat şi împărtăşit nouă, spre deosebire de orice altă religie –, de sfânta Împărtăşanie şi lucrările sfinte săvârşite în Biserică, de rolul şi perspectiva Mănăstirii noastre în contextul în care nu există nici o parohie în zonă, de nevoia de a echilibra întotdeauna, fie în viaţa monahală, fie în cea de familie, închiderea noastră, pentru a ne concentra asupra lucrării lăuntrice, cu deschiderea către aproapele, pentru a împlini şi răspândi iubirea Domnului în lume...

A fost 2001, a fost şi 2008, şapte ani-versări! A fost Mitropolitul Iosif prezent de la început şi până acum. Noi am rămas cu gândul la cei şapte ani de belşug şi la cei şapte ani de foamete[4] din care Patriarhul Iosif a salvat odinioară întregul Egipt; şi ne întrebăm: fost-au belşug, sau foamete, aceşti şapte ani? Şi următorii şapte, cum vor fi? Dar, însufleţiţi de bucuria praznicului şi de omonimia păstorilor rânduiţi atunci şi acum de Dumnezeu, nu putem decât să exclamăm cu apostolul: „Doamne, bine este să fim noi aici!”[5] şi să înălţăm litanii ca Domnul să păzească arhieria Mitropolitului nostru – care este şi Părintele nostru, al monahilor[6] – în pace, întru mulţi ani!

Obştea de la Malvialle  (Articol scris de P. Arsenie)

NOTE:

[1] Situată în raza comunei Rochefort-Montagne, la 40km sud-vest de Clermont-Ferrand, regiunea Auvergne.

[2] În inima Masivului Central – munţii vulcanici francezi.

[3] Sfânta Cruce a fost descoperită la 14 septembrie 325 de către Sfânta Elena, mama Sfântului Împărat Constantin. Fiind aflate trei cruci pe Golgota, Crucea Domnului s-a distins prin vindecarea minunată a unei femei, iar episcopul Macarie al Ierusalimului a înălţat-o atunci înaintea poporului spre închinare. Astfel s-a îndătinat „Înălţarea sfintei Cruci”. Mai târziu (615), perşii au cucerit Ţara Sfântă şi au luat Crucea cu ei, dar împăratul Iraclie a reuşit să o readucă la Ierusalim şi episcopul Zaharia a înălţat-o din nou, solemn, la 14 septembrie 630.

[4] Fc 41,29-30

[5] Matei 17,4

[6] Precum se ştie, în Biserica Ortodoxă episcopul este totdeauna un monah şi are grijă de întreaga viaţă monahală din eparhia sa, atât prin pilda vieţii sale, cât şi cu înţelepciunea revărsată din harul arhieriei. De aceea, episcopul poate fi numit Părintele (în ebraică „Abba/Avva”, de unde în limbile moderne Abbé, Abbot etc.) sau Bătrânul (în greacă „Gheron”, în slavonă „Stareţ”; echivalent latin: „Superior”) tuturor monahilor.

Sursa: Revista Apostolia, Şapte ani la Malvialle ...

Scurt istoric

2001
Este cel dintâi aşezământ monahal înfiinţat în Mitropolia Europei Occidentale şi Meridionale. Are hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” (14 septembrie); a fost sfinţit şi inaugurat de către Înaltpreasfinţitul Iosif sâmbătă 15 septembrie 2001.

2001-2007
A fost iniţial de monahi (călugări) şi a servit de reşedinţă Preasfinţitului Siluan (atunci Episcop-vicar, astăzi Episcopul Italiei), primul ei stareţ şi organizator, de la preluarea domeniului în anul 2001 şi până la plecarea sa în Italia, în decembrie 2004. În această perioadă a fost călugărit aici şi Preasfinţitul Ioan Casian (astăzi Episcop-vicar în America). Viaţa monahală a continuat sub îndrumarea Preasfinţitului Timotei (atunci Ieromonah, astăzi Episcopul Spaniei şi Portugaliei), cel de-al doilea stareţ, până la mutarea monahilor la noua Mănăstire de la Vilar (lângă Perpignan), cu a cărei organizare a fost însărcinat. Începând din iunie 2006, responsabil al Mănăstirii a fost numit Preasfinţitul Marc, Episcop-vicar, şi s-a încercat reorganizarea comunităţii.

2007-
Astăzi este mănăstire de monahii (călugăriţe), iar comunitatea se organizează sub îndrumarea duhovnicească a Mitropolitului Iosif.

PAGINI WEB:
# Manastirea ortodoxa de la Malvialle
# Poze de la Malvialle 

# Romanii au o a doua biserica in Franta, care a fost sfintita la Clermont-Ferrand. Reportaj despre sfintirea bisericii.