Român Ortodox în Franța: Viata, Troparul si Acatistul Sfintei Mucenite Tecla, cea intocmai cu Apostolii. "Fiarele cunosteau rusinea si isi intorceau ochii lor de la goliciunea fecioreasca, iar oamenii cu ochi nerusinati priveau la ea".

joi, 24 septembrie 2015

Viata, Troparul si Acatistul Sfintei Mucenite Tecla, cea intocmai cu Apostolii. "Fiarele cunosteau rusinea si isi intorceau ochii lor de la goliciunea fecioreasca, iar oamenii cu ochi nerusinati priveau la ea".

Viata si patimirea Sfintei Marii Mucenie Tecla,

cea intocmai cu Apostolii

(24 Septembrie)

Cand Sfintii Apostoli Pavel si Varnava propovaduiau Evanghelia lumii, au mers si in Iconiu, si petreceau la Onisifor, pe care Pavel il pomeneste in a doua scrisoare catre Timotei, zicand:

"Sa dea Domnul mila casei lui Onisifor, ca de multe ori m-a odihnit si de lanturile mele nu s-a rusinat." (cf. 2 Timotei 1, 16)

Atunci multi, ascultand invatatura lor si vazand semnele si minunile care se faceau de dansii, au crezut in Domnul nostru Iisus Hristos. Si in casa lui Onisifor gazduind, ei adeseori intrau in sinagoga si graiau cu indrazneala cuvantul lui Dumnezeu, aducand pe popoare la calea cea mantuitoare si la credinta in Iisus Hristos. De acest lucru se scrie in Faptele Apostolilor:

"Si in Iconiu au intrat ei (adica Pavel si Varnava), ca de obicei, in sinagoga iudeilor, si astfel au vorbit, incat o mare multime de iudei si de elini au crezut. Deci multa vreme au stat acolo, graind cu indrazneala in Domnul, Care dadea marturie pentru cuvantul harului Sau, facand semne si minuni prin mainile lor" (Fapte 14,1,3).

In acea vreme, era acolo o fecioara frumoasa de 18 ani care se numea Tecla, fiica unei femei de neam mare si slavit pe nume Teoclia, si logodita cu un tanar din cei mai dintai ai cetatii, anume Famir, bogat si frumos. Aceasta, vazand minunile ce se faceau de apostoli, sedea cu altii la vorba lor in casa lui Onisifor, la fereastra, si, ascultand, lua aminte la cele graite de dansii. Si a cazut samanta cuvantului lui Dumnezeu pe pamant bun si, cu lucrarea Sfantului Duh, s-a inradacinat adanc in inima ei si a rasarit. Pentru aceasta a crezut in Fiul lui Dumnezeu si l-a iubit pe El si s-a lipit de Dansul cu tot sufletul.

Iar Pavel, povatuindu-se de Dumnezeu, a intins cuvant pentru feciorie si curatie, spunand ca fecioara care isi pazeste fecioria pentru dragostea lui Hristos, are parte cu ingerii si este mireasa a lui Hristos, iar Hristos ii este Mire si o duce pe ea in camara cea cereasca. Graind Pavel mult de aceasta, a desteptat pe Tecla spre pazirea fecioriei ei. Pentru ca a pus Tecla in inima sa, ca din acel ceas sa-si lase logodnicul ei si toate dulcetile lumii acesteia si sa slujeasca lui Hristos in curatie fecioreasca pana la sfarsitul vietii ei.

Asa inteleapta fecioara, prin curatia sa, s-a facut mireasa cerescului Mire Hristos si s-a insotit cu El prin osardnica dragoste, cu care s-a aprins inauntru cu foc de la serafimi si prin dorirea nestricaciosului sau Mire s-a topit ca ceara, incat s-au implinit intru dansa cuvintele proorocului imparat David:

"Facutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeste in mijlocul pantecelui meu."

Si a sezut langa Pavel, ascultand cuvantul lui trei zile si trei nopti, ca si cum se uitase pe sine, pentru ca nu s-a dus nici la mancare, nici la bautura, nici la odihna, ci a staruit ca si oarecand Maria, care sedea langa picioarele lui Iisus, intemeindu-si toata mintea in Dumnezeu.

Cu singur cuvantul Lui se hranea, cum spune Mantuitorul:

"Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4,4).

Iar Teoclia, instiintandu-se de fiica sa, Tecla, ca a crezut in Hristos si se indeletniceste la auzirea cuvantului lui Dumnezeu, mergand cu manie, a luat-o cu sila de la acea adunare folositoare de suflet, iar pe Sfintii Apostoli propovaduitori i-a ocarat si, defaimandu-i, tragea cu de-a sila pe fiica sa, pe mieluseaua lui Hristos, de la turma Lui cea aleasa. Apoi, chemand pe Famir, logodnicul ei, i-a zis:

"De ce nu te ingrijesti de mireasa ta? Caci iata s-a salbaticit si s-a amagit de strainii aceia fermecatori care, cu felurite cuvinte, inseala pe oamenii nebuni; ca, sezand langa dansii de trei zile, si-a uitat de casa ei".

Atunci Famir a inceput a o momi pe ea cu cuvinte bune, vorbind catre dansa cu dragoste. Iar ea isi intorcea fata de la dansul si nu voia sa vorbeasca cu el, nici sa se uite la dansul, pentru ca purta in inima sa pe alt Mire mai frumos cu podoaba decat fiii omenesti. Spre Acesta privind cu ochii cei sufletesti, in minte vorbea cu Dansul. Iar acel logodnic stricacios si vremelnic al ei s-a urat desavarsit de ea si plangea, vazandu-se pe sine lepadat si neiubit de Tecla.

Atunci mama ei, maniindu-se, a apucat-o si a inceput a o bate, tragand-o de impletiturile parului si cu picioarele calcand-o. Apoi a incuiat-o in camara si o chinuia cu foamea; insa, plecandu-se spre dragoste, si biruindu-se de caldura cea de maica, a inceput sa planga pentru dansa. Apoi, imbratisand-o si sarutand-o, o ruga pe ea cu lacrimi sa nu se departeze de logodnicul ei cel frumos, bogat, de bun neam si de toti cinstit. Apoi a pus-o pe ea la masa impreuna cu logodnicul; iar ea sedea, intorcandu-se dinspre dansul, si tacea, cautand in jos, negustand nimic, ci numai suspinand din adancul inimii spre Mirele Ceresc. Iar cand Famir a voit cu sila sa o cuprinda si sa o sarute, ea l-a scuipat in ochi, s-a smucit din mainile lui si a zburat ca o pasare din cursa. Atunci maica, iarasi schimbandu-se in manioasa, a inceput a o bate.

Iar Famir, mahnindu-se, s-a dus la mai-marele, jeluindu-se asupra lui Pavel si ia zis:

"Un strain a intrat in cetate, vrajind si ametind pe oameni si abatandu-i de la cinstirea zeilor, urmand oarecaruia Hristos, pe care evreii L-au rastignit. Acela a ametit si pe o fecioara, Tecla, care, fiind logodita cu mine, mai intai foarte ma iubea, iar acum nici nu vrea sa se mai uite la mine, ci se ingretoseaza de mine ca de un lepros si fuge de mine ca de o fiara; asa a intors-o vrajitorul acela de la dragostea mea si nu stiu ce i-a facut ei".

Mai-marele, chemand pe Pavel, l-a intrebat pe el de unde este si ce face aici in cetate. El, dupa obicei, deschizand apostoleasca sa gura, a grait cuvantul lui Dumnezeu, propovaduind numele lui Iisus Hristos. Deci, mutand mai-marele in alta vreme judecata, a poruncit ca, legand pe Pavel, sa-l bage in temnita, pana ce va avea vreme sa cerceteze pe el mai cu dinadinsul. Iar Tecla, auzind ca a pus in temnita pe Pavel pentru dansa, s-a sculat noaptea si, iesind in taina din casa, a alergat la temnita, unde, afland pe strajeri pazind usa temnitei, a scos de la sine gherdanul si un ban de aur si le-a dat temnicerului ca sa-i deschida usa si sa-i dea voie sa mearga la Pavel. De acest lucru pomeneste Sfantul Ioan Gura de Aur, zicand:

"Asculta pentru Sfanta Tecla: Aceea, ca sa vada pe Pavel, aurul sau l-a dat strajerului temnitei; iar tu nici un ban nu vrei sa dai ca sa vezi pe Hristos!"

Si a facut temnicerul dupa cererea ei, si a dus-o la Sfantul Pavel, pentru ca s-a bucurat de acel scump gherdan si de moneda de aur. Si cazand ea inaintea lui Pavel cu lacrimi de bucurie, a sarutat legaturile legatului lui Hristos. Iar Pavel, vazand-o, s-a spaimantat si instiintandu-se de la dansa de toate cele ce a patimit pentru curatie de la mama si de la logodnicul ei, s-a bucurat foarte tare de barbatia tinerei fecioare si i-a sarutat capul, binecuvantand-o si laudandu-i credinta si fecioreasca ei curatie, numind-o pe dansa mireasa lui Hristos si intaia fiica a sa, pe care prin bunavestire a nascut-o. Deci, sezand Tecla cu Pavel, ca fiica cu tatal in temnita, asculta parinteasca lui invatatura si pecetluia cuvintele lui in inima ei, ca pe o comoara de mult pret. Iar el o invata pe ea din destul credinta cea in Hristos Domnul, dragostea cea dumnezeiasca si paza curatei feciorii. Acolo mai desavarsit a invatat-o, a intarit-o si a facut-o mireasa Fiului lui Dumnezeu, precum scrie de aceasta Sfantul Grigorie de Nissa, zicand:

"Acest fel de mir (adica invatatura) impreuna cu crinul cel alb al curatiei, Pavel l-a turnat din gura sa oarecand in urechile sfintei fecioare. Adica, Tecla era aceasta care, cu picaturile ce ies din crinii inimii, pe omul cel din afara l-a omorat si toate gandurile cele desarte si poftele le-a stins".

Asemenea si Sf. Epifanie scrie:

"A aflat pe Sf. Pavel Tecla, iar ea avea un logodnic frumos, mai de frunte in cetate, preabogat, preacinstit si luminos; de la a carui logodire Pavel a intors-o si s-a lepadat acea sfanta fecioara de toate bunatatile pamantesti ca sa castige pe cele ceresti".

Si fiind cautata Tecla in casa Teocliei, nu a fost gasita si s-a facut tipat, plangere si strigare si, cautand mult, mama se tanguia pentru fiica, Famir pentru logodnica, iar slugile pentru stapana lor. Si au alergat slugile in toate partile, cautand-o si intreband pe ulite si prin case, dar nu au aflat-o nicaieri. Mai pe urma s-au instiintat ca este in temnita si, alergand, au aflat-o pe ea sezand langa Pavel, fiind legata de dumnezeiasca dragoste a cuvintelor lui, si, luand-o pe ea, au scos-o afara. Apoi instiintara de acestea pe mai-marele cetatii. Acesta, sezand la judecata, a chemat pe Pavel din temnita, si, vazandu-l poporul adus, strigara catre mai-marele:

"Judecatorule, omul acesta este fermecator, pierde-l pe el!"

Mai ales Famir staruia ca Pavel sa fie pierdut, jeluindu-se asupra lui ca a intors de la dansul pe logodnica sa.

Deci chemara si pe Tecla, catre care a zis mai-marele:

"De ce te ingretosezi de logodnicul tau cel atat de frumos si de bun neam? Pentru ce nu te insotesti cu dansul?"

Iar ea privea catre Pavel si nimic nu raspundea, ca o mielusea fara de glas langa cela ce o tunde. Atunci mama, schimbandu-si obisnuinta sa de maica si uitandu-si fireasca dragoste catre fiica sa, a racnit catre judecatorul ca o leoaica cumplita sau ca o ursoaica manioasa, zicand:

"Arde pe aceasta rea roaba, ca vrednica este de o asa moarte. Aceasta nu este fiica mea, ca nu ma asculta pe mine, maica ei. Arde-o pe aceasta ca sa fie pilda altora, ca, vazand toate fecioarele cele ce sunt in cetatea aceasta, sa se teama si sa nu indrazneasca a nu asculta pe mamele lor si a li se impotrivi precum aceasta a mea preainrautatita si intr-adevar nesupusa copila. Nu este aceasta fiica mea, nici nascuta de mine, ci ramura uscata si blestemata odrasla; deci arde-o pe aceasta".

Si staruia mama ca sa se arda fiica ei; iar Famir silea pe judecator ca sa-l piarda pe Pavel.

Deci judecatorul, cercetand mult pe Pavel, s-a incredintat ca nu avea vreo vina mai mare decat ca propovaduia pe Hristos, si nu l-a osandit pe el la moarte, ci, batandu-l, a poruncit sa-l alunge afara din cetate, ca sa nu sfatuiasca si pe alte fecioare la pazirea fecioriei. Si izgonira pe Pavel si pe Varnava, precum si pe Onisifor si pe fiii lui. Dar si insusi Pavel se sarguia sa iasa din cetate, nu numai pentru ca era izgonit de boier, de Famir si de Teoclia pentru Tecla, ci pentru ca poporul, imbulzindu-se, voia sa-l ucida pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturisirea lui Iisus Hristos.

De acest lucru aminteste Sfantul Luca in Faptele Apostolilor, zicand:

"Necredinciosii iudei au ridicat si au umplut de rautate sufletele neamurilor asupra fratilor". (F.A. 14, 2)

Si se imparti in doua multimea cetatii. Unii adica erau cu iudeii, iar altii cu apostolii. Si facandu-se pornirea neamurilor si a iudeilor cu mai-marii lor, ca sa-i ocarasca si sa-i ucida cu pietre, apostolii, instiintandu-se, au fugit in cetatile Licaoniei, in Listra si in Derbe, iar de acolo in Antiohia. Insa la inceput s-au ascuns cateva zile nu prea departe de cetatea Iconiei, intr-un mormant langa calea care merge la Dafne, vrand sa stie despre Tecla ce se va intampla cu dansa.

Si postind ei, se rugau pentru dansa cu tot dinadinsul sa o intareasca pe ea Domnul si sa faca minunata spre dansa mila Sa, precum s-a si facut. De aceea, mult a silit-o pe ea mai-marele cetatii ca sa se intoarca cu dragostea ei cea dintai catre logodnicul ei, dar, neajungand la nici un sfarsit multumitor, in cele din urma a osandit-o pe Tecla la ardere, dupa pofta mamei ei. Si multime multa de lemne uscate, fan si vreascuri punandu-le intr-o gramada mare, au luat slujitorii pe sfanta ca s-o ridice deasupra stogului aceluia. Iar ea, nemaiasteptand sa o duca ei, singura degrab a mers la acea gramada de fan, de lemne si de vreascuri. Si, facand semnul crucii peste acea mare gramada, s-a suit si statea deasupra, gata fiind sa arda nu atat de focul cel materialnic, pe cat de vapaia dumnezeiestii iubiri.

Stand ea acolo, deasupra, privea spre multimea de lume adunata, si a vazut pe Domnul, in chipul lui Pavel, stand si poruncindu-i ei sa indrazneasca. De aici Sfantul Ciprian alcatuieste o rugaciune ca aceasta catre Dumnezeu, zicand:

"Sa stai inaintea noastra precum ai stat de fata in legaturi lui Pavel si in foc, Teclei".

Iar daca au pus focul de jos si au aprins stogul imprejur, vapaia a impresurat-o pe ea si se inalta foarte sus. Atunci indata a venit un nor plin de apa si s-a varsat ploaie cu grindina mare si a stins tot focul. Iar mai-marele si tot poporul au fugit la casele lor de varsarea ploii si de grosimea grindinii celei mari, iar Tecla a iesit nevatamata, ca nu s-a atins de dansa focul. Dupa aceea nu s-a mai dus la casa mamei sale, nici a zabovit in Iconiu; ci s-a dus din cetate ca sa caute pe duhovnicescul sau parinte Pavel.

In cale a intampinat pe un tanar dintre ucenicii lui Pavel, din casa lui Onisifor, mergand la cetate sa cumpere paine, pe care, vazandu-l, l-a cunoscut si l-a intrebat:

"Unde se afla acum Pavel, Apostolul lui Iisus Hristos?"

Iar el a dus-o pe ea la mormantul in care Pavel cu ceilalti se ascunsesera si, in post rabdand, se rugau lui Dumnezeu pentru dansa. Vazand-o toti pe Tecla vie si sanatoasa, s-au bucurat cu bucurie foarte mare si, ridicandu-si ochii si mainile lor spre cer, au multumit lui Dumnezeu, Celui ce a pazit intreaga pe roaba Sa, si, punand inainte paine, se intarira. De acolo, sculandu-se Pavel cu Varnava, au mers prin Listra si prin Derbe, binevestind Evanghelia si tamaduind pe cei neputinciosi. Si le-a urmat lor si Tecla pana la Antiohia.

Intrand ei in cetate, s-a intamplat ca un oarecare Alexandru, mai-mare in cetatea aceea, vazand pe Sfanta fecioara Tecla si de frumusetile ei cele mari minunandu-se, s-a ranit asupra ei cu pofta neiertata. Ca, fiind tanar si cu indestulare in desfatari petrecand, se tavalea in necuratii, precum era obiceiul paganilor. La inceput, parandu-i-se ca ar fi femeia lui Pavel, mai intai pe Pavel cu mult aur il silea sa nu-l opreasca pe el de la dorinta lui. Apoi, instiintandu-se ca nu-i femeie, ci fecioara nemaritata, mai mult s-a aprins de ea, si voia ca sa si-o ia lui de femeie pentru cele preamari frumuseti ale ei. Deci a inceput a momi pe Sf. Tecla cu cuvinte spre dragostea sa, dar ea fugea de dansul ca de un leu ce racneste si cauta sa inghita podoaba ei cea sufleteasca. Iar el, cu toate chipurile se ingrijea de dansa, vrand sa o vaneze.

Tot acesta, odinioara intampinand pe sfanta in cale, mergand intre oameni multi si neputand sa mai rabde focul de desfranare care ardea inauntrul inimii lui, a lepadat rusinea si, cu sila prinzand-o, s-a apucat de grumajii ei. Iar ea striga cat putea, plangand si zicand:

"Nu ma sili pe mine, roaba lui Dumnezeu; de logodnic m-am lepadat si oare cu tine m-as invoi?"

Acestea zicandu-le, se smucea tare din mainile lui si a rupt hainele de pe dansul si de rusine mare l-a umplut pe el.

Maniindu-se Alexandru, inca si stiind ca este crestina, a dus-o la judecata la mai-marele. Apoi, intreband-o de ce se ingretoseaza de nunta, ea a raspuns/

"Eu am pe Mirele meu Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu care m-am insotit prin nunta cea duhovniceasca".

Deci o silea pe ea mai-marele ca sa se lepede de Hristos si sa fie femeia unui barbat. Iar ea nevrand a se supune, a osandit-o sa fie data prada fiarelor pentru aceste doua pricini:

"Pentru buna credinta si pentru curatie, caci o intrebau paganii: "De ce crezi in Hristos si pentru ce te lepezi de nunta?",

fiind ea tanara si frumoasa, insa mai inainte de a fi data prada la fiare, ca era amanata pentru a doua zi privelistea aceea, a luat-o pe ea spre paza in acea noapte in casa sa oarecare femeie, anume Trifena, a carei fiica, Falconila, murise nu de mult, mai inainte de acea vreme.

Acea Trifena era de neam imparatesc, foarte cinstita si a crezut in Hristos dupa aceea. Pe ea o pomeneste apostolul, scriind catre Romani:

"Inchinati-va, zice, Trifenei si Trifosei".

Pe aceste doua femei le pomeneste martirologiul latin in zece zile ale lui noiembrie, astfel:

"In Iconiul Licaoniei sunt sfintele femei Trifena si Trifosia, care au sporit mult in crestineasca invatatura prin propovaduirea Sfantului Pavel si pilda Sfintei Tecla".

Deci Trifena, luand la sine pe Tecla, a petrecut cu dansa toata noaptea aceea in duhovniceasca vorba.

Iar a doua zi s-a adunat multimea poporului care voia sa vada privelistea, si a venit mai-marele cu toti fruntasii cetatii si au scos pe Sfanta Tecla ca pe o mielusea la junghiere si a stat la locul ei unde era sa fie mancata de fiare. Iar cand au dat drumul fiarelor spre dansa, toate umblau imprejurul ei si nici una nu s-a atins de dansa, pentru ca a incuiat Dumnezeu gurile fiarelor, precum oarecand celor din groapa lui Daniil. Si toti cei ce se adunasera la privelistea aceea se mirau de aceasta straina vedere, ca fiarele isi schimbasera iutimea lor in blandete de oi. Atunci unii din multime proslaveau pe Dumnezeul cel propovaduit de Tecla, iar altii huleau, zicand:

"Are farmece in hainele ei si pentru aceea nu se ating de dansa fiarele".

Aceleasi ziceau si mai-marele cu fruntasii cetatii, ca este fermecatoare si a fermecat pe fiare ca sa nu o vatame pe ea.

Apoi crezura de cuviinta ca a doua zi s-o dea pe ea la mai multe si la mai flamande fiare. Si o trimisera iar la cinstita Trifena, care, primind pe Tecla sanatoasa de la priveliste, se bucura foarte, caci fiica ei ce murise i se aratase ei in vedenie, zicandu-i:

"Sa ai pe Tecla in locul meu si s-o rogi pe ea sa se roage pentru mine la adevaratul Dumnezeu, ca sa fiu mutata de aici la locul dreptilor".

Pentru aceea Trifena a iubit foarte mult pe Sfanta Tecla, ca pe o fiica a sa, si cu toata inima s-a lipit de dansa, vazand-o pe ea ca este roaba a lui Dumnezeu. Si a rugat-o pe ea sa mijloceasca pentru mantuirea fiicei ei celei moarte, Falconila.

Iar Sfanta Tecla a inceput cu dinadinsul a se ruga cu lacrimi catre induratul Dumnezeu. Si atat de mult au putut sfintele ei rugaciuni, incat Falconila s-a mantuit dupa moarte. Despre acest lucru marturiseste Sfantul Ioan Damaschin, zicand asa:

"Deci, au doar pe Falconila nu a mantuit-o intaia mucenita dupa moarte? Dar vei zice poate ca aceasta s-a petrecut dupa vrednicie, caci fiind intaia mucenita, se cadea sa i se asculte rugaciunea. Insa eu la aceasta iti zic: "Bine, era intaia mucenita. Dar gandeste-te pentru cine era rugaciunea! Nu pentru o pagana si slujitoare de idoli si cu totul nesfintita si straina de Domnul?"

Acelasi Damaschin ne da aceeasi marturie si a doua oara, cand istoriseste pentru Traian imparatul, cel mantuit dupa moarte prin rugaciunile Sf. Grigorie Dialogul, adaugand la povestirea aceea si ceva de Falconila, zicand asa:

"Aceasta zic si de Falconila ce s-a zis mai sus, ca ea nici de o rautate alta n-a fost vinovata. Iar acesta adica Traian, a randuit la multi mucenici amara moarte. Minunat esti, Stapane, si minunate sunt lucrurile Tale, si pe a Ta negraita milostivire o slavim!"

Dupa aceasta vrednica de credinta marturie a Sfantului Ioan Damaschin, ni se incredinteaza ca Falconila s-a mantuit dupa moarte prin rugaciunile sfintei celei dintai mucenite Tecla.

Deci petrecand Tecla in casa Trifenei pana a doua zi, a poruncit tiranul sa nu dea mancare fiarelor, ca, fiind flamande, mai degraba sa se porneasca a sfasia pe Tecla. Si fiind ziua a treia, adusera pe Sfanta Tecla la priveliste, ca sa fie data spre mancare fiarelor. In urma ei mergea si Trifena, plangand ca fecioara cea frumoasa si sfanta, fiind nevinovata, se da la moarte.

Deci, punand-o pe ea la locul cel de priveliste, a poruncit acel fara de rusine boier sa dezbrace pe sfanta, zicand:

"Poate in hainele ei vor fi farmece, pentru care nu o mananca fiarele. Dezbracati dar pe fermecatoarea aceasta si vom vedea de va ramanea intreaga".

Si asa statea sfanta fecioara in privelistea a tot poporul goala, avandu-si acoperamant numai singura rusinea, si graind ca David:

"Rusinea fetei mele m-a acoperit".

Si dand drumul asupra ei fiarelor celor flamande si intaratate, lei si ursi; acestea, iesind din inchisorile lor si vazand pe fecioara stand goala, isi plecau capetele la pamant si cu ochii cautau in jos, ca si cum le era rusine de goliciunea cea fecioreasca, si isi intorceau fetele de la dansa. Si era o minunata priveliste: fiarele cunosteau rusinea si isi intorceau ochii lor de la goliciunea fecioreasca, iar oamenii cu ochi nerusinati priveau la ea.

Astfel, fiara necuvantatoare era mustratoare si judecatoare oamenilor in privelistea aceea. Ca acelea, din fire fiind fiare, obiceiul omului curat l-au primit in sine, iar oamenii, intelegatori fiind, in orbiciunile cele de fiare s-au schimbat. Insa ce au sporit? Nimic. Pentru ca, vrand ca prin golirea cea din priveliste sa necinsteasca pe inteleapta fecioara, cinste i-au adaugat.

Sfantul Ioan Gura de Aur, pomenind de bine despre dezgolirea celor doua fete, a femeii lui Putifar in camara si a Teclei in adunarea a tot poporul, zice:

"Ce a folosit pe femeia egipteanca cea patimasa ca s-a dezgolit in camara? Si ce a vatamat-o pe intaia Mucenita Tecla, ca in priveliste a fost dezgolita? Pentru ca Tecla n-a gresit fiind dezgolita, precum a gresit acea egipteanca. Nici de necinste nu s-a umplut, ci s-a incununat. Si goliciunea acesteia in priveliste s-a incununat, iar aceea in camara cea incuiata s-a rusinat".

Deci, stand Sf. Tecla asa in priveliste, una din leoaice venind, s-a sculat inaintea ei si ii lingea picioarele, ca si cum ar da cinste curatiei celei fecioresti. De acest lucru pomeneste Sf. Ambrozie, zicand:

"Puteai sa vezi fiara zacand jos si picioarele sfintei lingand si cu mare glas marturisind ca pe sfantul trup fecioresc nu poate sa-l vatame. Se inchina fiara aceleia ce i se daduse ei spre mancare si, firescul sau narav uitandu-si, se imbraca in obiceiul pe care oamenii l-au pierdut!"

Vazand poporul ca fiarele nu vatama cu nimic pe sfanta, au strigat cu mare glas:

"Mare este Dumnezeul pe care il propovaduieste Tecla!"

Iar chinuitorul n-a cunoscut puterea lui Dumnezeu si a gandit alt lucru spre pierderea Sfintei Tecla: a sapat o groapa si, cu felurite jivini umpland-o, a aruncat in ea pe sfanta. Dar Cel ce a incuiat oarecand gurile leilor, Acela limbile cele otravite ale serpilor le-a tampit, furia lor a imblanzit-o si otrava lor a pierdut-o. Si a iesit sfanta de acolo nevatamata, toti minunandu-se si spaimantandu-se de aceasta straina vedere. Apoi, nepricepandu-se chinuitorul ce sa faca mai mult, a gandit una ca aceasta, cea mai de pe urma munca: aducand doi junei puternici, a poruncit sa o lege pe Tecla cu un picior de unul si cu un picior de altul si cu bolduri infierbantate sa impunga pe junei, ca, fugind, sa o rupa in doua. Dar si aceasta facand-o, sfanta s-a aflat intreaga, caci, atunci cand o legara pe ea cu franghii tari de juncii aceia si cu infocate fiare incepura a-i imboldi, indata funiile ca niste fire de paianjeni s-au rupt, iar juncii au fugit si sfanta a ramas pe loc, neavand nici o vatamare. Atunci mai-marele, mirandu-se de cele ce se faceau, a inceput a cunoaste dumnezeiasca putere care era cu fecioara aceasta. Si chemand pe Tecla, i-a zis ei:

"Cine esti tu si ce fel de putere este cu tine, ca nimeni nu poate sa te vatame pe tine?"

Iar ea nimic nu raspundea, decat numai aceasta:

"Sunt roaba a Dumnezeului celui viu".

Si temandu-se nelegiuitul de Dumnezeul Cel ce pazea de toata vatamarea pe Tecla, a poruncit sa o imbrace in haine de cinste, si i-a dat drumul, dandu-i o hotarare ca aceasta:

"Pe Tecla, roaba lui Dumnezeu, o las sloboda!"

Si a mers Tecla in casa Trifenei si s-a facut bucurie mare in casa aceea pentru eliberarea Teclei care, petrecand catava vreme la Trifena, a propovaduit cuvantul lui Dumnezeu si pe multi i-a invatat acolo sa creada in Hristos. Apoi a dorit sa vada pe Pavel, parintele si invatatorul ei, si aflandu-l, voia sa-i urmeze lui. Iar el a oprit-o pe ea, zicand:

"Nimeni nu merge la razboi cu mireasa!"

Si luand binecuvantare de la apostolul, s-a dus in Seleucia si s-a salasluit la un loc pustiu, in oarecare munte aproape de Seleucia, si acolo vietuia in post, in rugaciune si in dumnezeiasca gandire, si facea minuni multe, tamaduind toate bolile, pentru ca, instiintandu-se despre dansa multimea credinciosilor, veneau acolo, aducandu-si neputinciosii lor, pe care ea ii tamaduia.

Apoi s-a intamplat oarecand, in acel loc unde petrecea sfanta, ca mergand pe acolo un jertfitor paganesc din Seleucia calare pe cal si, vazand pe Sfanta Tecla adunandu-si verdeturi de hrana si vazand-o pe ea foarte frumoasa la fata, a poftit-o pe ea cu gand necurat si, lovindu-si calul, s-a repezit spre dansa, vrand sa-si savarseasca pofta lui; iar sfanta, cu puterea lui Dumnezeu intarindu-se, l-a apucat pe el si l-a trantit la pamant, si atat de tare l-a izbit de pamant, incat trei zile a zacut mut si nemiscat. Iar oamenii care treceau pe calea aceea, vazand pe jertfitorul acela ca zacea ca un mort, nu se pricepeau ce i s-a intamplat. Apoi a treia zi s-a facut stire de aceasta si in cetate, de unde multime de oameni au mers la dansul, vrand sa vada ce i s-a intamplat si sa-l ia la casa lui. Dar el, abia venindu-si in sine si ca din somn desteptandu-se, a stat pe picioarele sale si a zis:

"Pe o zeita oarecare am vazut si de la aceea am patimit primejdia aceasta".

Si abia a putut sa mearga la casa sa, fiind bolnav de lovirea aceea.

Apoi, chemand un zugrav, i-a poruncit lui sa inchipuiasca pe o scandurica pe fecioara aceea ce era ca de optsprezece ani. Iar cand zugravul a inceput a o inchipui dupa randuiala lui Dumnezeu, a nimerit foarte bine asemanarea Sfintei Tecla si, ca pe o vie inchipuire, a dus-o la jertfitorul, care, vazand icoana cea cu totul asemenea Sfintei Tecla, a zis:

"Cu adevarat, o fecioara ca aceasta am vazut eu".

Luand icoana, a sarutat-o si indata desavarsit s-a insanatosit. Si sculandu-se din pat, pazea cu cinste in casa sa acel chip al Sfintei Tecla. Dupa aceasta a crezut in Hristos cu toata casa sa, prin propovaduirea Sfintei Tecla cea intocmai cu apostolii, care, in acel loc petrecand ani indestulati, pe multi i-a povatuit la calea mantuirii si multora le-a ajutat in nevoi si toate neputintele a tamaduit.

Apoi doctorii si vrajitorii care erau in Seleucia - carora acum mestesugul le era intru nimic si care saracisera lipsindu-se de castigul de mai inainte, pentru ca toti cei cuprinsi de orice boala se duceau la Tecla lasandu-i pe ei -, s-au mahnit foarte mult si s-au maniat asupra tamaduitoarei celei bune, Tecla, care fara de plata tamaduia pe cei ce veneau la dansa. Si fiind porniti de mare zavistie si de manie, au indemnat asupra ei pe niste tineri fara de rusine, ca sa o spurce pe ea cu sila. Caci graiau intre ei zavistnicii:

"Fecioara Tecla este curata si pentru aceea este placuta marii zeite Artemida, care ii asculta cererile ei si ii da putere de tamaduiri neputinciosilor. Iar de va fi spurcata, se va intoarce de la dansa Artemida si se va lua de la dansa puterea cea tamaduitoare si se va mari iar mestesugul nostru doctoricesc".

Asa intre ei sfatuindu-se, s-au sarguit sa gaseasca pe acei fara de rusine, la un lucru ca acela, pe care, imbatandu-i cu vin, i-au rugat sa mearga si sa spurce pe Tecla. Si le-au dat lor aur mult si le-au fagaduit sa le dea mai mult de ar face Teclei sila, pentru ca, fiind nebuni si necredinciosi, nu stiau ca Tecla, nu cu puterea Artemidei, ci cu darul lui Hristos tamaduieste toata neputinta si toata boala. Iar tinerii cei fara de rusine, imbatandu-se de vin si sfatuindu-se cu doctorii si cu vrajitorii, au mers la dansa degrab, aprinsi fiind de pofta, plini de spurcate ganduri si de scopul cel rau si, vazandu-i Tecla, i-a intrebat:

"Ce vreti, fiilor?"

Iar ei au inceput a grai cuvinte spurcate.

Fresca din Man. Decani: Sf. Tecla intrand in munte

Deci, auzind acestea Sfanta Tecla si cunoscand gandul lor cel rau, a fugit din mainile lor; aceea care oarecand de fiare nu se infricosase, fugea acum de acei oameni nerusinati. Iar ei, ca vanatorii pe oaie, o izgoneau pe dansa prin pustie. Cand erau aproape sa o ajunga, ea s-a rugat lui Dumnezeu ca sa o izbaveasca din mainile acelor nerusinati. Si indata un munte de piatra, care se afla acolo, s-a desfacut din porunca lui Dumnezeu, primind pe sfanta inauntrul sau. Astfel i s-a aparat fecioria, si mormant cinstitului ei trup s-a aratat acel munte de piatra, pentru ca acolo a trait tot restul vietii si si-a dat sufletul in mainile Domnului, avand de toti anii vietii sale 90. Iar acum petrece in viata cea nesfarsita, marind pe datatorul de viata Hristos Dumnezeu, Cel impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh marit, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Nota. De vreme ce in viata sfintei acesteia, dupa intamplare a fost pomenit Traian, imparatul romanilor, care dupa moartea sa s-a mantuit prin rugaciunile Sfantului Grigorie, papa al Romei, socotesc ca este de trebuinta ca sa pomenim aici si povestirea despre dansul a Sfantului Ioan Damaschin. In cuvantul sau de la Sambata lasatului de carne scrie asa:

Grigorie Dialogul, episcopul vechii Rome, barbatul, precum il stiu toti, vestit in sfintenie si in intelegere, de care se spune ca la Sfanta Liturghie slujea cu dansul si dumnezeiescul inger; acesta oarecand, pe o cale pietroasa mergand, a stat cu osardie la rugaciune tare catre iubitorul de suflete Dumnezeu, pentru iertarea pacatelor lui Traian imparatul si indata a auzit un glas de la Dumnezeu, zicand:

"Rugaciunea ta am auzit-o si ii dau iertare lui Traian, dar tu sa nu mai adaugi inca sa-mi mai aduci Mie rugaciuni pentru cei necurati!"

Sursa: Crestin Ortodox: Viata si patimirea Sfintei Marii Mucenice Tecla

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Tecla, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Tecla strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Acatistul Sfintei Mari Muceniţe Tecla

Condacul 1

Vrednicei de fericire, prealăudatei şi întocmai cu Apostolii, întâi-pătimitoarei Marii Muceniţe Tecla, cântări veselitoare să-i aducem, ca uneia ce a deschis calea Împărăţiei, arătând că Hristos, iubitorul de oameni, pe toţi îi primeşte şi tuturor le dăruieşte cereasca Sa cămară; toţi cu un glas să strigăm către dânsa: Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Icosul 1

Bucură-te, fecioară curată şi preaînţeleaptă;
Bucură-te, că lucrarea Sfântului Duh s-a înrădăcinat în inima ta;
Bucură-te, că lumina cea de sus inima ta o a luminat;
Bucură-te, că primind lumina, de înţelepciune te-ai umplut;
Bucură-te, că sămânţa cuvântului lui Dumnezeu a căzut pe pământ bun în sufletul tău;
Bucură-te, că ai crezut în Fiul lui Dumnezeu şi L-ai iubit pe El;
Bucură-te, că de Dumnezeu cu tot sufletul te-ai lipit;
Bucură-te, că a sluji lui Hristos cu dragoste te-ai făgăduit;
Bucură-te, că acum în ceruri împreună cu El te proslăveşti;
Bucură-te, ceea ce ai deschis calea tuturor muceniţelor;
Bucură-te, că eşti ca un sfeşnic luminos înaintea lor mergând;
Bucură-te, că înaintea lui Hristos acum stai;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 2-lea

Auzind pe dumnezeiescul Pavel spunând că fecioara ce-şi păzeşte curăţia sa pentru dragostea lui Hristos are parte cu îngerii şi este a lui Hristos mireasă, te-ai aprins înlăuntru cu focul serafimilor şi, întru dorire mare fiind, ca ceara te topeai cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Şezând şi ascultând cuvintele lui Pavel, trei zile şi trei nopţi, ai uitat cu totul de tine, iar Teoclia, maica ta, înştiinţându-se cum că ai crescut în Hristos, a alergat cu mânie la logodnicul tău strigând: „Au tu nu te grijeşti de mireasa ta, că s-a sălbăticit?”, nepricepându-se ea că tu întru Hristos petreci. Pentru aceasta, noi te lăudăm zicând către tine:
Bucură-te, că te-ai făcut mireasă curată Cerescului Mire;
Bucură-te, că nici o odihnă trupească nu ţi-a fost poticnire;
Bucură-te, că şezând la picioarele Domnului pe Maria, sora Martei, ai urmat;
Bucură-te, că la amăgirile logodnicului tău nu te-ai uitat;
Bucură-te, că în inima ta pe Mirele Hristos Îl purtai;
Bucură-te, că pe Acesta cu ochii sufletului curat Îl priveai;
Bucură-te, că pe mirele cel stricăcios l-ai urât;
Bucură-te, că lui Hristos mireasă curată te-ai logodit;
Bucură-te, porumbiţă cu aripi poleite preastrălucitor;
Bucură-te, privighetoarea pustiei, cu viers dulce răsunător;
Bucură-te, piatră neclintită a credinţei în Hristos;
Bucură-te, începătură a preastrălucitei cete a Muceniţelor;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 3-lea

Văzându-se pe sine mirele tău defăimat şi cu totul lepădat, plângea cu amar, iar maica ta, mâniindu-se, te-a apucat de împletiturile părului şi cu picioarele te-a călcat, apoi într-o cămară închizându-te, cu foamea te-a chinuit. Iar tu pe toate cu dragoste le-ai suferit, cântând lui Hristos: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Plecându-se spre dragoste, maica ta plângea şi cu lacrimi te ruga să te întorci spre logodnicul tău cel bogat, de bun neam şi cinstit. Iar tu, preaînţeleaptă fiind, faţa dinspre dânsul întorcându-ţi, în jos căutând şi nimic grăind, ci numai spre Cerescul Mire adeseori suspinând, în taină te rugai. Pentru aceasta te lăudăm zicând:
Bucură-te, că ai fost luminată şi înţelepţită de Dumnezeu;
Bucură-te, că din mâinile lui Famir ca o pasăre din cursă te-ai slobozit;
Bucură-te, că şi mâinile maicii tale te-au chinuit;
Bucură-te, că în aceste necazuri lui Hristos ai mulţumit;
Bucură-te, că în Domnul ai iubit pe Apostolul lui Hristos, care te-a povăţuit pe calea mântuirii;
Bucură-te, că ai primit a umbla în urma lui Pavel, luminătorul tău;
Bucură-te, a apostoliei vrednică propovăduitoare;
Bucură-te, osârdnică slujitoare;
Bucură-te, că de darul lui Dumnezeu cu totul te-ai umplut;
Bucură-te, că a fi următoare Sfinţilor Apostoli te-ai învrednicit;
Bucură-te, că pecetea apostoliei de la vasul alegerii ai primit;
Bucură-te, că Apostolul Pavel ţi-a deschis calea mântuitoare;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 4-lea

Când ai auzit că au închis pe Pavel în temniţă, noaptea ai alergat şi, dând temnicerului colierul şi podoabele de aur de pe tine, ai intrat şi ai sărutat legăturile lui şi împreună cu dânsul cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Înştiinţându-se Apostolul despre cele pe care de la mama şi de la logodnic le-ai pătimit pentru curăţie, s-a bucurat cu bucurie mare, şi capul sărutându-ţi şi binecuvântându-te, te-a numit fiica sa, lăudându-te şi zicând:
Bucură-te, mireasă a lui Hristos;
Bucură-te, tânără fecioară;
Bucură-te, curată porumbiţă;
Bucură-te, crin alb al curăţiei;
Bucură-te, pământ bun pentru primirea cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, strigătoarea poftelor deşarte;
Bucură-te, fecioară blândă şi curată;
Bucură-te, surpătoarea începătorului răutăţii;
Bucură-te, stâlpul credinţei;
Bucură-te, diamantul credinţei cel nezdrobit;
Bucură-te, a mireselor lui Hristos înainte-mergătoare;
Bucură-te, că, dintre fecioare, cea întâi vrednică eşti de Împărăţia lui Dumnezeu;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 5-lea

Şezând tiranul la judecată, a fost acolo şi maica ta de faţă, care, uitând dragostea cea firească, cu mânie a strigat către judecătorul: „Cu foc să se ardă una ca aceasta, spre pilda altora”, iar tu, privind spre Pavel, te întăreai cu duhul, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

După ce nimica nu a sporit judecătorul, a poruncit ca să te ardă cu foc după dorinţa maicii tale, şi, adunând multe lemne şi aprinzându-le, de bunăvoie, nesilindu-te nimeni, te-ai suit deasupra lor, dorind să arzi ca un finic pentru dragostea Domnului tău; pentru aceasta şi noi cu dragoste te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că însemnându-te cu semnul Sfintei Cruci, ai intrat în foc, bucurându-te;
Bucură-te, că ai stins focul cel materialnic cu focul dumnezeieştii iubiri;
Bucură-te, că Însuşi Domnul în faţa ta în chipul lui Pavel a stat;
Bucură-te, că Însuşi îndreptarul de nevoinţă te-a întărit cu venirea Sa de faţă;
Bucură-te, că văzând pe Domnul, tainic te-ai umplut de darul Sfântului Duh;
Bucură-te, căci cu rugăciunea ta ai stins focul;
Bucură-te, că nevătămată ai ieşit din foc;
Bucură-te, că degrabă în urma lui Pavel ai alergat;
Bucură-te, că de piatra ta cu totul te-ai înstrăinat;
Bucură-te, că la propovăduire cu Apostolii ai umblat;
Bucură-te, că acum în ceruri cu dânşii te proslăveşti;
Bucură-te, că întocmai cu Apostolii Biserica te numeşte;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 6-lea

Amar de la rudenii, durere de la neamuri, aşa a urmat viaţa ta cea plină de chinuri: că lăsând piatra ta şi în altă cetate mergând, acolo guvernatorul, aflând cele despre tine şi rănindu-şi inima de frumuseţea ta, a vrut să strice podoaba ta cea sufletească, dar tu, curată porumbiţă, scăpând din cursele lui, ai cântat cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Râvnitoare fiind şi curată, nu te-ai plecat stăpânitorului, pentru care lucru, mâniindu-se, te-a osândit spre mâncarea fiarelor. Deci nevătămată rămânând, ai mers în casa Trifenei, care văzând că sănătoasă de la privelişte te-ai întors, te-a primit cu bucurie, zicând:
Bucură-te, priveliştea îngerilor;
Bucură-te, bucuria celor cereşti;
Bucură-te, groaza puterilor diavoleşti;
Bucură-te, veselia oamenilor pământeşti;
Bucură-te, că fiarele cunoscând puterea ce era întru tine, cinstindu-te, capetele lor şi-au plecat şi te-au cinstit;
Bucură-te, că oamenii cei cu cuvântare n-au cunoscut darul ce era vărsat întru tine;
Bucură-te, că fermecătoare pe tine te-au numit;
Bucură-te, că iarăşi, a doua oară la fiare spre mâncare te-au dat;
Bucură-te, că leii, văzând curăţia ta, s-au ruşinat;
Bucură-te, căci cu mare dar de la Dumnezeu ai fost dăruită;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 7-lea

Aşa cinstindu-te, Trifena te-a rugat să faci rugăciune pentru fiica ei Falconila care murise, şi îndată după rugăciunea ta s-a slobozit din legăturile iadului; iar maica ei, crezând în Domnul Hristos, s-a botezat, lăudându-te pe tine, izbăvitoarea fiicei sale, zicând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Necunoscând chinuitorul puterea lui Dumnezeu, a gândit alt lucru spre a ta pierzare: o groapă săpând şi cu feluri de jivine şi şerpi şi năpârci umplând-o, te-a aruncat acolo, iar noi cu nişte laude ca acestea te întâmpinăm, zicând:
Bucură-te, că în groapă ai fost aruncată;
Bucură-te, că boldurile şerpilor le-ai tocit;
Bucură-te, că mânia lui Dumnezeu ai îmblânzit;
Bucură-te, că otrava lor o ai pierdut;
Bucură-te, că proorocului Daniel te-ai asemănat;
Bucură-te, că înţeleptului şi preafrumosului Iosif ai urmat;
Bucură-te, că de răbdarea ta îngerii s-au minunat şi oamenii s-au spăimântat;
Bucură-te, că din multe curse ai scăpat;
Bucură-te, ajutătoarea noastră în necazuri;
Bucură-te, rugătoarea cea preafierbinte către Dumnezeu;
Bucură-te, izbăvitoarea noastră din muncile iadului;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 8-lea

Ieşind nevătămată din groapa cea pierzătoare, s-au înspăimântat toţi de această străină vedere, strigând: „Mare este Dumnezeul cel propovăduit de Tecla”, şi mulţi, crezând în Domnul nostru Iisus Hristos, s-au botezat, bucurându-se şi cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Străină cu adevărat şi înfricoşată muncă ţi-a hotărât cumplitul păgân, de doi juninci puternici să te lege a poruncit şi cu fiare înfocate a-i îmboldi a început, de care pătimire numai auzind ne înfricoşăm şi cântări de umilinţă îţi aducem:
Bucură-te, răbdătoare de chinuri nebiruită;
Bucură-te, biruitoarea vrăjmaşilor celor nevăzuţi;
Bucură-te, stâlp pe piatra credinţei întemeiat;
Bucură-te, temelie nesurpată şi neclintită;
Bucură-te, zidul cel preaputernic al credincioşilor;
Bucură-te, că ai zdrobit capul balaurului celui rău;
Bucură-te, că pe păgâni spre minunare i-ai adus;
Bucură-te, că slobozindu-ne din munci, în post şi în rugăciune ai petrecut;
Bucură-te, grădina lui Hristos cea încuiată;
Bucură-te, floare din văile lumii aleasă;
Bucură-te, făclie pusă în sfeşnicul ceresc;
Bucură-te, smirna cea cu dulce miros a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 9-lea

Putere din înălţime primind asupra jertfitorului păgânesc din Seleucia, l-ai aruncat la pământ, iară el, venindu-şi în sine, a poruncit să fie zugrăvit chipul tău; după aceea şi în Hristos a crezut, botezându-se cu toată casa lui, lăudându-te şi cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Înştiinţându-se noroadele că în pustiu petreci, au alergat toţi bolnavii ca la un doctor iscusit şi, dobândindu-şi sănătatea, lăudau pe Dumnezeu, Cel ce un dar ca acesta ţi-a dăruit. Pentru aceasta, te rugăm, dă-ne şi nouă sănătate cu sfintele tale rugăciuni, ca să te lăudăm aşa:
Bucură-te, tămăduirea tuturor durerilor trupeşti;
Bucură-te, vindecătoarea bolilor trupeşti;
Bucură-te, folositoarea grabnică a celor din necazuri şi din nevoi;
Bucură-te, apărătoarea de orice primejdii;
Bucură-te, rugătoare fierbinte către Dumnezeu;
Bucură-te, sprijinitoarea văduvelor şi ocrotirea orfanilor;
Bucură-te, mijlocitoarea păcătoşilor către Dumnezeu;
Bucură-te, a neamului creştinesc mare ajutătoare;
Bucură-te, a Bisericii podoabă prealuminoasă;
Bucură-te, a fecioarelor de curăţie îndemnătoare;
Bucură-te, albină a raiului de multă miere aducătoare;
Bucură-te, că eşti întâia muceniţă purtătoare de cunună;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 10-lea

„Cine mă va despărţi de dragostea lui Hristos”, a strigat fecioara cea preaînţeleaptă, „necazurile, primejdiile sau durerile? Ci acest pahar dulce mi se face mie pentru dragostea Împăratului Ceresc, pe Care avându-L, împreună cu El mă voi proslăvi şi voi dănţui împreună cu îngerii”, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid mare te-a câştigat lumea şi în necazuri mare apărătoare; dă-ne şi nouă cu sfintele tale rugăciuni a trece fără primejdie porţile morţii, ca să te lăudăm zicând:
Bucură-te, trâmbiţa adevărului;
Bucură-te, chitara cuvântării de Dumnezeu;
Bucură-te, alăută care ai cântat Evanghelia lui Hristos;
Bucură-te, organ insuflat de dumnezeiescul Pavel;
Bucură-te, limbă de foc care străluceşti mintea celor pecetluiţi cu darul Duhului;
Bucură-te, vioară şi muzică a darului celui duhovnicesc;
Bucură-te, rândunica lui Hristos cea dulce răsunătoare;
Bucură-te, ceea ce Evanghelia de la Pavel ai învăţat;
Bucură-te, că pe aceasta luminat la neamuri o ai predicat;
Bucură-te, că ai iubit împreună cu Pavel a muri şi cu Hristos a vieţui;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 11-lea

Văzând Stăpânul a toate căderea neamului omenesc prin călcarea poruncii strămoşeşti, te-a dăruit pe tine lumii ca pe o făclie luminoasă, ca să luminezi minţile cele întunecate şi să tragi la Hristos cete de mucenici. Pentru aceasta şi noi, închinându-ne, mulţumim Făcătorului de bine cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Minune mare s-a făcut la sfârşitul vieţii tale, fericită muceniţă, că muntele cel de piatra desfăcându-se cu porunca lui Dumnezeu, te-ai ascuns de la ochii cei fără de ruşine, iar noi te întâmpinăm cu laude de cântări aşa:
Bucură-te, că tinereţile tale prin chinuri au înflorit;
Bucură-te, că după aceea viaţa ta în post şi în lacrimi ai petrecut;
Bucură-te, că în munţi ca o pasăre ai petrecut;
Bucură-te, că piatra s-a desfăcut la porunca lui Dumnezeu şi te-a primit şi de ochii celor fără de ruşine te-a acoperit;
Bucură-te, că la bătrâneţi cinstite ai ajuns;
Bucură-te, că muntele cel de piatră mormânt ţi s-a făcut;
Bucură-te, că de acolo ai fost chemată la odihna cerească;
Bucură-te, căci cu mare cinste ţi s-au deschis porţile raiului;
Bucură-te, că îngereşte acum te închini Făcătorului tău;
Bucură-te, că acum în grădina raiului te veseleşti;
Bucură-te, că neîncetat Îl slăveşti acum pe Domnul;
Bucură-te, că de frumuseţea Lui negrăit te îndulceşti;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 12-lea

Precum în viaţa aceasta toate neputinţele şi bolile tămăduiai, aşa şi acum, petrecând în lumina Sfintei Treimi, nu ne uita pe noi, neamul tău cel de jos, ci sănătoşi ne păzeşte cu rugăciunile tale şi ne învredniceşte ca în pământul celor blânzi să cântăm lui Dumnezeu împreună cu tine cântare: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Lăudăm, cinstim şi cântăm nevoinţele, luptele şi răbdarea ta până la sfârşit, pentru care Hristos te-a proslăvit în cer şi pe pământ. Pentru aceasta te rugăm: izbăveşte-ne de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, de boli şi din toate relele întâmplări, pe noi, cei ce-ţi cântăm:
Bucură-te, dulce privighetoare;
Bucură-te, porumbiţă încântătoare;
Bucură-te, trandafirul cel cu bună mirosire;
Bucură-te, strugure plin de darul Sfântului Duh;
Bucură-te, cu Pavel întocmai glăsuitoare;
Bucură-te, cu Petru împreună-luptătoare;
Bucură-te, că împreună cu ei te rogi pentru lume către Domnul;
Bucură-te, sprijinul celor nedreptăţiţi;
Bucură-te, maica celor lipsiţi;
Bucură-te, a bătrâneţilor cinstită împodobitoare;
Bucură-te, diamantul Bisericii cel preastrălucit;
Bucură-te, neadormită rugătoare către Dumnezeu pentru suferinţele noastre;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 13-lea

O, prealăudată Mare Muceniţă Tecla, primeşte această scumpă laudă din dragoste alcătuită, precum Mântuitorul banii văduvei, şi în ziua Înfricoşătoarei Judecăţi, cere de la Hristos iertare păcatelor noastre, ca intrând în viaţa cea fără de sfârşit să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Când slăviţii Apostoli.., Condacul 1: Vrednicei de fericire, prealăudatei…,

Icosul 1

Când slăviţii Apostoli, buna propovăduire a lui Hristos în lume purtând, au mers în Iconia şi te-au aflat pe tine, frumoasă fecioară, având optsprezece ani, fiind de neam mare şi slăvit, logodită fiind cu un tânăr asemenea bogat, anume Famir, văzând tu minunile ce se făceau de către Apostoli, şedeai ascultând cuvintele lor în casa lui Onisifor şi luând aminte la cele ce grăiau dânşii. Pentru acestea te lăudăm zicând:
Bucură-te, fecioară curată şi preaînţeleaptă;
Bucură-te, că lucrarea Sfântului Duh s-a înrădăcinat în inima ta;
Bucură-te, că lumina cea de sus inima ta o a luminat;
Bucură-te, că primind lumina, de înţelepciune te-ai umplut;
Bucură-te, că sămânţa cuvântului lui Dumnezeu a căzut pe pământ bun în sufletul tău;
Bucură-te, că ai crezut în Fiul lui Dumnezeu şi L-ai iubit pe El;
Bucură-te, că de Dumnezeu cu tot sufletul te-ai lipit;
Bucură-te, că a sluji lui Hristos cu dragoste te-ai făgăduit;
Bucură-te, că acum în ceruri împreună cu El te proslăveşti;
Bucură-te, ceea ce ai deschis calea tuturor muceniţelor;
Bucură-te, că eşti ca un sfeşnic luminos înaintea lor mergând;
Bucură-te, că înaintea lui Hristos acum stai;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul 1

şi se face otpustul.

Sursa: Doxologia, Acatistul Sfintei Mari Muceniţe Tecla, cea întocmai cu Apostolii

Pagini