Site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse publica raspunsurile date pentru scrisorile adresate cu privire la Sinodul Pan-ortodox si Declaratia comuna a Papei si a Patriarhului Kiril de la Havana

• Patriarhia.ru: Răspunsul oficial al Departamentului pentru relațiile externe bisericești cu privire la Sfântul și Marele Sobor Panortodox

Ținând cont de scrisorile expediate pe adresa diverselor instituții sinodale cu prilejul Soborului Panortodox care urmează să aibă loc, site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse publică explicarea dată de Departamentul pentru relațiile externe bisericești al Patriarhiei Moscovei.

Sfântul și Marele Sobor al Bisericii Ortodoxe, a cărui desfășurare pe insula Creta este planificată în perioada 18-27 iunie 2016, nu va lua în discuție probleme dogmatice, pentru că acestea au fost deja discutate de Soboarele Ecumenice. Convocarea Soborului Panortodox nu este cauzată de influența unor anumite forțe politice sau procese în plan mondial, deoarece pregătirea lui, care continuă din anul 1961, a început și a evoluat în cu totul alte condiții istorice și politice.

Soborul ce urmează să fie convocat nu poate fi „Cel de-al optulea Sobor Ecumenic”. Mulți scriitori bisericești din vechime, inclusiv cei care sunt venerați în ceata sfinților, numeau cel de-al optulea Sobor Ecumenic fiind cel care a avut loc în Constantinopol în anii 879-880, la care au fost discutate adăugirile la Simbolul credinței. Referitor la Soborul care se va întruni pe Creta, după cum a declarat cu certitudine Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril la Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din 2 februarie 2016, acesta

„noi nu îl numim Ecumenic. Spre deosebire de Soboarele Ecumenice vechi, el nu este convocat pentru a lua decizii pe teme de învățătură a credinței, pentru că acestea au fost luate cu mult timp în urma și ele nu prezintă obiectul unor revizuiri. El nu este convocat nici pentru a introduce inovații în viața liturgică a Bisericii și în ordinea sa canonică”.

Obiectul discuțiilor în cadrul Soborului Panortodox vor fi doar acele probleme care din pricina unor cauze de ordin istoric nu au căpătat o soluționare general recunoscută în dreptul bisericesc ca, de pildă, problema cu privire la colaborarea în cârmuirea duhovnicească a credincioșilor ortodocși care locuiesc în afara hotarelor canonice ale Bisericilor Ortodoxe Locale. Sfântul și Marele Sobor este chemat de asemenea să-și exprime opinia coordonată și autoritară a Bisericii Ortodoxe cu privire la  unele probleme actuale ale lumii contemporane.

La Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe care a avut loc în perioada 21-28 ianuarie anul curent, a fost adoptată o hotărâre privind discutarea a șase documente ce urmează a fi prezentate la Sobor. La insistența Bisericii Ortodoxe Ruse toate aceste proiecte au fost publicate, inclusiv pe site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei (www.patriarchia.ru/db/document/4361821/) și pe cel al Departamentului pentru relațiile externe bisericești al Patriarhiei Moscovei (www.mospat.ru). Luând cunoștință de proiectele publicate ale deciziilor sobornicești, orice membru interesat al Bisericii are posibilitatea să se convingă că îngrijorările privind schimbarea la Sobor a regulilor bisericești, cum ar fi: abolirea monahismului, adoptarea căsătoriei la episcopat și a doua căsătorie la clerici, micșorarea sau eliminarea posturilor, trecerea tuturor Bisericilor Locale la noul calendar, precum și semnarea uniei cu Biserica Romano-Catolică și unirea cu confesiunile eterodoxe - sunt nefondate.

Astfel, de exemplu, în documentul „Importanța postului și respectarea lui astăzi” nu numai că nu sunt lichidate posturile existente în Biserica Ortodoxă, dar pentru prima dată (!) este proclamat caracterul general-obligatoriu al posturilor de Crăciun, al sfinților apostoli Petru și Pavel și al Adormirii Maicii Domnului, care, spre deosebire de postul Sfintei Patruzecimi, nu erau incluse în canoanele sfinte în epoca veche.

Documentul cu genericul „Autonomia și modalitatea proclamării ei” este chemat să completeze normele insuficiente ale dreptului bisericesc. Proiectul dat legiferează canonic dreptul fiecărei Bisericii autocefale să confere în mod independent un anumit grad de autonomie unei părți a ei.

Proiectul documentului „Taina căsătoriei și impedimentele pentru încheierea ei” afirmă, în special, imposibilitatea încheierii căsătoriei pentru persoanele care sunt hirotonite sau au primit tunderea în monahism.

Problema situației canonice a diasporei ortodoxe, adică a credincioșilor care locuiesc în afara hotarelor geografice ale unei anumite Biserici Ortodoxe Locale, reflectată în proiectul încă a unui document sobornicesc, nu a avut soluționare până la momentul de azi, deoarece a apărut în starea ei actuală abia în secolul al XX-lea. Proiectul deciziei Soborului Panortodox cu privire la problema dată este orientat sper întărirea ajutorului reciproc al ortodocșilor prin crearea în diverse regiuni ale lumii a Adunărilor episcopale, în care cu drepturi egale intră episcopi canonici care își duc slujirea în aceste regiuni.

Documentul cu tema „Problema calendarului”, la inițiativa Bisericii Ortodoxe Ruse și în corespundere cu decizia Sinaxei deja menționate a Întâistătătorilor, este eliminat din ordinea de zi a Soborului Panortodox.

Documentul „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană” adresat nu doar către copiii Bisericii, dar și către lumea exterioară, descoperă cauzele duhovnicești ale crizei în viața economică, politică și socială a multor state, cauzate de depărtarea societăți contemporane de valorile morale de bază ale creștinismului.

În pofida vorbelor răspândite cu rea voință, în documentul „Relața Bisericii Ortodoxe față de restul lumii creștine” în nici un fel nu se afirmă unia cu romano-catolicii, iar comunitățile eterodoxe nu sunt numite în aceeași măsură drepte sau mântuitoare alături de Biserica Ortodoxă. Îngrijorările privitor la faptul că scopul documentului constă, cică, în afirmarea ecumenismului ca a unei învățături, obligatorii pentru toți ortodocșii, nu au nici un temei. Însăși expresia „mișcarea ecumenică” este folosită în document exclusiv în context istoric pentru descrierea realității din trecut. Totodată în proiectul documentului Soborului Panortodox sunt fără echivoc trasate criteriile de participare a Bisericii Ortodoxe la relațiile intercreștine. Astfel, se spune direct că relațiile Bisericii Ortodoxe cu comunitățile eterodoxe

„trebuie să fie fondate pe clarificarea cât mai grabnică și mai dreaptă de către ele a tuturor temelor ecleziologice, în special în domeniul învățăturii despre taine, har, preoție și succesiunea apostolică în genere”.

Referitor la Consiliul mondial al Bisericilor, în document se menționează că Biserica Ortodoxă 

„nu acceptă ideea «egalității confesiunilor» și nu poate percepe unitatea Bisericii ca un anume compromis interconfesional”.

De asemenea este necesar de menționat că intrarea Bisericii Ortodoxe Ruse în organizația intercreștină dată a fost posibilă doar după adoptarea de către ea în anul 1950 a  „Declarației de la Toronto” care până în ziua de azi rămâne a fi unul din documentele de bază ale ei. Declarația subliniază că și

„Consiliul mondial al Bisericilor nu este și niciodată nu trebuie să devină o super-Biserică”,

că scopul său este de

„a contribui la studierea și discutarea problemelor unității Bisericii”.

După cum a fost menționat în mod special,

„calitatea de membru al Consiliului Mondial nu presupune ca fiecare Biserică să considere alte Biserici-membre ca fiind Biserici în sensul adevărat și deplin al acestui cuvânt… Nici o Biserică datorită statutului său de membru nu este obligată să treacă sub tăcere, să micșoreze sau să schimbe mărturisirea sa a adevărului în plinătatea lui”.

Adoptarea acestor principii de către Consiliul mondial al Bisericilor i-a dat posibilitate Bisericii Ortodoxe, fără a păcătui în vreun anumit mod împotriva învățăturii sale de credință, să mărturisească fără impedimente creștinilor eterodocși despre adevărul lui Hristos, despre faptul că restabilirea unității lăsate ca moștenire de Dumnezeu este posibilă doar în sânul Bisericii care este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, aceasta fiind anume Biserica Ortodoxă (ceea ce este clar arătat în proiectul pregătit).

Tezele redate în „Declarația de la Toronto” satisfac și cerințele care, conform documentului „Principiile de bază ale atitudinii Bisericii Ortodoxe Ruse față de confesiunile eterodoxe”, adoptat la Soborul Arhieresc în anul 2000, sunt necesare pentru statutul de membru al Bisericii Ruse în diverse organizații  intercreștine. În corespundere cu documentul dat, Patriarhia Moscovei nu poate fi membrul organizațiilor în care „statutul, regulamentul sau procedura cer lepădarea de învățătura de credință sau tradițiile Bisericii Ortodoxe”, iar „Biserica Ortodoxă nu are posibilitate să mărturisească despre sine ca despre Una Sfântă Sobornicească și Apostolească Biserică” (punctul 5.2).

În conformitate cu același document,

„mărturia nu poate fi efectuată în formă de monolog – ea presupune pe cei care aud, presupune o comunicare. Dialogul presupune două părți, o deschidere reciprocă față de comunicare, hotărârea pentru înțelegere”.

Evident că un astfel de dialog va fi imposibil, dacă una din părți va numi pe cealaltă parte că este o comunitate eretică. Despre același lucru Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a vorbit în predica sa recentă ținută în Duminica Triumfului Ortodoxiei:

„De îndată ce o să spuneți omului că este eretic, închideți orice posibilitate de a comunica cu el – el încetează să vă mai audă și devine dușmanul vostru, doar pe sine el nu se consideră eretic și recepționează aceste cuvinte ca o ofensă”.

Sfântul ierarh Marcu al Efesului, care a vorbit la Soborul de la Ferrara-Florenţa, demascând rătăcirile latinilor, adresându-se către Papa de la Roma, îl numea „Sanctitatea Sa Părintele” și „Preafericitul Papă al Romei Vechi”, iar disputele din timpul Soborului cu catolicii le descria în următoarele cuvinte:

„Astăzi membrii Trupului Domnului, anterior scindați și separați pe parcursul a multor veacuri, se grăbesc spre unirea reciprocă!”

Pentru a afla cum gândea și proceda cu adevărat sfântul ierarh, trebuie de luat cunoștință de cartea arhimandritului Amvrosie (Pogodin) „Sfântul ierarh Marcu al Efesului și unia de la Florența”, în care sunt aduse în original cuvântările lui în cadrul Soborului de la Ferrara-Florenţa, precum și cele de după Sobor. Sfântul ierarh a făcut tot posibilul ca într-un dialog reciproc respectuos să îi încline pe oponenții săi spre întoarcerea pe calea cea dreaptă. Iar când a devenit clar că este cu neputință, el s-a opus cu bărbăție latinilor, apărând puritatea Ortodoxiei.

Anume așa procedează Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril, apărând cu râvnă credința ortodoxă și prezentând interesele Bisericii Ortodoxe Ruse în dialogul purtat cu persoanele creștine eterodoxe, cu persoanele de alte confesiuni și cu ateii. Evitarea unui astfel de dialog ar fi o crimă în fața Domnului, Care a poruncit apostolilor Săi - mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă (Mt. 28:19-20). Dacă apostolii ar fi șezut închiși, ocolind orice fel de contact cu cei de alte confesiuni, propovăduirea Evangheliei lui Hristos niciodată nu ar fi ieșit peste hotarele foișorului din Sion. Disprețul față de persoanele de altă religie sau de alte concepții aseamănă pe acel om cu fariseii, a căror precauție principală era să nu se spurce de la atingerea de cei care credeau incorect din punctul lor de vedere.

Anume cu fariseii se aseamănă acei „râvnitori ai Ortodoxiei” care duc azi în eroare poporul lui Dumnezeu cu povestiri false despre chipurile pregătirea unui sobor atihrist, dar nu cu apostolii și nu cu sfântul ierarh Marcu al Efesului. Pe când cauza apostolilor și a sfântului ierarh Marcu al Efesului o continuă acei care fără de frică intră în dialog cu creștinii eterodocși - nu de dragul dobândirii unor compromisuri în învățătura de credință, dar de dragul mărturisirii despre puritatea și adevărul credinței ortodoxe, de dragul găsirii unor forme acceptabile de coexistență reciprocă, de dragul salvării vieților creștinilor prigoniți, de dragul apărării comune a familiei ca a unei uniuni sfințite de Dumnezeu dintre un bărbat și o femeie, de dragul apărării vieții pruncilor nenăscuți, de dragul păcii pe pământ.

Trebuie să menționăm de asemenea că Regulamentul de lucru al Soborului Panortodox, adoptat la Sinaxa Întâistătătorilor, exclude posibilitatea discutării altor documente decât cele șase, menționate mai sus. Mai mult ca atât, în corespundere cu Regulamentul, toate amendamentele la documentele indicate – dacă va apărea o astfel de necesitate – pot fi adoptate în exclusivitate cu decizia unanimă a tuturor Bisericilor Locale, ceea ce înseamnă că nici un amendament nu poate fi acceptat, dacă măcar una din Bisericile Locale care participă la lucrările Soborului va declara dezacordul său. O atare ordine de luare a deciziilor permite Bisericii Ortodoxe Ruse să participe liber la lucrările Soborului Panortodox, fără a avea temeri că Bisericile Locale vor fi impuse să adopte vreo decizie în dezacord cu învățătura sfinților părinți și Tradiția multiseculară a Bisericii.

În baza celor menționate, Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse care și-a ținut lucrările în perioada 2-3 februarie a aprobat participarea delegației Patriarhiei Moscovei la  Soborul Panortodox ce urmează să fie convocat, chemând pe toți copiii Bisericii noastre la o rugăciune stăruitoare, ca lucrările lui „să servească binelui Bisericii lui Hristos”. Afirmația difuzată în ultimul timp că Soborul Arhieresc nu ar fi avut suficiente împuterniciri de a adopta astfel de decizii, trebuie să fie recunoscută nu drept eronată, dar cea care răstoarnă însăși temeliile existenței Bisericii Ortodoxe, pe care din vremurile apostolicești o caracterizează structura sa ierarhică.

Arhipăstorii Bisericii Ortodoxe Ruse în frunte cu Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril, care urmează să participe la lucrările Soborului  Panortodox, vor contribui prin toate forțele la faptul ca Sfântul și Marele Sobor să adopte decizii în spiritul fidelității stricte cu Sfânta Tradiție.

În corespundere cu Hotărârea Soborului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse chemăm la rugăciunea stăruitoare,

„ca Domnul să-și arate voia Sa membrilor Sfântului și Marelui Sobor al Bisericii Ortodoxe ce urmează să își țină lucrările și ca desfășurarea lui să întărească unitatea Ortodoxiei, să servească întru binele Bisericii lui Hristos, la slava lui Dumnezeu, la păstrarea credinței ortodoxe intacte”.

*** 

• Patriarhia.ru, Răspunsul oficial al Departamentului pentru relațiile externe bisericești cu privire la scrisorile expediate cu prilejul întâlnirii Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii Chiril cu Papa de la Roma Francisc

Ținând cont de scrisorile expediate pe adresa diverselor instituții sinodale cu prilejul întâlnirii Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii Chiril cu Papa de la Roma Francisc, care a avut loc la 12 februarie 2016 la Havana, site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse publică explicarea dată de Departamentul pentru relațiile externe bisericești al Patriarhiei Moscovei.

Cauza principală care a contribuit la convocarea întâlnirii a fost necesitatea de a discuta fără amânare situația tragică, cauzată de prigonirea creștinilor într-un șir de regiuni ale lumii, în primul rând în Orientul Apropiat, unde la ora actuală ei sunt supuși unui adevărat genocid. Se află în primejdie însăși existența creștinismului acolo unde a apărut cândva Biserica lui Hristos, unde a propovăduit Însuși Domnul și sfinții Săi ucenici. Creștinii sunt nimiciți în masă, sunt izgoniți din casele proprii, sunt distruse sfintele relicve vechi, sunt  profanate bisericile și mănăstirile. Conform datelor organizațiilor internaționale, la fiecare cinci minute în lume este ucis un creștin. În 24 de ore – circa trei sute de persoane, mai mult de 100 de mii -  într-un an. Actualmente asupra creștinilor s-au prăbușit atâtea prigoniri, cum nu au fost niciodată în istorie. În Irak au locuit un milion și jumătate de creștini – au rămas 150 de mii, în Siria din două milioane de creștini au rămas doar 500 de mii. În Libia practic nu au mai rămas creștini. În Nigeria s-au dezlănțuit radicalii fundamentaliști, ucigând creștini, trecând prin sabie sate întregi. Același lucru se întâmplă în Pakistan, Afganistan, în același timp creștinii nu obțin nici un fel de apărare.

O situație atât de îngrozitoare a fost cauza faptului că Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse a adoptat unanim decizia cu privire la necesitatea stringentă de a depune toate eforturile posibile pentru a contracara forțele răului, ale căror victime devin multe mii de creștini (Hotărâri, p.9).

Biserica Ortodoxă Rusă singură a trecut în secolul al XX-lea prin vremuri groaznice ale prigoanei pentru numele lui Hristos. Trecând prin focul încercărilor crunte, Biserica noastră nu poate rămâne impasibilă față de asasinările și chinurile oamenilor care sunt supuși prigoanelor pentru credința în Hristos. Biserica Ortodoxă Rusă și personal Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril fără încetare își ridică vocea întru apărarea fraților aflați în suferință, folosind pentru acest obiectiv atât organismele internaționale, cât și întâlnirile cu personalitățile religioase, politice și publice. În această ordine de idei se află și întâlnirea Sanctității Sale cu Papa Francisc care este liderul religios cu autoritate pentru milioane de oameni în Occident.

În Declarația comună, adoptată ca urmare a întâlnirii, Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril și Papa Francisc au adresat un apel către toate forțele, care încearcă să opună rezistență extremismului, la acțiuni concordate. Patriarhul și Papa s-au adresat liderilor politici, înduplecându-i să  depășească contradicțiile și să-și unească puterile în lupta împotriva pericolului comun. Acest apel s-a dovedit a fi foarte actual, despre aceasta mărturisește faptul că statele dezvoltate ale lumii au căzut de acord după întâlnirea dată să încheie un armistițiu în Siria. Iar la ora actuală deja mulți sirieni și-au unit forțele în lupta împotriva teroriștilor care încearcă să distrugă statul lor și să nimicească în el pe creștini. Liderii Bisericilor creștine din Orientul Apropiat au răspuns cu recunoștință la cuvintele de compasiune și susținere, adresate către ei de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse și conducătorul Bisericii Romano-Catolice.

Autorii scrisorilor expediate ar fi bine să răspundă la întrebarea următoare: 

Dacă de întâlnirea voastră cu un catolic influent ar depinde viața unei persoane, inclusiv a unui ortodox, oare conștiința voastră creștină v-ar permite să evitați această întâlnire? Cu atât mai mult când este vorba de mii de vieți omenești. Pe când armistițiul stabilit după întâlnirea ce a avut loc a păstrat viața multor oameni, iar în viitorul apropiat va permite reîntoarcerea pe pământul natal a celor care sunt azi în pribegie, inclusiv a multor ortodocși. Dacă eforturile militarilor ruși în Siria care acordă ajutor nu doar creștinilor, dar și reprezentanților altor religii, sunt percepute de credincioșii noștri în plan pozitiv, pentru ei sunt ridicate rugăciuni și nu este pus sub semnul întrebării credința lor ortodoxă, de ce atunci în fapta întâlnirii Sanctități Sale Patriarhul cu Papa de la Roma se întrezărește îndepărtarea de la credința ortodoxă?

La întâlnirea în Havana s-a acordat atenție unei probleme atât de importante cum este încetarea confruntării sângeroase în Ucraina, ce se reflectă cu durere în inima fiecărui credincios al Bisericii Ortodoxe Ruse. Una din forțe care este inclusă în acest conflict sunt uniații ucraineni, care îl recunosc pe Papa de la Roma în calitate de conducător suprem. La întâlnirea cu Sanctitatea Sa Patriarhul, Papa pentru prima dată la un nivel atât de înalt a recunoscut că unia nu este calea către unitate și în Declarația comună a răsunat apelul la solidaritatea socială și pacificarea activă în Ucraina. Importanța acestei declarații este greu de supraestimat. Nu este întâmplător că acele forțe care sunt împotriva instaurării păcii în această țară și de mult timp adresează învinuiri Bisericii Ortodoxe Ruse, e vorba în primul rând de greco-catolicii ucraineni, au ieșit cu o critică dură a Papei Francisc pentru faptul că a semnat Declarația comună.

În această Declarație se subliniază, de asemenea, că scindarea dintre ortodocșii în Ucraina poate fi soluționată doar pe cale canonică. Declarația a devenit o susținere reală a  Bisericii Ortodoxe din Ucraina a Patriarhiei Moscovei care în condiții de conflict este supusă atacurilor din partea scizioniștilor și forțelor naționaliste pentru fidelitatea sa față de unitatea bisericească. Grație documentului semnat în Havana, adevărul despre cele întâmplate în Ucraina a devenit cunoscut întregii lumi, iar Biserica Ortodoxă din Ucraina, care era supusă până atunci la încercări de blocadă informațională, a obținut susținere la cel mai înalt nivel.

În timpul conversației ce a durat două ore, Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril și Papa Francisc au abordat și alte teme importante - apărarea valorilor creștine tradiționale în Europa, apărarea familiei, a vieții și a demnității persoanei. Sunt bine cunoscute faptele de discriminare la care este supusă azi credința creștină în lumea occidentală. Ideologiei laice agresive, inspirate de stăpânitorii întunericului acestui veac, de duhurile răutății care sunt în văzduhuri (Ef. 6:12), îi este indiferent la ce confesiune aparțin acei care se numesc pe sine creștini. Legislația multor state cere actualmente să fie interzisă orice pomenire a lui Hristos în viața publică. Deseori este interzisă purtarea cruciuliței la piept, instalarea bradului de Crăciun în locuri publice, mărturisirea deschisă a propriei credințe. Se impune ideea că ar exista alte tipuri alternative de căsătorie, este supusă reformulării noțiunea despre familie care poate fi acceptata, cică, ca o unitate nu doar dintre un bărbat și o femeie. În asemenea condiții vocea Bisericii Ortodoxe Ruse, poziția ei fermă în apărarea moralității tradiționale, pot deveni repere pentru cei care au grijă de păstrarea temeliei morale a vieții omului și a societății. În Declarația comună Patriarhul Chiril și Papa Francisc au formulat clar abordarea unanimă în această temă.

Într-un șir de scrisori parvenite este exprimată îngrijorarea pentru puritatea Ortodoxiei. În legătură cu aceasta menționăm că Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril în permanență menționează importanța apărării credinței ortodoxe în vremurile noastre deloc simple. În predica ținută în Duminica Triumfului Ortodoxiei la 20 martie 2016, dumnealui s-a adresat cu un apel la copiii Bisericii Ortodoxe Ruse:

„Noi trebuie să apărăm Ortodoxia, precum au apărar-o părinții celui de-al VII-lea Sobor Ecumenic, precum au apărat-o Patriarhul Metodiu și împărăteasa Teodora cu ceata de ierarhi, precum a apărat-o sfântul ierarh Marcu al Efesului, mărturisitorii și noii mucenici ai Bisericii Ruse”.

Departamentul pentru relațiile externe bisericești atrage atenția asupra faptului că marele apărător al Ortodoxiei sfântul ierarh Marcu al Efesului, la care deseori fac trimiteri oponenții oricăror tangențe cu catolicismul, a recunoscut faptul scindării tragice dintre Biserica Răsăriteană și cea Occidentală și a crezut în posibilitatea restaurării unității pierdute în temelia adevărului credinței ortodoxe. Salutându-l pe Papa Eugeniu IV în numele reprezentanților Bisericii Ortodoxe Orientale la deschiderea Soborului de la Ferrara-Florenţa în anul 1438, sfântul ierarh îi adresează următoarele cuvinte:

„Astăzi membrii Trupului Domnului, anterior divizați și scindați pe parcursul a multe veacuri, se grăbesc spre unirea reciprocă! Și nu dorește Conducătorul – Dumnezeul Hristos – să fie de-asupra trupului Său divizat și Dragostea nu năzuiește să ia de la noi cu desăvârșire legăturile iubirii! De aceea El te-a îndemnat pe tine, Primul între slujitorii Bisericii Lui, să ne inviți pe noi aici… Așadar, Preasfinte Părinte, primește pe copiii Tăi veniți de departe din Orient: cuprinde-i pe cei care au fost separați timp de mult timp, tămăduiește-i pe cei sfioși” (cit. după: Arhim. Amvrosii (Pogodin). Sfântul ierarh Marcu al Efesului și unia Florentină. Mănăstirea „Sfânta Treime” a Bisericii Ruse din Străinătate, Jordanville, 1963).

 Însă când, în pofida așteptărilor, la sobor a fost declarată unitatea pe baza compromisului, nepermis în problemele credinței, sfântul ierarh Marcu al Efesului s-a opus cu fermitate unei atare decizii și nu a semnat documentul de unificare.

Anume așa procedează Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril, apărând cu râvnă credința ortodoxă și prezentând interesele Bisericii Ortodoxe Ruse în dialogul purtat cu persoanele creștine neortodoxe, cu persoanele de alte confesiuni și cu ateii. Evitarea unui astfel de dialog ar fi o crimă în fața Domnului, Care a poruncit apostolilor Săi „mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Mt. 28:19-20). Dacă apostolii ar fi șezut închiși, ocolind orice fel de contact cu cei de alte confesiuni, propovăduirea Evangheliei lui Hristos niciodată nu ar fi ieșit peste hotarele foișorului din Sion. Disprețul față de persoanele de altă religie sau de alte concepții aseamănă pe acel om cu fariseii, a căror precauție principală era să nu se spurce de la atingerea de cei care credeau incorect din punctul lor de vedere.

Cu fariseii se aseamănă acei „râvnitori ai Ortodoxiei” care duc azi în eroare poporul lui Dumnezeu cu povestiri false despre trădarea Ortodoxiei, dar nu cu apostolii și nu cu sfântul ierarh Marcu al Efesului. Pe când cauza apostolilor și a sfântului ierarh Marcu al Efesului continuă acei care fără de frică intră în dialog cu creștinii neortodocși - nu de dragul  dobândirii unor compromisuri de ordin confesional, dar de dragul mărturisirii despre puritatea și adevărul credinței ortodoxe, de dragul găsirii unor forme acceptabile de coexistență reciprocă, de dragul salvării vieților creștinilor prigoniți, de dragul apărării comune a familiei ca a unei uniuni sfințite de Dumnezeu dintre un bărbat și o femeie, de dragul apărării vieții și păcii pe pământ.

Răspunzând la îngrijorarea exprimată într-un șir de adresări, subliniem că în timpul întâlnirii din Havana nu au fost discutate probleme de ordin teologic și canonic. În Declarația comună a Patriarhului și a Papei există o indicație directă asupra faptului că nu există o comunicare euharistică între ortodocși și catolici. Documentul nu trece sub tăcere diferențele în înțelegerea și explicarea credinței, care au servit drept pricină a scindării. Discuția Patriarhului și a Papei nu și-a propus drept scop depășirea acestor diferențe și nici un fel de  înțelegeri pe marginea lor nu au fost făcute.

Patriarhul și Papa nu au participat la nici un fel de acțiuni liturgice comune și nu au ridicat rugăciuni comune, de aceea trimiterile la inadmisibilitatea rugăciunilor în comun cu ereticii în corespundere cu canoanele Bisericii Ortodoxe sunt absolut nelalocul lor în acest caz. Însăși întâlnirea, după cum se știe, nu s-a desfășurat într-o încăpere de cult, dar în sala de așteptare a aeroportului.

Afirmând eronat că toți sfinții numeau catolicismul nu altfel decât erezie, pseudo-râvnitorii actuali ai Ortodoxiei fac trimiteri deseori la sfântul ierarh Filaret al Moscovei. De altfel, acest mare sfânt ierarh scria în cartea sa „Discuția dintre un iscoditor și un încrezător în ortodoxia Bisericii Greco-Ruse Orientale”:

„Iscoditorul: După acest semn și Biserica Orientală, și Biserica Occidentală sunt de la Dumnezeu.  

Încrezătorul: Da, deoarece și una, și cealaltă Îl mărturisește pe Iisus Hristos Care a venit în trup, în acest sens ele au un Duh comun, care de la Dumnezeu este… Respectul meu just manifestat față de învățătura Bisericii Răsăritene nici într-un fel nu se extinde până la judecata și osânda creștinilor Occidentali și a Bisericii Occidentale. Conform legilor bisericești, eu transmit Biserica Occidentală judecății Bisericii Ecumenice, iar sufletele creștinilor - judecății sau mai bine zis milosteniei lui Dumnezeu”.

Când încercările grele au atins Rusia și Biserica Rusă, sfântul ierarh Tihon, Patriarhul  întregii Rusii (1865-1925), în calitate de răspuns la epistolele reprezentanților diverselor  confesiuni protestante, care își manifestau compătimirea cu Biserica Ortodoxă Rusă prigonită, scria în numele Soborului Local din anii 1917-1918:

„În epistola voastră amabilă am dori să vedem chezășia faptului că și creștinii tuturor confesiunilor, înarmați cu dreptatea lui Dumnezeu, se vor ridica împreună să se opună porților iadului”. 

Iar în anul 1921, în legătură cu foametea îngrozitoare care a lovit țara noastră, sfântul ierarh Tihon a expediat Papei de la Roma Benedict XV o epistolă în care, adresându-se Papei „Sanctitatea Voastră”, îl roagă să acorde ajutor oamenilor ce sufereau foame.

În zilele noastre întreaga lume, în special creștinii din Orientul Mijlociu și Africa, trec prin încercări extrem de crunte care cer, ca și la începutul secolul al XX-lea, solidaritatea tuturor creștinilor. Anume sub acest unghi de vedere trebuie să recepționăm întâlnirea din Havana, la care Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a mers, urmând pilda sfântului Marcu al Efesului, a cărui pomenire coincide cu ziua întronării Sanctității Sale, și a sfântului ierarh Tihon – marele nevoitor al Pământului Rus. Motivat de compătimirea și îngrijorarea pentru destinul celor care pentru mărturisirea numelui lui Hristos sunt supuși prigoanelor în ziua de azi, Sanctitatea Sa Patriarhul s-a întâlnit cu Papa Francisc, precum se întâlnește cu mulți lideri religioși și politici ai lumii, apărând interesele Ortodoxiei și ale Bisericii Ortodoxe Ruse, idealurile păcii, binelui și ale dragostei creștine.

Vă chemăm să nu acceptați ispitele celui viclean care caută să aducă  discordie în mediul bisericesc, să folosească orice prilej ca să semene sămânța îndoielii în inimile oamenilor. Biserica Ortodoxă Rusă și Patriarhul ei stau ferm și nestrămutat la straja credinței ortodoxe, poartă responsabilitatea pentru soarta civilizației umane și își apără poziția în fața oricăror încercări. Fidelitatea noastră față de Maica noastră – Biserica Ortodoxă Rusă – trebuie să se manifeste în rugăciunea fierbinte pentru părintele nostru Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril, ca Domnul să îi dea puteri în slujirea lui mărturisitoare și să îl susțină în purtarea crucii grele de întâi sfințit ierarh. 

***

Dar arhiereii au aţâţat mulţimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba. Iar Pilat, răspunzând iarăşi, le-a zis: Ce voi face deci cu cel despre care ziceţi că este regele iudeilor? Ei iarăşi au strigat: Răstigneşte-L! Iar Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai mult strigau: Răstigneşte-L! Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit. (Marcu 15, 11-15)

LEGATURI:

• ROF: Întâlnirea Papei Francisc cu Patriarhul Kirill în Cuba. Declarația comună INTEGRALĂ a Papei Francisc și a Patriarhului Kirill. Ce a spus Papa jurnalistilor după aceasta? 

• ROF: Dosar cu documentele pregatitoare pentru Sinodul Pan-ortodox din Creta si reactiile lumii ortodoxe fata de acestea

• ROF: Charta Oecumenica, 2001