Marius Iordăchioaia: "De Iisus nu e legată nici o reformă. El a venit ca să-i scoată pe oameni din această lume, să le dezlege bolovanul acestei lumi de gâtul sufletelor..."

Dragostea în care cred: Crucea de pe brutărie. O tâlcuire ca o teslă în ... sau în conștiință, în funcție de cititor

Dumnezeu nu S-a făcut Om ca să rezolve problemele lumii căzute.

De aceea, spre deosebire de toți ceilalți oameni, după ce a vindecat de toate bolile cu putință, nu și-a deschis o clinică particulară. După ce a înmulțit pâinile și peștii, nu a deschis un lanț de brutării și pescării, și nici măcar o cantină socială.

Fraților care au venit la El ca să le rezolve litigiul funciar, le-a spus că n-are nici o legătură cu asta. A refuzat să fie judecător sau notar.

De Iisus nu e legată nici o reformă, de nici un fel. El n-a venit ca să îmbunătățească viața oamenilor, să repare și să optimizeze o lume disfuncțională, n-a venit să pună petice noi la o lume veche: El a venit ca să-i scoată pe oameni din această lume, să le dezlege bolovanul acestei lumi de gâtul sufletelor, căci lumea căzută tocmai asta e, bolovanul care ne trage sufletele în iad, în nesfârșirea căderii....

Legătura sufletului cu bolovanul-lume naște ceea ce numim psihism sau viață sufletească, adică ansamblul tuturor gândurilor, simțămintelor și dorințelor omului lumesc, după cele trei facultăți ale sufletului. Iar acest psihism este păcătos în întregime, pentru că este, în totalitate și, în principiu, o prăbușire în neant. Toate dorințele, ideile și sentimentele psihismului nostru poartă amprenta fatală a căderii, toate sunt cu vectorul lor în jos, spre Abis: de exemplu, ne iubim și vedem că minunatul sentiment al iubirii duce, realmente în iad sau aduce, realmente, iadul pe pământ. Vedeți, un pic, statisticile divorțurilor, printre sute-de-statistici....

Iisus n-a venit să îmbunătățească relațiile omenești, ci să le răstignească și să le învieze. Să le dea o altă lume.

El n-a venit pentru ca să îmbunătățească psihismul oamenilor, nu e nici psihiatru, nici psiholog, nici trainer de dezvoltare personală. El nu-i fericește pe cei cu sentimente bune și idei pozitive. Nu laudă dorințele bune ale oamenilor, nu are, de fapt deloc încredere în omul psihic, în omul ideilor, dorințelor și afectelor.

El îi fericește pe cei săraci cu duhul . Doar pentru aceștia Evanghelia, este într-adevăr o Veste bună. Pentru creștinul ”psihic”, doar o lectură grea și plicticoasă. un ”canon”...

Hristos înviază, spală și învață să umble și să trăiască DUHUL omului. El resuscitează și îmbogățește DUHUL omului, ”omul ascuns al inimii” cum spune Apostolul Petru, adică exact Apostolul căruia i s-a spus, de către Iisus, piei satană!, tocmai pentru psihismul lui. Căci numai DUHUL omului prinde gândurile lui Dumnezeu, iar acel Petru care Îi spunea lui Dumnezeu să nu facă ce Și-a propus, nu era decât omul-psihic în general, noi toți, cei plini de gânduri, simțiri și pofte ca hoitul de viermi; căci sufletul nostru căzut asta e, un hoit devorat de duhurile văzduhului ca un cadavru de viermi....

De-aceea omul normal e pustnicul, omul care lasă lumea ca să scape de psihismul ei, care taie cu Sabia Duhului, orice gând, orice poftă, orice sentiment; cel care zdrobește de Piatră, de Hristos, toți acești prunci ai Babilonului, născuți din curvia sufletului nostru cu Satana. Ca să parafrazăm Psaltirea.

Cazul preotului-ateu nu mă miră. Marele Asasin al Popoarelor, Stalin, era absolvent de Seminar teologic. Sunt oameni, majoritatea, care intră în Biserică, până la nivel de doctorat în teologie chiar, pentru realizarea-de-sine, pentru psihismul lor, oameni al căror duh rămâne în comă o viață întreagă. Aceștia sunt catastrofa Bisericii; lor le datorăm scolasticismul, pietismul și toate celelalte interpretări și instrumentări sufletești ale Creștinismului, adică toată deturnarea Evangheliei. Lor le datorăm ridicarea lumescului la rang de dogmă în Biserică. Un absolvent de Teologie îmi spunea zilele acestea că, la festivitatea de absolvire a masteratului, toți colegii lui i-au vorbit despre bani și destinații de vacanță. Atât.

Dumnezeu nu S-a făcut Om ca să rezolve problemele omului căzut, ci ca să-i scoată sufletul din Cădere. Nu a venit ca să îmbunătățească o epavă, ci să-i salveze pe călători, pe o altă navă numită Împărăția Cerurilor. El n-a venit să împiedice scufundarea lumii în Iad, ci să-i salveze pe oameni înainte ca lumea să se scufunde, cu totul, în infern.

Iar Dumnezeu salvează oameni apucându-i de duhul lor cu Duhul Său și trăgându-i la bordul Împărăției Cerurilor. De obicei noi numim asta Rugăciune. Dar oricine se uită la Rugăciune cu ochii deschiși de Hristos, poate vedea foarte limpede că este o ieșire din lume și din istorie. Este o viață în Duh, o viață în sine, nu un apendice spiritual al vieții lumești.

”Opriți istoria, cobor la prima!” spunea un poet șmecher, mare amator de jonglerii verbale, gurmand al cuvintelor, dar cu intuiții profunde ca orice poet....

Istoria nu se oprește decât în iezerul de foc. Avem doar posibilitatea de a sări, cu Iisus, din mers. În Cer. Niciodată credința n-a fost altceva.

Dar bisericile de azi sunt pline de oameni care vor doar să circule cu vagonul religios al lumii, doresc și acest tip de confort....

Nu mă miră că preotul-ateu a schimbat trenul. Nici că credincioșii lui au aplaudat.

Căci sfârșitul nu va veni până nu va fi lepădarea de credință, cum spune Apostolul Pavel. Suntem în grafic. Suntem, individual și colectiv, în drum spre Sfârșit. Iar scăparea, unica, e de a muri cu Hristos, a muri față de lume, sărind din noi înșine, de a sări cu duhul din sinele psihic, din mers....

Iisus a fost și va fi întotdeauna răstignit pentru că nu și-a deschis brutărie...

Instituția bisericească, după 50 de ani de comunism, a ajuns la culmea înțelepciunii și la rafinamentul suprem al compromisului, adică la culmea ”bizantinismului ” său: brutăriile cu cruce. Sau cabinetele de psihologie cu cruce. Sau notariatele cu cruce. Sau spitalele cu cruce. Adică, cea mai creștinească trădare a lui Hristos, cea mai ortodoxă apostazie....

Iar toate aceste instituții lumești cu cruce au nevoie, spre a le administra, de preoți-atei.

Declarați sau nedeclarați.

Dar, în realitate, în instituțiile-cu-cruce se vând doar ștreanguri pentru suflete.
Le putem folosi în două feluri: ori le dăm Domnului Iisus să facă un bici din ele, un bici cu care să ne scoată lumea din duhuri; ori ne vom spânzura ortodox conștiințele, pentru construirea cu fonduri europene, a unei ortodoxii cât mai confortabile, prin care sufletul se poate integra cât mai lin în moartea veșnică.
Fonduri a căror sumă totală, oricum ai aduna, e de 30 de arginți.