Daca slabeste unirea noastra, diavolul se arunca asupra noastra ca o avalansa distrugatoare

Dumezeu ne da tot ceea ce Ii cerem atunci cand Ii cerem uniti, in timp ce, daca nu suntem uniti in dorintele noastre si in viata, nu ne aude rugaciunile. Trebuie deci sa construim o simfonie a muzicii dumnezeiesti. Atunci cand ne adunam in numele lui Hristos, sa fie cu adevarat Hristos in mijlocul nostru, cuvantul lui Dumnezeu, intelepciunea Lui, puterea Lui[1]. Uniti si legati in armonia duhovniceasca, unii aducand mai mult si altii mai putin, dupa darurile pe care le are fiecare, vom deveni un trup strans, unit, vrednic de capul sau, care este Hristos[2]. Daca doi sau zece sunt suflete asemenea, atunci fiecare nu este unul, ci devine inzecit si ii gasesti unul pentru zece si zece pentru unul [3]. Atunci cand fiintele sunt lipite si nu lasa nici un spatiu intre ele, devin de nedespartit, si, daca cumva o sageata le strabate sau daca se creeaza o distanta, toate se strica, se pierd. Asa si cu diavolul: atat cat suntem uniti nimic nu poate sa intervina intre noi, daca insa se strica sau se slabeste unirea noastra, el se arunca asupra noastra ca o avalansa distrugatoare, puternica. Asa incat, luptandu-ne intre noi, facem loc diavolului. Ar trebui sa fim uniti impotriva lui, in loc sa ne parasim aproapele in razboi si sa ne intoarcem unul impotriva celuilalt[5]. De aceea si noi devenim din ce in ce mai slabi, iar diavolul devine din ce in ce mai puternic, pentru ca nu luptam impreuna impotriva lui, ci il facem pe el general al razboiului pe care il ducem unul contra celuilalt[6].

Nimic nu loveste mai mult neamul omenesc decat raciea dragostei si nimic nu-l desfigureaza atat de mult  precum indepartarea dragostei. Racirea dragostei creeaza diferente de pareri, tulburari si polemici ideologice, pentru ca dispozitia de a nu-i iubi pe fratii nostri, naste iubirea de putere, bucuria de a stapani, iar acestea sunt ideologii potrivnice, tulburatoare, anarhice[7]. Nimic nu raceste dragostea asa cum o fac dihonia, neintelegerea, cearta. Nimic nu mareste asa de mult raul ca racirea dragostei, caci racirea dragostei conduce catre egocentrism, iar aceasta strica, desface, sfasie unitatea dintre oameni[8]. 

Sanatatea sufleteasca nu se dobandeste in despartire, ci in unire[9]. Unirea are o putere mai mare decat orice altceva de a ne asigura mila lui Dumnezeu[10]. Nu exista un alt mod de mantuire a omului decat aproapele sau interesul aproapelui[11]. Legatura cu aproapele este leacul vietii si al invierii, al nemuririi[12]. Si, prin unirea cu aproapele, omul poate atinge si desavarsirea[13]. Omul care nu stie sa se uneasca cu aproapele sau este un lucru nefolositor, o entitate nefolositoare[14]. Nu poate cineva sa aibe o cugetare inalta[15] si sa semene cu lucrurile neinsufletite[16] si sa aiba chipul lui Dumnezeu complet desfigurat[17]. Asa ca sa cugetam si sa ne preocupam de ceilalti, ca sa avem unirea cea trebuincioasa[18]. Chiar si existenta omului este dobandita de unirea lui cu aproapele, subliniaza Sfantul Ioan Gura de Aur, precuvantand astfel, cu cincisprezece veacuri inainte de Huber, atunci cand zice: "devin eu atunci cand zic tu".

...

[1] Origen, Cuvantare la Evanghelia dupa Matei, vol. XIII, pp. 254-255

[2] Sf. Grigore de Nazianz, Aplogie pentru fuga in Pont, PG 35

[3] Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia LXXVIII la Evanghelia dupa Ioan, PG 59

[4] Idem, Omilia XIV la Efeseni, PG 62

[5] Ibidem.

[6] Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia VII la epistola catre Romani, PG 60

[7] Idem, Omilia II la Epistola I catre Timotei, PG 62

[8] Idem, Omilia IX la Epistola catre Efeseni, PG 62

[9] Sf. Ioan Casian, Catre Episcopul Castor, "Despre intristare", in Filocalia, vol. I.

[10] Fericitul Augustin, Despre botez impotriva Donatenilor, in "Nicene and Post Nicene Fathers', vol. IV

[12] Macarie, Omilia XL, PG 34

[13] Sf. Ambrozie, Indatoririle clerului, vol. X

[14] Sf. Atanasie, Cuvantul III impotriva arienilor, B.E.P.E.S., vol. XXX

[15] Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia XXVII la epistola a II-a  catre Corinteni, PG 61

[16] Idem, Omilia VII la Epistola a II-a atre Timotei, PG 62

[17] Idem Omilia XXXII la Epistola catre Corinteni, PG 61

[18] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, PG 44

Din Casnicia, Dificultati si solutii de Pr. Filoteu Faros  si Pr. Stavros Kofinas