La sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou din Bucuresti au participat patru Patriarhi alături de alți ierarhi, preoți și credincioși. Omilia Patriarhului Kirill al Moscovei, Actul Solemn Comemorativ proclamat de Sfântul Sinod al BOR, decorarea foștilor deținuți politici şi Festivalul Național de Muzică Bisericească „Lăudaţi pe Domnul”

(se va actualiza)

CUPRINS:

• Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou. Patru conducători de Biserici Autocefale coliturghisesc în Bucureşti (text, VIDEO)

• Omilia Patriarhului Kirill al Moscovei şi al întregii Rusii la Sfânta Liturghie (TEXT, VIDEO)

• Act Solemn Comemorativ - Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor 2017 (TEXT,, VIDEO)

• Cuvânt despre mărturisirea credinței al Preafericitului Părinte Kiril, Patriarhul Rusiei (VIDEO)

• Decorarea foștilor deținuți politici de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel (text, VIDEO)

• Festivalul Național de Muzică Bisericească „Lăudaţi pe Domnul” (text, VIDEO)

Basilica: Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou | Patru conducători de Biserici Autocefale coliturghisesc în Bucureşti (LIVE)

Bucureştiul se află în zi de sărbătoare. Ocrotitorul Capitalei României şi al Catedralei Patriarhale, Sfântul Dimitrie cel Nou, este cinstit în aceste momente la Patriarhie de mii de credincioşi. Preafericitul Părinte Kirill, Patriarhul Rusiei, prezidează liturghia de hram în concelebrare cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, Preafericitul Părinte Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei, Durresului și al întregii Albanii,  şi cu Preafericitul Părinte Rastislav, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei şi din Slovacia.

După citirea evangheliei, Preafericitul Părinte Patriarh Kirill a adresat o omilie pelerinilor aflaţi pe Dealul Patriarhiei cărora le-a spus că evlavia lor este o mărturie a înfloririi Ortodoxiei româneşti de astăzi.

Fie ca, pentru rugăciunile Sfinţilor Cuvioşi Serafim de Sarov şi Dimitrie Basarabov, Domnul să apere pământul românesc şi poporul evlavios al acestuia de orice rău. Acest popor să fie plin de darurile Duhului Sfânt, să se nevoiască râvnitor pentru credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna (Iud. 1, 3) şi să păstreze neîndoielnic fidelitatea faţă de Biserica Ortodoxă cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică, pe care nu au biruit-o toţi prigonitorii ei, a spus Patriarhul Rusiei.

După cuvântul Preafericirii Sale, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop Vicar Patriarhal, a citit actul solemn comemorativ al Sfântului Sinod care cinsteşte memoria Patriarhului Justinian şi a mărturisitorilor Ortodoxiei din timpul comunismului.

Ne rugăm Preasfintei Treimi să ne dăruiască tuturor credinţă puternică, dragoste faţă de Biserică şi popor, dar mai ales să învăţăm, din pilda mărturisitorilor din perioada comunistă, că iubirea izvorâtă din credinţa în Iisus Hristos Cel Răstignit şi Înviat este mai puternică decât teama de moarte, pentru că Hristos Însuşi dăruieşte martirilor cununi cereşti de biruinţă, potrivit făgăduinţei „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii”, se menţionează în actul solemn.

Un moment deosebit al coslujirii de astăzi a fost cel legat de comemorarea mărturisitorilor din toate țările comuniste trecuți la Domnul. A fost rostită o Ectenie pentru cei trecuți la Domnul şi Veşnica pomenire a fost intonată în română, slavonă şi albaneză în memoria celor care au apărat Ortodoxia cu preţul vieţii.

Apoi, Patriarhul Daniel a acordat Crucea Patriarhală mai multor persoane care s-au nevoit în temniţele comuniste şi au mărturisit pe Hristos în vremea regimului de tristă amintire. Preafericirea Sa a evidenţiat faptul că le-a fost acordată Crucea Patriarhală deoarece ei au purtat crucea lui Hristos în închisoare în timpuri foarte grele, când mulţi au mărturisit credinţa cu preţul vieţii lor.

La finalul Liturghiei, Patriarhul Kirill a mulţumit Patriarhului Daniel pentru invitaţia de a participa la manifestările prilejuite de sărbătoarea Sfântului Dimitrie. Preafericitul Părinte Kirill a vorbit despre mărturisitorii din perioada comunistă, despre care a spus că sunt un exemplu pentru societatea contemporană.  

De la ei învăţăm să fim credincioşi, fideli lui Hristos, să nu îl trădăm pe Mântuitorul, să fim împreună cu Hristos la bucurie, dar şi la necaz, să chemăm tot timpul numele Lui Cel Sfânt.

Patriarhul Rusiei a evidenţiat faptul că îndepărtarea oamenilor de Dumnezeu nu se mai face neapărat prin forţă fizică, precum în timpul persecuţiilor, însă metodele actuale sunt abile şi îşi ating scopul.

Astăzi nimeni nu obligă vreun creştin să se dezică cu forţa de Biserică sau de Hristos, dar există numeroase eforturi şi mijloace folosite pentru ca Biserica să fie privita ca o parte a unei tradiţii naţionale, ca un fel de folclor popular şi credincioşii să uite de Hristos şi Biserică. Astăzi, mărturisirea lui Hristos nu este mai puţin complicată decât aceea din timpul prigoanelor pentru că omul poate fi îndepărtat de Dumnezeu nu doar cu forţa, ci şi prin ispite diferite, prin îndepărtarea atenţiei lui de la Cer spre pământ, prin atragerea lui spre o direcţie contradictorie, 

a conchis Patriarhul Moscovei.

Preafericirea Sa a dăruit Patriarhului României o cârjă arhierească şi un engolpion reprezentând pe Mântuitorul Hristos.

La rândul său, Patriarhul Daniel a mulţumit Patriarhului Kirill pentru bucuria realizată prin aducerea moaştelor Sfântului Serafim de Sarov, pentru conslujire, dar şi pentru dialogul purtat privind misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea de astăzi. Părintele Patriarh Daniel i-a oferit în dar Patriarhului Rusiei o icoană reprezentând pe Sfântul Dimitrie ce are încrustat un fragment din moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou.

Avem această convingere că numai ajutorul sfinţilor este forţa care ne ajută să biruim orice ispită să trecem prin dificultăţi, dar şi să simţim bucuria de a fi creştini şi de a ne pregăti în lumea aceasta pentru a dobândi pacea, bucuria şi fericirea din Împărăţia Preasfintei Treimi, 

a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Totodată, Preafericitul Părinte Daniel a adresat Patriarhului Kirill invitaţia de a fi prezent la sfinţirea picturii Catedralei Mântuirii Neamului, eveniment preconizat a avea loc în viitorul apropiat.

De asemenea, Patriarhul nostru a făcut referire la numărul de ierarhi din Biserica Rusiei, peste 380, şi a apreciat activitatea misionară şi socială desfăşurată de Partiarhul Kirill evidenţiind grija deosebită purtată faţă de cler şi credincioşi.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit Preafericitului Părinte Anastasie o icoană reprezentând pe Sfântul Dimitrie cel Nou ca semn de preţuire, dar şi ca încurajare pentru că, în timpul comunismului, Albania a fost singurul stat declarat ateist din această parte a Europei în care orice religie a fost suprimată, preoţii ucişi şi interzisă orice manifestare religioasă.

Patriarhul României a vorbit pelerinilor despre rolul providenţial pe care l-a avut PF Anastasie în restaurarea Bisericii din Albania, el fiind cel prin care Hristos Cel Răstignit şi Înviat a înviat Biserica răstignită din Albania.

De aceea, noi îl preţuim foarte mult şi admirăm faptul că această lucrare a Preafericirii Sale a devenit o pildă pentru toate Bisericile Ortodoxe, pentru că într-un timp foarte scurt a zidit o mulţime de biserici, a înfiinţat instituţii sociale, filantropice, medicale, instituţii pentru ajutorarea copiilor, familiilor, bătrânilor etc.

Preafericitului Părinte Rastislav i-a fost oferită o icoană reprezentând pe Sfântul Dimitrie în amintirea coslujirii, dar şi pentru  

întărirea relaţiilor frăţeşti între Biserica Ortodoxă a României şi Biserica din Ţinuturile Cehiei şi din Slovacia. Îi dorim ani mulţi cu sănătate şi să continue lucrarea pentru că are mult zel tineresc, a evidenţiat Patriarhul Daniel.

Daruri au fost oferite şi Patriarhului Neofit al Bulgariei, Patriarhului Catolicos Ilia al Georgiei şi Preafericitului Părinte Sava al Poloniei prin intermediul ierarhilor delegaţi la slujba de astăzi.

Din soborul slujitor au făcut parte ierarhi români, dar şi ierarhi din Biserici Ortodoxe din foste ţări comuniste. Aceştia se află în Capitala României în contextul Anului Comemorativ dedicat apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului şi al aniversării a zece ani de patriarhat ai Preafericitului Părinte Daniel.

Credincioşii care au venit la Hramul Catedralei pot aduce cinstire unui fragment din moaştele Sfântului Serafim de Sarov adus în dar de Preafericitul Părinte Patriarh Kirill. Delegaţia Bisericii Ruse a ajuns ieri în România, fiind prima vizită a unui patriarh rus în ţara noastră după 1989. La întâmpinarea sfintelor moaşte a fost oficiat aseară un polihroniu, apoi cei doi patriarhi au adresat câte un cuvânt de binecuvântare.

Sâmbătă, 28 octombrie 2017, va avea loc, în Catedrala Patriarhală, slujba Te Deum la 10 ani de la întronizarea Preafericitului Părinte Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, în prezenţa ierarhilor români şi străini, a clerului şi credincioșilor.

La ora 10.00, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, se va desfăşura şedinţa solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dedicată Anului omagial şi comemorativ 2017.

***

OMILIA Patriarhului Kirill al Moscovei şi al întregii Rusii la Sfânta Liturghie oficiată cu prilejul sărbătorii Sfântului Dimitrie cel Nou,  27 octombrie 2017.

Basilica: Patriarhul Kirill către poporul român: Evlavia dumneavoastră este o mărturie a înfloririi Ortodoxiei româneşti de astăzi

Preafericirile Voastre,

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre,

Preacucernici Părinţi, iubiţi fraţi şi surori,

Astăzi săvârşim pomenirea Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov, ocrotitorul ceresc al cetăţii Bucureştilor şi, în cadrul Dumnezeieştii Liturghii, am auzit lecturându-se slujba cuviosului, un pasaj din Epistola Sfântului Apostol Pavel către Galateni despre răstignirea trupului, roadele Duhului şi viaţa în Duh (Gal. 5, 22 – 6, 2), iar după aceasta poruncile fericirilor din Evanghelia după Luca (Lc. 6, 17-23).

Făgăduinţa fericirii cereşti pentru toţi cei care Îi vor urma cu adevărat lui Hristos este descrisă diferit în Evangheliile după Luca şi după Matei. Evanghelistul Matei descrie Predica de pe Munte a Mântuitorului, în care ni se oferă un compendiu complet de nouă porunci ale fericirii, inclusiv poruncile smereniei, milosteniei, curăţiei inimii şi împăciuirii.

Evanghelistul Luca, pe de altă parte, aminteşte doar patru porunci ale fericirii, în care se vorbeşte despre sărăcia cu duhul, despre flămânzire, despre cei supuşi urii altor persoane, despre cei prigoniţi şi supuşi necinstirii. Aceste porunci sunt deosebit de aspre şi ascetice: ele ne cheamă să urmăm calea lepădării de sine şi a răstignirii împreună cu Hristos. Nu este de mirare că anume acest pasaj evanghelic ne este propus de către Biserică în zilele de pomenire a sfinţilor care au bineplăcut lui Dumnezeu în viaţa monahală.

Viaţa oricărui creştin înseamnă lepădarea de sine în calea lui către Hristos. Calea monahală către Dumnezeu este considerată a fi o asceză deosebit de dificilă, fapt pentru care monahii sunt adesea numiţi nevoitori. La botez toţi creştinii făgăduiesc că se leapădă de satana, însă la tunderea în monahism creştinii făgăduiesc ceva în plus, mult mai aspru. De dragul unei noi vieţi în Hristos, ei se leapădă într-un mod mai hotărât, mai evident de lume şi de tot ceea ce înseamnă aceasta. Dar oare prin ce se justifică o astfel de nevoinţă? Ce li se promite acestor oameni?

Sfântul Cuvios Serafim de Sarov, unul din cei mai iubiţi sfinţi nu doar în Biserica Ortodoxă Rusă, ci şi în întreaga lume ortodoxă, în cunoscuta convorbire „Despre scopul vieţii creştine” spune că „oricât de bune ar fi rugăciunea, postul, privegherea şi toate celelalte fapte creştine, totuşi, scopul vieţii creştine nu constă doar în aceste fapte”. Scopul adevărat al vieţii creştine, după cuvântul Sfântului Serafim, constă în dobândirea Duhului Sfânt. Cu alte cuvinte, orice nevoinţă a vieţii creştine are sens doar în Duhul Sfânt şi doar în Duhul aduce roadele ei.

Roadele Duhului, respectiv consecinţele acţiunii Sale asupra omului sunt virtuţile, după cum ne învaţă lectura Apostolului de astăzi: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,  blândeţea, înfrânarea (Gal. 5, 22). Apostolul spune că Duhul Sfânt anulează în om acţiunea legii trupeşti (Gal. 5, 23). Cât timp omul trăieşte în duh, el trebuie să şi umble în Duhul (Gal. 5, 25).

Nu întâmplător acţiunea vădită a Duhului Sfânt asupra omului este descrisă ca fiind o lumină: faţa profetului Moise strălucea după convorbirea cu Dumnezeu (Ieş. 34, 35); lumina l-a învăluit pe prigonitorul Saul [din Tars], atunci când i s-a arătat Hristos pentru a-l întoarce de pe calea greşită şi a-l chema la apostolat (Fapte 9, 3); şi chipul Sfântului Serafim strălucea, conform mărturiei unui contemporan de-al lui, în timpul convorbirii despre Duhul Sfânt.

Această lumină nu poate fi ascunsă, pentru că ea luminează înaintea oamenilor (Mt. 5, 16). Omul luminat le transmite şi altora lumina prin cuvântul bun de învăţătură, prin predica sa şi îi îndreaptă pe ceilalţi cu duhul blândeţii, după cum ne spune lectura de astăzi (Gal. 6, 1).

De aceea şi nevoinţa monahală este strâns legată de nevoinţa predicii creştine, a misiunii şi a luminării duhovniceşti. Însuşi cuvântul „luminare” are un sens duhovnicesc, acela de luminare a vieţii omului cu lumina harului dumnezeiesc. Mănăstirile au fost adesea tocmai astfel de centre de luminare duhovnicească a poporului din ţinuturile învecinate.

Şi aceasta pentru că prin intermediul predicii, mai ales a predicii convingătoare, se arată însăşi viaţa în Duhul Sfânt a omului credincios. Ascetul sau nevoitorul poate păstra tot timpul tăcerea, poate rosti neîncetat rugăciuni sau poate fi în singurătate, însă viaţa lui, transfigurată de harul Mângâietorului Ceresc, pe care el a dobândit-o, va mărturisi despre Hristos mai puternic decât orice cuvânt.

Astăzi, ca pe vremuri, monahii cu experienţă mai bogată iau asupra lor greutatea îndrumării duhovniceşti a altor oameni. Din mila lui Dumnezeu, în aşezămintele monahale ortodoxe din Rusia, precum şi în România, este încă vie tradiţia relaţiei de călăuzire între duhovnic şi ucenici.

Tâlcuind cuvintele Evangheliei (Mc. 9, 1), Sfântul Cuvios Serafim de Sarov numeşte locuirea Duhului Sfânt în om „Împărăţia lui Dumnezeu care a venit cu putere”. La fel ca în vremurile străvechi, şi astăzi apar mulţi învăţători falşi, politici şi religioşi, care promit raiul chiar aici, pe pământ, însă fără Hristos. În veacul al XX-lea urmarea unor astfel de rătăciri a dus la experimente istorice îngrozitoare la nivel de stat, din cauza cărora Biserica Ortodoxă a avut de suferit foarte mult. Astfel, numai în Biserica Rusă au murit pentru credinţa în Hristos zeci de mii de slujitori ai Sfântului Altar şi monahi şi sute de mii de mireni.

Martirii noştri credeau şi ştiau că singura posibilitate de a vedea Împărăţia lui Dumnezeu aici şi acum este doar prin vieţuirea în Duhul Sfânt. Ei au mărturisit prin propriul lor sânge că adevărata fericire, fericirea în sensul cel mai înalt al acestui cuvânt, este doar în Duhul Sfânt. Atunci când suntem în Duh suntem în pragul fericirii aici, pe pământ, şi în deplinătatea fericirii în lumea cerească, de sus. Acest adevăr este mai presus de minciună şi de ura prigonitorilor.

Mântuitorul spune că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul nostru (Lc. 17, 21). Aceasta însă nu înseamnă că ea nu are nicio legătură cu viaţa noastră pământească în comunitatea umană. Omul care tinde prin propria viaţa să dobândească Duhul Sfânt primeşte de sus înţelepciune şi puterea de a făuri în Dumnezeu propria familie, comunitatea bisericească, aşezământul monahal, societatea sau ţara. Să luăm aminte întotdeauna la cuvintele Mântuitorului: „Fără Mine nu puteţi face nimic” (In. 15, 2).

Mă bucur să văd astăzi mulţimea credincioşilor. Evlavia dumneavoastră este o mărturie a înfloririi Ortodoxiei româneşti de astăzi. Ne-am adunat aici la invitaţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru a săvârşi soborniceşte Dumnezeiasca Liturghie, pentru a înălţa rugăciuni împreună cu alţi arhipăstori, păstori şi fii sau fiice duhovniceşti ale Sfintei Biserici Române în această zi atât de semnificativă pentru Bucureşti, ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov. În numele Biserici Ruse am adus aici în dar pentru Biserica Română o părticică din sfintele moaşte ale Cuviosului Serafim de Sarov, făcătorul de minuni, ca să fie întru amintirea unităţii noastre spirituale nedespărţite şi a patrimoniului duhovnicesc comun.

Fie ca, pentru rugăciunile Sfinţilor Cuvioşi Serafim de Sarov şi Dimitrie Basarabov, Domnul să apere pământul românesc şi poporul evlavios al acestuia de orice rău. Acest popor să fie plin de darurile Duhului Sfânt, să se nevoiască râvnitor pentru credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna (Iud. 1, 3) şi să păstreze neîndoielnic fidelitatea faţă de Biserica Ortodoxă cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică, pe care nu au biruit-o toţi prigonitorii ei. Amin.

***

Act Solemn Comemorativ - Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor 2017

Basilica: Act Solemn Comemorativ proclamat astăzi, 27 octombrie 2017, în cadrul Sfintei Liturghii oficiată la Catedrala Patriarhală din București:

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

Preaiubitului cler, cuviosului cin monahal şi dreptcredincioşilor creştini

din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, pace și bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!

Cinstirea sfinților, a eroilor neamului, a ierarhilor, clericilor, monahilor și a tuturor celor care au avut un rol deosebit în păstrarea și afirmarea valorilor credinței ortodoxe și a spiritualității românești, este una dintre îndatoririle fiecărui român. În Biserica Ortodoxă Română s-a creat o tradiție a omagierii unor lucrări semnificative, precum și a comemorării unor personalități care au marcat istoria neamului nostru.

La inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, anul 2017 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

Patriarhul Justinian Marina s-a născut la 22 februarie 1901, la Suiești, județul Vâlcea, activând ca învățător (1923-1926), preot de parohie și slujitor la diferite biserici din Vâlcea (1924-1945), director de seminar (1932-1939), director al tipografiei eparhiale (1939-1940), episcop vicar al Mitropoliei Moldovei (1945-1947), Mitropolit al Moldovei (1947-1948) și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977). În calitate de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Justinian a păstorit aproape trei decenii (24 mai 1948-†26 martie 1977), perioadă care a rămas în memoria poporului român ca fiind timpul cruntei persecuții desfășurată de regimul politic comunist ateu, instalat la putere în România, după luna martie 1945.

Cu mult curaj și echilibru, diplomație și tenacitate, Patriarhul Justinian a știut să apere Biserica de loviturile sistematice ale regimului comunist. Patriarhul Justinian s-a opus, pe cât i-a fost cu putință, abuzurilor și ingerințelor partidului comunist în viața Bisericii și încercării acestuia de a transforma Biserica într-o instituție subordonată programului politic și ideologic al statului comunist, adică tolerată și în același timp total controlată, redusă la un rol nesemnificativ în societate. Astfel, Patriarhul Justinian a asigurat supraviețuirea credinței în Dumnezeu și a Bisericii Ortodoxe din România, pentru ca această Biserică să slujească în continuare un popor creștin, dar oprimat de un regim comunist ateu.

În pofida regimului politic ostil din România, în timpul arhipăstoririi Patriarhului Justinian Marina, Biserica Ortodoxă Română a continuat și a intensificat activitățile administrativ-organizatorice, pastoral-misionare și educațional-culturale, susținute prin adoptarea unui nou Statut pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și a regulamentelor de aplicare, reorganizarea învățământului teologic și reorganizarea și înființarea unor instituții misionare, culturale sau sociale (Atelierele Patriarhiei Române, Tipografia și Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Biblioteca Sfântului Sinod, Casa de Pensii și Ajutor a personalului Bisericii Ortodoxe Române etc.).

Pentru prima dată în istoria Bisericii Ortodoxe Române, din inițiativa Patriarhului Justinian, Sfântul Sinod a hotărât trecerea în rândul sfinților a mai multor ierarhi, cuvioși, martiri și mărturisitori români și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se păstrează în țara noastră (1950 și 1955).

În plan administrativ-edilitar, prin purtarea de grijă a Patriarhului Justinian, au fost construite și mai ales restaurate numeroase biserici și mănăstiri. A acordat o atenție deosebită așezămintelor monahale și parohiilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, eparhia pe care a păstorit-o. Astăzi, el este cinstit între ctitorii-restauratori ai mănăstirilor Antim, Radu Vodă, Ghighiu, Ciorogârla, Pasărea, Plumbuita, Schitul Maicilor și Zamfira, ctitor al Schiturilor Techirghiol, Dragoslavele, Cricov – Jercălăi, ctitor-restaurator al unor importante edificii eclesiastice bucureștene (Catedrala Patriarhală, Paraclisul Reședinței Patriarhale, Palatul Sinodal, bisericile Sfântul Spiridon Nou, Sfântul Elefterie Nou, Cașin și Domnița Bălașa). În multe mănăstiri au fost organizate muzee de artă religioasă (liturgică), dar și așezăminte sociale pentru preoți bătrâni și singuri.

În plan pastoral-misionar, Patriarhul Justinian a susținut și a încurajat clericii din parohii să intensifice activitățile pastorale, îndemnându-i să urmeze cursuri de formare continuă pentru a menține vie și lucrătoare credința credincioșilor confruntați cu propaganda ateistă a noii puteri politice.

Totodată, Patriarhul Justinian a încercat să limiteze efectele epurărilor clerului și a intervenit în favoarea clericilor arestați, de cele mai multe ori „vinovați” numai pentru a fi împărtășit alte valori decât cele ale ateismului materialist, el cerând eliberarea preoților aflați în închisori sau angajând în cadrul Bisericii pe cei eliberați, fapt care a provocat nemulțumirea organelor Securității.

A încercat să oprească agresiunile puterii totalitare la adresa monahismului ortodox, acesta fiind un bastion al luptei spirituale împotriva comunismului. Astfel, el a înființat în incinta mănăstirilor ateliere meșteșugărești, atât pentru subzistența acestora, cât și pentru a împiedica alungarea monahilor din mănăstiri pe considerentul inutilității sociale a acestora.

Patriarhul s-a opus cu vehemență proiectului de „reformă” a mănăstirilor inițiat de statul comunist, obligând regimul politic să-și asume singur responsabilitatea pentru nocivul Decret 410 (28 oct. 1959), care a dat o grea lovitură vieții monahale prin desființarea multor mănăstiri și schituri și reducerea semnificativă a numărului monahilor și monahiilor în cele lăsate să funcționeze.

A sprijinit comunitățile ortodoxe române din afara granițelor României, inclusiv Așezământul românesc de la Ierusalim și Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, trimițându-le cărți, veșminte și obiecte de cult, precum și materiale de construcții sau sume de bani.

În plan cultural-educațional, după interzicerea educației religioase în școlile de stat și naționalizarea școlilor confesionale, a hotărât desfășurarea unui program catehetic (oct. 1950). De asemenea, Patriarhul Justinian a fost preocupat de creșterea calității învățământului teologic, prin recrutarea unui corp profesoral de mare valoare, incluzând clerici și teologi, foști deținuți politici, precum și intelectuali mireni „indezirabili” pentru regimul comunist.

În timpul Patriarhului Justinian au fost tipărite numeroase cărți religioase, inclusiv două ediții sinodale ale Sfintei Scripturi (1968, 1975), și au apărut mai multe publicații teologice centrale și eparhiale, apreciate în întreg spațiul ortodox.

Pe durata patriarhatului său, Biserica Ortodoxă Română a avut bune relații cu celelalte Biserici Ortodoxe, dar și cu celelalte comunități creștine din țară și străinătate. Patriarhul Justinian a întreprins vizite frățești în Bisericile Ortodoxe surori din Rusia, Bulgaria, Grecia, Israel (Ierusalim), Serbia etc., dar și vizite prietenești în Marea Britanie, Belgia, Germania și Austria, a sprijinit dialogul intercreștin prin participarea Bisericii Ortodoxe Române în diferite organisme intercreștine și internaționale.

Între chipurile luminoase ale perioadei în care a păstorit Patriarhul Justinian, se numără ierarhi, profesori de teologie, studenți, monahi, intelectuali creștini, dar mai ales cei peste 2000 de preoți ortodocși care au fost arestați și anchetați, aruncați în închisori sau trimiși la muncă forțată și de exterminare la canalul Dunăre – Marea Neagră, câțiva chiar deportați în Siberia, considerați periculoși pentru noul regim politic de stat. Credința lor puternică și curajul de a-L mărturisi pe Hristos prin suferință au exprimat rezistența activă sau jertfelnică a Bisericii, alături de rezistența ei liturgică prin propovăduirea credinței și săvârșirea Sfintelor Taine și a ierurgiilor. A fost o lupta cu ateismul militant și agresiv dusă dincolo de unele discursuri convenționale și compromisuri „oficiale” de „coexistență pașnică”.

Răbdarea și suferințele apărătorilor Ortodoxiei și ale mărturisitorilor din temnițele comuniste, lupta și dăruirea de sine a vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina, lucrarea duhovnicească a clericilor harnici și devotați, sunt dovezi ale credinței și ale jertfelniciei poporului român, pe care trebuie să le prețuim și să le păstrăm permanent în memoria noastră.

Exemplul vieţii lor plină de fapte de evlavie și fapte jertfelnice este un izvor permanent de lumină şi înnoire pentru viaţa creştină de astăzi, iar comemorarea lor din acest an ne cheamă să fim mărturisitori ai credinţei ortodoxe, ctitori de locaşuri sfinte şi de cultură creştină, ne îndeamnă să avem în suflet iubire smerită şi milostivă, precum și fapte demne de mărturisire a credinței creștine astăzi.

Pentru a transmite generației prezente și viitoare credința creștină ortodoxă și valorile culturale inspirate de aceasta, în Patriarhia Română au fost organizate numeroase conferinţe, congrese, simpozioane şi concursuri tematice. Pe parcursul acestui An Comemorativ, au fost publicate studii, articole, monografii, albume şi fotografii inedite la editurile Patriarhiei Române, la editurile eparhiilor şi la alte edituri, conform programului cadru aprobat de Sfântul Sinod în şedinţelor sale de lucru din 28-29 octombrie 2015, 25 februarie 2016 şi 16 decembrie 2016. De asemenea, au fost realizate numeroase emisiuni media (radio, televiziune, online etc.).

Ne bucurăm că anul acesta, 2017, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Catedralei Patriarhale și al Bucureștilor, am săvârșit Sfânta Liturghie împreună cu Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, care a adus la București un fragment din moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, cu Preafericitul Părinte Arhiepiscop Anastasie al Albaniei, cu Preafericitul Părinte Mitropolit Rastislav al Cehiei și Slovaciei și cu alți ierarhi reprezentând Bisericile Ortodoxe surori din Serbia, Bulgaria, Georgia și Polonia, Biserici care au suferit în timpul regimului comunist din aceste țări.

Ne rugăm Preasfintei Treimi să ne dăruiască tuturor credinţă puternică, dragoste faţă de Biserică şi popor, dar mai ales să învăţăm, din pilda mărturisitorilor din perioada comunistă, că iubirea izvorâtă din credinţa în Iisus Hristos Cel Răstignit şi Înviat este mai puternică decât teama de moarte, pentru că Hristos Însuşi dăruieşte martirilor cununi cereşti de biruinţă, potrivit făgăduinţei „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii” (Apocalipsa 2, 10). Amin!

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

† D a n i e l

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei	† Laurențiu,Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului
† Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului	† Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei
† Ioan, Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului	† Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor
† Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale și Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale	† Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei și Luxemburgului și Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord
† Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al Statelor Unite ale Americii și Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi	† Nifon, Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh Patriarhal
† Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului	† Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților
† Irineu, Arhiepiscopul Alba-Iuliei	† Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului
† Ioachim,Arhiepiscopul Romanului și Bacăului	† Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului
† Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei	† Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos
† Timotei, Arhiepiscopul Aradului	† Ignatie Episcopul Hușilor
† Lucian, Episcopul Caransebeșului	† Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei
† Iustin, Episcopul Ortodox Român al Maramureșului și Sătmarului	† Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei
† Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor	† Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei
† Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului	† Ambrozie, Episcopul Giurgiului
† Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților	† Visarion, Episcopul Tulcii
† Petroniu, Episcopul Sălajului	† Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei
† Daniil, Episcop-locțiitor (administrator) al Episcopiei Daciei Felix	† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei
† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei	† Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei
† Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord	† Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei și Noii Zeelande
† Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei	† Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar Patriarhal
† Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar Patriarhal	† Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor
† Calinic Botoșăneanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor	† Ilarion Făgărășanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului
† Vasile Someșanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului	† Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei
† Antonie de Orhei, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului	† Marc Nemțeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale
† Sofian Brașoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului	† Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților
† Emilian Crișanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului

***

Cuvânt despre mărturisirea credinței al Preafericitului Părinte Kirill, Patriarhul Rusiei 

***

Decorarea foștilor deținuți politici de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

Basilica: Sărbătorea Sfântului Dimitrie 2017 | Momente solemne de recunoștință față de apărătorii Ortodoxiei în cadrul Sfintei Liturghii

Sărbătorii Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor și al Catedralei patriarhale, i-a fost asociată în acest an comemorarea apărătorilor Ortodoxiei din timpul comunismului. Câteva momente solemne s-au desfășurat în cadrul Sfintei Liturghii din 27 octombrie 2017.

Tematica anului comemorativ 2017 a fost evidențiată în cadrul evenimentelor din aceste zile mai ales prin participarea mai multor ierarhi din fostele țări comuniste, între care primații PF Kirill al Moscovei și al Întregii Rusii, PF Anastasie al Albaniei și PF Rastislav al Cehiei și Slovaciei.

În cadrul omiliei rostite în altarul de vară de pe Colina Bucuriei, Patriarhul Kirill a subliniat faptul că martirii din perioada comunistă se roagă pentru noi și că legăturile cu ei sunt vii.

Sângele martirilor este sămânţa creştinismului; martirii şi mărturisitorii care au suferit în secolul al XX-lea în ţările noastre cu siguranţă se roagă pentru noi. Noi simţim rugăciunea lor, a spus patriarhul rus.

După omilia Preafericirii Sale, PS Varalaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal, a citit Actul solemn comemorativ semnat de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Documentul reflectă recunoștința față de Patriarhul Justinian și față de toți apărătorii Ortodoxiei din timpul comunismului exprimată în contextul Anului comemorativ 2017:

Ne rugăm Preasfintei Treimi să ne dăruiască tuturor credinţă puternică, dragoste faţă de Biserică şi popor, dar mai ales să învăţăm, din pilda mărturisitorilor din perioada comunistă, că iubirea izvorâtă din credinţa în Iisus Hristos Cel Răstignit şi Înviat este mai puternică decât teama de moarte, pentru că Hristos Însuşi dăruieşte martirilor cununi cereşti de biruinţă, potrivit făgăduinţei „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii” (Apocalipsa 2, 10).

După acest moment, în cadrul ceremonialului liturgic, a fost rostită o ectenie specială pentru mărturisitorii și martirii din toate țările comuniste trecuți la Domnul și s-a intonat Veșnica pomenire în limbile română, slavonă și albaneză.

Biserica noastră și-a exprimat recunoștința și față de cei care sunt în viață dar au suferit pentru credința lor în timpul comunismului. Părintele Patriarh Daniel a oferit distincția Crucea patriarhală, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române, următoarelor persoane:

• Octav Bjoza (președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România);
• Radu Ciuceanu (directorul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române);
• Micaela Ghițescu;
• Nicolae Bordașiu;
• Mircea Gorețchi;
• Alexandru Zub;
• Demostene Andronescu.

Am onorat pe o parte din cei care sunt în viaţă şi au pătimit în închisorile comuniste. În mod simbolic, fiecare persoană a primit „Crucea patriarhală” pentru că a purtat crucea lui Hristos în închisoare. Ei reprezintă o categorie de mărturisitori ai credinţei în timpuri foarte grele când mulţi au mărturisit credinţa cu preţul vieţii lor, a spus Părintele Patriarh Daniel.

Sâmbătă, 28 octombrie 2017, va avea loc, în Catedrala Patriarhală, slujba Te Deum la 10 ani de la întronizarea Preafericitului Părinte Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, în prezenţa ierarhilor români şi străini, a clerului şi credincioșilor.

La ora 10:00, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, se va desfăşura şedinţa solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dedicată Anului omagial şi comemorativ 2017.

***

Festivalul Național de Muzică Bisericească „Lăudaţi pe Domnul”

Basilica: Palatul Patriarhiei | Festivalul-concurs „Lăudaţi pe Domnul”. A X-a ediţie marcată de participarea Întâistătătorilor veniţi la Bucureşti (VIDEO)

Etapa finală a Festivalului-Concurs Naţional de Muzică Bisericească Lăudaţi pe Domnul!, ediția a X-a, s-a desfăşurat vineri la Palatul Patriarhiei din București. Evenimentul a avut loc prezența Părintelui Patriarh Daniel și a conducătorilor de Biserici Ortodoxe Autocefale care au coliturghisit în 27 octombrie 2017 la București.

Evenimentul a fost organizat de Sectorul teologic-educaţional al Administrației Patriarhale, în parteneriat cu Societatea Română de Radiodifuziune, şi s-a desfăşurat pe patru secţiuni.

Corurile participante la Secțiunea A (muzică psaltică) au interpretat câte două piese muzicale, la alegere: o piesă din slujba Vecerniei/a Utreniei şi o piesă din slujba Sfintei Liturghii.

Ulterior, corurile participante la Secțiunea B (muzică corală) au interpretat câte trei piese muzicale, la alegere: o piesă religioasă ortodoxă din repertoriul românesc, o piesă religioasă sau laică din repertoriul internaţional, o piesă românească de inspiraţie folclorică/o piesă românească patriotică.

În cadrul Secţiunii A. Interpretare muzică psaltică, corurile finaliste care au participat astăzi au primit Medalia de Aur:

• Grupul Bizantin Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, din Arhiepiscopia Tomisului;
• Corul Vlaho-Bizantin, din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei;
• Corul Byzantion, din Arhiepiscopia Iașilor.

În cadrul Secţiunii B. Interpretare muzică corală, coralele finaliste au primit aceeaşi distincţie:

• Corul Cvartson, din Arhiepiscopia Iașilor;
•  Corul de Cameră Excelsior, din Arhiepiscopia Timișoarei;
• Corala Sfinții Arhangheli – Paris, din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale.

Invitat special a fost maestrul Tudor Gheorghe care a susținut un recital de muzică și poezie, dedicat mărturisirii credinței ortodoxe în temnițele comuniste.

A urmat cuvântul rostit de Părintele Patriarh Daniel, intitulat Mărturisirea credinţei ortodoxe prin muzica bisericească, în care a mulţumit lui Dumnezeu, precum şi celor care au contribuit pentru buna desfăşurare a celor zece ediţii desfăşurate până în prezent.

Ediţia a 10-a (aniversară) a Festivalului-Concurs Naţional de Muzică Bisericească «Lăudaţi pe Domnul!» ne cheamă să mulţumim lui Dumnezeu pentru lucrarea culturală şi misionară desfăşurată, prin acest concurs, timp de un deceniu şi să felicităm pe toţi cei care au contribuit la această lucrare, cu multă bucurie şi dăruire de sine, susţinând interpretarea autentică a muzicii bisericeşti, facilitând accesul publicului larg la acest gen de muzică şi îmbogăţind repertoriul liturgic şi muzical românesc.

În continuare, Patriarhul i-a oferit maestrului Tudor Gheorghe distincţia Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române.

Mai departe, în aplauzele tuturor, corurile participante au primit premiile din partea Patriarhului Daniel.

La final, Patriarhul Kirill a mulţumit Părintelui Patriarh Daniel pentru invitaţia la acest concert şi a apreciat prestaţia artistică a grupurilor corale participante.

Preafericirea Voastră, aş vrea să vă mulţumesc pentru concertul la care am participat şi pentru organizarea unui astfel de concurs minunat. Oamenii care cântă în biserică trebuie să aibă susţinere, mai ales susţinere din partea bisericii, şi acest concurs cu siguranţă asigură o astfel de susţinere pentru corurile bisericeşti. Le doresc tuturor celor care au cântat astăzi la concurs ajutorul lui Dumnezeu şi în viitoarele lor lucrări, pentru că le doresc să ne bucure în continuare. Dumnezeu să ne ajute tuturor, dar mai ales celor care sunt implicaţi în această activitate frumoasă, a spus PF Kirill.

Spectacolul-concurs a fost prezentat de actorul Tomi Cristin de la Teatrul Național I. L.  Caragiale din București.

Evenimentul s-a înscris în seria celor dedicate anului 2017, declarat în Patriarhia Română Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.