.jpg)
- Ce asteptati de la intalnirea cu Papa Francisc [prevazuta pentru 24-26 mai in Tara Sfanta n.t.], destinata sa marcheze a cincizecea aniversare de la intalnirea istorica dintre Papa Paul al VI-lea si Patriarhul Athenagoras?- Nu este vorba doar de a itera un puternic angajament ecumenic facut acum cincizeci de ani, ci de a intensifica intalnirile pentru a merge mai departe catre o noua etapa spre restabilirea comuniunii depline intre cele doua Biserici surori. Intalnirea nu va fi doar protocolara, caci nu ar avea nici un interes. Ne propunem ca aceasta sa semnifice ca zidurile de separare construite de-a lungul istoriei sa fie pe punctul de a ceda. Redescoperirea unitatii noastre se construieste din pamantul fertil al dialogului. Trebuie sa dam un semn vizibil ca ecumenismul nu isi pierde suflul si chiar sa indraznim sa credem ca aceasta intalnire va constitui un kairos ecumenic, un moment propice pentru consolidarea pelerinajului spre unitatea crestinilor si comuniunea Bisericilor noastre.
- Cum apreciati strea relatiilor ecumenice intre catolici si ortodocsi?- Relatiile intre Biserica Catolica si Ortodoxa au atins un nivel de maturitate care le permite sa se intalneasca, sa dialogheze, si sa ia in vedere in mod concret o restabilire a unitatii lor. In 50 de ani, si gratie deschiderii care a fost posibila prin Conciliu Vatican II, am parcurs un drum lung impreuna. Procesul continua. Suntem chemati sa gasim aceleasi cuvinte pentru a descrie una si aceeasi istorie ecleziala, plurala in formele sale, dar tinzand sa fie unita in credinta sa, precum si in manifestarea intr-o zi, a slujirii unei euharistii comune.
- Pe ce teme se impiedica inca acest dialog?- Crestinii nu-si mai permit sa fie divizati. Dar noi suntem separati de atata timp incat unitatea prin impartasirea comuna este un proces lung. Speram ca nu va fi nevoie de atatea secole pentru a consuma apropierea noastra. Dialogul teologic a abordat in ultimii ani problemele de fond, care sunt atatea interogatii in relatiile noastre. Pentru Biserica Catolica, este vorba de a gasi noi cuvinte pentru a defini intelegerea ministerului lui Petru, indisociabil de cel al lui Paul. Biserica ortodoxa trebuie sa gaseasca modalitatea de a armoniza ecleziologia sa de tip euharistic si teritorial cu o existenta implementata de acum la nivel mondial. Un astfel de consensus nu va putea vedea ziua decat in contextul conciliar panortodox.- In acest caz, ati convocat pe 9 martie o intalnire a Intaistatatorilor ortodocsi. Mai multi dintre ei fac sa planeze indoiala asupra participarii lor. Care este starea dialogului in ortodoxie?
- Procesul sinodal panortodox este astazi la o etapa cruciala. In fata noilor conditii in care traieste Biserica ortodoxa de la sfarsitul comunismului, si in timp ce fluxurile migratorii poarta ortodocsi pe intreaga planeta, trebuie sa fim mai mult ca niciodata atenti la unitatea de comuniune. Suntem in ajunul unei sinaxe importante a Intaistatatorilor ortodocsi. Speram ca ne vom regasi cu totii pentru a marturisi inca o data nadejdea pe care o impartasim. Unitatea nu se reduce la o suma de consideratii particulare, dar se hraneste de prezenta lui Hristos euharistic care anima si inspira legatura noastra de comuniune.
- Una din preocuparile majore este mediul. Roma tocmai a anuntat ca Papa Francisc pregateste o enciclica despre ecologie. Aceasta va deschide noi cai de cooperare intre Bisericile noastre?
- Nu putem decat sa ne bucuram de aceast anunt. Sunt aici adevarate perspective de solidaritate intre cele doua Biserici ale noastre, ale unui ecumenism practic si solidar. Caci, in urma crizei ecologice se ascunde umbra nedreptatii. Cei mai vulnerabil indura o dubla pedeapsa: saracia si schimbarile climatice care nu fac decat sa pauperizeze mai departe situatia lor.
In misiunea noastra spirituala, am avut tot timpul in centru sa ne rugam pentru ca slava divina sa vina in ajutorul celor mai slabi. Am constatat atunci, rapid, ca umanitatea nu este singura in pericol. Starea mediului este de asemeni in mod particular preocupanta. De aceea Patriarhia Ecumenica, bazandu-se pe teologia ortodoxa care vede in natura un dar a lui Dumnezeu ce trebuie tratat cu demnitate, sustine numeroase initiative pentru ca lumea sa se reformeze sau, in limbaj crestin, sa se converteasca. Ne straduim sa facem sa se inteleaga legatura care uneste pe fiecare dintre membrii ai creatiei. Unii vorbesc de interdependenta, noi preferam sa vorbim de comuniune.
- Biserica Catolica prefera astazi sa vorbeasca de "ecologie umana". Cum apreciati acest concept care plaseaza problemele de mediu in viziunea mai larga a legii naturale?
- Nu putem decat sa subscriem la aceasta abordare care trimite la o viziune ce inglobeaza legatura dintre umanitate si creatie, chiar daca preferam sa vorbim de pronia naturii, pentru a sublinia locul intregii creatii in istoria mantuirii. Intruparea n-a fost doar o recapitulare a intregii umanitati, ci a creatiei in intregime. Trebuie sa legam toate problemele de mediu in lumina tainelor Bisericii unde totul devine obiect de lauda si de slavire a Sfintei Treimi. De asemeni, trebuie sa ne intrebam asupra felului in care tratam natura si resursele, pentru a lua in considerare mai bine inchinarea noastra fata de Dumnezeu. Aici se gaseste sfintirea lumii.
- In Turcia sunteti preocupati, dupa bisericile de la Nicea si Trabzonului, de proiectul de transformare a bisericii Sfanta Sofia in moschee?
- Aceasta situatie ne ingrijoreaza profund. Aceste biserici sunt importante in istoria Bisericii. La Nicea a fost Sinodul din 787. Avem relatii excelente cu islamul dar nu putem sa lasam sa dispara ultimile amprenta ale ortodoxiei in locurile sale principale de ferment teologic si evolutie spirituala. Mentinerea lor ca locasuri de cult ortodox, sau ca muzee, permite sa dea o coerenta in pluralismul tarii. Nu suntem in favoarea unei hegemonii religioase ci pentru o cooperare in construirea unei lumi mai deschise. Aceste transformari nu par sa mearga in aceasta directie.
De asemenea, nu incetam sa amintim ca deschiderea seminarului din Halki, inchis in 1971, nu reprezinta o neincredere din partea noastra cu privire la putere. Ci este vorba de supravietuirea comunitatii noastre care are nevoie de a forma propiile sale cadre de cult, fara a fi obligata sa le trimita in strainatate. Nu dorim sa fim elemente straine, ci actori ai societatii turce in respectul particularitatilor noastre, a istoriei noastre si a valorilor noastre.- Ce parere aveti despre "Primavara araba" si revoltele din regiune?- Am fost foarte atenti la evenimentele din acesti ultimi ani in lumea araba. Impreuna cu comunitatea internationala, ne-am bucurat sa vedem sfarsitul dictaturilor care constituiau incalcarea continua a demnitatii umane si a libertatilor fundamentale. Diferitele reconstructii democratice la care asistam nu inceteaza sa ne interogheze asupra naturii si identitatii puterilor care se pun in loc. Ne temem ca crestinii devin victime colaterale si speram ca vor putea sa gaseasca un loc peren in aceaste noi realtati politice.
Nu incetam sa amintim: crestinii sunt constituenti ai unei diveristati religioase bazata pe coabitare si dialog. Religia nu este un vector de clivaj, ci facotr de coeziune; radicalismul angajeaza excluziunea. Sustinem cu toate fortele procesul democratizarii care trece prin garantarea drepturilor fundamentale, dintre care face parte si libertatea religioasa. Prezenta crestinilor in Orientul Mijlociu este in mod strans legata, din moment ce pacea va fi restabilita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu