Cuvintele arhiereilor la praznicul Adormirii Maicii Domnului. IPS Iosif: „Să știi să te gândești la ceilalți înseamnă să știi să trăiești”.

Cuvânt al IPS IOSIF, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionle, 

la Vecernia Adormirii Maicii Domnului – Mănăstirea Nicula – 14 august 2017

„Să știi să te gândești la ceilalți înseamnă să știi să trăiești”

• Cuvantul Ortodox: ADORMIREA MAICII DOMNULUI. Cuvinte de suflet pentru raspuns duhovnicesc celor care vor sa infaptuiasca MOARTEA LUI DUMNEZEU in lume si care LUPTA CU URA INVERSUNATA IMPOTRIVA INOCENTEI: “E vremea lecțiilor date de violenții eticieni ai izgonirii inocenței din viețile noastre” (VIDEO, TEXT)

“Prăznuim Adormirea Maicii Domnului astăzi, în ziua de 15 august, în această mănăstire [Nicula], într-un loc binecuvântat de Dumnezeu, unde Maica Domnului, de-a lungul secolelor, a arătat deasupra poporului roman din Transilvania, și din toată România, marea ei milostivire și darurile pe care le revarsă ca o mamă bună peste noi toți. Si venim la mănăstire la Nicula cu multă bucurie, cu multă încredere, cu multă dragoste față de Maica Domnului, dar venim și cu multă întristare, cu sufletul greu, cu pietre grele pe care le purtăm în sufletul nostru, fie pentru noi, fie pentru cei dragi nouă, fie, de ce să n-o spunem, și pentru țara aceasta în care trăim și pe care iubim să o numim Grădina Maicii Domnului. Venim cu inima grea pentru sufletele noastre încărcate cu multe păcate și ne dăm seama că și cei dintâi, și cei de-ai doilea, și cei din urmă primim de la Maica Domnului mângâiere și ne întoarcem la casele noastre cu mai multă încredere.

Aș vrea să încep cuvântul din această seară, pe care IPS Andrei mi l-a cerut să vi-l spun, cu o pildă.

Un tânăr se întoarce într-o noapte acasă. Si, mergând pe drum, se împiedică de un bolovan mare, cade și se lovește rău. Se ridică anevoie de la pământ lovit, zdrobit, cu picioarele zdrobite, cu mâinile și coatele de asemenea zdrobite, cu oasele lovite și încearcă, încet-încet, să se apropie de casă, rănit fiind. Dar, mergând încet-încet pe drum, ii vine în minte nu numai gândul "Oare cine a pus aceasta piatra în mijlocul drumului?", nu gândind rău la cel care a pus-o, ci gândindu-se cum să facă să nu vină și altul în urma lui și să se împiedice de acel bolovan, să se rănească și să o pățească cum a pățit-o și el. Și-și spune în gând: "Ma voi întoarce și voi rostogoli acel bolovan din cale, ca să nu se lovească și altul precum m-am lovit și eu" Si se întoarce, împinge bolovanul la marginea drumului, și de abia atunci tânărul nostru a plecat liniștit și mulțumit spre casă. Rana pe care i-o pricinuise căzătură îl durea mai puțin acum, când știa că i-a scăpat, poate și pe alții, de la o suferință ca a lui.

Să știi să te gândești și la ceilalți înseamnă să știi să trăiești. Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie și bucuriile noastre, iar durerile și necazurile lor trebuie să ne doară și pe noi. Decât să ne purtăm fiecare de grijă, mult mai bine ar fi dacă fiecare ar avea grijă de ceilalți. Te-ai întrebat vreodată dacă nu ai trecut chiar tu pe drumul acela pe care tânărul a dat la o parte bolovanul? Fără să-l cunoști, fără să te cunoască, fără să aștepte vreo mulțumire, omul acela ți-a făcut un bine. Așa se încheie această pildă.

La un moment dat, un bolovan mare a fost pus în calea omului de către omul însuși, de către Adam; un bolovan mare pe care l-a pus în mijlocul drumului, adică în inima vieții noastre. Si a venit Fiul lui Dumnezeu și a spus: "Voi ridica acest bolovan, îl voi da deoparte, ca nimeni să nu mai cadă din pricina lui". Si a venit Fiul Omului și a dat la o parte acest bolovan, care era păcatul lui Adam. L-a luat, l-a ridicat, greu, pe cruce, și l-a dat la o parte, înviind din morți și dând fiecăruia dintre noi puterea să ocolim acest bolovan greu de dus, care este păcatul nostru. 

Insă, ca acest bolovan să poată fi luat din calea noastră a trebuit ca o copilă, o femeie, să răspundă lui Dumnezeu: "Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău". Si L-a primit în pântece pe Emanuel, pe Fiul lui Dumnezeu, pe Dumnezeu este cu noi. Si, așa, iată că am primit prin Fiul lui Dumnezeu o mamă. Dar abia pe cruce Maica Domnului a văzut bolovanul pe care Mântuitorul l-a luat din calea noastră, de pe umerii noștri, din sufletul nostru, dintre noi. Abia acolo. Si cu durere L-a văzut Maica Domnului pe Fiul său pe cruce. Dar, acolo, ne-a primit ca fii ai săi, la poalele crucii, din mana și din inima Fiului său și Dumnezeului nostru. Si de atunci strigăm către ea pentru toate nevoile pe care le avem, pentru că am primit-o mijlocitoare.

Si câte pietre, și piedici, și capcane, și păcate, și neputințe, și lacrimi de durere și de întristare nu ia Maica Domnului din calea vieții noastre? Precum a plâns pentru Fiul său pe cruce, plânge pentru fiecare dintre noi care suntem pe crucea vieții și-I urmăm lui Hristos, dar plânge și pentru cei care nu-I urmează lui Hristos.

Si venim cu mic, cu mare, cu miile, cu zecile de mii chiar, aici, la Nicula, și o rugăm, așa cum am zis, pentru noi, pentru alții, pentru țara asta și pentru cei care ne conduc. Si ne întrebăm: cum este oare să fii Maica Domnului, să porți durerile tuturor pentru că ai purtat durerea Fiului tău? Cum este oare să porți în tine pe Fiul lui Dumnezeu Însuși? Si ne întrebăm: dacă Maica Domnului L-a purtat pe Fiul lui Dumnezeu în sânul său, noi oare cum L-am putea purta sau cum Il purtăm? Il purtăm atunci când Il primim în Sfânta Împărtășanie. Il purtăm atunci când ne lepădam de păcatele noastre prin spovedanie și renunțăm la ele, punându-ne nădejdea de mântuire numai în Iisus Hristos. Il purtăm atunci când acasă ne punem în genunchi și ne rugăm seara și dimineața sau Il purtăm atunci când, ca o femeie care nu știa să citească ajunge la unul din marii noștri părinți duhovnici, Părintele Paisie de la mănăstirea Sihla și îi spune Părintelui, întrebându-l: “Părinte, oare o să mă mântuiesc eu cu rugăciunea pe care o zic eu? Că nu știu multe, nu știu citi.” “Dar cum te rogi tu?” “Așa, mă rog, trebăluind toată ziua. Când mătur casa zic: "Doamne, curață-mă și pe mine de păcate cum curaț și eu praful și murdăria din casa mea." Când spăl rufele zic: "spala-mă și pe mine de păcat precum spăl și eu rufele acestea. Albește-mă și pe mine precum albesc și eu rufele acestea.". Si-i spune Părintele Paisie: “Câte zile ai, așa să te rogi.” Adică să facem din fiecare gest al nostru, în fiecare zi, o rugăciune.

Cel care îi vindecă pe alții să spună: "Doamne, cel care vine la mine să îl vindec, știi bine că eu nu pot, dacă Tu nu-l vindeci." Cel care îi învață pe alții să spună: "Doamne, știi bine că eu nu pot să-i învăț dacă tu nu-i înveți, dacă nu le deschizi inimile și mintea." Dacă cel care construiește casa nu zice: "Dacă Tu nu zidești, în zadar este osteneala mea" , dacă părintele care dă naștere pruncilor nu zice: "Doamne, tu mi l-ai dat, dar dacă Tu nu-l vei creste, nu-l vei întări și lumina, eu nu pot nimic să fac." Iată cum Hristos locuiește în inima noastră, în sufletul nostru.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că și noi Il naștem pe Hristos în inima noastră precum Maica Domnului L-a născut, însă duhovnicește. Atunci când Il primim pe Hristos în Sfânta Împărtășanie, Il avem întreg în noi, precum L-a avut Maica Domnului; dar păcatul și grijile lumii iar ne murdăresc sufletul și ne îndepărtează de El. Insă noi știm că cea pururea curată și pururea Fecioară, Maica lui Dumnezeu, care prin Adormirea ei se înalță de-a dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pururea pentru noi, știm că ea ne dă putere, și ne curață, și ne spală, și ne întărește prin rugăciunile ei, și ne dă putere să trăim pentru Fiul ei și Dumnezeul nostru. Dar, la rândul nostru, trebuie să fim ca acest tânăr din pilda pe care v-am spus-o în această seară, precum Maica Domnului nu se gândește la ea și mijlocește pururea pentru noi.

Ce-ar fi oare viața noastră dacă ne-am gândi mereu la binele celuilalt? Cum ar arata viața noastră și lumea aceasta dacă am lua, la rândul nostru, zi de zi, bolovanul din calea celuilalt, ca să nu se împiedice? O facem și noi, oarecum. Uneori părinții vin și spun copiilor: "Fiule, sau fiica, nu apuca pe drumul acesta, căci este o groapă sau un bolovan și vei cădea și te vei lovi!", dar nu ascultă. Dar sunt și copii care spun părinților: "Mamă, tată, nu luați calea aceasta, căci sunt piedici pe ea și puteți cădea!" , mai ales copiii care le spun părinților: "Nu divorțați și nu ne lăsați singuri, nu ne împărțiți!" sau copiii care spun părinților: "Nu ne lăsați singuri, nu plecați în străinătate fără noi, lăsându-ne la rude și la cunoscuți, pentru că nu putem trai fără voi, nu putem trai fără dragostea voastră, mamă și tată!". Si noi o facem. Sau spun medicii de multe ori: "Nu mâncați și nu beți atâta, înfrânați-vă, căci vine boala și moartea mai repede!". Sau profesorii elevilor, copiilor: "Învățați, ca sa va fie viata mai frumoasa și mai ușoară!". Sau câți și câți nu spun unora și altora: "Nu faceți cutare" sau "nu apucați pe calea aceea, căci este păguboasă!" Ne spune Sf. Ioan Botezătorul, când Il întâlnește pe Mântuitorul - fiind el în pântecele Elisabetei, și Mântuitorul în pântecele Fecioarei Maria; Mântuitorul fiind de câteva zile zămislit și Ioan Botezătorul de sase luni în pântecele Elisabetei-, el spune: "Nu omorâți pruncii în pântece, pentru că sunt deja ființe umane întregi!". Si noi nu ascultam!

Iată câte nu ne spune, și nu ne spunem unii altora, și nu ne spune Maica Domnului, și sfinții, și Mântuitorul, câte, și de câte ori nu ne spune, și nu ne spun toți: "Nu apucați căile acelea, căci vă veți lovi, și veți suferi, și vă veți răni!" și noi ne încăpățânam să continuăm calea noastră în păcat. Insă întristarea păcatului ne ajunge din urmă, și suferința sufletească în urma păcatului ne ajunge din urmă, și venim la Maica Domnului. Si așa a lăsat Mântuitorul lacrimile de pocăință, strigând prin Sf. Ioan Botezatorul: "Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor!". Si ne dă Mântuitorul lacrimi de pocăință, și ne pocăim, și ne iartă, și ne întoarcem, și devenim, din nou și din nou, templu și biserică a Dumnezeului Celui viu precum Maica Domnului a devenit și a rămas până la sfârșitul vieții ei, când a trecut din aceasta lume - adormind, a trecut de-a dreapta Fiului său. Si de blândețea ei, și de dragostea ei, și de lacrimile ei pentru noi, noi toți ne împărtășim. Si Ii mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dăruit o Maică bună și iubitoare, care ne primește sub Acoperământul său și ne mângăie, și ne vindecă, și ne ajută să ne întoarcem la ea și, prin ea, la Fiul său, către Care mijlocește pururea.

Mulțumim Maicii Domnului și Domnului nostru Iisus Hristos și Preasfintei Treimi pentru viața pe care ne-a dăruit-o, pentru libertatea pe care ne-o dăruiește, și să fim și noi ca această femeie neștiutoare de carte care și-a transformat viața întreagă în rugăciune. Noi știm că suntem păcătoși și slabi, dar știm cât este de mare dragostea lui Hristos pentru noi, Care ne-a dăruit-o pe Maica Sa ca Maica a noastră și Care ne-a iertat, ne-a dăruit darul iertării și prin lacrimile Maicii Sale. Si, oriunde am fi, și orice-am fi, și orice-am munci, să facem din viața noastră o rugăciune de zi cu zi. Amin”. 

***

IPS Teofan: Dumnezeu se sălășluiește în om în patru feluri

***

IPS Andrei : „Să cerem Maicii Domnului să pună pace în lume”

• Cuvântul Ortodox: “In aceste zile grele, Antihrist vrea sa ne-nsele…”– Cuvantul IPS ANDREI de la Manastirea NICULA, de Adormirea Maicii Domnului, in apararea COALITIEI PENTRU FAMILIE, despre pericolele lumii de astazi și despre BISERICA in contextul caderilor unor clerici. MITROPOLITUL CLUJULUI a vorbit despre “CADEREA SPIRITUALA A EUROPEI” si cauza pentru care piere un neam din istorie (VIDEO)

IPS Andrei:

Il mărturisesc pe Hristos și pe Maica Domnului și cei din Coaliția pentru Familie și care insistă să fie trecut în Constituție faptul că familia este formată dintr-un bărbat, dintr-o femeie și copilașii lor. Fără a fi inchizitoriali și a le vrea răul altora, care doresc să aleagă un alt mod de trai - Dumnezeu ne dă libertatea absolută, dar oamenii din Coaliția pentru familie pledează pentru normalitate.

Cineva ar putea zice: voi stăruiți pentru normalitate, dar sunt și preoți care calcă pe alături, sunt și clerici care au păcatele lor. Este adevărat. Știți că PF Daniel, prin scrisoarea ce a făcut-o publică, a cerut iertare frățiilor voastre, pentru aceste derapaje ale unor clerici. Dar asta nu înseamnă că Biserica este mai puțin sfântă. Biserica rămâne coloana vertebrală a neamului acestuia. Poate că unii vor s-o dărâme, dar nu o vor dărâma, pentru că nici porțile iadului nu o vor dărâma. Este sfântă pentru că Maica Domnului este icoana Bisericii, și ea este preacurată. Biserica rămâne inefabilă.

Sursa: Active News, ÎPS Andrei, Mitropolitul Clujului, a spus că membrii Coaliției pentru Familie sunt „mărturisitori ai lui Hristos”, ca și fondatorii UE: Au vrut să pună Europa sub protecția Maicii Domnului. Dacă azi unii nu-și amintesc de acest lucru, să le reamintim noi